Povești

Mia si prietena ei cea mai buna, pisicuta Minou, sunt nedespartite, mai ales cand vine vorba de hotelul de animalute pe care il conduc impreuna – caini, pisici, iepurasi, toti si-au gasit loc in Hotelul Labuta Fermecata. Toate bune si frumoase, pana cand noii vecini, care numesc hotelul „circul puricilor“, vor sa rada locul de pe fata pamantului. Insa Mia si Minou au un plan sa-l salveze.
    Sa nu credeti ca Minou este o pisica fermecata in sensul ca ar vorbi sau ar face magie folosindu-se de bagheta si joben. Nu! Minou este o pisica normala, Mia traducand doar ce crede ea ca trebuie inteles din comportamentul prietenei sale.

    Intr-o noapte, Mama Liliac si puiul ei mititel pleaca sa caute de mancare, cand o bufnita iesita la vanatoare ii ataca fara mila.
    Despartita de mama ei, micuta Stelaluna are destul noroc cat sa aterizeze intr-un cuib de pasari. Desi e nevoita sa manance gandaci si alte chestii taratoare, cand ea nu mancase decat mango in toata viata ei, micuta incearca sa faca fata. Noaptea e insa plina de neprevazut si, odata cu lasarea intunericului, pentru Stelaluna surprizele se tin lant.

    Fragment din cartea "Stelaluna" de Janell Cannon:

    ”Stelaluna invata sa fie precum pasarile. Statea treaza toata ziua si dormea noaptea. Manca gandaci, chiar daca aveau un gust groaznic. Deprinderile ei de liliac dispareau cu repeziciune. Cu o singura exceptie: Stelalunei inca ii placea sa doarma atarnata de picioare.
    Odata, cand Mama era plecata, puii de pasare, curiosi, s-au hotarat sa incerce si ei. Cand se intoarse acasa, Mama Pasare vazu opt picioruse inclestate de marginea cuibului.
    — Aoleu! tipa ea. Inapoi in cuib, imediat! O sa cadeti si-o sa va rupeti gaturile!”

 "Lupul jucator de poker" a castigat in 2014 Trofeul Arthur.
    Antonia locuieste cu bunica ei intr-o casa mititica, pe o strada din Bucuresti. Vecinul lor, Gica Mieluseanu, are o casa mare, cu gradina si pitici. Ei, si domnul Mieluseanu ar fi trait linistit, daca micutei Antonia nu i-ar fi placut sa faca din cand in cand pe detectivul.
    Situatia ia o intorsatura periculoasa cand vecinul afla de preocuparile micutei, dar un lucru e sigur: cat ai fi de lup, nu e bine sa te pui cu o fetita desteapta si cu bunica ei care s-ar putea sa nu fie chiar o bunicuta obisnuita. 

    Fragment din cartea "Lupul jucator de poker" de Irina Dobrescu:

    ”Un lup trebuie sa mai si munceasca uneori. Al nostru avea multe activitati, dar el se considera de meserie „jucator de poker". Era o treaba oarecum de rutina, umbla prin cazinouri, adulmeca, juca si cateodata castiga - nu prea mult, sa nu bata la ochi. Dar nici prea putin.
    Asta va face lupul dupa episodul cu fabrica de ciocolata si dupa o cina la Capsa. Ore intregi de munca, pe care insa n-avem cum s-o studiem impreuna - copiii nu au voie in cazinou. Il vom astepta asadar la poarta. E un baietel cu catelusul lui acolo, care-si asteapta si el taticul, si poate fi amuzant, mai ales ca are un pachet de carti de joc.
    (Numai pentru cei care vor sa invete poker!)
    — Hai sa-ti explic regulile, Rex. Primesti cinci carti, si eu la fel. Apoi ai voie sa schimbi, o data, trei carti - maximum! Ideea e ca trebuie sa-ncerci sa faci tot felul de combinatii. Iti pot iesi mai slabute, ca astea, sau mai smechere, depinde de noroc. Intelegi? Uite ordinea lor. Apoi licitezi. Aici e tot schepsisul. Fii atent!
    Baietelul se apleca si incepu sa-i sopteasca la ureche catelusului.
    Parea atat de interesant ce zicea, ca orice copilas ar fi vrut sa afle secretele alea. S-ar fi dus glont la parintii lui sa le ceara sa i le explice.
    — Zi si tu daca nu e un joc tare! incheie el.
    — Merge, veni raspunsul.
    — Hai sa jucam!”

