Povești

Se spune ca acolo, in tara unde aripile fluturasilor primesc de la Zana-cea-Buna binecuvantarea de a-si lua zborul catre inalt, traieste un fluture fermecat. Acesta, zilnic, se hraneste cu nectarul unei flori deosebite, care-si deschide petalele doar pentru el. Mi-a soptit mie cineva si am aflat ca el este cel mai frumos dintre toti fluturasii care traiesc sau au trait vreodata in acest Tinut al Aripioarelor. Numai ca, pentru a-si mentine puterea de a fi cel mai inaripat printre aripioare, el trebuie sa primeasca alintul unui copil: fie prin glasul acestuia cristalin, fie printr-o mangaiere, fie printr-o privire... Daca una din aceste conditii nu se intruneste, vraja se poate destrama si fluturasul nostru isi pierde frumusetea. De aceea, zilnic, in zborul lui, un fluturas se indreapta catre lumea pamanteana. Vrea sa fie mangaiat si alintat de catre voi, copii!
Ce frumos! Si, de indata ce vei citi aceasta poveste, tu, copile, la randu-ti, daruiesti fluturasului surasul tau dulce... Doar astfel el va reusi sa ne bucure pe noi, oamenii, cu frumusetea aripilor lui...

Din cuprins:
Primavara
Ploita
Ingerasul
Nu mai plange, copile
Un cadou pentru mama
Mamei de-ajutor
Supararea mamei
De vorba c-o furnica
Cantec de leagan
Mama
Bunica
Sora mai mica
Povestea bunicai
Bunicuta mea
Brandusele
Ghiocelul
Viorelele
lacramioarele
Narcisa
Macul
Trandafirul
Luna martie
Intrarea Domnului in Ierusalim
Jocuri de Florii
Ouale pascale
plaiul stramosesc
Ghicitori

Cuprins:
Legenda unicornului
Legenda zanelor-anotimpuri
Legenda balaurilor
Legenda elfilor
Legenda pisicii si a soarecilor
Legenda serpilor

Cuprins:
Legenda caprioarei
Legenda aricilor
Legenda maimutelor
Legenda lupilor
Legenda delfinilor
Legenda vulpilor
Povestea melcilor

Cuprins:
Legenda rozei
Legenda liliacului
Legenda macului
Povestea crinului
Condurul-doamnei
Legenda narcisei
Legenda busuiocului si a craitei
Legenda bujorului

" 1 Un pitic de-o schioapa
ieri cazu in groapa.
Se uita cu tanga
Si-ncepu sa planga.
- Nu mai plange, nene,
Zise-un urs alene,
Iti intind o laba
Si te scot degraba."

Cuprins:
I.  Casa noua
II.  Pisica pribeaga
III. Regina Noptii
IV. Vagabondul Ureche-Spintecata Coada-Muscata
V. Cristalul
VI. Vrajitoarea Neagra
VII. Scoala fulgilor
VIII. Prietenii
IX. Viscolul
X. Craiasa
XI. Taina Vrajitoarei Negre
XII. Razbunarea
XIII. Vantulet de primavara

Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Multi ani trecuse la mijloc de cand acesti frati nu mai avura prilej a se intalni amandoi. Iara verii, adica feciorii craiului si fetele imparatului, nu se vazuse niciodata de cand erau ei. Si asa veni imprejurarea de nici imparatul Verde nu cunostea nepotii sai, nici craiul nepoatele sale: pentru ca tara, in care imparatea fratele cel mai mare, era tocmai la o margine a pamantului, si craia istuilalt la o alta margine. Si apoi, pe vremile acelea, mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave, drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi. Si cine apuca a se duce pe atunci intr-o parte a lumii, adeseori dus ramanea pana la moarte.
Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii.
Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare, a scris catre fratane-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca sa-I lase imparat in locul sau dupa moartea sa.

