Filozofie

Montaigne. Constiinta critica a Renasterii Cu Eseurile sale, Michel Eyquem de Montaigne (1533- 1592) isi propune sa trezeasca intelectul din somnul dogmatic al autoritatii, al obisnuintei, al puterii si al tiraniei ratiunii irationale. In fenomenologia lor complexa, universalismul "nociv" si condamnarea alteritatii, in formele sale multiple (salbatici, evrei, turci...) constituie idolii modernitatii, care impiedica exercitarea intelectului. Filosoful bordelez nu putea rata construirea unei masini de razboi contra teatrului aparentelor si a mastilor care ascund adevarata natura a lucrurilor, si nu oboseste sa o regandeasca drept experiment care ar trebui sa conduca afara din noaptea cutumei si a falsei identitati spre lumina zilei libertatii si a diversitatii. Din opacitatea tenebroasa a pesterii platonice spre lumina eliberarii de servitutea voluntara. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie.

Levinas. Etica celuilalt Gandirea lui Emmanuel Levinas (1906- 1995) a avut un urias impact asupra culturii contemporane in general, nu doar asupra filosofiei. Influenta sa a atins medii foarte diferite, ca de pilda antropologia, teologia, sociologia, critica si teoria literara. Abordarea sa revolutionara este intemeiata pe doua principii de baza: dimensiunea etica a fiintei umane trebuie sa fie punctul de plecare al reflectiei filosofice, iar aceasta dimensiune se manifesta in intalnirea cu Celalalt (care nu poate fi redus la gand, la concept) si cu Ceilalti (aproapele nereductibil la idee). Acest nucleu etic al gandirii sale, atat de necesar in epoca noastra nefericita, cuprinde in sine posibilitatea de a construi un nou mod de a vietui si a convietui. Dupa cum a spus ilustrul filosof Jean-Luc Marion, "Levinas are un rol fundamental in filosofie pentru ca a pus intrebari pe care nimeni inaintea lui nu le-a formulat sau exprimat. Fara el, am gandi inca la fel ca odinioara." - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Theodor Adorno. Teorie critica si gandire negativa Theodor Wiesengrund Adorno (1903 - 1969) este considerat, pe buna dreptate, unul dintre fondatorii gandirii critice din secolul XX. Alaturi de Horkheimer, Benjamin si altii, a intemeiat Institutul pentru cercetare sociala, cunoscut sub numele de Scoala de la Frankfurt. De-a lungul vietii, a fost marcat de principalele momente ale secolului trecut. Antisemitismul nazist l-a fortat sa emigreze in Statele Unite, iar Holocaustul i-a determinat unele dintre cele mai profunde reflectii pe aceasta tema. Marxist iesit din tipare, fin cunoscator al artelor, muzicolog si compozitor, Adorno a stiut ca putini altii sa inteleaga secolul XX, restituindu-i imaginea lucida a unei contemporaneitati fragmentate. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Postmodernismul. Jean-Francois Lyotard si Gianni Vattimo Postmodernismul filosofic, ca post-metafizica (critica scientismului tehnocrat) si ca post-istoria (critica liberalismului si a timpului liniar colonialist), isi gaseste cei mai mari reprezentanti in Jean-Francois Lyotard (1924 - 1998) si Gianni Vattimo (1936), care se apleaca in acelasi fel asupra perspectivelor prea violente ale pozitivismului in era globala a nihilismului desavarsit si a capitalismului consumist. Ca alternativa, ambii aprofundeaza paradigmele pluraliste poststructuraliste si retorico-hermeneutice, deschizand cai de a gandi si de a trai pe cat de riguroase pe atat de creative in opere precum Conditia postmoderna si Aventurile Diferentei. Prin urmare, aceasta carte se concentreaza pe studiul limbajelor si al aporiilor, a limitelor si a conditiilor posibilitatii rationale care se aplica in lumea noastra actuala, a schimbarilor si provocarilor care ni se prezinta si a diferentelor esentiale in care suntem implicati sau care ne intaresc. Si face acest lucru prin intermediul lui Lyotard si al lui Vattimo, probabil doi dintre cei mai rationali ontologi din toate timpurile. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Gramsci si Althusser. Marxismul astazi. Mostenirea lui Gramsci si Althusser Aceasta carte isi propune sa reuneasca mostenirea lui Antonio Gramsci (1891-1937) si a lui Louis Althusser (1918-1990) intr-un proiect comun: cel de a intelege persistenta marxismului in prezent. Nu exista dubii ca un anumit marxism a fost invins si, intr-un fel, ingropat pentru totdeauna in povestea secolului trecut. Secolul XXI, insa, asista la o resetare politica in care opera lui Marx continua sa reprezinte un punct de referinta inalienabil. In aceasta poveste despre renastere, Gramsci este, fara indoiala, autorul cel mai citat. Criza economica a declansat si o criza culturala si ideologica, pentru intelegerea careia conceptul gramscian de ,,hegemonie" se dovedeste crucial. Interventia lui Althusser a inventat posibilitatea de "a-l salva pe Marx de marxism", oferind noi chei de lectura in prezent - dintre care unele deloc previzibile. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie.

