Eseistică

Aflata in topul celor mai influente carti scrise vreodata despre calea razboinicilor japonezi, Bushidō – Codul samurailor este un studiu clasic al culturii japoneze, in care se contureaza virtutile pe care fiecare asemenea razboinic le intruchipa, aparandu-le cu insasi viata sa. Mai mult decat atat, autorul compara fiecare astfel de virtute cu modul in care se manifesta ea in Occident, aratand ca oricat de diferite ar parea doua culturi la suprafata, ele sunt totusi create de fiinte umane si, ca atare, au asemanari profunde. Preceptele de baza ale codului Bushido, despre care veti citi in aceasta carte, cu asemanarile si deosebirile fata de codurile cavalerilor din Occident sunt: • Corectitudinea sau datoria; • Curajul, darzenia si rabdarea; • Bunavointa; • Politetea; • Autenticitatea si sinceritatea; • Onoarea; • Devotamentul fata de familie si fata de un superior.

Cutremurarea temeliilor (The Shaking of the Foundations -1948), este una din cartile care l-au facut cunoscut pe Paul Tillich in afara mediilor filosofice sau teologice, aducandu-i foarte repede celebritatea. Scrisa la scurta vreme dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial - eveniment care prin atrocitatile si milioanele de victime pe care le-a produs a zdruncinat toate valorile pe care se intemeiase umanitatea pana la acea data, cartea este o meditatie grava asupra conditiei umane in noile conditii create de durerosul conflict. Temeliile de pana atunci ale relatiilor omului cu semenii, cu lumea si cu el insusi au fost intr-atat de clatinate incat vechile solutii s-au dovedit neputincioase, fiind necesare noi abordari, noi solutii. In ciuda acestei experiente tragice, eshatologia lui Tillich nu se construieste atat pe nelinistea sau angoasa apropierii iminente a sfarsitului, cat mai ales pe speranta neclintita intr-un viitor mai bun.

O colectie captivanta de eseuri si prelegeri academice compilate din reviste, monografii, carti, conferinte si simpozioane, ce reprezinta realizarile lui Alan Watts in domeniile, limbaj si misticism, budism si zen, crestinism, religie comparata, psihedelice, psihologie si psihoterapie. Puse la un loc, documentele combat stereotipul comun cu care a fost asociat autorul, de simplu popularizator, invitand mai degraba la o reevaluare a contributiilor sale in gandirea academica.

Civilizatia occidentala a ajuns la apogeul ei? Partizanii entuziasti ai stiintei ar spune ca da, cei care judeca lumea dintr-o perspectiva spirituala ar spune ca dimpotriva. In 1924, cand René Guénon publica aceasta carte, ororile Primului Razboi Mondial zdruncinau deja increderea oamenilor in ceea ce numisera pana atunci „civilizatie” si „progres”. In analiza sa, Guénon urmareste evitarea conflictului dintre civilizatii, prezentand bogatiile traditionale ale Orientului in fata unui Occident preocupat de progresul stiintelor in detrimentul propriei mosteniri spirituale.

Putem imparti aproximativ lucrarile lui René Guénon in doua categorii principale: pe de o parte, prezentarea pur metafizica – asa cum o descoperim in Starile multiple ale fiintei sau Simbolismul Crucii – si, pe de alta parte, critica lumii moderne, ca in Orient si Occident, Criza lumii moderne, Domnia cantitatii si semnele vremurilor etc. Asa cum s-a spus pe buna dreptate, acest metafizician construieste o punte intre lumi, aducand pacea intre popoarele care se dusmaneau pentru ca nu se cunosteau. La un secol de cand a fost scrisa aceasta carte, mesajul ei este inca actual si, mai mult decat atat, ne ofera un punct de vedere prin care putem intelege mai bine sensul profund al evenimentelor pe care le traim azi.

