Eseistică

Cum se citeste o carte a devenit un adevarat fenomen, un ghid literalmente clasic. Este cel mai bun si mai de succes ghid pentru lectura comprehensiva adresat publicului larg.

Nu ne gandim suficient de mult la sex, iar atunci cand ne gandim, o facem intr-un mod gresit. (Alain de Botton, Coordonatorul colectiei)

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie.

Ce este de facut atunci cand Diavolul – personajul terifiant si hulit, fascinant si adorat, dar intotdeauna primejdios – apare din zonele nelinistite si framantate ale presimtirii? Il „vedem” si stim exact cine este, iar afectul care ne cuprinde este zguduitor. Suntem oare victimele unei nerozii iluzioniste? Raspunsul nu e nici simplu, nici categoric.

„Grotowski a impus un mod propriu de a avansa si formula sa estetica: via negativa. Cale a eliminarii, a excluderii artificiului, a sanctionarii divertismentului. Iata preludiul oricarei perspective de renastere ce reclama, ca in orice contestare a dogmelor mostenire, o purificare initiala si, doar dupa aceea, o posibila reinnoire. “ (George Banu)

Pentru Roger-Henri Guerrand, wc-ul, bideul, oala de noapte sunt indicii esentiale in investigatiile sale asupra moravurilor unei populatii intr-un anume moment istoric.

In binecunoscutul mod de organizare a materialului logicii asertorice de baza, analiza propozitiilor compuse si a inferentelor cu ele constituie nivelul cel mai elementar al teoriei logice, care nu presupune ideile de predicat si cuantificare, prin care se exprima generalitatea.

La inceputul anului 1989, cu intuitia ca sfarsitul regimului comunist in Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, in varsta de 75 de ani, reincepe sa scrie, dupa o lunga perioada de tacere literara.

Volumul Prezenta mitului are o indelungata istorie.

Leszek Kołakowski a fost un filozof polonez, cu toate implicatiile acestui statut intelectual. In 2009, cand a trecut in lumea dreptilor, era celebrat universal drept filozoful „Solidaritatii“, ganditorul care, alaturi de Papa Ioan-Paul II si disidentii polonezi, a formulat ideile ce au dus la aparitia unei miscari sociale non-violente antitotalitare, o revolutie a clasei muncitoare, poate unica, daca a existat vreuna vreodata, care a generat caderea regimului comunist in Polonia si a declansat transformarile din 1989. (Vladimir Tismaneanu)

Datorita inflatiei de eseistica proasta din ultimii 24 de ani, mazgalita de nechemati in tarana si-n scris, multi cititori si chiar literati s-au indepartat de aceasta arta considerand-o un gen parazitar, paraliterar, oarecum asemanator jurnalului, dar mai putin spectaculos. Au ramas doar cativa autori intr-o zona care se dovedeste astfel a fi destul de dificila in ciuda impresiei contrare. Sa scrii pe nenumarate teme si sa atragi constant cititorul de la o pagina la alta pe intreg parcursul unui volum este un exercitiu complicat, anevoios, pe care Liviu Ornea il rezolva in chip stralucit si, aparent, fara efort. Toate salturile de la amintiri despre scoala, parinti, prieteni, la moravuri si politica, de la cimitire si impostura la literatura, filme, muzica, teatru si invatamant sunt facute cu usurinta data de sinceritatea in scris ca o prelungire anatomic-sufleteasca a onestitatii in viata, de talent, umor si fondul grav al unui intelectual de marca — mixajul acestora da ceea ce defineste scrisul lui Liviu Ornea: farmecul invariabil al unui scriitor adevarat, in chip deloc bizar matematician de profesie. (Razvan Petrescu)

Pe la jumatatea anilor ’50, Jack Kerouac, care fusese educat intr-o familie de catolici practicanti, devine interesat de budism.

Fascinata de Romania, Malgorzata Rejmer a realizat „o suita de reportaje sau un mare reportaj” despre Bucuresti si despre istoria recenta si societatea romaneasca.

Caragiale si caragialismul au intrat in metabolismul culturii si civilizatiei romanesti, iar felul in care reactionam la cele doua instante constituie in sine un test estetic, etic si, nu in cele din urma, noetic.

„Citind textele din Baricadele, cei care spun despre articolul de ziar ca e perisabil si sortit unui destin de efemerida au prilejul sa-si revizuiasca judecata. Si sa accepte ca talentul, fineţea si sensibilitatea alcatuiesc o armatura rezistenta la timp. Indiferent daca scrie despre un destin fracturat, un oras de basm, un meci sau o lichea, Andrei Craciun o face la temperatura inalta, cu stil si cu o reconfortanta preţuire pentru limba romana.“ (Radu Paraschivescu)

Spectator european, spectator implicat, George Banu propune o privire poetica asupra scenei moderne, ale carei „mitologii“ le sesizeaza si le degajeaza.

„Mi se pare important faptul subliniat de autoare ca multi dintre cei despre care scrie au un mod intens critic de a se raporta la societatea lor si la problemele timpului pe care il traiesc. Fie ca sunt declarat politice sau in tangenta cu politicul, fie ca sunt critice, examinand miscarea unor idei in societate si exprimand radical o viziune interogativa, spectacolele, performanceurile lor creeaza dinamica speciala a unor arte care nu mai sunt «arte» ca atare, ci discursuri vizual-performative despre natura fiintei umane intr-un prezent polimorf.“ (Marian POPESCU)

Spectacolul propagandei ni se prezinta zilnic sub multe si nebanuite forme. Ni se strecoara in minte si in suflet tasnind pe neasteptate, uneori chiar atunci cand ne simtim mai bine si suntem mai relaxati, din paginile ziarelor, dintr-o secventa de film, dintr-un refren la moda, dintr-un afis la colt de strada sau dintr-o vorba auzita la radio sau la televizor in timpul cinei. Aceasta carte incearca sa identifice si sa analizeze prezenta si rolul propagandei in spatiul public in care traim. (Calin Hentea)

Cristian Badilita revine cu scurte eseuri politically incorrect. Nimeni nu este iertat, nici o sensibilitate nu este menajata, caci cititorii trebuie, cu orice pret, sa fie treziti la realitate, sa fie invatati sa caute adevarul. Duritatea sentinteloreste insa indulcita de textogravurile presarate printre texte.