   Printesa de la un timp incoace devenise din cale-afara de mofturoasa. Curtenii se intreceau care mai de care s-o inveseleasca, dar totul era in zadar.
— Alteta voastra doreste, prea poate, sa joace gajuri? ii propuse prima domnisoara de onoare.
— Ce prostie! Nu cumva imi vei propune sa ne jucam si de-a mijatca? Mi s-a urat pe suflet de gajuri, mijatca si alte nerozii copilaresti. M-am saturat si de voi pana-n gat, caci toti pana la unul nu aveti nici un pic de fantezie! Oare chiar nu sunteti in stare sa inventati ceva mai original? — Alteta! Poate sa va distrez cu niste scamatorii interesante? interveni bufonul domnesc, scotand cateva nuci din urechea dreapta si facandu-le indata sa dispara in cea stanga.
— Nici nu vreau sa aud! Toate scamatoriile tale le stiu pe de rost. De altfel. tu vei atama primul in streang, daca nimeni nu va inventa in cinci minute ceva care sa ma distreze. Pentru asta te-angajat taica-meu, nu-i asa?
Bufonul infricosat se facu nevazut printre ceilalti curteni.
— Va propun, Alteta, o plimbare calare sau in careta, zise infatisandu-se inaintea ei vizitiul domnesc, atragand astfel asupra sa atentia printesei mofturoase si salvandu-l temporar pe bufon de mania ei.
— Nu vreau! Dupa asemenea plimbari ma apuca ametelile si mi se face greata. Va cer sa inventati imediat ceva interesant, altfel e vai si amar de voi, se rasti ea manioasa, batand din picior.
Curtenii incremenira cu capul intre umeri si cu ochii in pamant. Fiecare cauta sa se ascunda la spatele vecinului sau si se isca o imbulzeala de nedescris.
— Of, de s-ar marita odata, ii sopti la ureche domnisoarei de onoare logofatul domnesc.
Dorinta lui era, insa, irealizabila, caci printesa avea doar paisprezece ani.
— Slaba nadejde! Mai avem de asteptat inca mult si bine, ii sopti, la randul ei, prima domnisoara.

Odata, nu chiar demult, cam vreo cincizeci de ani in urma, intr-o oarecare tara, nu pe la noi, ca sa fim mai precisi, traiau trei mascarici. Nu se stie care erau numele lor adevarate, dar ei isi ziceau Krums, Plums si Fidley. Toata averea lor in cea mai mare parte consta din costume de circ si alte rechizite ce le foloseau pentru spectacol si ea incapea in caroseria unui vechi furgon pe care mascaricii il iubeau ca pe un prieten, caci furgonul era pentru ei si casa, si masa, si mijloc de transport, si cabina pentru grim, si scena, mai pe scurt, era un membru egal al micii lor trupe. Al cincilea si de fapt ultimul membru al colectivului de mascarici era un motan alb, mare si pufos, cu numele Bucefal, pe care Krums il gasi ratacind la o margine de drum si il lua cu ei: era un pisicut slab si mic ce mieuna jalnic. In cativa ani motanasul prapadit se prefacu intr-un motan mare si frumos, cu un caracter foarte independent. Mascaricii se straduiau sa-l invete macar cateva trucuri, insa Bucefal ignora toate incercarile lor refuzand sa se supuna oricarei dresari. Unicul lucru cu care cadea el de acord era faptul ca-i permitea lui Krums sa-l imbrace intr-un costum de circ si in timpul spectacolului statea mandru pe acoperisul furgonului, privind cu indulgenta spectatorii. De fapt, Bucefal se mai afirma inca intr-un domeniu: considerand furgonul teritoriul lui propriu, nu permitea nimanui sa se apropie de el. Era de ajuns ca cineva sa se indrepte spre camion, ca pe loc Bucefal ii sarea in intampinare miorlaind salbatic si zgariind cu ghearele pamantul, incat curiosul prefera sa se retraga imediat. "Mai bun paznic ca Bucefal al nostru nu gasesti in lumea intreaga", ziceau cu mandrie Krums, Plums si Fidley.
Aici se termina prologul nostru si, ca sa nu pierdem timpul, trecem la relatarea acelor evenimente neobisnuite ce au avut loc intr-un orasel provincial spre care se indreptase trupa noastra de circ sa dea spectacol.
Intr-o dimineata insorita de vara vechiul furgon, doldora de cufere cu rechizite, pe care sedeau Krums, Plums si Bucefal, condus de Fidley, unicul lor sofer, ajunse intr-un mic orasel. Orasul ii intampina pe calatori cu o liniste sinistra, neobisnuita pentru o dimineata atat de tarzie. De fapt, din cauza zgomotului produs de motor, Fidley nu remarca aceasta tacere, dar prin fata ochilor i se perinda un tablou foarte ciudat. Pe tot drumul ce trecea prin oras, de la intrare si pana la piata publica centrala, nu era tipenie: nici oameni, nici caini, nici pisici. Parca si pasarile disparusera undeva.