René Guénon considera ca Occidentul, mai mult ca oricand, trece printr-o criza datorata rupturii de Traditia intruchipata in aceasta zona de valorile autentice ale crestinismului. Dat fiind ca Biserica Catolica, singura care ar fi putut sa ofere un sprijin in acest sens, a dovedit deja ca s-a indepartat de linia traditionala, una dintre putinele sanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientala, care pare sa fi ramas inca fidela Traditiei. Insa tendintele „moderne” au inceput deja sa invadeze si Orientul, astfel incat chiar si acolo filonul autentic trebuie cautat cu grija.

Critica Occidentului modern atinge concepte ca „individualism”, „umanism”, „democratie”, desfiintand fara rezerve ceea ce ne-am obis-nuit sa numim „filosofie traditionala”, „stiinte traditionale”, „sistem filosofic” etc. In acelasi timp, haosul care caracterizeaza societatea moderna este vazut intr-o perspectiva mai larga, ca o consecinta fireasca a degra-darii manifestarii pe masura ce se indeparteaza de Principiul esential care i-a dat nastere, ajungand in ultimele clipe ale Varstei Sumbre, asa cum este cunoscuta in doctrina hindusa sub numele de Kali Yuga.

René Guénon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois. In 1904 a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematica. In 1908, Guenon frecventa deja „scolile" ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci; in 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.

Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. Superiores Incogniti il investesc pe René Guénon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guénon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cartile de mai tarziu. Intrucat initierea sa era una „universala", Guénon a „particularizat-o", ajungand initiat in hinduism, daoism si masonerie; iar in 1911-1912 s-a atasat de traditia islamica, luand numele „slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia. 

 Desi opera sa ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva era deja constituita, abia dupa zece ani Guénon a inceput sa-si publice cartile. Primul Razboi Mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine „inima" si „intelectul" revistei Études Traditionnelles.

 In 1930 paraseste definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo. Desi „sihastrit" in Egipt, Guénon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Études Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial au completat opera sa. 

 Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, René Guénon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al sau a fost Ananda Coomaraswamy; scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guénon , cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nicio ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guénon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, convertit la islam, a instituit o „cale initiatica" pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Printre alti „invatacei" mai cunoscuti ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si pe Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guénon, redactor-sef al revistei Études Traditionnelles si a inceput publicarea operei postume a acestuia.

 Dupa o suferinta fizica intensa, René Guénon paraseste lumea aceasta la 7 ianuarie 1951.

René Guénon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois. In 1904 a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematica. In 1908, Guenon frecventa deja „scolile" ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci; in 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.

Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. Superiores Incogniti il investesc pe René Guénon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guénon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cartile de mai tarziu. Intrucat initierea sa era una „universala", Guénon a „particularizat-o", ajungand initiat in hinduism, daoism si masonerie; iar in 1911-1912 s-a atasat de traditia islamica, luand numele „slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia. 

 Desi opera sa ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva era deja constituita, abia dupa zece ani Guénon a inceput sa-si publice cartile. Primul Razboi Mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine „inima" si „intelectul" revistei Études Traditionnelles.

 In 1930 paraseste definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo. Desi „sihastrit" in Egipt, Guénon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Études Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial au completat opera sa. 

 Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, René Guénon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al sau a fost Ananda Coomaraswamy; scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guénon , cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nicio ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guénon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, convertit la islam, a instituit o „cale initiatica" pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Printre alti „invatacei" mai cunoscuti ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si pe Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guénon, redactor-sef al revistei Études Traditionnelles si a inceput publicarea operei postume a acestuia.

 Dupa o suferinta fizica intensa, René Guénon paraseste lumea aceasta la 7 ianuarie 1951.

Paul Henri Thiry, baron d’Holbach (1723-1789), savant, filozof materialist, enciclopedist de origine germana, dar de limba franceza, a fost cunoscut mai ales ca fiind primul ateu autodeclarat din Europa. Dispunand de o mare avere, a facut din locuinta sa din Paris un loc in care-si dadeau intalnire o seama de scriitori valorosi ai epocii: Georges-Louis Leclerc Buffon, Denis Diderot, Claude-Adrien Helvetius si altii. A promovat operele si gandirea unor filosofi englezi precum Thomas Hobbes, Anthony Collins, John Toland, Thomas Gordon. Insusi baronul scria lucrari filosofice, unele dintre ele fiind mult mai indraznete decat ale tuturor celorlalti. In orice caz, cele mai multe dintre cartile sale nu au fost semnate, aparand anonim. Foarte putine dintre operele sale au scapat de condamnarile Parlamentului din Paris si de punerea lor sub obroc de catre Roma.

