Povești

Deschide această carte şi vei pătrunde în universul magic al poveştilor copilăriei:

• Făt-Frumos din lacrimă, Călin Nebunul de Mihai Eminescu

• Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă

• Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur de Petre Ispirescu

• Ileana cea șireată, Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici

• Neghiniţă, Palatul de cleştar de Barbu Delavrancea

• Omul‑de‑flori‑cu‑barba‑de‑mătase de Nicolae Filimon

Cine a mai pomenit să navighezi cu submarinul prin sistemul vascular, să urmezi mâncarea și apa prin tractul digestiv și să tragi cu ochiul la ce se întâmplă în plămânii tăi când respiri? Păi cum cine? Cotoi cu Pălărioi, care s-a întors pentru o nouă aventură și e pus pe fapte mari! Haideți să urcăm la bordul submarinului, să explorăm pe dinăuntru corpul uman și să învățăm tot soiul de lucruri interesante. Ne așteaptă o călătorie pe cinste!

Ilustrații de Bajkó Attila

Când temuta viespe mandarină, o lighioană cât o vrabie, dă iama în câmpia parfumată unde trăiesc albinele europene, Mitsu, cea mai mică dintre ele, pornește în aventura vieţii sale. Cu zapis și învoire de la regina stupului, albina cea neînfricată pleacă în zbor peste mări și ţări, spre Orientul Îndepărtat, ca să înveţe de la albinele nipone tactici de apărare împotriva temutei viespi. În Ţara Soarelui Răsare, în stupii din grădina Yoko-Hara, Mitsu descoperă cât de importante sunt seriozitatea, răbdarea și munca în echipă și, mai cu seamă, află de la marele sensei Musashi secretul cu ajutorul căruia poate învinge înfricoșătoarea viespe. Vreţi să-l aflaţi și voi?

„Eu cred că oricâte povești cu albine s-ar scrie, tot nu sunt destule. De aceea, când apare o poveste ca Marea aventură a micii albine Mitsu, cu albine, viespi mandarine, lupte între rău și bine, eroi (un roi!) și cultură niponă (o tonă!), și mai e scrisă și în rime, o citesc pe nerăsuflate.“ — CARMEN TIDERLE, autoarea volumului Fabrica de lipici

A fost odată ca niciodată, într-o țară îndepărtată, un împărat peste măsură de ciudat, care și-a acoperit întreaga împărăție cu petice de lână colorată, iar la sfârșit i-a pus lunii tichie. Până și paginile de carte purtau învelitori croșetate, la fel și oceanul, și dealurile, și merele, dar nu și vântul, care a înconjurat o dată pământul și a suflat din toate puterile. Și-atunci, ce să vezi, au zburat păturile de pe munți și livezi, iar oamenii mari, lipsiți de imaginație, s-au înspăimântat și-au tremurat foarte, în vreme ce copiii au râs și-au alergat bucuroși dintr-o parte în altă parte. Iar asta este numai o poveste aleasă la întâmplare. Stați numai s-o citiți pe cea cu piticul și casa umblătoare!

Ilustrații de Tiphanie Beeke

Cu un final scânteietor și surprinzător!

În această continuare a poveștilor din Fletcher și frunzele căzătoare și Fletcher și Crăciunul fulgilor de zăpadă, vulpița Fletcher se întoarce cu o nouă aventură de sezon, ca un adevărat vestitor al primăverii. Fletcher se bucură de vremea însorită și de căldura primăverii. Însă când dă peste fulgii de zăpadă care se aștern ușor pe pământ, el răspândește tuturor prietenilor săi vestea revenirii iernii. Dar primăvara este plină de surprize minunate atât pentru Fletcher, cât și pentru prietenii săi.

Cărțile din seria Fletcher au ilustrații plăcute, sunt perfecte pentru a fi citite atât acasă cât și la grădiniță și îi ajută pe cei mici să înțeleagă schimbarea anotimpurilor.