JOHN STUART MILL. Utilitarismul care poate schimba lumea. John Stuart Mill (1806 -1873) a fost cel mai important filosof britanic al secolului al XIX-lea, dar importanta lui nu se datoreaza doar acestei recunoasteri istorice, pe care o merita cu prisosinta, ci faptului ca ideile sale sunt inca vii, ne fac in continuare sa gandim. Daca am vrea sa sintetizam filosofia lui Mill in doar cateva randuri, am putea s-o descriem drept o reflectie la intelesul si caracterul dezirabil al celor trei idealuri - libertate, egalitate si fraternitate. Idealuri care, la randul lor, se intemeiaza pe o anumita varianta a utilitarismului, doctrina care afirma ca trebuie sa ne orientam comportamentul in functie de fericirea cea mai mare produsa celui mai mare numar de persoane. Pornind de la aceasta teorie etica sunt aparate dreptul individului de a-si construi viata conform propriilor criterii, egalitatea de gen, democratia drept cea mai buna forma de guvernare si umanitatea ca unic obiect posibil al adoratiei rationale. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

CHOMSKY. Limbaj, cunoastere si libertate Gramatica, sintaxa, minte, fabricarea consensului: acestia sunt doar cativa dintre termenii care, prin munca de cercetare a lui Avram Noam Chomsky (n. 1928), au fost redefiniti in mod decisiv de-a lungul ultimilor saizeci de ani. Filosoful american este fara indoiala unul dintre cei mai importanti si relevanti intelectuali in viata: contributia sa la dezvoltarea lingvisticii contemporane este enorma (uneori fiind numit chiar fondatorul ei) si poate fi evaluata prin prisma influentei revolutionare a conceptelor propuse. Stiintele cognitive sau informatica nu ar fi ajuns pana la nivelul de astazi fara el. Mai mult, influenta lui Chomsky in calitate de ganditor si activist politic e impresionanta datorita temelor pe care le cuprinde si pentru cat de radicale ii sunt ideile. In acest volum propunem o introducere a principalelor subiecte pe care le-a abordat Chomsky si oferim un ghid pentru intelegerea firelor care leaga deosebit de bogata sa productie intelectuala. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Marc Aureliu. Imparatul filosof In plina campanie impotriva popoarelor germanice, Marc Aureliu (121-180 d.Hr.) isi impartaseste reflectiile asupra sensului vietii si actiunii printr-o serie de insemnari. Reiese imediat ca imparatul regreta ca nu a avut suficient timp sa se dedice filosofiei cu profunzimea cuvenita si, totodata, se contureaza un parcurs filosofic care, printre griji, dezamagiri si desertaciunile lumii, cauta un refugiu sigur in interiorul sufletului. De-a lungul sirului de ganduri, in jocul de ecouri din dialogul lui Marc Aureliu cu sine insusi, se dezvaluie problematica impletire dintre filosofie, morala si politica pe care s-a intemeiat cultura occidentala. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Popper si Kuhn. Doi uriasi ai filosofiei stiintei din secolul XX Karl Popper (1902-1994) si Thomas Kuhn (1922-1996) sunt cei mai importanti doi filosofi ai stiintei din secolul XX. Cel dintai a creat o noua metodologie stiintifica, falsificabilitatea, potrivit careia principalul scop al cercetarii consta nu in dovedirea teoriilor stiintifice, ci in infirmarea lor, sau mai exact in gasirea de cazuri concrete care sa le contrazica. In domeniul ideilor sociale si politice, Popper a realizat o critica sistematica a oricarei forme de totalitarism. Kuhn, in schimb, s-a bucurat de o mare popularitate datorita interpretarii sale in ceea ce priveste dezvoltarea istorica a stiintei drept o succesiune de paradigme, fiecare dintre acestea calauzind cercetarea pentru o lunga perioada de timp, intrand apoi in criza si fiind inlocuita printr-o revolutie stiintifica de o noua paradigma incomensurabila fata de precedenta. Abordarile specifice ale lui Popper si Kuhn sunt diametral opuse, iar polemica dintre cei doi autori a jucat un rol semnificativ in istoria stiintei din a doua jumatate a secolului XX. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Galileo si revolutia stiintifica. Spre noua stiinta Revolutia stiintifica din secolul al XVI-lea a fost, fara indoiala, unul dintre episoadele marcante ale istoriei europene. Povestea sa a fost mereu prezentata drept un triumf al ratiunii progresiste asupra misticismului antic obscur. De fapt, daca analizam cu atentie dezvoltarea stiintei moderne, putem remarca aspecte discontinue. Povestea revolutiei stiintifice este presarata cu erori, nehotarare si fragmentari. A alternat progresul si regresul, dar a stiut sa impuna o noua paradigma. Practic, a evoluat dintr-un raport complex si de multe ori continuu cu traditia gandirii antice. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

