Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric și filolog francez, bun cunoscător al perioadei elenistice și în special al neoplatonismului și al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate în special în jurul noțiunii de exercițiu spiritual și al filosofiei ca mod de viață.
Filozofie
-
Martin Heidegger. Adevărul despre „Caietele negre”57.00 LEI
Friedrich-Wilhelm von Herrmann, Profesor emerit de Filozofie la Universitatea din Freiburg, a fost asistentul lui Eugen Fink (din 1961 în 1970) și ultimul asistent privat al lui Martin Heidegger (din 1972 în 1976). Din voința lui Heidegger, a fost desemnat responsabil științific principal al Gesamtausgabe, a căror publicare a început în 1975. Printre publicațiile sale: Die Selbstinterpretation Martin Heideggers (Hain, 1964); Subjekt und Dasein. Interpretationen zu Sein und Zeit (Klostermann, 20043); Augustinus und die phänomenologische Frage nach der Zeit (ibi, 1992); Wege ins Ereignis. Zu Heideggers Beiträgen zur Philosophie (ibi, 1994); Descartes’ Meditationen (ibi, 2011); Leibniz. Metaphysik als Monadologie (Duncker & Humblot, 2015).
Francesco Alfieri profesor de filozofie la Universitatea Vita-Salute San Raffaele (Milano). În 2016 a fost numit de Prof. Friedrich-Wilhelm von Herrmann asistentul său privat. De asemenea, colaborează împreună cu Prof. Guy van Kerckhoven la ediția critică a operelor lui Eugen Fink editate de Karl Alber. Face parte din Comitetul editorial al Colecției «Obras de Edith Stein» (Operele lui Edith Stein în limba portugheză). Este director științific al ediției critice în limba italiană a Opera Omnia a lui Hedwig Conrad-Martius la editura Morcelliana (Brescia). În 2015, la editura Ratio et Revelatio, a publicat monografia Problema individualității: prezența lui Duns Scotus în gîndirea lui Edith Stein.
-
Despre simțul vieții. Întrebări, perplexități, credințe15.86 LEI
Ştefan Afloroaei (n. 1952) este profesor în Departamentul de Filosofie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. Membru corespondent al Academiei Române şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Susţine prelegeri de metafizică, hermeneutică filosofică, cultură şi spiritualitate europeană.
Cărţi publicate: Ipostaze ale raţiunii negative. Scenarii istorico‑simbolice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991; Întîmplare şi destin, Editura Institutul European, Iaşi, 1993; Lumea ca reprezentare a celuilalt, Editura Institutul European, Iaşi, 1994; Cum este posibilă filosofia în estul Europei, Editura Polirom, Iaşi, 1997; Locul metafizic al străinului (în colaborare cu Corneliu Bîlbă şi George Bondor), Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2003; Metafizica noastră de toate zilele, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008; Privind altfel lumea celor absurde, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013; Fabula existenţială. Cu privire la distanţa dintre a trăi şi a exista şi alte eseuri, Editura Polirom, Iaşi, 2018. Volume coordonate: Petre Botezatu. Itinerarii logico‑filosofice, Editura Ankarom, Iaşi, 1996; Alternative hermeneutice (în memoria profesorului Ernest Stere), Editura Cantes, Iaşi, 1999; Limite ale interpretării (volum dedicat lui Mircea Eliade şi Umberto Eco), Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2001; Interpretare şi ideologie, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2002; Ideea europeană în filosofia românească, vol. I şi II, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2005, 2006; Ideea europeană în filosofia românească, vol. III (coordonat împreună cu George Bondor), Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2020.