 Bobby are o mare problema la scoala. Domnisoara Kirby tuna si fulgera, iar copiii stau smirna in banci si tremura ca varga. „Copiii care arunca avioane de hartie in clasa sa-si ia gandul de la pauza“, striga ea, si ce poate fi mai ingrozitor? In timpul liber, Bobby se duce in parc, sa mai uite de probleme. Dar, intr-o sambata dimineata, s-a intamplat ce putea fi mai rau. Cine credeti ca statea pe o banca, sub o palarie cat casa? Ati ghicit, era chiar domnisoara Kirby, si lui Bobby ii venea sa se faca mic si sa dispara cat ai zice peste. Dar uneori monstrii nu sunt ce par a fi... O adiere de vant, o fraza mititica, ba chiar si o rata te pot face sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Cartile cu elefantul Gerald si Porchita au castigat doua Medalii Theodor Seuss Geisel si cinci Mentiuni Geisel.
Gerald si Porchita sunt cei mai buni prieteni. Porchita e mereu vesel. Gerald — nu tocmai. Daca Gerald e trist, Porchita nu poate fi fericit. Daca Porchita nu e prin preajma, Gerald nu se poate bucura de clovni sau de cowboy.

„Poarta‑te frumos cu jucariile tale, fiindca e posibil ca intr‑o buna zi chiar viata ta sa depinda de una dintre ele.“

    Fragment din roman:

Noua carte a deja cunoscutei serii surprinde simpaticele personaje in ipostaze noi. In prima povestire „Puii de canar”, Bobita - baietelul melc si Buburuza, fetita mamaruta, sar in ajutorul puiului de canar care, supraevaluandu-si fortele firave, in absenta parintilor, zboara din cuib si se rataceste.
    In a doua povestire intitulata „Balonul”, cei doi, adica Bobita si Buburuza o ajuta pe Neli, fetita gaza, doborata de vantul puternic iscat de furtuna sa ajunga acasa, pe varful muntelui, zburand cu balonul.

Legenda cărţii: "Cartea pe care o ţineţi în mână e un facsimil al poveştii lui Robert Browning, Fluierarul vrăjitor, ilustrat de părinţii mei, Tom şi Wendy Craik, dăruit mie pe când împlineam 6 ani, în 1962..(...).îmi amintesc episodul, şi mai ales îmi amintesc cât de mult îmi plăcea să mi se citească din această carte, căci bucuria mea era dublată de bucuria părinţilor mei la fiece lectură cu voce tare şi la fiece pauză de respiraţie menită să îmi îndrepte privirea asupra ilustraţiilor. Îmi doresc mult ca această plăcere să o guste şi alţii acum, după mai bine de jumătate de secol de la plăsmuirea imaginilor de basm." (Roger Craik, Ashtabula, Ohio, 2013) Vă propunem o întâlnire cu un minunat poem ce iese în evidenţă prin ludicul său. "Fluierarul vrăjitor" are la bază un tip de rimă încântător şi simplu, iar lungimea fiecărei strofe variază, astfel încât ritmul poveştii este în continuă schimbare.

Niciodata nu e prea devreme pentru a-ti cunoaste drepturile! Cartea Alinei Dumitrascu, insotita de extraordinarele ilustratii ale Andei Ansheen, ii va purta pe copii intr-o calatorie in lumea legilor, ajutandu-i sa dobandeasca primele notiuni despre drepturi si obligatii, dar si despre rolul si puterile statului. Prin jocuri si desene, copiii vor descoperi povestea Constitutiei, cea mai importanta lege a oricarei tari. Ei vor afla astfel ca fiecare cetatean are dreptul la viata, la educatie, la munca si la libera circulatie, la un mediu sanatos, dar si ca esentiale raman, intotdeauna, faptele bune, compasiunea, increderea, entuziasmul, toleranta si respectul reciproc.

Alfred Hitchcock si Agatha Christie fac echipa si rezolva cele mai enigmatice cazuri.

