Eseistică

Aristocrația nu are nimic de-a face cu originea, în schimb depinde în mare măsură de cultură, pe care o poți dobândi. Sau nu.

Într-o epocă de egoism, arbitrar și grosolănie, me first a devenit o nouă formă de viață, puternică, neobosită și încrezătoare în sine, plină de cutezanță și lipsită de dubii.

Între anything goes și cavalerism sau între hedonism și noblețe ce ați alege? Cumva, virtutea? Pe care?

„Cere-i unui copil să-ți deseneze o mașină și, cu sigurață, mașina lui va fi roșie.“ Enzo Ferrari

Un compendiu caleidoscopic al celor unsprezece culori esențiale și explorarea secretelor lor, care au dat formă evoluției noastre ca specie, ne-au persuadat în politică și în cultură și ne-au permis să ne exprimăm sau să ne oprimăm libertățile personale. Codul culorilor guvernează cu migală fiecare hotărâre pe care o luăm, de la pantofii pe care îi purtăm și mașinile pe care le conducem până la operele de artă pe care le adorăm, de la stigmatizarea pălăriilor verzi în China la frumusețea dramatică a florilor de cireș din Japonia, de la secretul teribil al straniei culori a mumiilor la istoria revoluționară a roșului, de la veșmântul negru al răzbunării regale la albul purității contemporane. 

O distribuție pestriță de actori, artiști, chimiști, compozitori, stomatologi, dictatori, creatori de modă, regizori de film, zei, muzicieni, mistici, fizicieni, poeți, șarlatani, tigri, mari industriași și un curcubeu alert peste o lume a culorilor în sfârșit înțeleasă.

Pisica a fascinat lumea din cele mai vechi timpuri. Ridicată de vechii egipteni la rangul de zeitate protectoare, pisica și-a păstrat până astăzi libertatea instinctivă și înțelepciunea  tandră și tăcută. 

Urmărind firul istoriei felinelor împletit cu povestea umanității, Arta de a dărui liniște ne oferă cheia spre echilibrul perfect dintre lumea exterioară și pacea interioară, dintre zbaterea cotidiană și tihna de altădată.

O plimbare încântătoare prin grădinile lumii și ale istoriei, până în curioasa grădină a sufletului. De la jardiniera din bucătărie până la parcurile englezești, străbătând grădinile ferecate ale mănăstirilor din Evul Mediu sau pe cele ale palatelor andaluze ori raiul minimalist al grădinilor zen, Edenul secret și fragil din sufletul tău își cere eliberarea și te invită să îl cunoști. Să îl cultivi, să începi să îl iubești și, total neașteptat, să îl dăruiești pentru a-l putea umple apoi cu darurile pe care le vei primi.

Ploile de aprilie aduc florile de mai.

Nu judeca fiecare zi după roadele pe care le-ai cules, ci după semințele pe care le-ai plantat.

„Dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă.“ GEORGE ORWELL

„Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai buni.“ ALBERT CAMUS

„Lanțurile sclaviei nu leagă decât mâinile. Spiritul este cel care te face om liber sau sclav.“ FRANZ GRILLPARZER

„Suntem mai interesați de libertatea de a alege decât de puterea de a face cea mai bună alegere.“ STANISLAS LESZCZYNSKI, Le philosophe bienfaisant

„Libertatea e facultatea de a-ți alege constrângerile.“ JEAN-LOUIS BARRAULT

„Timpul este suficient pentru cei care știu să îl folosească.“LEONARDO DA VINCI

„Timpul există doar pentru ca lucrurile să nu se întâmple în același timp.“ ALBERT EINSTEIN

„Aș fi scris o scrisoare mai scurtă. Dar nu am avut timp.“ BLAISE PASCAL

„Oamenii (...) își pierd sănătatea ca să strângă bani, apoi își pierd banii ca să-și redobândească sănătatea.“ DALAI LAMA

JIM BAGGOTT (n. 1957) a studiat chimia la Manchester, iar în 1978 și-a obținut la Universitatea Oxford titlul de doctor în chimie fizică. Activitatea sa de cercetător s-a împletit cu cea de autor al unor cărți cu subiecte la granița dintre știință, filozofie și istoria științei, între care The Quantum Story, Farewell to Reality, The First War of Physics, The Meaning of Quantum Theory, Origins: The Scientific Story of Creation (tradusă în română la Editura Humanitas sub titlul Origini: Povestea științifică a creației), Higgs: The Invention and Discovery of the God Particle (tradusă în română la Editura Humanitas sub titlul Higgs: Inventarea și descoperirea „particulei lui Dumnezeu“). Publică în mod regulat în revistele New Scientist și Nature.