Este director al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie Practică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. Face parte din boardul unor reviste precum Hermeneia. Journal of Hermeneutics, Art Theory and Criticism, META. Research in Hermeneutics, Phenomenology and Practical Philosophy, Transilvania, Limba Română, Studia Universitatis, Journal for Communication and Culture. -
Cum să gândești ca un împărat roman41.99 LEI
În Cum să gândești ca un împărat roman, Donald Robertson se adresează nu numai psihologilor și psihoterapeuților, ci și publicului larg, oferindu-i sfaturi practice și tehnici – inspirate de filosofia stoică antică – de a face față situațiilor de criză. Pornind de la biografia împăratului roman Marcus Aurelius, Donald Robertson ne oferă, în capitolele cărții sale, câteva răspunsuri la întrebările:
„Cum să vorbești înțelept”
„Cum să-ți urmezi valorile”
„Cum să cucerești dorința”
„Cum să tolerezi durerea”
„Cum să scapi de frică”
„Cum să-ți stăpânești furia”
-
Razne35.94 LEI
S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel răuDespre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon PaysCaiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca
Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996
Multimedia: CD Emil Cioran, 2003
-
Exerciții de admirație41.23 LEI
S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel răuDespre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon PaysCaiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca
Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996
Multimedia: CD Emil Cioran, 2003
-
Demiurgul cel rău39.12 LEI
S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel răuDespre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon PaysCaiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca
Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996
Multimedia: CD Emil Cioran, 2003
-
Căderea în timp39.12 LEIEpuizat din stoc
S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel răuDespre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon PaysCaiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca
Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996
Multimedia: CD Emil Cioran, 2003
-
În ce privințe se deosebește Aristotel de Platon31.66 LEI
În ce privințe se deosebește Aristotel de Platon este un faimos tratat care face parte din pledoariile ce au condus, în urma Conciliului de la Ferrara-Florența, la înființarea Academiei florentine și la reintrarea lui Platon în cultura occidentală. Georgios Gemistos Plethon, care nu a pledat la conciliu pentru unire, ci pentru revigorarea Greciei în fața otomanilor prin apelul la tradiția antică politeistă, a făcut implicit un imens cadou latinilor: o valorizare a manuscriselor platoniciene pe care grecii le aduceau în Italia, reușind o unire filosofică între tradiții, cu un destin fundamental diferit de unirea confesională.
-
Contribuţii la filosofia Renaşterii37.00 LEI
Deși avem așteptarea de a găsi o lucrare de nuanță scolastică, teza de licență a lui Mircea Eliade e, mai degrabă, o evaluare a Renașterii din perspectiva intersecției dintre metafizică, religie și artă. Cei pasionați de filosofie vor găsi, în aceste pagini, începutul unui demers de cercetare care viza nouă capitole: doar trei au fost scrise în vederea finalizării studiilor de licență, reprezentând o investigație filosofică dublată de un jurnal de călătorie în Italia anilor 1927-1928. Memoriile lui Eliade sunt, din acest punct de vedere, cel mai bun raport de progres al unei cercetări. Mai înainte însă de a surprinde în ce măsură argumentele avansate în lucrarea sa sunt, în mod surprinzător, rezultatul întâlnirilor fericite cu Papini sau Gentile, trebuie să ne amintim că toate tezele filosofice reunite în acest volum sunt scrise de Eliade la vârsta de 21 de ani.
M-aș bucura dacă peste ani, aceste jurnale (cele de călătorie, cât şi cele dedicate cercetărilor filosofice) ar face obiectul unei ecranizări spectaculoase, între Italia, India și România anilor în care Eliade a trăit toate emoțiile unui om sfârșit și renăscut deopotrivă. Până atunci însă, Editura Cartea Românească Educațional aduce publicului versiunea reeditată a acestor două lucrări corespondente – Contribuții la filosofia Renașterii – și jurnalul de călătorie aferent culiselor acestui travaliu hermeneutic, pe alocuri necunoscut celor care aspiră la parcurgerea unui studiu eliadesc riguros. Nu e nici pe departe o lucrare tabu. Dar este, fără îndoială, o lucrare-document: monografică și biografică fără a fi în contratimp, confesională și critică fără a fi în dezacord. Oana Camelia ŞERBAN -
