Eseistică

Cartea cuprinde studii, articole si prelegeri deja publicate si unele inedite despre viata si opera celor doi istorici ai religiilor. Sint abordate si aspecte delicate sau controversate, precum simpatia legionara a lui Eliade, asasinarea lui Culianu, relatia lui Andrei Oisteanu cu Securitatea.

Aşa cum spune şi titlul, cititorul are în faţă o carte alcătuită din scrisori. Nu e prima de acest gen şi, desigur, nici ultima. Ceva o singularizează totuşi: prilejul care i-a dat naştere, grăuntele în jurul căruia s-au aşternut atâtea gânduri şi atâtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însă întotdeauna salvate de frumuseţea expresiei.

„Am scris aceste pagini între 1985 şi 1989, la o vârstă când, în filozofie, neputinţa de a construi un sistem ia forma certei cu filozofia. Cearta cu filozofia academică, cearta cu sistemul, cu livrescul şi cultura de aparat continuă să fie filozofie şi ea poate păstra încă forma livrescului şi a culturii de aparat şi poate fi chiar o ceartă sistematică.

„O carte plină de îngrijorare şi iubire faţă de civilizaţia europeană, care ne spune unde ne aflăm reamintindu-ne unde am fost şi care reuşeşte să restituie conţinutului istoric şi academic de «umanism» prospeţimea experienţei de viaţă din care acesta s-a născut şi în care autorul vede experienţa de viaţă tipică a civilizaţiei noastre: conversaţia între egali, dezbaterile între prieteni, controversele desfăşurate sub semnul civilităţii.

Volumul reprezintă o sinteză a textelor şi a gîndirii teologice ale lui Steinhardt, dar şi o încununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic şi eseist încreştinat în inchisoarea de la Jilava şi călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureş.

Un studiu fundamental al unui veritabil maestru spiritual, care analizeaza starea critica a lumii moderne si posibilitatile de depasire a acestei "varste sumbre" a Occidentului.

"Criza lumii moderne" are reputatia de a fi bulversat constiintele occidentale intr-o epoca in care se parea ca triumfasera avatarurile modernismului.

"Novalis poseda virtutea luciditatii, acea limpezime si prezenta de spirit care insotesc, imblanzesc si insenineaza cu ritmul lor, ca o muzica prelungita, toate faptele [...] Ii era imposibil sa ramana la suprafata vreunui fenomen; ca un corp eteric, spiritul sau patrundea pretutindeni in miezul lucrurilor. Era astfel filozof, in mod continuu, in fiece clipa, cu toata energia si in aceeasi masura in care era si om" (Ricarda Huch, 1899)

Procesul lui Eichmann -- un pretext pentru un studiu amanuntit al intregului context european din anii 1939-1945 si pentru o incercare de a determina radacinile raului. Refuzand sa se limiteze la un raport sec, caracteristic unui corespondent de presa, Hannah Arendt formuleaza o intreaga teorie, a "banalitatii raului", si creioneaza o tipologie umana fabricata in matritele mediocritatii si indiferentei care ii sustin perpetuarea.

"Asa cum despre moarte nu se poate vorbi in mod fecund decat din punctul de vedere al vietii, nu am vorbit aici despre ura decat dintr-un interes plin de afectiune pentru lumea in care traiesc. Soarta ei nu are cum sa-mi fie indiferenta. Asadar, nu-mi place sa urasc de moarte si, daca am scris acest text, am facut-o pornind de la stupefactia ca ceva precum crima - si mai ales aceea facuta cu sistem - poate in genere sa existe.

Cartea lui Traian Ungureanu calatoreste in zonele fragile sau vinovate ale trecutului nostru si pune intrebari pana acum nerostite, analizand sever istoria esecurilor romanesti si incercand sa dea de urma viitorului.Intelegem tot mai putin istoria Romaniei. Nu ne sunt straine doar datele si figurile trecutului. Insesi motivele pentru care ar trebui sa fim impreuna ne sunt neclare. Traian Ungureanu pleaca de la acest diagnostic grav si se intoarce la imprejurarile care l-au facut posibil.

"Dupa ce a stricat adevarata eternitate, omul a cazut in timp, unde a izbutit, daca nu sa prospere, cel putin sa traiasca: sigur e ca s-a obisnuit cu noua lui conditie.

Teoriilor mele metafizice nu le-am atribuit niciodata alt caracter decat acela de incercari, perspective, anticipatii, viziuni mistice - in nici un caz caracter de dogme.

Plecând de la cuvântul unui om de spirit că singurul sens al existenţei e de a-i găsi un sens, am adunat în caietul acesta o serie de reflecţii şi de îndoieli a căror unică valoare e sinceritatea lor, nudă, nestilizată, aşadar nealterată.