O primă apropiere de personalitatea și opera lui Max Weber (1864–1920) nu se poate realiza fără a menționa dezbaterea ce a însoțit întotdeauna biografia acestui autor: cine este Max Weber? Este considerat jurist, teoretician, istoric, economist, filosof, politolog și sociolog, precum și cercetător al raționalizării capitaliste din societatea industrială germană de la începutul secolului XX. Extinderea tematică și profunzimea analitică a operei îl recomandă drept una dintre cele mai influente personalități ale gândirii contemporane. Această carte urmărește investigațiile și reflecțiile prin intermediul cărora Weber a fost capabil să surprindă trăsăturile și complexitatea lumii moderne prin intermediul științelor sociale. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)

Erasmus din Rotterdam, cunoscut de contemporani drept "principe al umanistilor", ocupa un loc privilegiat in istoria filosofiei, a religiei si a literelor europene. Rolul sau central in raspandirea si organizarea traditiei clasice, apropierea sa critica de textul biblic si de traditia sa exegetica, precum si interventiile sale in dezbaterile aprinse cu privire la chestiuni doctrinare, politice si filosofice au modelat definitiv cultura renascentista europeana.

Filosofia medievala - De la al-Farabi la Ockham Spre deosebire de subiectele trecutului si de vechile prejudecati, gandirea medievala ne apare ca diferita, critica si polemica. Dupa depasirea etapei initiale a barbariei, incepe un dialog cu filosofia greaca in diferitele sale manifestari, se rafineaza metoda, iar logica isi impune propriile legi in dezbateri. Cartea de fata traseaza orizontul acestei lumi intelectuale pornind de la aceasta perspectiva inovatoare. Urma acestor maestri a ramas vie, iar ei pot fi numiti clasici contemporani. Intr-adevar, Averroes constituie un punct de referinta pentru gandirea arabo-islamica de astazi, Maimonide ramane prezent in dialogul filosofilor evrei cu propria traditie si Toma d´Aquino inspira in continuare filosofia crestina in reinnoirea sa doctrinara. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Sartre - Minunatul orgoliu de a fi liber Traversand practic secolul XX, filosofia lui J.-P. Sartre se caracterizeaza inainte de toate prin constituirea unei reflectii asupra conditiei umane si prin apararea radicala a libertatii. Radacina autentica a existentialismului se ramifica in propunerea unei morale individualiste si lipsite de solidaritate. Insa Sartre, martor privilegiat al evenimentelor marcante din secolul XX, va avansa foarte rapid propunerea unei relatii profitabile intre propria filosofie si marxism, deschizandu-se unei propuneri de colaborare teoretica si politica.