Carnetul unui afurisit51.80 LEI
S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Lucrări: Pe culmile disperării Schimbarea la faţă a României Amurgul gândurilor Cartea amăgirilor Îndreptar pătimaş Lacrimi şi sfinţi Ispita de a exista Istorie şi utopie Silogismele amărăciunii Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944 Tratat de descompunere Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete Căderea în timp Mărturisiri şi anateme Demiurgul cel răuDespre neajunsul de a te fi născut Scrisori către cei de-acasă Sfârtecare Ţara mea / Mon PaysCaiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca
Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceză şi notă de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran şi muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996
Multimedia: CD Emil Cioran, 2003
-
Regele şi cadavrul. Poveste despre biruinţa sufletului asupra răului51.80 LEIEpuizat din stoc
HEINRICH [Robert] ZIMMER s-a născut la Greifswald, la 6 decembrie 1890, ca fiu al indologului şi celtistului Heinrich Zimmer (1851-1910), şi a murit la New York, la 20 martie 1943, răpus, în plină putere creatoare, de o pneumonie. A fost profesor la Universitatea din Heidelberg, iar din 1939 şi până la moartea sa prematură a predat la universităţi din S.U.A. Influenţat de C.G. Jung, Heinrich Zimmer a făcut cercetări aprofundate în domeniul tantrismului, propunând interpretări îndrăzneţe ale culturii şi filozofiei indiene. Opere principale: Kunstform und Yoga im indianischen Kultbild, 1926; Maya: Der indianische Mythos, 1936; Weisheit Indiens, 1938. Postum, sub îngrijirea lui Joseph Campbell, au apărut: Myths and Symbols in Indian Art and Civilization, 1946 (Introducere în arta şi civilizaţia indiană, Meridiane, 1983, reeditată, în text integral, sub titlul Mituri şi simboluri în civilizaţia indiană, Humanitas, 1994); The King and the Corpse: Tales of the Soul's Conquest of Evil, 1948 (Regele şi cadavrul. Povestiri despre biruinţa sufletului asupra răului, Humanitas, 1994, 2007, 2021); Philosophies of India, 1951 (Filozofiile Indiei, Humanitas, 1997, 2012); The Art of Indian Asia, Its Mythology and Transformations, 1955.
-
Itinerariile unei vieți. Apocalipsa după Cioran (ultimul interviu filmat)Preț special 22.83 LEI Preț standard 28.54 LEI
GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă(2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.
În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exerciții de umor criptic (2019), Isus al meu (2020).
-
Nesupunerea civica si alte scrieri46.00 LEI
Henry David Thoreau (1817-1862), considerat unul dintre cei mai importanti filosofi transcendentalisti, s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii in Concord, Massachusetts, SUA. Provenea dintr-o familie de conditie mijlocie, care avea o afacere in productia de creioane. A studiat la Harvard si a petrecut o vreme in casa mentorului sau, Ralph Emerson, care i-a inlesnit contactul cu lumea publicistica din New York. Cea mai importanta opera a sa o reprezinta Jurnalul, intins pe 14 volume, din 39 de manuscrise, inceput pe cand avea doar 20 de ani, si tinut cu regularitate pentru tot restul vietii. De aici au fost extrase scrierile sale cele mai cunoscute, printre care Walden sau viata in padure si eseul Nesupunerea civica, dar si O saptamana pe raurile Concord si Merrimack, din care fac parte eseurile despre religie si prietenie, reprezentative pentru conceptia sa neortodoxa fata de religie si respectiv pentru viziunea sa poetica si romantica asupra prieteniei.
-
Țesătura opiniilor31.66 LEI
Willard Van Orman Quine (1908‑2000), filosof și logician american, unul dintre principalii reprezentanți ai școlii analitice. A fost profesor la Harvard din 1936 pînă la sfîrșitul vieții. Opera sa a avut o influență majoră în domeniile filosofiei, logicii, epistemologiei și semanticii. Printre lucrările sale cele mai importante, alături de The Web of Belief (1970, 1978), cele mai cunoscute sînt Mathematical Logic (1940), Methods of Logic (1950), Word and Object (1960), Set Theory and Its Logic (1963) și The Roots of Reference (1974).