Apărute în L'Indépendance Roumaine, publicaţie bucureşteană de limbă franceză, articolele tânărului profesor N. Iorga apar, după mai bine de o sută de ani, traduse şi adnotate.

Eseuri publicate pentru prima dată în 1952.

Volumul de fata cuprinde trei texte pe care Constantin Noica le-a gandit in spiritul aceleiasi teme dominante: cultura de elita. Cum tematica celor trei texte este unitara – ce poate fi facut ca Romania sa scape de cultura diletantilor –, editorul a considerat ca locul lor nu poate fi decat impreuna, intre copertele aceluiasi volum.

"Cei care au practicat acest fanatism, carturari fiind, si-au tradat menirea, caci aceasta consta tocmai in a opune popoarelor si nedreptatii la care le impinge cultul lor pentru tara o corporatie al carei unic cult este cel al dreptatii si al adevarului.

Eseurile stranse in acest volum ne prilejuiesc reintalnirea cu trasaturile definitorii ale lui Alain Besangon: gandirea provocatoare, sinteza erudita, analiza judicioasa, formula memorabila.

Socotita de unii critici drept cea mai reusita carte a autorului, "Caietele lui Cioran", aparuta in prima editie in 1999, cuprinde o dubla confruntare. Prima este aceea a caietelor postume cu opera antuma a lui Cioran: Livius Ciocarlie considera ca, in timp ce in opera Cioran isi nuanteaza cu luciditate si umor imaginea de om aflat in pragul disperarii, in "Caiete" el intra pe de-a-ntregul in pielea acelui personaj, devenind mai putin convingator sub aspect literar.

Discursul urii

Un text de referinta, in continuitatea marilor eseuri dedicate iubirii de Stendhal, Ortega y Gasset sau Octavio Paz.Patrick Suskind se intreaba de ce iubirea — care face din indragostiti niste saraci cu duhul, cand nu de-a dreptul niste brute — continua sa fie socotita cel mai sublim dintre sentimente.

Eseuri publicate pentru prima dată în 1940.

Cinismul, violenta si centralismul constituiau, pana mai ieri, modalitati eficiente de reusita. In momentul de fata, complexitatea problemelor si a constiintelor ne obliga  sa pariem pe inteligenta tuturor, deoarece adevaratul capital a devenit imaterial: capacitatea de a mobiliza in mod coerent creativitatea si pasiunile fiecaruia.

În deceniile opt şi nouă, Umberto Eco a publicat în revista L'Espresso o serie de cronici vizând o diversitate caleidoscopică de teme ale lumii contemporane. Actualul volum reprezintă, ca şi Minunile Sfântului Baudolino, o selecţie din articolele publicate atunci. Tonul sarcastic şi ironia muşcătoare fac ca tuşele groase în care scriitorul italian infăţişează o realitate sau alta să scoată în evidenţă tocmai acele detalii stânjenitoare şi sâcâitoare pe care, dintr-o prea mare obişnuinţă, nici nu le mai băgăm în seamă. Ele au menirea să-i provoace cititorului acea luciditate amară pe care nu o poţi îndeobşte căpăta decât amuzându-te copios.

"Cartea de faţă, urmărind felul în care traseul biografic al filozofului Noica a ajuns să se întretaie cu evoluţia Mişcării Legionare, încearcă să dea o lămurire acestei probleme." (Sorin Lavric)

EROI SI JOCURI POPULARE

"Despre infractiuni si pedepse" a fost scrisa intre martie 1763 si inceputul lui 1764. In acelasi an, la 12 aprilie, manuscrisul a fost trimis la tipografia Coletellini din Livorno si in iulie circulau primele exemplare. Succesul a fost instantaneu. In curand au inceput criticile si polemicile. La 3 februarie 1766, Biserica Catolica Romana hotaraste punerea volumului la Index.

Televiziunea anilor 50 se dorea culturala si se slujea, intrucatva,de monopolul pe care il detinea pentru a le impune tuturor produse cu pretentii culturale, si pentru a forma gustul marelui public.

Televiziunea anilor 90 cauta, dimpotriva, sa exploateze si sa flateze gusturi pentru a cuceri o audienta cat mai larga, oferindu-le telespectatorilor produse brute.

Singura justificare a unei existente este viata din ea, intensitatea, fertilitatea, adincimea ei.

Fiindcă faptul că, astăzi, abolirea pedepsei cu moartea a devenit o realitate în multe ţări ale lumii se datorează, măcar în parte, acestor scrieri ale celor doi gânditori (apărute pentru prima dată în volum în anul 1957) şi dezbaterilor pe care le-au suscitat pretutindeni în lume.