Morritos Jones, catelusa nazuroasa a Agathei, este de negasit. Oare a fugit de acasa? Dar daca nu, cine ar fi putut sa o rapeasca? Si de ce? Indiciile sunt putine si nimeni nu pare in stare sa ii ajute pe copii sa rezolve misterul. Nimeni in afara de Sir Arthur Conan Doyle.

Baiatul-Corb traieste in varful copacilor, viseaza veverite si vorbeste cu animalutele din padure.
Fata-Spiridus are un arc fermecat, urechi ascutite si prostul obicei de a te calca pe picior cand nu-i convine ce spui.
Cum lui ii e frica sa umble pe jos, iar ei ii e frica sa se catere in copaci, cei doi nu s-ar fin intalnit niciodata. Dar intr-o noapte, prin acelasi fenomen inexplicabil, se trezesc amandoi fara adapost si se vad nevoiti sa dea piept cu primejdiile care pandesc la tot pasul prin Padurea Spaimelor.

Cand Baiatul-Corb a intalnit-o pe Fata-Spiridus, nu-l chema Baiatul-Corb si nici pe ea n-o chema Fata-Spiridus. Pe atunci nu.
In noaptea in care s-au intalnit, Baiatul-Corb ( dupa cum avea sa fie botezat curand) dormea linistit, ca de obicei, in varful unui copac, cel mai inalt pe care-l putuse gasi. Era miezul noptii, iar padurea nesfarsita si tacuta. Niciun liliac nu sageta cerul, nicio bufnita nu buhaia sinistru, nici macar o frunza nu fosnea.
Era o tacere din acelea prevestitoare de rau.

Editie bilingva romana-engleza.

„La fel ca Robin Hood, Alice sau Winnie the Pooh, eroii lui Baum – Sperie-Ciori, Leul cel Laș, Tăietorul de Lemne, Marele Oz sau Vrăjitoarea de la Miazănoapte, precum și micuța Dorothy și cățelușul ei Toto – au devenit repere de basm în mintea copiilor noștri, ca și a noastră sau a părinților noștri.“  (Marina Warner)

"Biblioteca pentru toți copii" cuprinde cele mai prețuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Cărțile de neuitat ale copilăriei sunt disponibile astăzi atât în forma lor clasică, de text tipărit, cât și în formatele moderne ale secolului XXI: audiobook si e-book.

Volumul de faţă cuprinde mai multe legende şi basme mitologice, prelucrate după scriitori clasici greci şi romani. Acest volum urmăreşte prin fiecare legendă un scop moral, concentrându-se, astfel, asupra orientării noastre etice – nicio faptă mare nu se poate face fără credinţă în zei, zice Vergiliu – şi deschide orizonturi noi, ne asigură, pe lângă o lectură distractivă, şi una folositoare, utilă, dulce, transpunându-l pe cititor în lumea plină de avânturi ideale ale clasicităţii greco-romane.

...

Admet, un rege din Pherae, oraş în Thessalia, voind să ia în căsătorie pe frumoasa Alcesta, fiica regelui Pelias, trebuie să se supună la o grea încercare, căci Alcesta, zână a femeilor, este cea mai drăgălaşă dintre fetele craiului Pelias. Având foarte mulţi peţitori, tatăl ei hotărăşte să dea mâna ei numai aceluia care ar putea să înhame la acelaşi car două fiare sălbatice din specii diferite. Admet însă, cu ajutorul lui Apollo, pe care îl primise odinioară în găzduire cu multă bunăvoinţă, izbuteşte să înhame la carul prinţesei un leu şi un mistreţ.

Admet şi Alcesta nu trăiră mulţi ani împreună, căci ziua fatală, ursită de Destin, se apropie curând pentru Admet. Când a luat-o în căsătorie pe Alcesta, a adus sacrificii tuturor zeilor, în afară de Diana...