„Preșcolarii vor adora să intre în joc, încântați de petalele luminoase care arată uimitoarea frumusețe a primăverii." Ala Booklist

Despre stabilitate și încredere, despre ce e trecător și ce rămâne

Vine primăvara. Jakub, un băiețel de undeva, dintr-un sat, se joacă prin grădină și pe deal cu prietena lui, Eliška. Ici-colo, câte un petec de zăpadă le aduce aminte de iarnă. E soare și din ce în ce mai cald. Zi după zi, răsar ghioceii, apoi păpădiile, apoi lalelele… Animalele ies la lumină, multe păsări deja au pui. Ar cam fi vremea să se-ntoarcă și Blanka, barza care își face cuib în fiecare an pe casa lui Jakub.

Dar dacă anul acesta Blanka își va face cuib în altă parte? Ca să nu se întâmple așa ceva, Jakub se gândește că trebuie neapărat s-o întâmpine pe Blanka la marginea satului. Oare îl va recunoaște barza pe băiețel dacă el va fi primul care îi va ieși în cale? Și va zbura după el până la casa lui, spre a-și face cuib acolo unde l-a avut și anul trecut?

— Vezi, Eliška, ce bine mă cunoaște Blanka? M-a găsit singură, fără niciun ajutor. Chiar dacă acum sunt mai mare.

Pornind de la simbolistica primăverii și a renașterii, Milena Lukešová ne propune o meditație despre schimbare și statornicie, despre ce e trecător și ce rămâne. Jakub crește, își deschide aripile și descoperă lumea, dar are nevoie, ca orice copil, de stabilitate și încredere, exact cum mama sa spune despre el: „Jakub al meu nu se pierde. Întotdeauna găsește drumul bun.“

Ilustrații de Sebastien Chebret

O fetiţă ingenioasă le dezvăluie şi altor copii secretele sale: cum să transforme momentele de plictiseală în ceva amuzant!

Ilustrații de Teemu Juhani

Vampirul Lucas se furişează în gelateria Irmei. Dar vorbeşte sâsâit şi se dovedeşte a fi inofensiv – pentru că n-are dinţi! Iar un vampir fără dinţi este, fără îndoială, o făptură demnă de milă.

Nina hotărăşte să-l ajute pe Lucas să-şi recupereze dinţii pierduţi şi caută peste tot în Magazinaşul de speriat. Dar se dovedeşte că multe alte lucruri au dispărut, în mod ciudat, de acolo...

Magdalena Hai este o scriitoare de cărţi pentru copii cu o imaginaţie hiperactivă. Scrierile ei au fost nominalizate pentru mai multe premii prestigioase (Premiul Finlandia pentru literatură pentru copii şi adolescenţi, Atorox, Topelius, Arvid Lydecken, Runeberg Junior) şi a câştigat numeroase distincţii.

Acest volum este al doilea dintr-o serie de trei cărţi cu titlul Magazinaşul de speriat.

Ilustrații de Teemu Juhani

În Magazinaşul de speriat totul a îngheţat, ninge şi viscoleşte!

Nina, stafia Patti şi domnul Cook încearcă să salveze Magazinaşul de speriat de un îngheţ teribil.

Încercând să afle de unde vine zăpada, cei trei dau de o creatură cu blană, un fel de Yeti, Omul zăpezilor. Pe acoperiş, îl descoperă pe Tentacul-Lipicios, transformat într-un caracatisloi, şi vor afla că noul lor tovarăş e de partea lor şi le poate fi util. 

Magdalena Hai este o scriitoare de cărţi pentru copii cu o imaginaţie hiperactivă. Scrierile ei au fost nominalizate pentru mai multe premii prestigioase (Premiul Finlandia pentru literatură pentru copii şi adolescenţi, Atorox, Topelius, Arvid Lydecken, Runeberg Junior) şi a câştigat numeroase distincţii.

Acest volum este al treilea dintr-o serie de trei cărţi cu titlul Magazinaşul de speriat.

Ei bine, felicitări: Ursul Mişu a uitat complet că este ziua lui!

Şi doar le-a promis prietenilor săi că va da o petrecere grozavă.

