Eseistică

Aparuta in 1900, cartea are in centrul ei o definitie celebra, adesea invocata, a comicului: acesta ar fi du mecanique plaque sur du vivant.

Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Camarasescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Balacioiu Lovinescu, Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea, Anita Nandris

ANDREI PLEȘU s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul şi lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011; Faţă către faţă, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceşte minţile (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminică (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinişti vechi şi noi, Humanitas, 2016; Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

„Am pornit, pas cu pas, pe urmele amazoanelor, ca sa le impresor si cuceresc ca pe-o cetate. Intii, am atacat reduta cea mai expusa a intregii povesti: insusi numele lor. Apoi, a trebuit sa aflu ce scriu poetii, dar si istoricii din vechime, greci si romani, despre neamul amazoanelor. Iar in finalul atacului, cu hartile in fata, am vrut sa intru in Amazonlandia: in zecile de tarimuri, unele aflate la granita dintre mit si realitate, unde anticii credeau ca ar fi trait si luptat aceste femei." (Adriana Babeti)

Editie aniversara, 30 de ani

„Tragicul nu este o categorie estetica, ci o categorie mai larga a spiritului, sfera lui de manifestare cuprinzind si viata reala, si cunoasterea, si arta tragica.”

Aceasta noua editie, revazuta si adaugita, a Mozaicului istorico-literar. Secolul XX tine seama de ultimele corecturi ale autorului, recupereaza in note de subsol pasajele cenzurate din unele texte, ofera un portret inedit al poetului V. Voiculescu si are o Addenda care cuprinde „Pagini inedite dintr-un jurnal de lectura", „Proiecte de mini-antologii lirice romanesti" si reeditarea plachetei Exercitii de supravietuire (1993) cu poeme din opera lui R.M. Rilke traduse de Dinu Pillat in anii '50. Volumul este ilustrat cu facsimile si fotografii din arhiva familiei.

George Banu are multe bagaje: mii de pagini scrise, zeci de carti editate sau personale, mii de spectacole vazute cu frenezia spectatorului insatiabil. Ce ar insemna pentru George Banu sa uite? Sa treaca oare pragul miraculos si improbabil care il separa de intelegerea spectacolului propriei sale vieti, pentru a deveni, in acelasi timp, spectator, actor si autor al unui insondabil mister? Basarab Nicolescu

"Despre Diavol s-au scris sute de volume. N-as fi avut indrazneala de a mai scrie inca unul daca n-as fi sigur ca volumul meu este diferit de toate celelalte. Diferit ca intentie, diferit ca spirit, diferit, macar in mare parte, ca metoda si continut. Ca sa spun esentialul chiar de la inceput, cred ca pot afirma ca aceasta este prima carte despre Diavol scrisa de un crestin in sensul cel mai profund al crestinismului." (Giovanni Papini)

„Mie mi se pare ca nimeni dintre cei care s-au intalnit cu imaginea lor pusa pe masa de disectie a Securitatii n-ar trebui sa taca. Fiecare bucatica din aceasta experienta satanica, oricat de marunta ar fi ea, ar trebui adusa in constiinta celorlalti, impreuna cu cei care, pierzandu-si calitatea de «seaman», au facut-o cu putinta.“ (Gabriel Liiceanu)

Mai actual ca oricând, volumul de „polemici cordiale” abordează o varietate de teme morale și estetice problematizate în eseuri ce iau forma unor scrisori, discursuri ori convorbiri imaginare.

Publicat în 1958, eseul lui Aldous Huxley este un comentariu pe marginea romanului Minunata lume nouă, exprimând aceeași viziune pesimistă asupra vieții și angoasa indusă de progresul științific și tehnologic în detrimentul valorilor morale.

Îi putem prefera pe Mozart lui Bach și pe Dostoievski lui Tolstoi, dar nimeni nu va îndrăzni să respingă muzica sau literatura. În schimb, numeroși sunt cei care, creatori sau spectatori, se afirmă ca fiind refractari la teatru sau, dimpotrivă, se prezintă ca partizani pasionați ai acestuia.

„Aşa cum se prezintă, cartea se adresează mai ales istoricilor religiilor, psihologilor şi filozofilor. Cea mai mare parte este consacrată expunerii diverselor forme ale tehnicilor yogice şi a istoriei lor. [...] Am insistat [...] asupra aspectelor mai puţin cunoscute sau insuficient studiate: ideile, simbolistica şi metodele yogice, aşa cum sunt ele exprimate în tantrism, în alchimie, în folclor şi în devoţiunea aborigenă.“ (Mircea Eliade)

„Aşa cum se prezintă, cartea se adresează mai ales istoricilor religiilor, psihologilor şi filozofilor. Cea mai mare parte este consacrată expunerii diverselor forme ale tehnicilor yogice şi a istoriei lor. [...] Am insistat [...] asupra aspectelor mai puţin cunoscute sau insuficient studiate: ideile, simbolistica şi metodele yogice, aşa cum sunt ele exprimate în tantrism, în alchimie, în folclor şi în devoţiunea aborigenă.“ (Mircea Eliade)

În genul tinerilor... (1934) reprezintă volumul de debut al lui N. Steinhardt.