Allah, cel mai milos zeu, al cărui sălaş se află în cel de-al nouălea cer, a făcut lumea. Cerul are şapte trepte şi tot şapte trepte are şi pământul – sălaşul spiritelor rele. În cer stau peri, sau spiritele bune; în întunericul pământului, devi, sauspiritelerele. Lumina cerului duce o luptă veşnică cu întunericul pământului – perii cu devii. Perii se ridică spre cer, sus deasupra pământului; dar devii se cufundă în întunericul acestuia. Munţii le stăvilesc drumul spre cer şi numai spiritele bune pot ajunge la Câmpia de Aramă, de unde drumul se deschide către Munţii de Argint şi Dealurile de Aur. Spiritele rele sunt orbite de sclipirea nemaipomenită a cerului. Casa lor este străfundul pământului, a cărui intrare este un izvor. Pe acolo pasc oi albe şi oi negre, în a căror blană spiritele rele intră şi sunt purtate către sălaşul lor de la a şaptea treaptă. Pe oile albe ele se întorc la suprafaţa pământului. Perii şi devii sunt puternici; şi atât unii cât şi ceilalţi au fost martori la facerea locuitorului originar al pământului, Primul Om.

Allah a creat Primul Om şi i-a dat pământul drept locuinţă. Iar când Primul Muritor a apărut pe pământ şi perii s-au minunat de creaţia nemaipomenită a lui Allah, Tatăl Răilor l-a privit şi invidia i-a cuprins sufletul. Pe loc a născocit un plan prin care să zădărnicească acea lucrare: să sădească sămânţa ucigătoare a păcatului în această creatură a Atotputernicului; şi în curând Primul Om, fără a bănui nimic, a primit pe trupul lui curat scuipatul Celui Rău, care l-a lovit în burtă. Dar Allah, milosul, stăpânul tuturor lucrurilor, s-a grăbit să smulgă carnea murdărită şi a aruncat-o pe pământ. Aşa a luat fiinţă buricul oamenilor. Bucata de carne, necurată din cauză că scuipatul Celui Rău o spurcase, a căpătat o viaţă nouă de la ţărână şi astfel, aproape odată cu omul, a fost creat câinele – jumătate din trupul omului şi jumătate din scuipatul Diavolului.

Persia are un folclor bogat. Vreme de sute de ani, poveştile din această carte – şi multe altele ca ele – au fost ascultate cu mirare de băieţii şi fetele din acea regiune, care, auzindu-le, îşi închipuiau pământul natal ca unul plin de trandafiri şi lalele, unde zâne frumoase îşi construiesc palatele în zorii roşiatici şi pitici negri zboară de colo-colo prin întunericul miezului nopţii.

Un tărâm în care soarele sclipeşte ca un foc deasupra munţilor albaştri, iar nuferii se oglindesc în lacurile adânci. Un tărâm în care ochii tigrilor sclipesc printre trestii, pe malul râului, şi oameni arşi de soare, cu ochi căprui, se îndrăgostesc cu iuţeală şi se mânie cu aceeaşi repeziciune.

... După cum a fost voia Cerului, a trăit odată în oraşul persan Kerman o pisică precum balaurii – o mâţă cu ochi ageri, care vâna ca un leu; o mâţă cu ochi care fermecau, cu mustăţi lungi şi dinţi ascuţiţi. Trupul ei era ca o tobă, blana ei cea frumoasă era precum cea a hermelinei. Nimeni nu era mai fericit decât această pisică – nici mireasa proaspăt căsătorită, nici hangiul primitor când se uită împrejur la chipurile zâmbitoare ale oaspeţilor săi. Pisica aceasta trăia printre prieteni, buni tovarăşi ai farfuriei, ai ceştii şi ai cănii de lapte din curte şi ai cinei atunci când se întindea faţa de masă. Băgând de seamă că pivniţa este deschisă, într-o zi, pisica a alergat veselă înăuntru ca să vadă dacă prinde vreun şoarece şi s-a ascuns după o carafă plină cu vin. În clipa aceea un şoarece a ieşit în fugă dintr-o gaură din perete, s-a urcat iute pe carafă şi, băgând capul în ea, a băut atât de îndelung şi cu atâta poftă, că s-a îmbătat, vorbea prostii şi îşi închipuia că era curajos precum un leu. 

— Unde e pisica? striga el. Să vină să îi tai capul. I-l tai de parcă am fi pe câmpul de luptă. O pisică ar păţi-o mai rău decât orice câine care mi-ar tăia calea.

Pisica scrâşnea din dinţi mânioasă în vreme ce asculta acestea. Mai iute decât o puteai urma cu privirea, ea a sărit, a pus labele pe şoarece şi a spus:

— Ei, şoricelule, acum îmi mai tai capul?...  

