Eseistică

O carte despre dezintegrarea valorilor americane

Americanii nu se mai pot pune de acord asupra lucrurilor ce fac ca ţara lor să fie specială şi admirată pe mapamond. Unii dintre ei nici nu mai cred că e specială şi că merită această admirație. De fapt, lumea întreagă s-a schimbat foarte mult, iar odată cu ea și gândirea asupra rolului Statelor Unite în istorie şi în prezent. Ben Shapiro observă că valorile care până mai ieri țineau națiunea unită astăzi sunt virulent combătute.

Luându-şi ca repere documentele fondatoare ale Statelor Unite și clasicii liberalismului, el analizează în acest volum dezintegrarea valorilor americane și descrie orizontul spre care se îndreaptă ţara. Face acest lucru fără a renunța la renumita lui vervă polemică, lansând un avertisment împotriva politicilor stângii contemporane. „Cum să distrugi America în trei paşi simpli” nu este, așadar, o carte comodă, dar constituie una dintre cele mai incitante invitaţii la reflecţie venite dinspre conservatorismul american actual.

„Literatura nu e niciodată departe de contururile realului.” Ioana Bot

„Viaţa estetică ne arată ce au în comun o călătorie cu autocarul prin praful provinciei toscane, peisajul păduratic din valea Hudsonului, dandysmul proiectat asupra oraşului modern şi muzicile misterioase ale unei Indii percepute în gamă minoră, «turistică sau, aduse împreună, cascada lui Coleridges şi galantarul cu fructe (täiate pe cuburi de gheaţă) al unei băcănii newyorkeze. Și, în toate acestea, perspectivele literare discrete, ca niște «signaturis criptate, ale unor autori esențiali pentru Laurent Jenny (Sartre, Proust, Michaux, Breton sau Stendhal), fiindcă literatura nu e niciodată departe de contururile realului." IOANA BOT

„În cartea lui Laurent Jenny, experienţa estetică a marilor maeştri se întâlnește cu experienţa personală a autorului, în felul acesta practicile şi reflecțiile despre «arta din viață» câştigând noi și noi sensuri. Suntem invitați, aşadar, să cultivăm estetul din noi, să fim atenți la clipele în care vederea unei forme noi ne trimite la o experienţă poetică din trecut, la stazele şi fluxul imaginarului care ne îmbogăţesc constant viaţa estetică." LA LIBERTÉ

Strategiile militare care au influențat gândirea și filosofia întregii lumi

„Arta războiului” adună strategii militare care, în timp, au influențat gândirea și filosofia întregii lumi. În cele 13 capitole, Sun Tzu discută psihologia războiului, strategii, folosirea terenului și a condițiilor meteo în propriul avantaj, utilizarea spionilor, dar și realizarea și păstrarea alianțelor.

Chiar și după două milenii și jumătate, „Arta războiului” rămâne cartea de căpătâi în materie de strategii de război în Estul Asiei, influențând totodată și gândirea militară occidentală, dar și tacticile legale, de afaceri și nu numai. Sun Tzu este în continuare respectat în cultura chineză și est-asiatică drept o măreață figură istorică și militară.

Jean Delumeau (1923 – 2020) a fost unul dintre cei mai mari istorici ai creștinismului; a  predat istoria mentalităților religioase la unele dintre cele mai mari universități franceze, între care Collège de France (1975 – 1994), și a ocupat funcția de director la mai multe instituții de cercetare și învățământ. A primit numeroase premii, distincții și o serie de titluri Doctor Honoris Causa, toate obținute pe parcursul unei spectaculoase cariere, aducându-i o consacrare ce a depășit granițele Franței.

Opera sa este remarcabilă prin dimensiunile neobișnuite și prin continuitatea tematică. Dintre lucrările sale publicate în limba română, menționăm: Religiile lumii, Cea mai frumoasă istorie a fericirii (co-autor, alături de André Comte-Sponville și Arlette Farge), Liniștiți și ocrotiți. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată, Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII – XVIII, Grădina desfătărilor. O istorie a Paradisului.

Adversarul trebuie înfuriat (Stratagema VIII)

Apelați la argumente absurde (Stratagema XV)

Apărați-vă despicând firul în patru (Stratagema XVII)

Întrerupeți și deturnați discuția (Stratagema XVIII)

Argumentul autorității (Stratagema XXX)

Nu înțeleg nimic din ce-mi spuneți (Stratagema XXXI)

În teorie da, în practică nu (Stratagema XXXIII)

Interesele sunt mai presus decât rațiunea (Stratagema XXXV)

Luați disputa la modul personal, proferați injurii și purtați-vă ca un necioplit (ultima Stratagemă)

„Cartea de față este despre educație, despre învățământ, despre învățătură. Nu însă despre orice învățătură, ci, de preferință, despre cea «de minte». Iar asta într-un dublu sens.