Hume. Cand stii ca esti sceptic Filosoful, economistul si istoricul scotian David Hume (1711–1776) a dus pana la ultimele consecinte proiectul empirist realizat de John Locke si George Berkeley. La apogeul sau, proiectul implica posibilitatea de a inchide complet insasi metafizica, inteleasa ca un ansamblu de teorii care sustin ca depasesc experienta. Insa Hume inseamna mai mult decat stadiul ultim al unei traditii, ganditorul care l-a trezit pe Kant din somnul dogmatic sau precursorul pozitivismului logic din secolul XX, dupa cum se arata in paginile cartii. In ultima instanta, in masura in care societatile noastre occidentale intruchipeaza multe dintre valorile pe care le-a aparat, Hume este in continuare contemporanul nostru, in acelasi mod in care, la un alt nivel, constituie o alternativa cu care sa comparam alte modele sociale. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie

Hegel. Ceea ce este real si rational Filosofia are fara indoiala o istorie, cu momente indiscutabile. Daca am face abstractie de Platon, Aristotel, Descartes sau Kant, am decapita filosofia cu totul. Putem spune acelasi lucru despre Friedrich Hegel? Multi au accentuat dificultatea anumitor teze ale dialecticii lui Hegel, precum critica pe care o aduce asa-numitei "delicateti fata de lucruri", care consta in faptul de a crede ca putem admite diferenta fara opozitie in raport cu ceea ce este diferit, ca egalitatea intre lucruri diferite poate fi un punct de plecare si nu o cucerire, si ca, in definitiv, pretul contradictiei poate fi evitat.

Descopera Filosofia. Filosofia elenistica - Stoici, epicureici, cinici si sceptici Scolile filosofice elenistice, mai ales stoicismul si epicureismul, par in plin secol XXI drept o sursa de inspiratie intelectuala si spirituala de o surprinzatoare modernitate. Neglijate multa vreme, fiind considerate filosofii minore si decadente, proprii civilizatiei grecesti la apus, astazi ne dam seama ca au fost o reactie la o profunda criza politica, sociala si religioasa – prin pierderea hegemoniei orasului - stat grecesc - si la necesitatea de a dobandi o noua intelegere a fiintei umane.

SCHOPENHAUER. Pesimismul devine filosofie Motivul pentru care Schopenhauer este considerat in prezent unul dintre cei mai importanti filosofi consta in radicalismul cu care examineaza temeiul ultim al existentei. Autorul nostru concepe acest temei drept o forta irationala si insati­­abila, manifestata prin egoism, lacomie nedomolita si dorinta sexuala care cauzeaza suferinta prezenta in lume.

SF. AUGUSTIN. Doctorul Harului impotriva Raului Prin opera Sfantului Augustin (354–430) se inaugureaza noua paradigma filosofica specifica Evului Mediu. Textele sale constituie un punct de reper in istoria gandirii, ale caror ecouri se fac auzite pana in zilele noastre. Intregul periplu biografic si intelectual al episcopului de Hippona urmareste aproape obsesiv o problema filosofica de prima importanta, prin care filosofia isi pierde inocenta originara: Cum putem explica prezenta inspaimantatoare a raului? Intrebarea cuprinde o provocare imposibil de evitat, in masura in care de raspunsul la aceasta depinde posibilitatea ca existenta sa capete vreun sens.