Sirena care s-a încurcat / Băiatul care voia mai multă brânză / Prinţesa cu douăzeci de jupe / Pisica şi leagănul / Prinţul Păianjen şi Domnişoara Albă ca Zăpada / Mistreţul cu păr de aur / Regele de Gheaţă şi minunatul său nepot / Elfii şi păcălelile lor / Spiriduşii şi clopotele / Femeia cu trei sute şaizeci şi şase de copii / Oni în călătoriile sale / Legenda pantofului de lemn.

Am reuşit să fac această carte să fie o colecţie reprezentativă a Basmelor Indiene prin amabilitatea culegătorilor originali sau a editorilor acestora. Trebuie să îi mulţumesc în mod special domnişoarei Frere, care a făcut o excepţie în favoarea mea şi mi-a permis să folosesc acea frumoasă poveste „Punchkin” şi acel straniu mit „Cum Soarele, Luna şi Vântul au mers la cină”. Miss Stokes a fost la fel de amabilă permiţându-mi să folosesc mostre caracteristice din ale ei „Basme Indiene”. Maiorului Temple îi datorez avantajul de a alege dintre ale sale admirabile „Poveşti care te ţin treaz”, domnii de la Kegan Paul, Trench & Co. mi-au permis să folosesc „Basmele din Caşmir” ale domnului Knowles, aflate în biblioteca lor, iar domnii de la W. H. Allen au fost la fel de amabili în ceea ce priveşte „Basmele Soarelui”, ale doamnei Kingscote. Domnul M. L. Dames mi-a permis să adaug ceva la cămara cu poveşti indiene, permiţându-mi folosirea unuia din colecţia sa inedită de basme Baluchi.

Trebuie din nou să mă felicit pe mine însumi pentru colaborarea prietenului meu, domnul J. D. Baten, care a dat o formă frumoasă sau amuzantă creaţiilor închipuirii populare a hinduşilor. Nu-i de colea să întruchipezi, aşa cum a făcut el, strălucirea şi umorul, atât ale celţilor, cât şi ale hinduşilor. Este doar încă o dovadă că basmele sunt ceva mai mult decât celte sau indiene. Sunt omeneşti. (Joseph Jacobs)

... A fost odată un rajah care avea şapte fiice frumoase. Toate erau fete bune, dar cea mai tânără, pe nume Balna, era mai isteaţă decât celelalte. Soţia rajahului a murit când ele erau micuţe, aşa că aceste şapte biete prinţese au rămas fără o mamă care să aibă grijă de ele.

Fiicele rajahului găteau cu rândul pentru tatăl lor în fiecare zi, în vreme ce el era plecat de acasă, să discute împreună cu miniştrii săi treburile naţiunii.

Cam pe atunci a murit vizirul, lăsând în urmă o văduvă şi o orfană, şi în fiecare zi, când cele şapte prinţese pregăteau mâncarea tatălui lor, văduva şi orfana vizirului veneau să ceară un pic de foc din vatră. Atunci Balna obişnuia să le spună surorilor ei:

— Goniţi-o pe femeia aia; goniţi-o departe! Să-şi facă focul la ea acasă. De ce îl vrea pe al nostru? Dacă o lăsăm să vină aici, o să ne pară rău într-o zi.

Dar celelalte surori îi răspundeau:

— Fii liniştită, Balna. De ce trebuie să o cerţi pe biata femeie? Las-o să ia puţin foc dacă vrea.

Apoi văduva vizirului mergea la foc şi lua câteva beţişoare din el şi, când nu se uita nimeni, arunca ţărână în felurile de mâncare pregătite pentru rajah...

Chiar dincolo de zidurile unui oraş chinezesc trăiau un tăietor de lemne tânăr, pe nume T’ang, şi mama lui, o femeie de şaptezeci de ani. Ei erau foarte săraci şi aveau un bordei mic cu o singură încăpere, clădit din nămol şi iarbă, pe care îl închiriaseră de la un vecin. În fiecare zi, tânărul T’ang se trezea cu noaptea în cap şi pleca pe muntele de lângă casa lor. Acolo petrecea ziua tăind lemne de foc pe care să le vândă în oraş. Seara se întorcea acasă, ducea lemnul la piaţă, îl vindea şi aducea mâncare pentru el şi pentru mama lui. Acum, deşi oamenii aceştia erau săraci, ei erau foarte fericiţi, pentru că tânărul îşi iubea mult mama, iar bătrâna credea că nu este alt fiu ca al ei în toată lumea. Prietenilor lor, însă, le era milă de ei şi spuneau: „Ce păcat că nu avem greieri aici! Aşa familia T’ang ar primi ceva mâncare din cer!”