Pe de o parte, mă preocupă acea învățătură care contează, cea care ne poartă de mână în străbaterea anevoiosului drum de la copilărie, pubertate, adolescență la maturitate. Cea care, asemeni măselei «de minte», face parte din devenirea noastră.

Pe de altă parte, cartea de față reflectă nedumerirea și îngrijorarea autorului față de fervoarea politicilor educaționale românești postdecembriste de a repeta, iar și iar, aceleași erori, aceleași idiosincrazii obtuze, aceleași populisme ipocrite, dovedindu-și neputința de a se învăța minte chiar și după noianul de eșecuri contorizate vreme de trei decenii.” - Liviu Papadima

„Volumul, care adună texte mai vechi şi mai noi despre educaţie, nu este excepţional doar prin calitatea scriiturii unui om cult, profund, empatic şi plin de umor, ci şi prin aceea că reprezinta o intervenţie inedită în dezbaterea publică de la noi. Simplu spus, texte ca ale profesorului Papadima sunt foarte greu de găsit pe piaţa românească saturată de intervenţii amatoristice, puseuri motivaţionale, predici de rit nou cu idei vechi şi multe alte forme colorate şi superficiale. Liviu Papadima scrie jucăuş, tandru şi pătrunzător, cu naturaleţea dubiului şi înţelegerii de sine, cu umor şi acidul (auto)ironiei, cu toată supleţea şi greutatea culturii pe care o are. Îmi aminteşte de scrierile unui Gert Biesta, de asemenea cvasinecunoscut la noi. Mi-aş dori sincer ca volumul să ajungă la cât mai mulţi profesori, să influenţeze cu forţa pe care o simţi în fiecare pagină, să modeleze cu puterea sa aproape gravitaţională.” - Doru Căstăian

“Meseria noastră e riscul. Ca părinți, ca profesori. O meserie în care poți greși, uneori amarnic. Dar nu poți să nu-ți pese. Și mi-aș dori și eu un învățământ în care să nu mai "formăm" clasamente, statistici, sondaje, grafice, standarde, baremuri, ci să creștem copii și tineri spre a deveni adulți. Dup-aia o să le vină și lor rândul.” - Liviu Papadima

Despre povara datoriei, atunci când ea nu are legătură doar cu banii.

Jon Ronson este fascinat de ticniti. Si de nebunii care par sa fie normali, si de cei aparent sanatosi, care se poarta nebuneste. In Testul psihopatului, o carte care reuseste sa fie pe atat de bizara si amuzanta, pe cat este de bine documentata, Ronson se balaceste din nou in zonele mlastinoase ale normalului.“ Los Angeles Times

Doi ani, două luni și două zile petrecute într-o cabană construită cu propriile mâini, în mijlocul naturii, la marginea lacului Walden, pescuind și cultivând legume pentru a supraviețui de unul singur. Astfel a luat naștere această carte-cult, o serie de meditații bazate pe o experiență reală a filosofului Henry David Thoreau, din 1845. Cufundat în natură, Thoreau pledează pentru un stil de viață simplu, pentru întrajutorare, dar și pentru independența economică față de stat. În Walden sau Viața în pădure, se discută despre ipocrizia societății și moralitate, despre sărăcie și bogăție, despre cum se poate trăi muncind puțin, dar cu cap, despre libertate și sensul vieții.

"A ales să fie bogat având puține dorințe și îndeplinindu-și-le singur." Ralph Waldo Emerson

Personajele principale ale investigației lui Ronson - fundamentaliști islamici, neonaziști sau membri ai Ku Klux Klanului - au în comun convingerea că lumea este condusă de o societate secretă, dintr-o cameră aflată nu se știe unde. Fără să scape din vedere efectele fanatismului acestor oameni, jurnalistul britanic încearcă să găsească acea presupusă societate învăluită în mister, sau cel puțin să înțeleagă de unde vine credința lor că istoria e o imensă conspirație.

În călătoria lui, Ronson ajunge să fie urmărit de bărbați cu ochelari fumurii, să fie demascat drept evreu într-o tabără de antrenament jihadistă sau să vadă directori de multinaționale și diverși politicieni participând la un bizar ritual păgân în pădurile din nordul Californiei.