„De-a lungul timpului, diverse aspecte ale vrăjitoriei în cultura populară românească au fost studiate de mai mulți savanți de renume: B.P. Hașdeu, N. Densușianu, Moses Gaster, Sim.Fl. Marian, Tudor Pamfile, Artur Gorovei, I.-A. Candrea, Gh. Pavelescu, Petru Caraman, Mircea Eliade, I.P. Culianu s.a. Istoria vrăjitoriei și a magiei în spațiul carpato-dunărean este imemorială, iar rolul lor în cultura românească – tradițională și modernă – este imens. Printr-o abordare interdisciplinară, din perspectiva istorico-antropologico-literară, Ioan Pop-Curșeu propune o cartografiere foarte utilă a acestui vast continent.” (Andrei Oisteanu, autorul volumului Ordine si Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, 2013)

Arme şi utopii. Viziuni despre America Latină (Sables y utopias. Visiones de América Latina) reuneşte o serie de eseuri politice ale lui Mario Vargas Llosa despre ţările din America Latină; atitudinea cu care scriitorul îşi prezintă ideile şi convingerile lucide despre realitatea latino-americană, despre speranţele şi ameninţările pe care i le întrevede continentului este liberalismul politic, iar din paginile volumului se conturează limpede atât parcursul intelectual al autorului, cât şi o analiză cuprinzătoare a celor mai importante evenimente care au marcat istoria recentă a Americii Latine.

Ce este un dandy? În Anglia începutului de secol XIX, cuvântul desemna persoanele excentrice, care frapau prin vestimentație și atitudine. În a doua jumătate a aceluiași secol, dandysmul ajunsese deja un mod de a fi al protipendadei din Franța și Anglia.

”Dacă teama de a nu părea prea ambiţioşi nu ne-ar fi împiedicat, am fi dat acestei cărţi un al doilea subtitlu: Introducere la o Filosofie a Istoriei. Căci tocmai acesta este, în definitiv, sensul eseului de faţă; cu particularitatea, totuşi, că, în loc să facă apel la analiza speculativă a fenomenului istoric, el cercetează concepţiile fundamentale ale societăţilor arhaice care, deşi cunosc şi ele o anumită formă de «istorie», se străduiesc să nu ţină seama de ea. ” (Mircea Eliade)

„Redescoperirea valorii cognitive a simbolului de către Europa Occidentală s-a produs în momentul în care aceasta nu mai este singura «creatoare de istorie», când cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism sterilizant, se vede constrânsă să ia în consideraţie şi alte căi de cunoaştere, cu alte scări de valori decât ale sale.” (Mircea Eliade)

Ute Ehrhardt s-a născut în 1956 la Kassel, în Germania. Este licenţiată în psihologie şi lucrează ca psihoterapeut, consultant de carieră şi mediator. Susţine seminarii de psihologie în domeniul economic şi oferă consultanţă pentru corporaţii. Este căsătorită cu Wilhelm Johnen, coautorul acestei lucrări.

A scris celebrul volum Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor.

„Singura justificare a unei existenţe este viaţa din ea, intensitatea, fertilitatea, adâncimea ei. Bucuria, lumina, victoria, caritatea, depăşirea, continua depăşire, speranţa – toate acestea sunt semne că viaţa gâlgâie acolo plină şi organizată. Apreciez un om, o gândire, o operă după autenticitatea lor; adică după gradul de apropiere de coincidenţa existenţă = creaţie.“ (Mircea Eliade)

După succesul volumului Arta simplităţii, Dominique Loreau ne propune o nouă lecţie de viaţă, un elogiu la adresa esenţei simplităţii, adevărata artă de a trăi rafinat.

Premiul Nobel pentru literatură 1948

Eseurile literare ale lui T.S. Eliot au însemnat un moment de răscruce în istoria gândirii critice a secolului XX, printre preocupările sale aflându-se relaţia dintre tradiţie şi modernitate, relevanţa istoriei în scrierea şi înţelegerea poeziei, dar şi o reevaluare a creaţiei dramatice a lui William Shakespeare care să distrugă clişeele de receptare sau revalorizarea unor poeţi ai secolului al XVII-lea englez.

„Câteva personaje literare mi-au marcat viaţa mai profund decât majoritatea fiinţelor în carne şi oase pe care le-am cunoscut. Din toată această sarabandă eterogenă şi cosmopolită, vârtej de năluciri prietenoase reînnoit în funcţie de epocă şi de starea de spirit, nici una nu a fost atât de persistentă ca Emma Bovary, cu nici una nu am stabilit şi întreţinut o relaţie mai categoric pasională.” (Mario Vargas Llosa)

”Socrate înţelegea filozofia nu ca pe o activitate de soi academic, ci ca pe o activitate a omenescului. Ea avea drept obiect oameni concreţi, care se confruntau cu alegeri etice reale între drept şi nedrept, între bine şi rău. De aceea, un filozof călăuzitor al celorlalţi trebuia să fie mai mult decât un gânditor, mult mai mult.” (Paul Johnson)

„În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă şi mai luminoasă decât aceea a Şeherezadei şi a lui Şahriar spre a explica rolul poveştii în viaţa oamenilor.“

„Pentru mine e sigur faptul că nu s-a scris niciodată ceva mai profund despre Baudelaire.” Emil Cioran, Scrisoare către Geneviève Fondane, datată 7 mai 1946

Ernest Bernea (1905-1990), sociolog, etnograf şi filosof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice, a fost închis în numeroase rânduri – în perioada carlistă, după evenimentele din ianuarie 1941 și în perioada comunistă.