Presă, presă, presă. Adicție și toleranță, reacții adverse, știri, probleme și soluții, mass-media și imperiul lor de negativity bias. Hei, mai sunteți acolo? Mai citește cineva?

Lumea merge din rău în mai rău. Totul e groaznic. Și ce bine se vinde! Știrile proaste sunt o mină de aur. Opriți-vă totuși, vreți să înnebunim cu toții?

Alimentându-ne continuu cu informații adaptate la ceea ce ne face plăcere, social media creează o bulă informațională, îngustându-ne percepția asupra lumii și privându-ne de posibilitatea de a învăța, de a fi înfruntați și de a gândi altfel. Dezvoltăm, în schimb, preferința de a ne consolida convingerile existente, care nu fac decât să perpetueze modul nostru curent de înțelegere a lumii. Este înfricoșător că ni se livrează mereu numai ceea ce vrem să aflăm, și nu ceea ce avem nevoie să știm.

„Mai degrabă decât să facem apel la morala sau răspunderea industriei de a lua decizii în interesul nostru, vreau să vă aduc aminte că puterea de a schimba se află chiar în mâinile dumneavoastră. Industria mediatică va fi mereu guvernată de angrenarea publicului, prin urmare noi suntem cei care putem aduce schimbări ale acestei industrii – hotărând ce anume consumăm.“ Jodie Jackson

Media reprezintă o forță formidabilă de tras pe alții la răspundere, în schimb nu sunt capabile să se examineze pe sine. Prin urmare, ne întrebăm: cine trage media la răspundere?

Răspunsul este: noi. Jurnaliștilor le trebuie un public; fără public, produsul lor este inutil.

Nimic pe lumea asta nu este gratis. Trebuie să fim conștienți că jurnaliștii nu ne pun pe tavă știrile din bună­voință, fără să fie remunerați – prin urmare, dacă noi nu plătim conținutul pe care îl citim, o face altcineva. Și, în ultimă instanță, organizațiile specializate sunt cele care răspund de cine plătește nota. În multe cazuri, este vorba despre agențiile de publicitate. Nevoia ca toate cheltuielile să fie suportate de corporații provoacă o bătălie constantă pentru a obține controlul editorial în organizațiile media. Drept rezultat, corporațiile câștigă influență în mass-media prin faptul că plătesc organizațiile de știri – atât pentru conținutul sponsorizat, cât și pentru buna reclamă de modă veche.

Autor

Jodie Jackson este autoare de cărți, cercetătoare, lideră de campanii și parteneră în Constructive Journalism Project. Are un masterat în psihologie pozitivă aplicată la University of East London, program în care a studiat efectul psihologic al știrilor, și participă frecvent ca vorbitor la conferințe media și în universități. Locuiește la Londra.

Arta relaxării – o carte superbă care ne reamintește un adevăr mult prea adesea uitat: odihna nu e un răsfăț, ci o parte esențială dintr-o viață bine și frumos trăită.

Un răgaz în plină forfotă, harta vieții relaxate, relieful stării de bine și priceperea micului confort personal.

Șarm și relaxare, artă și înțelegere de sine, fără teama de a experimenta relaxarea într-o epocă a celor mai ocupați oameni, for ever on call, al căror statut social e dat de absența oricărui răgaz și de tirania fitnessului și a mărcilor iconice.

„Feriți-vă de goliciunea unei vieți prea pline.“ SOCRATE

Arta relaxării este o lectură extrem de plăcută, à la légère, și o suită de anecdote și dovezi științifice de ultimă oră care susțin ideea că odihna este la fel de importantă ca somnul pentru starea de bine. Și ne oferă exact pauza de care avem nevoie ca să înțelegem cum am putea să ne relaxăm. Conform participanților la „Testul odihnei“, pe care Claudia Hammond îl invocă adesea, lectura este una dintre cele mai potrivite metode de a ne relaxa. Când vă hotărâți să vă schimbați stilul de viață 24/7, primul pas este să citiți Arta relaxării.