*

Eseul despre prejudecati este publicat in 1770 sub pseudonimul Dumarsais si, cum era de asteptat, a declansat un scandal public. Critica lui d’Holbach se indrepta, pe de o parte, impotriva tendintelor tiranice ale monarhiei franceze, iar pe de alta parte impotriva superstitiei, fanatismului si a ignorantei in general. Filosoful indrazneste sa propuna o morala eliberata de religie, realizand ceea ce este considerat primul sistem de metafizica materialista din istoria gandirii europene.

 

Faptele ne demonstreaza ca nu exista in lume vreo constitutie strict ordonata, bine alcatuita, ci tot felul de forme de guvernare dezorganizate, intrucat legile sunt alcatuite in asa fel incat abuzurile conducatorilor fac sa nu existe o egalitate in drepturi cu supusii. Legea, care reprezinta suma vointelor societatii, ar trebui sa aiba drept scop a-l indruma pe om spre indatoririle sale, adica spre stima celorlalti, in definitiv spre interesul general al societatii. Dar, pentru a atinge acest scop invariabil, sunt necesare trei conditii: libertatea fara exceptii, garantarea proprietatii si sigurantei fiecaruia, o guvernare puternica si prietena a luminilor.

 

Putinatatea cartilor, pretul enorm al operelor cu adevarat bune care existau pe piata faceau ca stiinta si cunoasterea sa fie apanajul unui cerc restrans de oameni, aproape intotdeauna interesati sa abuzeze de superioritatea lor, in timp ce restul natiunii zacea cuprinsa de letargia prejudecatilor politice sau religioase. Poporul afla doar cateva adevaruri, care nu puteau dauna ambitiei conducatorilor. Daca se intampla sa iasa in fata vreun individ virtuos, un Socrate care sa-si cheltuiasca talentul pentru a lumina poporul, pentru a-l instrui si inarma cu ratiune contra prejudecatilor si pretentiilor sarlatanilor, preotii si tiranii isi dadeau mana si isi conjugau efortul pentru a-l trimite la moarte.

Paul Henri Thiry, Baron d’Holbach

Volumul de fata cuprinde o serie de eseuri care sintetizeaza gandirea lui Alan Watts cu privire la extraordinar de actuala tema a raportului omului cu lumea materiala. Ideea de baza care strabate aceasta carte este ca omul civilizat confunda simbolul cu realitatea, modul sau de a descrie si de a masura lumea cu lumea insasi si, astfel, se trezeste in situatia absurda de a prefera banii in detrimentul bogatiei si ingurgitarea meniului in detrimentul consumului hranei adevarate.

Indreptandu-si mereu atentia spre cifre si concepte, omul modern este tot mai putin constient de natura si de totala sa dependenta de aer, apa, plante, animale, insecte si bacterii. I s-a transmis ideea ca lumea asa-zis exterioara este un cumul de „obiecte”, dintre care nu face parte. Prin urmare, specia umana isi vandalizeaza mediul si este in pericol de autodistrugere.

Deoarece nu putem stabili vreo legatura cu prezentul senzorial şi concret, suntem fericiti la culme cand aşteptam sa se intample lucruri bune, nu in clipa cand ele se intampla. Suntem atat de exaltati anticipand placerile şi gonind in intampinarea lor, ca nu putem incetini suficient pentru a ne bucura de ele cand sosesc. Suntem, aşadar, o civilizatie care sufera de o deziluzie cronica – un formidabil furnicar de copii rasfatati care işi fac praf jucariile. Alan Watts, Oare materia este totul?