Joseph Silbert Ullian (n. 1930) a studiat filosofia la Harvard, unde și‑a luat și doctoratul (1957). Profesor emerit la Washington University in St. Louis, a predat de-a lungul carierei la Harvard, Stanford, Johns Hopkins, Pennsylvania, University of Chicago și University of California. A scris numeroase lucrări de filosofie, logică și informatică. -
Religie și știință33.83 LEIEpuizat din stoc
Bertrand Russell, filosof şi matematician englez, şi-a desfaşurat activitatea academica la Trinity College, Universitatea Cambridge, unde a predat timp de mai mulţi ani. A ţinut de asemenea prelegeri in Statele Unite. Distins cu Premiului Nobel Pentru Literatura in 1950, Russell este autorul mai multor carţi printre care se numara Principia Mathematica, scrisa impreuna cu A.N. Whitehead, Autobiography, in trei volume, şi Mysticism and Logic, ultima publicata la Editura Herald in 2011.
-
Mintea. O scurta introducere in filosofia mintii49.00 LEI
John Searle si-a inceput cariera cu cercetari de filosofia limbajului (Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language, 1969), numarandu-se printre fondatorii teoriei actelor de vorbire. Intrucat cuvintele pe care le folosim au functii si aspecte diverse, una dintre acestea fiind ca trimit spre ceva din afara lor, Searle a trecut la abordarea problematicii intentionalitatii. In lucrarea Intentionality: An Essay in the Philosophy of Mind (din 1983) el pune in evidenta capacitatea fenomenelor mentale de a fi despre ceva, de a trimite la ceva: dorim un obiect, iubim pe cineva, ne imaginam o realizare etc. Aprofundarea chestiunilor legate de problematica mintii, a raporturilor dintre minte si corp, precum si problema naturii constiintei sunt realizate apoi in The Rediscovery of the mind (1992) si in The Mistery of Consciousness (1997). Ce ni se pare extrem de interesant este ca aceasta continua abordare a aceleiasi problematici, ce se intinde pe parcursul mai multor decenii, pana la scrierile sale din ultimii ani - Intentional Acts and Institutional Facts (2007), Philosophy in a New Century (2008), Making the Social World: The Structure of Human Civilization (2010) - nu pare sa se repete. Desi reia problemele, le pune in lumini diferite, aduce noi argumente si contraargumente etc., reusind sa trezeasca de fiecare data atentia cititorului…
Mintea: scurta introducere in filosofia mintii este pe de o parte o introducere excelenta in problematica filosofiei mintii si pe de alta parte este o lucrare ce aduce solutii, ce ridica noi intrebari si meditatii, fapte ce suntem convinsi ca vor face ca aceasta lucrare sa fie un best-seller al literaturii filosofice.
-
Dao De Jing (Cartea despre Dao si Virtute)38.06 LEI
Numele lui Lao Zi, care inseamna „Batranul Maestru”, apare pentru prima data in Insemnarile istorice ale lui Sima Qian. In capitolul consacrat familiei lui Confucius si biografiei lui Lao Zi si biografiei lui Hanfei Zi, acesta spune ca Lao Zi s-a nascut in satul Qu Ren, districtul Li, localitatea Ku (azi Hao din provincia An Hui) din statul Chu. Numele lui de familie era Li, iar prenumele, Dan sau Er. A servit ca director al Bibliotecii statului Zhou. Dan inseamna „cel cu urechi lungi”, ceea ce ne face sa presupunem ca Lao Zi avea o infatisare aparte. Ca bibliotecar si director al Bibliotecii dinastiei Zhou, a capatat probabil atat cunostinte si o virtute superioare, cat si viziuni de o mare patrundere asupra transformarilor sociale, ascensiunii si declinului dinastiilor.
„Odata, Confucius s-a dus in regatul Zhou sa-l intrebe pe Lao Zi despre rituri… Lao Zi i-a dat urmatorul raspuns: «Mandria, lacomia, aroganta, ambitia nu sunt de niciun folos, trebuie lepadate… Fiul omului ma ridica chiar daca nu sunt cineva, pe cand demnitarii ma privesc de parca nici n-as exista.» Confucius a plecat si le-a spus discipolilor sai: «Dragonul urca la Cer pe aripile vantului. Oare nu este Lao Zi acest dragon?»” (Analectele lui Confucius).
Vedem din acest citat ca cei doi mari maestri au trait cam in aceeasi perioada, iar dupa atitudinea de reverenta a lui Confucius fata de Lao Zi se poate presupune ca acesta din urma era mai in varsta. Stim ca Confucius s-a nascut in anul 551 i.Hr, iar Lao Zi, probabil, in anul 570 i.Hr.