Practicile de lucru moderne, stilurile de viață moderne și tehnologiile moderne „și-au dat mâna” și au conspirat împotriva noastră, astfel încât viața de la începutul secolului XXI să devină peste măsură de solicitantă. Vrem să ne odihnim mai mult, am putea să ne odihnim mai mult și poate că ne odihnim mai mult decât credem – dar cu certitudine nu ne simțim odihniți.

Oboseala poate să aibă un impact semnificativ și asupra abilităților cognitive. O sarcină care pare simplă când ești odihnit devine mult mai dificilă când ești epuizat. Oboseala duce la pierderi de memorie, la o amorțire a emoționalității, la lipsă de concentrare, la episoade mult mai dese de înțelegere greșită a unor afirmații sau situații ori la cazuri de judecată deficitară. Așadar la o stare în care nu-ți dorești să se afle nici pilotul avionului în care călătorești, nici doctorul care se ocupă de tine.

Autor

Claudia Hammond a absolvit facultatea de psihologie aplicată din cadrul Sussex University. Este profesor de psihologie la Boston University, filiala din Londra, și prezentatoare de emisiuni la posturile BBC World Service și BBC Radio 4. Locuiește la Londra.

Rousseau la Disneyland sau lupingurile educației • Montaigne, în ritmul meu, sau cursa lentorii pierdute • Descartes sau să te îndoiești ca să sari mai bine • Foucault se revoltă sau cum să îți cucerești libertatea • Sartre à la crème sau infernul e rușinea • Voltaire ca refugiu sau toleranții au întotdeauna dreptate • Ricœur sau uppercutul realității • Simone de Beauvoir și dorul de ducă sau cum se naște o femeie • Camus la mijloc de codru des sau natură și senzualitate • Valéry și râsul prostesc sau cum să îți învingi timiditatea • Baudrillard sau reconectarea la realitate • Simone Weil și starea de veghe sau curajul de a lua viața în piept

„Pe ei am avut chef să îi invit în vârtejul confuziilor, lacrimilor și supărărilor noastre. Ce ajutor am primit? Simplu! O carte care nu are altă ambiție decât să aducă ceva confort lipsei de confort și să ridice o punte între înțelepciunea lor și propria noastră intimitate, ca să le devenim complici și să zâmbim subțire în fața îndoielilor.“

Rousseau, Montaigne, Descartes, Foucault, Sartre, Voltaire, Ricœur, Simone de Beauvoir, Camus, Valéry, Baudrillard, Simone Weil.
De câte ori ai auzit aceste nume?
Fiecare silabă este o împărăție, un munte de cultură, un fragment de patrimoniu. Îi simt familiari și ciudat de îndepărtați...

Filozofie all season: un filozof pe lună. În total doisprezece.

Autor

Marie Robert, născută pe 30 decembrie 1985, în Boulogne-Billancourt, este profesoară de litere şi de filozofie.

După absolvirea liceului Rodin, din Paris, Marie și-a continuat studiile la Universitatea Paris IV Sorbonne, în sociologie şi filozofie. În 2010 și-a încheiat studiile masterale în specializarea „Logică, filozofie, istorie, sociologia ştiinţelor”, azi fiind doctorand în filozofie și predă filozofie la Universitatea de Psihologie Descartes, din Paris, şi la Liceul Internaţional Montessori, din Bailly, în același timp având și multe proiecte editoriale.

„Ordinea e prima regulă a Paradisului“, spunea George Gissing. Iar noi ne petrecem mare parte a vieții făcând ce nu trebuie sau nefăcând nimic. Prin urmare, când și mai ales în ce fel putem să facem ordine și curățenie în casă, în minte și în suflet, astfel încât propria existență să-și redobândească eleganța, stilul și candoarea?

„Cel mai fericit om, fie că e rege sau cerșetor, e acela care se simte bine acasă la el.“ GOETHE

Seninătatea interioară pare atât de greu de atins în această lume super-teh­nologizată care ne fură timpul, dar pretinde că ni-l restituie, care ne anulează visurile și promite că ni le înaripează, care ne înstrăinează de ceilalți și de noi înșine, cu făgăduința că ne aduce mai aproape de toți și de sufletul nostru.