"Cartea e când înfricoșătoare, când hilară. Atitudinea relaxată, marcă înregistrată a lui Ronson, este o încântare." The Independent

"O aventură picarescă amuzantă - care se citește la modul compulsiv -, printr-o lume dosnică paranoidă." Louis Theroux, The Guardian

"Pentru cartea asta, Ronson a reușit să se apropie de câțiva grei ai unor mișcări cu agende și convingeri foarte diferite, dar unite de extremismul și de virulența cu care le susțin. A fost, printre altele, acasă la Thom Robb, mare maestru de cavaleri la Ku Klux Klan, și a petrecut timp cu Omar Bakri, fundamentalist musulman susținător al lui Bin Laden. Împreună cu Alex Jones (care pe-atunci n-avea deloc notorietate), fondatorul InfoWars, acum faimos site de conspirații și fake news, a încercat să se infiltreze la o întâlnire a „grupului Bilderberg”, despre care se crede că ar fi o organizație exclusivistă de oameni influenți și bogați, aflată în miezul multor teorii conspiraționiste."

Societatea occidentală contemporană pune mai mare preț pe moderaţie decât pe reacţia violentă şi preferă compromisul în locul conflictului. Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditaţie asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politică, Sloterdijk discută pe rând etosul creştin, comunist, islamist şi arată, dimpotrivă, că rezervele de furie şi resentiment ale populaţiilor pot fi traduse pozitiv, așa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în soluţii şi structuri politice.

Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în vogă filosof german urmăreşte în datele ei genealogia ideologică a acestui afect universal şi ne vorbeşte, cu erudiţie şi polemic, despre valenţele istorice ale mâniei şi, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgenţa mişcărilor violente. 

Publicată în 1994 și dezvoltând la proporții gigantice și strivitoare pentru scriitori slabi de înger și nu numai teoria anxietății influenței care l-a făcut celebru pe Bloom încă din 1973, Canonul occidental se dovedește astăzi a fi fost o profeție adevărată în contextul actualelor direcții critice și teoretice din studiile postcoloniale și de world literature, dar și din perspectiva programelor de literatură comparată și world literature din SUA. Faptul că timpul i-a dat dreptate nu poate decât să îl bucure pe vizionarul Bloom, care a rămas până astăzi un solitar în peisajul spațiului academic american printr-o virulentă și neobosită, chiar dacă uneori împinsă la extrem, apărare a esteticului. Fascinantă prin puterea de persuasiune și forța limbajului proprie lui Bloom, această carte stârnește reacții dintre cele mai diverse: iubită de adepții esteticului și de fanii lui Shakespeare, dar și puternic criticată de așa-numita Școală a Resentimentului care îi include pe urmașii lui Barthes, Foucault, Derrida, studiile postcoloniale și feminismul pentru respingerea radicală a oricărei forme de politică în ceea ce privește fenomenul literar, această carte nu va lăsa indiferent pe nici un intelectual cu adevărat interesat de literatură.

Construiți după chipul și asemănarea lui Bloom, cei câțiva aleși care apar în paginile acestei Biblii a literaturii– fie că e vorba de Dante și Joyce sau de Emily Dickinson și Virginia Woolf – devin personaje de dimensiuni uriașe fantastic de vii. Pictat de Bloom în culorile Apocalipsei, peisajul literar actual poate învăța ceva de la Joyce însuși: că orice final este un început, așa cum autorul romanului Finnegans Wake pe care îl numea “my abookalypse” sfârșește istovitoarea călătorie prin 16 limbi și cel puțin tot atâtea literaturi prin începutul frazei de deschidere a cărții, al cărei început este finalul aceleiași fraze.

*

"Dovedind un curaj eroic și o uluitoare erudiție, Canonul occidental este un tur de forță care explică de ce unii scriitori au reușit să învingă uitarea căreiaîi cad pradămai toate eforturile umane. Această carte constituie o speranță că ceea ce umanitatea a prețuit vreme îndelungată, și posteritateava prețui." The New York Times Book Review

"Lista lui Bloom este cea care va atrage atenția cititorilor, însă textul care o precedă este cel care oferă adevărata plăcere a lecturii." Entertainment Weekly

"Cu o calmă voioșie, Harold Bloom are îndrăzneala de a-și pune propria amprentă asupra întregii literaturi de la Geneză la Ashbery, rivalizând prin proporții cu eroii săi, criticii Sainsbury, Curtius sau Auerbach, deși mult mai atras de aventuri periculoase decât aceștia. Într-un fel, adevăratul erou al acestei cărți, ca și în cazul celorlalte cărți ale sale, este Bloom însuși, care este îndrăzneț fără emfază, polemic, dar prietenos, făcându-și o dogmă din nerespectarea dogmelor, mereu mult prea absorbit de o mulțime de lucruri și fiind gata oricând să ne împărtășească ce crede despre toate."Frank Kermode, The London Review of Books