Sfantul Ioan al Crucii (1542-1591), marele mistic carmelitan, ne descrie in lucrarea de fata – un text clasic al spiritualitatii crestine si universale – parcursul, plin de incercari, al sufletului insetat de Iubire, intre imperfectiunea celui incatusat de patimile lumii si starea glorioasa a uniunii cu Dumnezeu.

Daca suntem deposedati de aceasta lume sau daca suntem constransi sa renuntam la ea, avem realmente senzatia de parca ar fugi pamantul de sub picioarele noastre si ca, in jurul nostru, s-ar lasa noaptea, de parca ne-am scufunda noi insine si am pieri. Dar lucrurile nu stau asa. In realitate, am fost asezati pe o cale sigura, ce-i drept, pe o cale intunecoasa, invelita in noapte: este calea credintei.

Pentru a se elibera din incatusarea in care il tine propria sa natura senzuala, sufletul trebuie sa se lupte din rasputeri, dar Dumnezeu trebuie sa-i vina in ajutor, activ, eficace, chiar anticipat: lucrarea lui Dumnezeu impulsioneaza actiunea sufletului si o desavarseste.

Sufletul care intoneaza aceasta cantare a strabatut Noaptea, a ajuns la tinta, a atins stadiul de unire cu divinul Iubit. Acesta este motivul pentru care poemul este un imn de proslavire a acelei Nopti, care a devenit calea catre o fericire incantatoare.

O privire, chiar si de suprafata, asupra catorva dintre titlurile ce alcatuiesc portofoliul stiintific al lui Iulian Chivu indica un cercetator preocupat constant de ceea ce confera, in imprejurari determinate, un continut particular spiritualitatii general umane...

Olimpia Berca

 *

Multe sunt temele eseurilor in discutie, insa  interesanta este dictiunea ideilor, acel farmec al enuntului si formularii  memorabile, usurinta de a desena concepte si idei, in mod conex si interdisciplinar.

 Zenovie Carlugea

 *

Citindu-l deci pe Iulian Chivu e greu de spus daca autorul deschide spre o disciplina noua, etnosofia, dincolo de etnopsihologie, sau face peste timp o relectura aplicata a unor teme filosofice al caror miraj este mereu fascinant...

Lucian Hetco

 *

Scrisa cu rigoare, cartea poarta si o dimensiune polemica, atat prin profunzime, cat si ca sens si semnificatie, fata de generatia spontanee de teorii si practici perfide ce pun gandul in situatii nefericite si spiritul sa se rasuceasca viclean spre realizarea de sine.

Dumitru Velea

Terapia prin ras - Un lucru amuzant intamplat pe calea spre iluminare.   

In domeniul psihologiei rasul este de mult timp recunoscut pentru calitatile sale benefice. Oamenii de stiinta au confirmat faptul ca simtul umorului este un atribut necesar pentru cei care vor sa functioneze la capacitate maxima. In timpul unei portii copioase de ras, organismul inhaleaza mai mult oxigen, face muschii sa se contracte, activeaza organele interne, hipotalamusul, glanda pituitara si glanda suprarenala. Drept urmare, secretia de endorfine va creste.

Umorul sporeste creativitatea si este unul dintre instrumentele-cheie folosite pentru combaterea stresului. Rasul poate fi folosit cu succes la scoala, la locul de munca, in terapie si consiliere, precum si in medicina, ca adjuvant in procesul de vindecare. Rasul imbunatateste respectul de sine, sporeste interactiunea sociala si, in general, face viata mult mai placuta.

Lenny Ravich este unul dintre sustinatorii terapiei prin ras, cartea sa fiind o oglinda vie a optimismului. Terapia prin ras s-a vandut in peste 50 000 de exemplare, fiind un bestseller in Israel. La 1 iulie 2001 a castigat premiul "The Israeli Book Award's Platinum Plaque."