„Nimic nu-mi aparține, doar pacea inimii și prospețimea cerului.“  ISSA

„În mare parte, succesul stă în voința de a învinge.“  SENECA

„Menajul… iată prima și cea mai simplă dintre lucrările inimii.“  JEAN-CLAUDE KAUFMANN

Autor

Stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, Dominique Loreau este pătrunsă de maniera de viață a țării sale de adopție, ce se bazează pe principiul Moins pour plus aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit. Purifică-ți sufletul, golește-ți șifonierul, renunță la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijește-ți corpul și numai atunci îți vei bucura și spiritul. De la arta de a vă simți bine chez vous la arta de a fi fericiți en vous, Dominique Loreau transpune prin­cipiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecțiunea nu constă în a face lucruri neobișnuite, ci în a face lucruri obișnuite într-un mod neobișnuit.“

Vă mai aduceți aminte de ultimul party cu adevărat sublim la care ați participat? Înseamnă că nici nu a fost vreo reușită.

O introducere în arta conversaţiei • Cum să ieşi „frumos“ la masă şi alte proaste obiceiuri • Secretul reginei – despre amuzamentul monarhic • Cum să te pui într-o postură neplăcută – în vizită cu câinele şi copiii • Cum să savurezi en passant – ce putem învăţa de la francezi • Cum să te adresezi capetelor încoronate – despre amuzamentul monarhic, din nou • Eleganţa ignoranţei – ce putem învăţa de la britanici • Între cocktail şi currywurst – despre codul vestimentar al capitalei • Royal expenses

Autor

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau.

Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a.

Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei
Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.

Corect! Comportament corect. Consum corect. Concediu corect. Restaurant corect. Meniu corect. Automobil corect. Shopping corect sau „Elegance is refusal“, cum spunea Coco Chanel.

Să reluăm: gunoi corect. Selectat corect. Gândiți că e prea plicticos? Gândiți incorect, pentru că natura a fost plină de gentilețe cu noi când ne-a dat jos din copaci, iar noi, cu sălbăticie, am năvălit peste ea şi am început să îi schimbăm legile.

„«Fiecare om este capabil să împingă lumea, câte puțin, spre direcția bună sau spre cea rea», iată esența strălucitului discurs ținut de Aleksandr Soljenițîn la acceptarea Premiului Nobel. Fiecare om are influența sa, cu atât mai mult cu cât fiecare om – ceea ce eu îmi asum, și ar trebui să vă asumați și dumneavoastră – servește cuiva drept exemplu.“ ALEXANDER VON SCHÖNBURG

…Așadar la Copenhaga se trece pe lângă grădini citadine pe jumătate sălbatice și se cotește pe Jægersborggade. Este mică, poate fi străbătută în cinci minute, dar i se pot aloca și câteva ore, fără nicio greutate. Toată strada miroase a prăjituri ca la mama acasă, fiecare mic magazin poartă un nume nostim, iar în vitrina unuia dintre ele se poate citi „STOP FUCKING BUYING!“, în magazinul de jucării nu există decât marfă la mâna a doua sau a treia, în fața shopului pop-up cu chimonouri stau femei despre care îți dai seama, după alură, că practică yoga, iar bărbații, în ciuda bărbilor uniforme și a T-shirturilor ironice, au un aer suveran și calm. Peste tot ai WLAN gratis, gelateria se cheamă „Banana”, cu sloganul „Less worry! More life!”, o idee care sună trăsnet. În cel mai bun local de pe stradă, „Manfreds”, se servesc doar legume livrate dimineața de la mica fermă proprie, aflată la doar cincizeci de kilo­metri; există și preparate din carne, dar cine comandă are posibilitatea, înainte de a se înfrupta din animal, să asculte povestea vieții lui și să îi studieze pedigriul.

Inventarea turismului practicat sistematic a coincis cu Revoluția Industrială și s-a constituit inițial într-o mișcare de refugiu pentru proletariatul scăpat din bârlogurile sale îmbâcsite și din făbricuțele sordide din norul Angliei. Înainte de asta mai existau ocazional nobili englezi fără prea multă ocupație, de obicei frații mai mici ai moștenitorilor, care acasă erau de prisos și nu-și găseau locul nici în biserică, diplomație ori armată, care tropăiau în pantaloni scurți printre ruinele templelor grecești, dar turismul s-a transformat în fenomen de masă abia după ce au apărut orașele industriale și a început să fie exploatată comercial lăcomia de a scăpa din ele. Cel dintâi operator de turism din lume, Thomas Cook, predicator laic baptist și adept al mișcării pentru abstinență, și-a început afacerea organizând excursii la țară pentru muncitorii din orașe, cu tot cu fanfare și picnicuri. Principalul țel urmărit de acest om cucernic era să țină proletariatul englez departe de băutură, măcar pentru câteva ore, proiect care, după cum știe oricine a fost vreodată în Mallorca, a eșuat definitiv și pe vecie.