Într-o zi, tânărul T’ang s-a trezit înaintea zorilor şi a pornit spre dealuri, ducând toporul pe umăr. Şi-a luat rămas bun de la mama lui, spunându-i că se întoarce devreme cu o încărcătură de lemn mai mare ca de obicei, pentru că a doua zi era sărbătoare şi trebuiau să aibă mâncare bună. Toată ziua văduva T’ang a aşteptat răbdătoare, spunându-şi de mai multe ori în vreme ce îşi vedea de treburile ei:

„Bunul meu băiat, bunul meu băiat, cât îşi iubeşte el bătrâna mamă!”

După amiază, ea a început să se uite după el... dar degeaba. Soarele cobora tot mai jos la apus, dar el încă nu venea. În cele din urmă, femeia s-a îngrijorat.

— Bietul meu băiat! a murmurat ea. Ceva i s-a întâmplat!

In ziua cand a implinit patru ani, Sacha, un baietel cu ochi mari, albastri, si par blond, carliontat, a primit in dar de la tatal sau un castel fermecat. In acest castel se petrec cele mai neobisnuite lucruri: creioanele colorate sunt serpi multicolori, cu spatele anchilozat, scaunele sunt vulpi care se lasa fie imblanzite, fie dresate, farfuriile cu supa sunt la fel de adanci ca lacurile si marile, miezul noptii si miezul de nuca sunt rude de gradul intai, portocalele au ochi, gura si par de marar, masa e o casa cu patru picioare la adapostul careia Sacha se joaca cu tot felul de animale salbatice imaginare.

Aventurile lui Sacha in Castelul Fermecat este o poveste despre dragostea dintre parinti si copii, despre forta imaginatiei si despre atentia si mirarea pe care copiii le pun in joc. Imaginatia este miraculoasa, caci cu ajutorul ei putem face cele mai extraordinare lucruri sau putem inventa povesti, care nu sunt mai putin adevarate doar pentru ca au fost inventate.

Incredibila poveste a lui Elly şi a prietenilor ei, alături de care a salvat Oraşul de Smarald 

„Pe vastul continent al Americii de Nord se afla cîndva o ţară înconjurată de un pustiu cît vedeai cu ochii şi de un lanţ de munţi de-a dreptul de netrecut, purtînd numele de Împărăţia Fermecată. Şi se numea aşa ţara aceea fiindcă trăiau în ea zîne bune, babe cloanţe‑cotoroanţe, păsările şi fiarele vorbeau între ele, iară vara nu avea sfîrşit: sub razele fierbinţi ale unui soare care nu apunea niciodată creşteau în pomi roade cum nu se aflau nicăieri pe faţa pămîntului. Trebuie spus că partea de miazăzi‑apus a Împărăţiei Fermecate era populată de Mestecuşi – nişte omuleţi din cale‑afară de sfioşi şi de blînzi, cei mai înalţi bărbaţi ai lor abia ajungînd la înălţimea unui băieţel de opt ani de prin ţările unde oamenii nu cunosc minunile. Atotputernica stăpînitoare a Ţării Albastre a Mestecuşilor era Gingema, o vrăjitoare negrăit de rea, ce‑şi trăia veacul într‑o peşteră adîncă şi întunecoasă, de care Mestecuşii nu se apropiau nici să‑i fi picat cu ceară. Totuşi, spre marea lor mirare, se găsi printre ei un localnic ce nu se sfii a‑şi zidi casa în vecinătatea faimoasei peşteri. Numele lui era Urfin Juce... ” (A. Volkov)

O emoționantă poveste despre viață, moarte și felul în care vedem lumea, semnată de îndrăgitul autor Ross Montgomery, nominalizat la Costa Children’s Book Award, și minunat ilustrată de David Litchfield.