Publicul pentru care aceste volume au fost gîndite este, în primul rînd, la nivelul de anul doi sau trei de facultate. Totuşi, mulţi dintre cei care sînt interesaţi de istoria filosofiei sînt înscrişi la cursuri care nu sînt în primul rînd filosofice. De aceea caut să nu presupun o bună cunoaştere a tehnicilor sau terminologiei filosofice contemporane. De asemenea, îmi doresc să scriu într-o manieră suficient de clară şi degajată, astfel încît istoria să fie agreată de cei care o citesc nu în scopuri curriculare, ci pentru propria edificare şi plăcere. Nu cu foarte mult timp în urmă, în multe universităţi, cursurile de istoria filosofiei treceau de la Aristotel direct la Descartes, sărind peste Antichitatea Tîrzie şi Evul Mediu. În cercurile academice exista convingerea că filosofia medievală nu merita studiată. Această convingere nu se întemeia de obicei pe cunoaşterea solidă a textelor relevante: cel mai probabil era o moştenire neexaminată critic a unor prejudecăţi religioase sau umaniste. După ce am studiat la Universitatea Gregoriană am urmat Facultatea de Filosofie la Oxford în perioada de înflorire a filosofiei limbajului comun. Mi s-a părut că am mai multe afinităţi cu aceasta decît cu scolastica latină, dar am avut norocul să-i întîlnesc pe profesorii Peter Geach şi părintele Herbert McCabe OP, care mi-au arătat că multe dintre problemele care îi frămîntau pe filosofii tradiţiei analitice în acea perioadă erau foarte asemănătoare cu cele studiate, de cele mai multe ori nu cu mai puţină sofisticare, de filosofii şi logicienii medievali. Într-adevăr, în multe feluri, interesul acut faţă de analiza logică a limbajului comun care caracteriza Oxfordul în a doua parte a secolului XX l-a adus mai aproape de metodele şi preocupările medievale decît oricare altă epocă a filosofiei post-renascentiste. De fapt, tocmai în sfera logicii s-a remarcat prima oară că studiul textelor medievale avea mult de oferit. Logicienii medievali au abordat probleme care, după Renaştere, au fost uitate, şi a fost nevoie ca multe dintre contribuţiile lor să fie redescoperite în secolul XX, în timpul renaşterii logicii. (Sir Anthony Kenny)

miniFILOSOFIA pe înțelesul tuturor este o călătorie fascinantă printre răspunsurile pe care le-au dat unele dintre cele mai luminate minți din ultimii 2500 de ani la marile întrebări ale vieții și motivele pentru care acestea sunt relevante pentru noi chiar și astăzi. Abordând toate temele, de la strategia lui Sun Tzu pe care o putem aplica în jocurile de societate, până la perspectiva lui Freud despre „impulsul nostru către moarte”; de la motivul pentru care Simone de Beauvoir credea că instinctul matern este un mit, până la de ce Schopenhauer nu era prea amuzant la petreceri, aceste mini-meditații scot filosofia din turnul său de fildeș, ajutându-te astfel să-ți dezvolți mintea și să-ți lărgești viziunea.

Puțini sunt filosofii care au influențat cultura secolului XX așa cum a făcut-o Friedrich Nietzsche, care sondează adâncimi nebănuite ale umanului, suscitând interpretări, dar și neînțelegeri la fel de radicale. Concepte precum voința de putere, evaluarea, supraomul, eterna reîntoarcere și nihilismul au cunoscut reverberații puternice nu doar în filosofie, ci și în artă, literatură, psihologie, istoriografie, ba chiar și în biologie, construind un labirint de idei în care sunt imbricate, potrivit unei arhitecturi insolite, dispoziții critice și exerciții genealogice, pentru înțelegerea cărora este nevoie de o ghidare abilă. Cartea lui George Bondor oferă o astfel de îndrumare erudită prin labirintul filosofiei lui Nietzsche, sub forma unei exegeze extrem de riguroase: de-a lungul ei, vom putea surprinde „dansul măștilor” – în jocul căruia profunzimea se împletește, până la confundare, cu suprafața –, dar și pătrunde dramaticul experiențelor de gândire nietzscheene, în care fundamentele de până atunci ale scenariului metafizic al lumii, precum eul, conștiința, substanța sau spiritul, sunt chestionate și reduse la statutul de simple iluzii și aparențe.

Colecţia Idei esenţiale îi face cunoștință cititorului cu lucrări de referință din patrimoniul cultural universal care aduc în prim-plan concepte din filosofie, psihologie, economie, politologie sau spiritualitate. O colecție de cărți ale autorilor clasici care au contribuit, prin ideile lor, la fundamentarea lumii așa cum o cunoaștem astăzi, idei către care, indiferent de vârstă, ne îndreptăm pentru a dobândi o perspectivă completă asupra prezentului schimbător, a trecutului încețoșat și a viitorului incert. Ideile care, în ultimă instanță, ne-au fost esențiale pentru a deveni înțelepți, curajoși, umani. „Niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca și cum ni s‑ar părea că sosește prea greu, și încercăm să‑l grăbim; evocăm trecutul, ca și cum am încerca să oprim repeziciunea cu care se îndepărtează de noi. Suntem atât de nesăbuiți, încât cutreierăm doar timpuri care nu sunt ale noastre și nicio clipă nu ne gândim la singurul timp care ne aparține.” Blaise Pascal