Doi ani, două luni și două zile petrecute într-o cabană construită cu propriile mâini, în mijlocul naturii, la marginea lacului Walden, pescuind și cultivând legume pentru a supraviețui de unul singur. Astfel a luat naștere această carte-cult, o serie de meditații bazate pe o experiență reală a filosofului Henry David Thoreau, din 1845. Cufundat în natură, Thoreau pledează pentru un stil de viață simplu, pentru întrajutorare, dar și pentru independența economică față de stat. În Walden sau Viața în pădure, se discută despre ipocrizia societății și moralitate, despre sărăcie și bogăție, despre cum se poate trăi muncind puțin, dar cu cap, despre libertate și sensul vieții.

"A ales să fie bogat având puține dorințe și îndeplinindu-și-le singur." Ralph Waldo Emerson

"Thoreau e văzut atât de mult ca protestatarul perfect, excentricul și pusticul sfânt, iar Walden ca o carte-totem despre întoarcerea în natură, o odă a protejării ei, plină de îndemnuri la nesupunere civilă și anti-business, încât riscă să devină o carte la care toată lumea se închină, dar pe care prea puțini o citesc, la fel ca Biblia." John Updike

"Respingerea hotărâtă a lui Thoreau a convenționalismului îi atrage în mod special pe acei tineri care încă nu și-au găsit locul și își caută independența. Maximele sale transcendentale îi încurajează pe cei care se luptă să înțeleagă ordinea opresivă a lumii, fiindcă le permite să-și imagineze că ei se află deasupra acesteia." The Washington Post

Thoreau era prea mult el însuși și trăia cum voia, ca mulți dintre idealiștii secolului XIX care n-au învățat niciodată să facă compromisuri, iar Walden este una dintre cel mai straniu influente cărți de ecologie politică din ultimele două sute de ani.

"Cei mai mulți oameni, chiar și în această țară comparativ liberă, din cauza ignoranței și a greșelii, sunt atât de ocupați cu pretinsele griji și muncile inutil de grele ale vieții, încât fructele ei cele mai bune nu pot fi culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neîndemânatice și tremură prea mult. De fapt, muncitorul nu are răgaz pentru o adevărată integritate de zi cu zi; el nu-și poate permite să întrețină cele mai omenești relații cu oamenii, căci munca lui nu ar mai fi apreciată pe piață. El nu are timp să fie altceva decât o mașină."

Cand esti un plagiator sau un falsificator de citate, te poti astepta ca viitorul tau sa nu fie tocmai roz daca ajungi sa fii dat in vileag. Dar cum e sa postezi o poza neinspirata pe Facebook sau sa arunci o gluma proasta pe Twitter si sa te trezesti ca viata ti-a fost distrusa intr-o clipa? Si cum ajung niste oameni manati de principii etice absolut sanatoase sa distruga vietile unor semeni de-ai lor fara sa clipeasca? Jurnalistul Jon Ronson scrie despre persoane care au calcat stramb (intr-o mai mica sau mai mare masura) si au fost sfasiate de cruzimea colectiva a internautilor. Cartea este o ampla investigatie despre revirimentul umilirii in public si un studiu important in intelegerea unui nou fenomen social care priveste orice posesor al unui cont pe o retea de socializare.

„Sunt unele cărți clasice care surprind esența timpului lor; sunt altele care rămân relevante pentru totdeauna. Orientalism face parte din a doua categorie – ba, mai mult, a devenit cu trecerea timpului și mai relevantă.”The Guardian

"Paul Arden este un brand. Cand zici Paul Arden, zici neobisnuit, diferit, altfel. N-am mai intalnit pe nimeni ca el." Graham Fink, director de creatie M&C Saatchi

"Genial, malitios, fermecator, irascibil si complet neconventional - inzestrat cu un geniu creativ insotit de un bun-simt deloc ...obisnuit, Paul Arden are o minte originala, dinamica si o energie extraordinara." Roger Kennedy, designer

De cand exista omenirea, nici un subiect de pe fata pamantului nu a starnit mai mult mintea umana decat Dumnezeu - si, cu toate acestea, nu suntem mai luminati. Aceasta carticica ne spune cum stau lucrurile, o data pentru totdeauna.

