Eseistică

Eseul lui Adrian Buzdugan ne propune holograma unui Cioran așa cum ni-l etalează plaja comentariilor operei sale din ultimele decenii. Un Cioran devenit de mult timp un „caz” profitabil pentru demolatorii de statui, un „vinovat convenabil”, hărțuit de exegeți a căror minima moralia este patima comentariului tezist și tendențios, nu rareori resentimentar, alături de puțini exegeți onești sau de martori oculari, cei din urmă interesați mai degrabă să-și exhibe meritul de a fi fost cândva lângă un Guru providențial.

E simulat un proces din care nu lipsește nici depoziția eseistului și, implicit, nici hotărârea sa definitivă: Cioran rămîne un gânditor istoric important pentru Franța și România; n-a fost legionar, chiar dacă, în tinerețe, a suferit rătăciri temporale. Spune eseistul: „Oricât ar evita atât de încrâncenaţii acuzatori ai lui Cioran, rămâne o întrebare nepusă, care le zădărniceşte orice construcţie părtinitoare: De ce nu a fost Cioran legionar cu acte în regulă?”.

Ion Dur

Dupa Hannah Arendt - Viata, trilogia despre geniul feminin continua cu Melanie Klein - Nebunia. Julia Kristeva combina ingenios datele biografice ale Melaniei cu teoria psihanalitica la care aceasta a adus o importanta contributie. Intr-o viata agitata, dominata de mama si, mai apoi, de conflictul cu fiica, pe care, la randu-i, a incercat sa o domine, Melanie Klein (1882-1960) a reusit sa marcheze semnificativ evolutia psihanalizei, introducand functia materna in viata psihica a subiectului si vorbind pentru prima oara despre matricidul cu functie creatoare in gandirea copilului.

Volumul nu isi propune sa deconstruiasca sau sa denunte toate preconceptiile existente in lumea culturala si academica de la noi cu privire la paradigma feminista, ceea ce nu inseamna ca autorii de fata sunt inocenti cu privire la ele. Asezand cliseele feministofobe in rezervatia curiozitatilor istorice pe care o merita si convinsi ca, transportand viata, literatura transporta si ideologie, autorii acestor pagini se concentreaza asupra unui proiect constructiv: acela de a oferi cateva mostre de practica analitica in cheie feminista.

Petru lonescu este un scriitor de exceptie. Face parte dintre artistii fericiti al caror portret scapa incadrarilor, sertaraselor, borcanaselor cu etichete in care altii sunt inghesuiti cu putine sanse de scapare. - Ioana Pirvulescu

Petru lonescu reprezinta, in spatiul literar contemporan, o raritate. - Mircea Iorgulescu 

E prozator?! E poet? E eseist?! Nu stiu, habar nu am. Daca nu mi-ar fi atat de antipatica formula, as spune ca e un autor de texte (text, de la textualism). St totusi, mai stiu ceva—si chiar sunt sigur, am aceasta certitudine, care e un semn de batranete (n-ar mai fi!... batranetea. nu certitudinea) — da, mai stiu ca Petru lonescu e un mare artist. Cum adica: una-doua, mare artist, de care n-a auzit mai nimeni pana acum?! Chiar asa: un mare artist, de care se va sti candva (curand, spun eu, cu un optimism pe care nu mi-l reprim), daca nu toata lumea, atunci multi, toti cei care merita sa stie. - Florin Mugur 

  Tund iarba, ma opresc sa curat cosul, imi bag mainile in iarba, simt ca pipai vene  dintr-un corp imens, inima la pipait e precum viermii de matase. Senzatia inotarii in apa linistita din inima imensa a unei balene albastre.

In cartea de fata, lectorul neinfricat si prea putin ispitit de tocsouri tembelizuante va afla trei soiuri de textule. Nu mai multe. Fiindca in unele i se intampla autorului sa reactioneze intelectual si scriptural, dar ofensiv, la operele, operetele ori izbanzile altora: acestea, heteroceptive cat incape, stau sub titulanta Despre ei si dinspre mine. Altele, unde se pozitioneaza defensiv, recurgand la raspunsuri iscusite, poate si catihetice, fata cu agresiunile interogatorii ale unor contemporani de ambe sexe, mai mult sau mai putin amicali, curiosi, insidiosi, insa nicidecum aflatorii in treaba se vor ivi in sectiunea Dinspre ei si despre mine, eminamente conversationala, careia nu au cum sa ii lipseasca intersolarele accente polemiciene (caci nu degeaba are Magister Casvanaeus reputatia, nu stim cat de meritata, ca exploreaza in continuare, alaturi de scriitura fragmentara, moduri lirice, epice sau dramatice pentru forma eseului, hranit pasamite din materia prima oferita si de specializarea sa profesionala, si de freamatul editorial din Euromania noului mileniu). Iar la mijloc de ele, semeata, straluce o sectiune de „modeste“ contributiuni in cioranologia vremilor de pe urma, unde va da cetitorele nostru rabduriu chiar peste nitcai surprize de ordinul istoriei neevenimentiale, precum spovedania fratelui nerisipitor al Decompozitorului sibiuan si interventiile acestuia din urma, in Comoedia, valeat 1943, asupra omului din Humulesti sau a tainitelor sufletului valah.

Cum se citeste o carte a devenit un adevarat fenomen, un ghid literalmente clasic. Este cel mai bun si mai de succes ghid pentru lectura comprehensiva adresat publicului larg.

In prezentul volum, Nina Munteanu aduna anecdote, observatiisi sfaturi desprinse din experienta ei personala de scriitoare, furnizandu-le celor decisi sa urmeze o cariera scriitoriceasca intregul instrumentar necesar reusitei: exercitii si ponturi, sugestii si pasi de urmat in parcurgerea drumului de la scrierea unui text narativ si pana la publicarea propriu-zisa.