Fulguta era o fetita timida si sperioasa ca o ciuta. De se intampla sa strige educatoarea la vreun copil, ea se inalbea la fata, genele prindeau a-i tremura usor, ca puful de papadie intr-o boare de vant, si doua lacrimi stateau gata sa i se prelinga pe obrajori.
De sub aceste gene dese si lungi te priveau pe furis, iscoditor, doi ochi mari, negri si lucitori, care parca vroiau sa afle dintr-o data toate tainele lumii.
La gradinita o puteai vedea adeseori singuratica, instrainata de ceilalti copii, care se jucau veseli si galagiosi, alergand, sarind peste coarda sau batand mingea.
Fulguta se ghemuia la un colt de gard si urmarea atent peticul de iarba din fata. Ii placea sa se uite cum misca alene din mustacioare vacile-domnului, alintandu-se parca in aburii calduti, pe care ii slobozea pamantul in zilele de primavara.
Chiar langa vacile-domnului isi desfaceau petalele albastre ca cerul niste flori maruntele, cat un bob de grau. Erau atat de fine si de ademenitoare pe solul inca negru, incat Fulguta le-ar fi privit ore intregi.
Ii placea sa se culce pe iarba langa vreo papadie inflorita si sa urmareasca lucrul albinelor care nu mai stiau de odihna, mereu incarcandu-si piciorusele cu polen de aur.
Odata, stand culcata langa o papadie, a rupt o floare. Dupa ce a mirosit-o, a ridicat-o sus si a inchis un ochi, privind-o cu celalalt.

Sala de festivitati a scolii-internat cu numele poetic "Cosmosul copiilor" scanteia in stralucirile unui brad mare, impodobit cu jucarii multicolore, si ale becurilor insirate de-a lungul peretilor. Iar tavanul era luminat de o imitatie a cerului cu stele.
La aparitia lui Mos Craciun, sala izbucni intr-un cor, colindandu-l cu zeci de voci tre,uratoare, ce vibrau ca niste clopotei.

Vino, vino, Mos Craciun! - Silvia Ursache
Poezii si ghicitori cu ocazia Sarbatorilor de iarna

"Sania lui Mos Craciun

Din Laplandia straveche,
De la Polul Nord la drum,
Cu un turtur la ureche
Se porneste Mos Craciun.

Are-o sanie usoara
Si doi reni cu zurgalai.
Zboara saniuta, zboara
Peste dealuri, peste vai.
Iar in torba-i cea burtoasa
Duce multe bunatati
Si-l asteapta-n orice casa
Copilite si baieti."

Va mai amintiti de bunicuta Alina si de ale sale povesti? Daca da, e foarte bine, iar daca nu, este timpul sa o cunoasteti. Ea va asteapta de aceasta data cu povesti de iarna, alaturi de cei trei nepoti: Mara, Vladut si Irinuca. Este la fel de ghidusa, vesela si cu aceeasi sclipire de inger bun in privire. Face gogosi cu magiun de prune, lapte dulce cu taitei de casa si biscuiti cu nuca, iar daca te afli in zona, te invita cu siguranta la masa. Nu vei pleca fara sa asculti macar o poveste. Te-am convins?