Se prea poate ca prăbușirea concernului Thomas Cook din 2019, la aproape 180 de ani după ce a fost fondat de un om cu intenții evident bune, dar cu urmări catastrofale, să fi fost un semn pe care ar trebui să-l tratăm cu toată seriozitatea. Încă de la moartea lui Cook, în 1892, observatorii atenți au bănuit că turismul de masă creat de el era un monstru. În necrologul lui altfel deosebit de respectuos apărut în Times, la Londra, se spune pe ton discret, dar sensibil snob: „Dacă firma ar fi putut să garanteze și ameliorarea spirituală a manierelor la fel cum a garantat o călătorie comodă.“

S-a constatat curând că prin crearea noului tip uman, cel al turistului, se crease de fapt o lighioană vrednică
de compătimire. În conștiința noastră colectivă ocupă pe drept cuvânt o poziție fermă de culme a filistinului, a prostănacului ignorant.

PS:

Știați că urmărind pe smartphone un video prin streaming, vreme de zece minute, se consumă la fel de mult curent cât pentru o sobă electrică de 2 000 de wați, vreme de cinci minute? Și că fabricarea unui singur smartphone aruncă în atmosferă peste 60 de kilo­grame de CO₂? Că fiecare căutare pe Google produce 0,2 grame de CO₂ și că cele 3,8 milioane de aparent nevinovate cercetări Google care se fac pe minut produc 760 de tone de CO₂?

Autor

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau.

Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a.

Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei
Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic

Maestrul recunoscut al comediei si una dintre cele mai sclipitoare minti ale epocii noastre, Terry Eagleton este un filosof, critic si teoretician literar britanic. S-a nascut in 1943, in Salford, Marea Britanie, intr-o familie de irlandezi catolici. Si-a facut studiile la Trinity College si la Jesus College, Cambridge. A inceput sa predea la University of Oxford si, in calitate de visiting-professor, la Cornell University, Duke University, Iowa University, Melbourne University, Yale University si la Trinity College, Dublin. Detine titlul de Distinguished Professor of English Literature la Lancaster University. Este autorul a peste patruzeci de lucrari de teorie literara, postmodernism, poli­tica, ideologie si religie, care au avut un succes fantastic in intreaga lume.

Maestrul recunoscut al comediei și una dintre cele mai sclipitoare minţi ale epocii noastre, Terry Eagleton este un filosof, critic şi teoretician literar britanic. S-a născut în 1943, în Salford, Marea Britanie, într-o familie de irlandezi catolici. Şi-a făcut studiile la Trinity College şi la Jesus College, Cambridge. A început să predea la University of Oxford şi, în calitate de visiting-professor, la Cornell University, Duke University, Iowa University, Melbourne University, Yale University şi la Trinity College, Dublin. Deţine titlul de Distinguished Professor of English Literature la Lancaster University. Este autorul a peste patruzeci de lucrări de teorie literară, postmodernism, poli­tică, ideologie și religie, care au avut un succes fantastic în întreaga lume.

Ce este, de fapt, fericirea? Se poate masura? Se poate cumpara? Se poate prezice? Se poate lasa mostenire? Dar, de atras, se poate atrage? Se poate regla, se poate doza sau se poate comanda pe masura?

"Toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf." - GABRIEL GARCIA MARQUEZ

"Fericirea este ceva ce intra in viata ta pe o usa pe care nu iti aduci aminte sa o fi lasat deschisa." - ROSE LANE

Fast happy? Aimez-vous fast food? Ce au in comun Ray Kroc, John Pemberton si Harland Sanders? Foarte simplu: caloriile si varsta. Kroc a fondat McDonalds, imperiul hamburgerilor, cand avea 52 de ani. John Pemberton a inventat Coca-Cola, sucul maroniu si lipicios, la 55 de ani. Sanders a intemeiat lantul de fast food Kentucky Fried Chicken, la 65. O varsta cand altii sunt preocupati de retragerea din activitate, nepoti si pensie, acesti trei oameni au pus bazele unor imperii.