Când la uşă se aude soneria, un lucru este clar: Ursul Mişu trebuie să inventeze foarte repede ceva, astfel încât, până la urmă, el şi prietenii lui să poată avea o petrecere aniversară grozavă.

Din fericire, i-a venit deja o idee...

O aniversare nemaipomenită cu Ursul Mişu!

Ursul Mişu face ceea ce face orice urs obişnuit duminica: mănâncă miere! Borcanul se goleşte într-o clipită, dar Ursul Mişu nu s-a săturat, mai vrea miere. Se ridică pe vârfuri şi se întinde cât poate de mult ca să ajungă la raftul de sus, când deodată...

TROSC! 

acvariul peştişorului auriu, cu tot cu Caşalot îi cade în cap şi rămâne înţepenit acolo.

– Vai de mine şi de mine! exclamă Ursul Mişu.

Cum poate să scoată acvariul de pe cap fără să-i verse apa lui Caşalot pe jos?

În adâncul lacului, trăieşte periculosul Monstru Furios. El poate înghiţi pe loc chiar şi un urs! Aşa că Ursul Mişu rămâne pe mal. E mai prudent aşa! Însă, când prietenul lui, peştişorul Caşalot, dispare de la suprafaţa apei, Ursul Mişu nu mai stă pe gânduri nicio clipă. Curajos, sare în apă, ca să-l salveze pe Caşalot...

O poveste amuzantă în care Ursul Mişu este în cea mai bună formă!

Ilustrații de Ionuț Robert Olaru

În sfârșit, o carte cu și despre tați! Despre cum erau ei în copilărie, cu ce se jucau, ce le plăcea și la ce visau, dar și despre ce trăsnăi făceau.
O carte în care tati nu e supererou, ci om ca toți oamenii, cu emoții, reacții, furii, frici și tristeți, dar mai ales cu multă iubire, chef de joacă, grijă pentru familia lui și dorința de a le fi mereu alături.
O carte sensibilă despre puterea secretă a taților de a fi atât de simpatici, indiferent de vârstă, care le va arăta copiilor și altă față a taților lor, una colorată, de poveste, dar adevărată și vie.

Cum este o mamă? Un copil abia născut nu poate răspunde, firește, dar dacă ar putea, oare ce ar spune?

În propoziții scurte, ca dintr-un cântec sau un joc de copii, povestea imaginează numeroase răspunsuri urmărind viața unui copil de la naștere până învață să meargă. Pagină după pagină, copilul crește și ceva nou apare mereu. Mama este ca o casă, dar nu e mereu la fel. La început, e casa în care te naști, iar după o vreme, e casa din care faci primii pași. Nu e nimic idealizat, nu e nicio „lecţie“ în această carte despre cum ar trebui să fie o mamă. Firescul, banalitatea minunată a fiecărei zile înfățișate cu tandrețe, umor, realism și înțelegere subtilă a vieții de familie sunt lucrurile simple, dar esențiale pe care ni le reamintește această carte luminoasă și plină de căldură.

Autonomie, asumarea responsabilității, creativitate, depășirea limitelor

Patru creaturi foarte răbdătoare așteaptă să înceapă povestea. Dar un iepuraș e mai puțin răbdător. De ce să aștepți când ai o imaginație fără margini și un ghiozdan plin cu creioane colorate? Povestea o poți începe chiar tu.

E un joc de care nu te poți plictisi niciodată când ești copil, mai ales când regula creativității este că nu există reguli. Iar creioane colorate are oricine. Pagină după pagină, iepurașul din carte desenează un copac, un dinozaur, o căsuță, un leagăn, păsări, nori, frunze, pinguini — și toate prind viață și interacționează amuzant cu personajele inițiale. Poți și tu să inventezi tot felul de creaturi, poți să desenezi ce vrei și cum vrei. E și un bun prilej să te gândești la reguli și limite și apoi, dacă vrei, să discuți despre ele cu părinții, cu frații mai mari sau cu învățătoarea.

Uneori e bine „să desenăm pe conturul prestabilit“. Alteori e bine, ba chiar necesar, să trecem peste orice îngrădire. Dar când, cum, în ce situații?