Colecţia Idei esenţiale îi face cunoștință cititorului cu lucrări de referință din patrimoniul cultural universal care aduc în prim-plan concepte din filosofie, psihologie, economie, politologie sau spiritualitate. O colecție de cărți ale autorilor clasici care au contribuit, prin ideile lor, la fundamentarea lumii așa cum o cunoaștem astăzi, idei către care, indiferent de vârstă, ne îndreptăm pentru a dobândi o perspectivă completă asupra prezentului schimbător, a trecutului încețoșat și a viitorului incert. Ideile care, în ultimă instanță, ne-au fost esențiale pentru a deveni înțelepți, curajoși, umani. “Cel care este capabil să respire aerul scrierilor mele știe că acesta e un aer al înălțimilor, cu suflu puternic. Trebuie să fii făcut pentru așa ceva, altminteri riști să răcești. În apropiere, e gheața; solitudinea e înspăimântătoare; dar câtă liniște e între lucrurile pe care cade lumina! Cât de bine poți respira!” Friederich Nietzsche

„Am scris aceste divagații în 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune și orgoliu.Din tot ce am publicat în românește și franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin.“ — CIORAN, 1990

„Trebuie să învăţăm să gândim împotriva îndoielilor şi certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotştiutoare, trebuie, mai ales, făurindu-ne o altă moarte, o moarte incompatibilă cu hoitul, să acceptăm ceea ce nu poate fi dovedit, ideea că ceva există...

Nimicul era desigur mai comod.

Ce greu e să te mistui în Fiinţă!“ — CIORAN

Vorbește despre filosofic majorității oamenilor, iar imaginea care le vine în minte ar putea fi una cu profesori ce-și mângâie bărbile lungi în timp ce reflectează la întrebări fără răspuns. Filosofia este considerată adesea o disciplină nobilă, un pic plictisitoare și inaccesibilă. Iar la prima vedere poate părea chiar copleșitoare: un ocean întins de investigații și cunoaștere.

Poți filosofa aproape despre orice: educație, religie, știință, limbaj, feminism – și lista continuă. Dar în momentul în care vei termina de citit această carte, ar trebui să cunoști diferența dintre metafizică și epistemologie, dintre filosofic politică și etică, dintre raționalism și empirism. Ar trebui, totodată, să ai cunoștințele de bază despre principalele școli de filosofic și gânditorii-cheie – un punct de pornire din care poți ulterior să-ți dezvolți propria gândire mai profundă în domeniile care te interesează.

O colecție de răspunsuri la o seamă de întrebări filosofice care frământă mințile oamenilor: de la marile întrebări ale omenirii, până la cele personale la care nu știați că trebuie să răspundeți.

Plecând de la întrebările pe care le-a primit în viața reală, în cadrul proiectului „Întreabă un filosof”, Ian Olasov ne oferă răspunsurile sale la interogații precum:
• Care este sensul vieții?
• Sunt oamenii buni sau răi din naștere?
• Este culoarea ceva subiectiv?
• Este posibilă călătoria în timp?
• Există viață după moarte?
• De unde știm că 1 + 1 = 2?

Întreabă un filosof ne arată nu doar că există o cale prin care filosofia poate deveni inteligibilă pentru fiecare dintre noi și perfect congruentă cu viața de zi cu zi, ci și că această știință ne poate transporta într-o lume dincolo de noi.

„Pornind de la mii de interacțiuni avute cu oamenii pe străzile New Yorkului, Ian Olasov a scris o carte despre curiozitățile filo¬sofice ale trecătorilor obișnuiți, care cu siguranță va încânta orice persoană pasionată de cele mai enigmatice întrebări ale vieții. M-am gândit adesea la ce fel de întrebări filosofice ar vrea să primească răspuns un om obișnuit și sunt foarte curios care ar putea fi soluțiile pentru acestea. Spre deliciul meu, Ian Olasov a conceput o lucrare care îmi va satisface ambele dorințe!”

BARRY LAM, profesor de filosofie la Colegiul Vassar din New York
și gazda podcastului „Hi-Phi Nation”