"Rasfatul cu care te-ai obisnuit nu mai are putere sa iti aduca fericire." - GEORGE ELIOT

"Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt sursa fericirii tale." - AL BATT

GIVE PISS A CHANCE 
Toata lumea fericita! Toaletele pentru barbati din aeroportul de la Amsterdam au suferit ani la rand de aceeasi problema ca toate toaletele barbatesti: precizie redusa. Solutia a venit in 1999, cand un manager a avut ideea sa se picteze o musca deasupra scurgerii pisoarelor din ceramica. Vezi musca si stii imediat ce ai de facut. Rezultatul? Podele curate, 80%, angajati fericiti si pasageri antrenati.

La cat de multa fericire poti sa rezisti? Nu prea multa, fii sigur! De ce? Raspunsul este simplu si probabil ca l-ai si ghicit: fericirea te amorteste. Daca primul salt de la trambulina de trei metri este de neuitat, cel de-al o sutalea ajunge sa fie total lipsit de importanta. Indiferent ce am face - cu fiecare reluare, senzatia de fericire scade, deoarece intervine obisnuinta. Psihologii o numesc hedonic treatmill, morisca fericirii.

"Intentia lui Zeletin este de a proiecta o imagine in oglinda a Romaniei de la 1916. Textul sau e una dintre incercarile de a defini specificul national." - IOAN STANOMIR

"Patriotismul magarilor e floarea cea mai mandra ce a rasarit din nazuinta obsteasca a neamului de a-si ascunde magariile, a le spoi bine pe dinafara si a iesi in lume sub piele omeneasca. Cel ce intrece in acest mestesug pe toti altii, devenind astfel un maestru al spoielii, deopotriva de indemanatic in minciuna si inselare, acela e sarbatorit in tara magarilor sub numele de patriot." - STEFAN ZELETIN

"Dupa ce a citit Din Tara magarilor, Nicolae Iorga a zis despre autorul pamfletului ca e un insultator grosolan si a cerut ca acesta sa fie pedepsit 'asa cum se cuvine'. Istoricul n-a inteles ca Zeletin visa la o tara mai buna decat cea in care traia." - CRISTIAN PREDA

"Cea mai bizara si mai necuviincioasa carte scrisa in limba romana, cea mai ordinara insulta care s-a adresat vreodata de un intelectual roman tuturor oamenilor de munca din tara aceasta." - Preot TOMA CHIRICUTA

Stabilita in Japonia de peste douazeci de ani, Dominique Loreau este pa­trunsa de maniera de viata a tarii sale de adoptie, ce se bazeaza pe principiul Moins pour plus aplicat in toate domeniile, de la materie pana la spirit. Purifica-ti sufletul, goleste-ti sifonierul, renunta la cumparaturile compulsive, mananca frugal, ingrijeste-ti corpul si numai atunci iti vei bucura si spiritul. De la arta de a va simti bine chez vous la arta de a fi fericiti en vous, Dominique Loreau transpune prin­cipiile Orientului pentru Occident, plecand de la dictonul japonez care spune ca: Perfectiunea nu consta in a face lucruri neobisnuite, ci in a face lucruri obisnuite intr-un mod neobisnuit.

Felicitas von Lovenberg s-a nascut in Germania, in 1974, a crescut in Munsterland si a studiat istorie moderna la Bristol si Oxford. In 1998 a fost cooptata in redactia de foiletoane a cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung; mai tarziu a condus departamentul de literatura. Din 2016 este redactor la Editura Piper. 
Locuieste impreuna cu familia ei la Munchen.

P e n t r u   t o t i   c e i   c a r e   n u   s e   l a s a   d e   c i t i t ,
u n   t e t e - a - t e t e   i n t r e   o p e r a   s i   t i n e ,   c i t i t o r u l e !

Nu e nevoie sa arzi cartile pentru a distruge o cultura, este suficient sa-i faci pe oameni sa nu le mai citeasca“, spunea Ray Bradbury. Avem nevoie de carti mai mult ca oricand, iar cartile au nevoie de noi. Datoram lecturilor noastre nu numai o mare parte din ceea ce suntem, ci in primul rand recunoasterea a ceea ce suntem capabili sa fim. Pentru ca nu ne transpunem viata in carti, ci o descoperim in ele, iar o carte devine cu adevarat buna doar daca are parte de cititori buni.

Cu cat facem cunostinta cu mai multe carti bune, cu atat se micsoreaza cercul celor de care ne simtim atrasi. - Ludwig Feuerbach

Scriitor, carte si cititor – un triunghi in care cartea reprezinta mesagerul. Si toti trei fac parte dintr-un act de creatie. - Margaret Atwood