Bine ați venit în cartea noastră! Da, știm, paginile sunt cam goale la început, dar o să vină în curând și povestea. Sigur vine. Chiar acum. Adică... Vine... Să mai așteptăm puțin... Sau nu?

Ilustrații de Mathew Forsythe

Lumea e frumoasă și plină de minuni. Ne oferă tot ce ne trebuie și e loc pentru toți. De ce nu ne e de ajuns?

Undeva în pădure apare o frunză de aur. E ceva miraculos. Strălucește și se leagănă ușor în bătaia vântului. Până la urmă, animalele o descoperă, desigur. „Vreau să fie a mea!“ e primul gând al fiecăruia. Niciunul nu ezită, niciunul nu-și pune întrebări. Trebuie doar să pună gheara, laba, copita sau ciocul pe frunza de aur. Acum.

O pasăre se repede prima, apoi o veveriță îi smulge frunza. Un șoarece i-o fură veveriței, dar o căprioară i-o ia șoarecelui. Căprioara se apucă să ronțăie frunza – dacă e de aur, trebuie să aibă un gust nemaipomenit – însă apare o vulpe. Pentru că toți vor frunza, o vrea și ea. Dar a mai rămas ceva din minunata frunză de aur? Doar fărâme spulberate de vânt.

Vremea trece și animalele uită de minunea care li s-a arătat. Vara se duce, toamna se duce și ea, apoi pădurea încremenește din nou în iarna cea lungă. Dar vine primăvara și totul renaște. Va zămisli din nou pădurea o frunză de aur? Nimeni nu știe.

Și dacă da, de data asta ce vom face?

Vor înţelege oare oamenii ce simte singura lor Casă?

„Iubiți, iubiți… nimic altceva nu contează.“ — acest vers de La Fontaine din Éloge de l’amour (1669), ales ca motto de autoare, Jeanne Macaigne, este cum nu se poate mai potrivit. Despre iubire este vorba în această poveste.

Locatarii unei case, care îi iubește și le oferă tot ce le trebuie, nu se mai înțeleg între ei. De ce? Nimeni nu poate spune precis. Motive, reale sau inventate, se găsesc ușor întotdeauna. Prinși în certuri nesfârșite, oamenii nu mai au grijă nici de ei, nici de casă. Ce e de făcut? Poate o „schimbare de aer“. Casa se mută în alt loc, mult mai frumos, unde oamenii au, din nou, tot ce au nevoie ca să trăiască liberi, în armonie cu ei, cu casa și cu toate plantele și animalele din acest nou și minunat tărâm.

De data aceasta, le va fi de ajuns oamenilor? Se pare că nu. Disputele reapar, lăcomia și nepăsarea cuceresc și distrug noua lume. Casa nu mai poate suporta. Ce se va întâmpla cu ea și cu locatarii ei?

Vrăjitorul Gargamel iar pune ceva la cale! De data asta a trimis un corb în lume ca să afle unde e satul ștrumfilor. Și nu orice fel de corb, ci unul care are darul vorbirii.

Cum, necum, corbul ajunge în satul fetelor și începe să le ștrumfească sfaturi. Iar fetele-ștrumf își pleacă urechea la vorbele nou-venitului. În curând satul este cuprins de haos și dezbinare, iar situația pare fără scăpare.

Departe, departe, în adâncul Africii și în inima junglei, în regatul Bamileke, trăiește o prințesă cam neobișnuită.

Serion Pantalon în Țara Amintirilor, cartea Olimpiei Melinte, îmbina mai multe temeri, gânduri și emoții ale celor mici într-un carusel magic menit să-i ajute să învingă emoțiile primei zile de școală, să treacă peste conflictul dintre generații și, nu în ultimul rând, să accepte pierderea cuiva drag.