Secretele luxului. 

O pledoarie subtila si competenta pentru consumul rafinat si independent, cu bun-gust si spirit de selectie.

„Impotriva «visului diurn» al libertatii, cum il numeste atat de frumos Andrei Cornea – visele diurne sunt cele visate cu ochii deschisi de o mana de oameni –, cartea Miracolul propune o meditatie rece si dura pe tema libertatii: oamenii s-au nascut mai degraba in lanturi si nimic nu dovedeste ca cei mai multi ar dori sa scape de ele; nu rezulta de nicaieri ca pe corabia istoriei s-ar fi imbarcat o specie care navigheaza neabatut catre tarmul libertatii; nimic nu ne garanteaza ca, dupa un episod al «eliberarii», nu urmeaza unul al caderii intr-o forma mai dura, mai cinica sau mai subtila a sclaviei.“ (Gabriel Liiceanu)

Patru ani, douazeci si doua de pelerinaje individuale, plus doua pelerinaje in grup, cu microbuzul, la manastiri din Dobrogea, din imprejurimile Bucurestiului, de la Iasi, Suceava sau Nicula.

Editia a III-a revazuta, adaugita si ilustrata
Volum distins cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania

Pagini de jurnal • Varianta a iubirii Hamlet–Ofelia traita de Pessoa la modul epistolar • Cronica vietii care trece in idei incomode • Scandal de presa ca farsa metafizica • Inselatoare pledoarii pentru false ambitii politice • Provocarile unui bancher devenit anarhist prin imbogatire • Canibalismul ca arta culinara • Indignarile unui pudic • Elogiul piromaniei sau despre labirintul gloriei

In miezul cel mai fierbinte al religiilor se afla dintotdeauna o intrebare staruitoare: daca exista un Dumnezeu bun si atotputernic, cum se face ca exista raul pe lume?

„Revenind insa la cartea noastra, ea a luat nastere in aceste peregrinari pe care le-am avut in Rusia in ultimii 7 ani, in care am cunoscut foarte multa lume apartinand celor mai active grupuri ale intelighentiei ruse. Am avut ocazia sa particip la dezbateri, la evenimente, la discutii interminabile si mi-am facut multi prieteni. Toate aceste lucruri au dus pe nesimtite la aparitia acestei carti, in formula pe care o aveti in fata. Volumul cuprinde un set de interviuri, sau discutii si dezbateri transformate in interviuri, cu personalitati din diverse domenii si de orientari foarte diferite. Aici veti intalni si oameni foarte dragi mie, importanti in domeniile lor, precum Aleksandr Ivanov (filozof si editor), Viktor Misiano (critic de arta), Boris Groys (teoretician media), Ekaterina Degot (istoric al artelor), Zahar Prilepin (scriitor), Oleg Panfil (scriitor), dar si autori ale caror idei nu le impartasesc neaparat, cum ar fi cele ale cunoscutului scriitor si jurnalist Aleksandr Prohanov, a carui functie insa in spatiul cultural si politic rus este foarte importanta. Pe langa intelectuali foarte cunoscuti, veti intalni si teme care ma intereseaza in mod special si pe care le discut cu oameni competenti in domeniile respective: relatia protestantilor cu puterea din perioada tarista si cea sovietica, despre urbanismul sovietic, despre industria alimentara sovietica, despre rockul sovietic, despre «generatia Sputnik», despre filmul rusesc si sovietic, despre literatura rusa sau despre cum gandesc intelectualii rusi din Republica Moldova. Sunt teme diverse, sunt oameni diversi.“ - (Vasile Ernu)

Volumul reuneste 16 texte scrise in perioada 1989-2000, carora li se adauga eseul din 1952 „Supliciul lui Mos Craciun”, stralucita analiza a modului cum a aparut si a evoluat acest personaj indragit de copii.

Ultima carte a lui Petru Dumitriu, scrisa in registru nonfictional, este biografia lui evenimentiala si mai ales aceea spirituala, prezentind concluzia axiologica, de natura morala, la care a ajuns in privinta salvarii – deopotriva a insului si a omului ca specie – si, prin aceasta, testamentul lui religios-metafizic.

"O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.“ (Gabriel LIICEANU)

„Deznadejdea de a fi creator intr-un spatiu cultural in care ideile, oricat de originale sau viguroase pentru cunoastere ar fi, raman fara ecou ne pune in fata unei alternative stranii: fie teza cartii va fi confirmata, si ea nu va fi urmata de o dezbatere de substanta, sfarsind prin a fi ignorata; fie cartea se va bucura de succes si ideile ei vor fi intens discutate si popularizate, dar infirmate in acelasi timp. Din pacate, la sapte ani dupa aparitie, cartea lui Horia-Roman Patapievici, esentiala pentru cunoasterea blocajelor din cultura romana, confirma prin propriul ei destin maladia pe care o descrie.“ (Gabriel Liiceanu)