„Sfatul meu pentru toata lumea este sa gaseasca umor si buna-dispozitie in fiecare zi. Nu incetam sa mai radem pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca am incetat sa mai radem. Asa ca haideti sa avem visuri. Cand ne pierdem visurile, murim. Asa ca multi oameni se plimba in jur ca mortii si nici macar nu stiu asta. Imbatranirea este obligatorie. Sa cresti insa este optional. Nu este niciodata prea tarziu sa fim tot ceea ce ne este cu putinta sa fim. Traieste‑ti viata, dragul meu cititor, dar nu te atasa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea in locul fricii. Opusul dragostei nu este ura. Este frica. Priveste lumea cu iubire, rasete, umor si optimism - si toate ti se vor intoarce din abundenta... Incurajez pe fiecare sa‑si urmeze inima. Daca facem ceva fara inima, nu merita facut. Trebuie sa facem ceea ce iubim cu adevarat." - Lenny Ravich

Desi Gibran s-a considerat intotdeauna pictor si nu scriitor, celebritatea si-o datoreaza aproape in intregime cartilor sale. Reconcilierea celor doua inclinatii, literara si artistica, care si l-au revendicat fiecare pentru sine, s-a realizat totusi in opera lui scrisa, caci Gibran a scris ca si cum ar fi pictat. Chiar daca putin numeroase, povestirile lui pline de viata precum si „poemele in proza" au avut o influenta considerabila in epoca. Limbajul sau este simplu si colocvial, dar intotdeauna grav, iar daca inspiratia sa are neindoielnic radacini in traditie, cum bine observau exegetii sai arabi, stilul si „tusa scriiturii" raman puternic marcate de cultura occidentala. 

Darul Iubirii reuneste cele mai cunoscute opere ale lui Kahlil Gibran:

PROFETUL -  este cartea care i-a adus lui Gibran o notorietate mondiala. Generatii intregi de cititori o vor considera, impreuna cu Mary Haskell, „cartea cea mai plina de iubire din cate s‑au scris vreodata".

NEBUNUL - este o colectie de parabole publicata prin curajul si viziunea tanarului editor Alfred Knopf din New York - cel care il va sfatui sa‑si schimbe numele din Khalil in Kahlil, pentru o pronuntie corecta in limba engleza.

PORTRET IN PENITA - reda cu ajutorul catorva scrisori din putina corespondenta purtata intre Gibran si Mary Haskell, muza sa, infiriparea unui delicat simtamant de afectiune intre doua persoane apartinand unor culturi diferite.

DESCHIZATORUL DE DRUMURI - este o colectie de cugetari si meditatii asupra destinului omului.

NISIP SI SPUMA - o colectie de parabole si aforisme.

GRADINA PROFETULUI - aparuta postum, este scrisa in prelungirea Profetului si ca o incununare a acestuia.

Rene Guenon si-a inceput colaborarea cu revista Regnabit in 1925, in ultimii ani petrecuti in Franta inainte de a se muta in Egipt, unde a contribuit cu 19 articole referitoare la simbolismul Inimii si la simbolismul universal si traditional al Centrului Lumii. Guénon si-a comentat participarea la Regnabit declarand ca aceasta a constituit pentru el oportunitatea de a se aseza „intr-un mod mai specific in perspectiva traditiei crestine, cu intentia de a arata concordanta perfecta pe care o are cu celelalte forme ale traditiei universale”. Pana atunci, Guenon se ocupase in mica masura de simbolismul crestin, dupa cum ne arata lista primelor sale carti publicate. Volumul de fata reuneste astfel toate articolele scrise de Guenon intre 1925 si 1927, anul in care si-a incetat colaborarea cu Regnabit, completand o importanta parte a operei acestui mare autor.

Unul dintre discipoli i-a cerut intr-o zi Maestrului Pabongka sa-i dea un sfat foarte concis pe care sa-l poata aplica in viata de zi cu zi si care sa dea rezultate eficiente. Maestrul i-a indeplinit dorinta, raspunzandu-i printr-un text lapidar, Esenta reunita. In acest text, Venerabilul Pabongka Rinpoche a oferit toate indrumarile necesare pentru parcurgerea caii spre trezie si dobandirea Iluminarii.