„Serion Pantalon în Țara Amintirilor este o poveste despre înțelegere, despre emoții și gânduri, despre griji și necunoscut, despre începuturi, despre sprijin, despre cum iubirea și amintirile din copilărie ne dau putere." Andreea Chiru-Maga, psiholog


Îndrăgita actrița de teatru și film Olimpia Melinte (n. Iași, 1986) s-a remarcat de-a lungul timpului în numeroase lungmetraje ce i-au adus premii și nominalizări la cele mai importante festivaluri de film din lume, pentru cele peste 30 de roluri remarcabile.
În 2018 a început filmările pentru serialul Vlad (difuzat la PRO TV), devenit ulterior lider de audiență.
Locuiește în București cu soțul și cei doi copii ai lor. Serion Pantalon în Țara Amintirilor, scrisă după o idee a fiului său Alexandru și dedicată tatălui ei, reprezintă debutul în literatură pentru copii.


Diana Tivu a absolvit facultatea de arhitectură UAUIM din București și este o autodidactă când vine vorba de grafică, pictură și ilustrație. Din 2015 și-a transformat pasiunea în realitate și lucrează ca ilustrator și autor de carte pentru copii. Portofoliul ei include atât titluri clasice, cât și scrieri ale unor autori români contemporani.

Inspirată din chiar felul în care fiica ei se miră și se lasă surprinsă de tot ce-o înconjoară în timpul unei plimbări prin parc, povestea plină de farmec a lui Ainsley Earhardt, minunat ilustrată de Ji-Hyuk Kim, ne invită să vedem lumea prin ochii unui copil și să prețuim fiecare moment împreună.

La numărul 32, în Windsor Gardens, locuiește familia Brown împreună cu menajera lor, doamna Bird, și cu un ursuleț din Peru, pe nume Paddington.

Paddington abia așteaptă să primească o listă de îndatoriri numai și numai a lui. Doar trebuie să contribuie și el la bunul mers al casei! Dar, când înșfacă nerăbdător lista greșită de îndatoriri și se pune pe treabă, e vai și amar, căci boroboațele se țin lanț!

E primul Crăciun al lui Paddington la Windsor Gardens. Când scrisoarea specială a lui Jonathan pentru Moș Crăciun se rătăcește, Paddington pornește într-o misiune eroică, hotărât să salveze Crăciunul.

Haideți să-i fim alături lui Paddington în această nouă aventură festivă, în care simpaticul ursuleț descoperă adevărata însemnătate a Crăciunului.

E Ziua iubirii și Paddington a pregătit felicitări pentru toți prietenii lui. Dar o rafală de vânt îi dă toate planurile peste cap...

Haideți să vedeți cum Paddington învață totul despre iubire, trecând prin aventuri uimitoare!

Carte bazată pe serialul TV Peppa Pig

Peppa și familia ei pleacă în vacanță în Italia. Sunt atâtea de văzut și de făcut, încât Peppa tot uită de sărmanul Teddy. Va mai ajunge oare acasă la sfârșitul vacanței micul Teddy?

Într-o casă veche din Paris, cu zidurile îmbrăcate-n iederă, locuiesc douăsprezece fetiţe. Madlen e cea mai mică, dar şi cea mai curajoasă. Nici măcar de şoricei nu îi e frică! La grădina zoologică, îl sperie ea pe tigru. Până când, într-o noapte, se trezeşte plângând. Şi aşa începe povestea acestei cărţi în care nu ştii ce te cucereşte mai mult şi mai mult: simpatica Madlen, umorul inteligent şi discret al cărţii sau Parisul, aşa cum e el desenat de Ludwig Bemelmans.

Ce se întâmplă când în jocul a doi urși, vechi și buni prieteni, intervine un al treilea? Ei bine, e respins, e acceptat, e gonit, e îndrăgit... Sunt geloși rând pe rând, sunt apoi veseli cu toții, sunt supărați uneori, dar în cele din urmă... parcă jocul e mai distractiv în trei.

O carte care, în puține cuvinte, cu ilustrații inteligente, spune multe despre cum se leagă prieteniile între cei mici.

Mic sau mare?

Ei bine, depinde. Depinde de cine, de unde și cum privește.

O excelentă cale de a-i învăța pe copii că totul e relativ...

Ilustrații de Nina Mata

„O carte care încurajează curiozitatea, integritatea, compasiunea și curajul.” Kirkus Review