Un eseu remarcabil despre Roland Barthes

Autori: Heinrich Geiselberger (coord.); Arjun Appadurai, Zygmunt Bauman, Donatella della Porta, Nancy Fraser, Eva Illouz, Ivan Krastev, Bruno Latour, Paul Mason, Pankaj Mishra, Robert Misik, Oliver Nachtwey, Cesar Rendueles, Wolfgang Streeck, David Van Reybrouck, Slavoj Zizek, Alex Cistelecan

Traducere din limba engleza de Ioana Miruna Voiculescu si Iulian Bocai, traducere din limba germana de Iulian Bocai, traducere din limba franceza de Bogdan Ghiu, traducere din limba spaniola de Dorina Ivan

 Autor a peste 20 de carti, in care mai nimic nu ramane pe dinafara spiritului de observatie etologic, de la obiceiurile rudelor maimute pana la tabieturile cailor si comportamentul felinelor, Desmon Morris (n. 1928) ia la bani marunti animalul din noi. Zoolog activ inca din anii ’50, dar si pictor suprarealist, expus alaturi de Juan Mirὀ, Morris incearca sa dezlege, inca de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ite ale sociobiologiei.

     Fragment din volum:

Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă primul model sistematic creat în vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din întreaga lume. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondială a Literelor ni se dezvăluie ca un spaţiu inegal, dominat de rivalităţi, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în nesfârşita luptă pentru lărgirea zonelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong'o capătă noi dimensiuni.

„O carte strălucită... Departamentele literare sunt aproape mereu organizate în funcţie de limbă şi de ţară, dar cartea scrisă de Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă înglobează felul în care literatura funcţionează de fapt.” New Yorker

„Ca cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepţii. Pe lângă o cunoaştere literară excepţională prin dimensiunea şi profunzimea ei, ea posedă o cunoaştere teoretică cu adevărat vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate. În urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului».” Pierre Bourdieu

O exemplara scriere filozofica despre arta de a purta dispute din care sa iesim intotdeauna invingatori. Un manual de retorica indispensabil, plin de echivoc, umor si ironie. 

„Nimeni nu va mai putea discuta despre iubire fara sa faca referire la aceasta carte.“ (Die Zeit)

Aceasta marca a interbelicului romanesc reprezinta cadoul neasteptat si prețios pe care o carte ca aceea a Danei Pirvan-Jenaru il face cititorului de astazi. Investigația sa documentara, ireprosabila, se transforma intr-o viziune ce depaseste documentul pentru a se inscrie in orizontul adevarurilor generale. (Mihai Zamfir)

Jon Ronson este fascinat de ticniti. Si de nebunii care par sa fie normali, si de cei aparent sanatosi, care se poarta nebuneste. In Testul psihopatului, o carte care reuseste sa fie pe atat de bizara si amuzanta, pe cat este de bine documentata, Ronson se balaceste din nou in zonele mlastinoase ale normalului.“ Los Angeles Times

„Jean Starobinski este cel mai mare umanist pe care, la ora actuala, il pot oferi lumii Elvetia si Europa. Este, de asemenea, si cel mai longeviv. Medic psihiatru, savant, scriitor, critic si istoric literar, filosof, comparatist „generalist“, exeget al confluentelor si al interferentelor mereu nascande pe terenurile nerevendicate ale interdisciplinaritatii, opera sa ilustreaza gandirea, vointa si cuprinderea unui spirit enciclopedic.“ - Angela Martin

„Sunt fericit sa vad, in fine, aceasta carte tiparita dupa multi ani de asteptare... Aparitia ei marcheaza inca un pas in cunoasterea mai larga, dincolo de cercurile selecte ale specialistilor, a unei opere majore, cardinale pentru spiritul epocii noastre, apartinand celui ce poate fi considerat, fara nicio indoiala, cel mai mare critic al literaturii si al culturii europene postbelice.“ - Mircea Martin

Autoarea a construit cu mare claritate, cu o admirabila apetenta teoretica și cu demnitate stilistica o naratiune intelectuala consistenta și sugestiva. Cunoștintele sale sigure, talentul interpretativ, libertatea de initiativa reprezinta semne certe ale unei autonomii intelectuale depline. Nu mi se pare deloc putin pentru un inceput. (Mircea Martin) 

“Aceasta nu este o carte, este o bijuterie.” Le Figaro

“Povesti halucinante, amuzante si nelinistitoare.” Liberation

“O calatorie emotionanta, tragica, dar si distractiva.” La Repubblica

“Avem ocazia sa vedem adevaratul comunism.” Frankfurter Allgemeine Zeitung

“O carte intrligenta si pasionanta.” Adam Michnik

Pentru Roger-Henri Guerrand, wc-ul, bideul, oala de noapte sunt indicii esentiale in investigatiile sale asupra moravurilor unei populatii intr-un anume moment istoric.