Maestrul Gonsar Rinpoche a comentat in detaliu aceste invataturi in cadrul unui curs din vara lui 2002, la Leysin (Elvetia). Conferintele tinute cu acea ocazie au fost stranse in volumul de fata, intitulat Esenta doctrinei budiste. Cu o verva si o claritate incomparabile, el a stiut sa puna in valoare profunzimea invataturii Maestrului Pabongka, textul-sursa devenind astfel accesibil oricui. Gasim aici sfaturi simple si precise care, practicate cu sinceritate, zel si entuziasm, devin cheia care permite deschiderea usii eliberarii.

Esenta reunita este de fapt rezumatul unei alte cunoscute carti, tradusa in mai multe limbi, intitulata Eliberarea in causul mainilor, o invatatura si o prezentare amanuntita a Lam Rim-ului – un text ce contine toate punctele esentiale ale Dharmei, explicate in mod clar si precis.

Budismul infloreste in lume de mai bine de doua mii de ani, cucerind si Tibetul, unde s-au dezvoltat patru traditii. In fiecare dintre acestea au aparut Maestri deosebiti, de o inalta eruditie, precum si Siddhasi deplin realizati. Marpa sau Milarepa, de exemplu, sunt personaje foarte cunoscute, precum si Dromteunpa, marii Maestri Kadampa, Dje Tsong Khapa si discipolii lor. Toti acesti Maestri au reusit sa realizeze Iluminarea deplina. Pe baza propriei experiente au predat apoi invataturile Dharmei, care au permis multor fiinte sensibile sa atinga la randul lor eliberarea. Datorita acestor Maestri care s-au succedat fara intrerupere, invataturile budiste (atat Sutrele, cat si Tantrele) sunt inca intacte si vii in epoca noastra, fiind perpetuate de Maestrii actuali.

Traind intr-o perioada in care lupta pentru drepturile omului a condus la revolutie in America si in Franta, Mary Wollstonecraft (1759-1797) si-a scris, in 1792, propria declaratie a independentei femeii. Plina de pasiune si directa, In apararea drepturilor femeii ataca, prin argumente rationale si lucide, perspectiva dominanta la acea vreme cu privire la feminitatea docila si decorativa, punand in schimb bazele unei emancipari fara precedent: educatie egala pentru baieti si fete, eliminarea prejudecatilor si definirea femeii prin profesia avuta, si nu prin propriul partener. Autoarea sustine ca femeia nu este in mod natural inferioara barbatului, parand sa fie astfel doar din lipsa educatiei. Prin urmare, atat barbatii, cat si femeile ar trebui sa fie tratati ca fiinte rationale, in conditiile unei ordini sociale bazate la randul ei pe ratiune. La vremea publicarii sale, In apararea drepturilor femeii a produs un amestec de admiratie si revolta, insa astazi este considerata primul mare manifest al drepturilor femeii, transformand-o pe Wollstonecraft in fondatoarea feminismului modern.

„Sper ca femeile sa ma scuze daca le tratez ca pe niste fiinte rationale, in loc sa le admir farmecul fascinant, tratandu-le ca si cum ar fi intr-o stare de copilarie eterna, incapabile sa se baze- ze pe ele insele. Doresc, in cel mai sincer mod, sa precizez in ce consta adevarata demni- tate si fericire a omului – vreau sa determin femeile sa-si doreasca dobandirea de putere fizica, dar si mintala, si sa le conving ca vorbele dulci, sentimentele delicate, sensibilitatea inimii si gusturile rafinate sunt aproape sinonime cu slabiciunea, iar acele fiinte care transmit doar mila si o iubire de acest fel – care inseamna acelasi lucru – vor ajunge in curand demne de dispret.” Mary Wollstonecraft,  In apararea drepturilor femeii
                                                                                                                                                                                        

Trezirea este in parte jurnalul unei cautari si in parte o explorare a fundamentelor stiintifice ale spiritualitatii. Nici o alta carte nu asociaza mai bine intelepciunea contemplativa cu stiinta moderna si nici un alt autor in afara de Harris - om de stiinta, filosof si renumit sceptic - nu ar fi putut sa o scrie.