Fiul unor aristocrati englezi, nascut in jungla si crescut de o familie de gorile, Tarzan, omul-maimuta ne uluieste cu aventurile lui, facandu-ne sa intelegem ca nu leul este regele animalelor, ci chiar el, omul-maimuta.
Edgar Rice Burroughs, stramosul science-fictionului american, ne ofera o serie de romane in care eroul principal, Tarzan, ne poarta pe aripile aventurii, facandu-ne martori la nemaipomenitele lui ispravi si la uimitoarele sale patanii, petrecute in mirificul spatiu al junglei africane!
Tarzan din neamul maimutelor si Intoarcerea lui Tarzan deschid ciclul de aventuri dedicate faimosului om al junglei, atat de iubit de cititorii de toate varstele.

Aceasta serie de carti prezinta o vasta gama de exercitii de scriere, observare, calcul si de colorat, concepute si prelucrate special pentru a dezvolta cunostintele primare necesare pentru porni pe taramul cunoasterii.
Cel mic va avea posibilitatea de a face cunostinta pas cu pas cu formele, culorile, asemenarile si deosebirile din lumea inconjuratoare.

Catelusul nazdravan - Lidia Hlib
Cuprins:
Catelusul nazdravan
Baiatul si ariciorul
Fa-Sol-La
Saniuta lui Sfredelus

Aventurile micilor Zane - Silvia Ursache
Cuprins:
Aparitia copilitelor ciudate
Foamea
A doua zi de viata
Jocurile zglobii
Casuta minunata
Cearta neasteptata
Singuratatea

Iarna, bine ai venit!
Culegere de poezii, ghicitori, colinde ale scriitorilor din Moldova

Iarna

Ai venit, matusa iarna!
Doamne, cat te-am asteptat...
Toarce, parca-i o pisica
Focu-n vatra aciuat.

Vara s-a ascuns pe soba,
Vantu-alearga suparat.
El intreaba: "Cine-n iarna
Fara sanie-a intrat?"
(Claudia Patrole)

Fetita cu chibriturile - Hans Christian Andersen
Doamna Vifornita - Fratii Grimm

Traducere text si adaptare: Silvia Ursache
Prezentare grafica: Maria Bazarina

Clinchet de zurgalai. Culegere de poezii despre iarna ale poetilor romani din Basarabia.

Cartea prezinta povestea: Cum a fost furat Mos Craciun

Cum a fost furat Mos Craciun

Era iarna, ba chiar ajun de an nou. De vreo doua saptamani cazuse si o zapada in toata legea. Bucuria copiilor! Ei se dadeau cu saniuta, patinau, schiau, faceau oameni de zapada. Multi dintre ei au impodobit chiar si cate un brad frumos. Totul era bine si vesel, in afara de un singur lucru: de cateva zile, in fiecare dimineata, cand oamenii se sculau, vedeau in calendarul de perete doar data de 30 decembrie.
Ghidusel si Ghidusica erau gemeni. Ambii invatau in clasa intai. Parintii i-au numit astfel fiindca ei, inca de cand au inceput sa mearga, se tineau numai de ghidusii. Cat era ziulica de mare, il vedeai pe Ghidusel ba rasturnand strachinuta cu mancare pentru Azorel, ba incercand sa adape puisorii, strangandu-i atat de inimos de gat, incat ei se tavaleau lesinati pe jos.
Dar si Ghidusica nu se lasa intrecuta cu mult de frate-sau: ba incerca din rochia de gala a bunicii sa croiasca haine pentru papusi, ba cu lacul de unghii al mamei ii vopsea parul fetitei vecinilor.
Din ghidusie in ghidusie, din zi in zi, timpul zbura pe neobservate si copiii pasira in curand pragul scolii. Scoala ii mai domoli si ii mai disciplina putin, dar ei tot pusi pe ghidusii ramaneau, caci trebuia doar sa-si cinsteasca cumva numele !