Copiii spun… emoțiile sunt bune este prima carte pentru cei mici semnată de VIRGIL IANȚU. Volumul este continuarea firească a proiectului Copiii spun – un curs ca o joacă și a seriei online de pastile de „înțelepciune copilărească", dezvoltate recent, din pasiune pentru psihologia copiilor.

Cum transformăm frica de eșec în emoție pozitivă? Cum facem ca vocea aceea mică și enervantă, care ne spune că n-o să reușim ceva, să fie redusă la tăcere? Cum ne pregătim pentru a dărui celorlalți trăiri autentice, intense, pozitive?

Copiii spun… emoțiile sunt bune este o poveste în care se vor regăsi toți cei care au avut de-a face, la un moment dat, cu teama de a sta în fața unui public mai mare sau mai mic… și l-au cucerit!

Pentru copiii de 6–10 ani

Petre Ispirescu (1830 – 1887) a fost editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf, dar a ajuns să fie cunoscut în special datorită activității sale de culegător de basme populare românești, pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. Însă, după cum sublinia Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ispirescu nu a fost numai „un culegător, ci un adevărat creator“, ale cărui basme, legende și povești au încântat copilăria multor generații de cititori.
Din cuprinsul acestui volum: Greuceanu/ Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte / Prâslea cel voinic și merele de aur/ Aleodor Împărat.

Un minunat volum de povesti bilingv roman-englez care ii introduce pe copii in lumea povestilor dar ii ajuta si la aprofundarea limbii engleze.

Cineva a furat tortul doamnei și domnului Câinescu! Cei doi pornesc într-o urmărire ca în filme, în timpul căreia se petrec tot felul de întâmplări neașteptate cu celelalte animale din pădure. Un iepuraș își pierde jucăria. Un purceluș se rătăcește de părinți și este gata să cadă de pe o stâncă! În fiecare colț de pagină se întâmplă povești fără cuvinte, pe care te invităm să le descoperi, să te amuzi de ele și să le repovestești.

T.T. Khing este unul dintre cei mai apreciați ilustratori de carte pentru copii din Olanda. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar lucrările sale artistice au fost expuse, printre altele, la Muzeul de Carte Ilustrată Eric Carle. „A dispărut tortul!” este prima carte de căutare dintr-o serie celebră ilustrată de T. T. Khing. Cartea a fost de două ori premiată în Olanda și a fost nominalizată în 2007 la prestigiosul Premiu pentru Literatură de Tineret din Germania.

PREZENTARE

• Deseneaza!

• Pune-ti mintea la contributie!

• Coloreaza!

• Rezolva jocurile logice!

• Fa-ti timp pentru pasiunile tale!

Traieste viata in culori alaturi de prietenii tai din serialul TV Soy Luna!

„Adultii sunt doar niste copii care au crescut mari!“ – Walt Disney

Universul filmelor Disney prinde viata din nou intr-o colectie de carti ilustrate in care isi spun povestea cei mai iubiti eroi ai tuturor timpurilor. Biblioteca ilustrata Disney ii va fermeca pe copii si pe parinti deopotriva, oferindu-le bucuria de a redescoperi peste ani o comoara nepretuita.

Pentru a salva viata tatalui ei, tanara Belle accepta sa ramana inchisa pentru totdeauna in castelul fermecat al Bestiei. Va reusi oare monstrul sa-i castige dragostea si sa indeparteze vraja pe care o vrajitoare a aruncat-o asupra lui drept pedeapsa pentru cruzimea de care a dat dovada in trecut?

Participa la cea mai tare cursa de masini a anului! Afla povestea lui Fulger McQueen, masinuta de curse care viseaza sa ajunga o legenda a pistelor de raliu, alege din fiecare coloana cuvintele potrivite si completeaza spatiile ramase libere in text. E randul tau sa citesti!

    La sfarsitul povestii vei gasi o multime de jocuri si activitati distractive si vei participa la aventurile lui Fulger in Valea Radiator. E vremea sa te distrezi!

 Redescopera magia basmelor! Citeste povestea lui Belle, frumoasa fata care salveaza Bestia prin puterea dragostei, alege din fiecare coloana cuvintele potrivite si completeaza spatiile ramase libere in text. E randul tau sa citesti!

    La sfarsitul povestii vei gasi o multime de jocuri si activitati distractive si vei participa la aventura lui Belle in castelul fermecat al Bestiei. E vremea sa te distrezi!