-
Eseurile despre relatii, sexualitate si experienta41.76 LEI
Michel Eyquem de Montaigne (28 februarie 1533 - 13 septembrie 1592), filosof si scriitor francez. Provine dintr-o familie de negustori bogati din Bordeaux. Isi face educatia la College de Guyenne, unde are ca profesori mari carturari ai timpului. Studiaza mai tarziu dreptul si are numeroase slujbe publice. La varsta de treizeci si opt de ani, se retrage pe domeniul sau, unde traieste departe de razboaiele civile si religioase ale timpului sau si se dedica studiului si gandirii. Incepe sa scrie lucrarea sa fundamentala, Eseurile – care inaugureaza eseul ca gen filosofico-literar – si la care lucreaza timp de douazeci de ani. Contribuie la resuscitarea teoriilor sceptice grecesti in Renastere. De asemenea, preia idei filosofice stoice si epicureene, in cautarea unei filosofii practice pe care s-o experimenteze in propria sa viata. In vremea unei calatorii prin Germania si Italia – in timpul careia va tine un Jurnal de calatorie – este ales primar al Bordeaux-ului, post pe care-l ocupa vreme de patru ani. Dupa expirarea mandatului, ocupa diferite misiuni diplomatice interne.
Prin Eseurile sale, va influenta numeroase personalitati, de la scriitori ca William Shakespeare si Miguel de Cervantes, pana la Stefan Zweig si Isaac Asimov; de la ganditori ca Francis Bacon si John Locke, Balise Pascal si René Descartes, pana la Friedrich Nietzsche si Jacques Derrida.
-
Plotin, un mistic păgân30.00 LEI
Despre Plotin, exemplu de theios aner („bărbat îndumnezeit”), se spune că a experimentat de patru ori extazul mistic în șase ani. După moarte el sălășluiește printre daimonii cei buni. Dar cel mai sugestiv lucru e prezența, printre acești daimoni buni, a încă doi „bărbați îndumnezeiți”, Platon și Pitagora. Desprinzându-se de trup, sufletul lui Plotin pătrunde definitiv în comunitatea în care dorise cu ardoare, toată viața, să pătrundă. El împlinește astfel o triadă ce constituie, de fapt, triada sacră a neoplatonismului.
Cristian Bădiliță
-
Excepția. O încercare de antropologie filozofică28.54 LEI
ANDREI CORNEA s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Institutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti.Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon: Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002; Humanitas, 2013); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate(Humanitas, 2005; trad. fr. Les Presses de l’Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009); O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010); Realitatea şi umbra (Humanitas, 2013); Miracolul: Despre neverosimila făptură a libertăţii (Humanitas, 2014), Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia (roman, Humanitas, 2015), Lanțul de aur (Humanitas, 2017), Amintiri din epoca lui Bibi (Humanitas, 2019).Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I–III), Aristofan (Lysistrata, Viespile, Belşugul), Epicur.
-
-
Opera integrală (vol. I)79.29 LEIEpuizat din stoc
Născut la Atena în 427 î.Cr, într-o familie de vază, PLATON părea menit să se implice în politică. De altfel, unchii săi, Critias și Charmides, îl invitaseră să li se alăture la guvernarea lor tiranică, care urmase capitulării Atenei înaintea Spartei, în 404. Întâlnirea cu Socrate, al cărui discipol devenise deja de câţiva ani, i-a schimbat însă complet destinul. Dar în 399 Socrate e condamnat la moarte de democraţia recent restaurată pentru delict de opinie: ar fi introdus în cetate zei noi și ar fi corupt tineretul. Platon se expatriază pentru mai mulţi ani: călătorește la Megara, apoi la Cyrene, în Egipt și, în fine, la Siracuza, în Sicilia. Aici intră în conflict cu tiranul Dionysios cel Bătrân și e expulzat forţat. Revine la Atena și, în jurul lui 370, înfiinţează Academia, prima școala superioară de filozofie și știinţe. Răsunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunţă însă la proiectul de a întemeia în Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie în dialogul Republica. De aceea mai călătorește de două ori acolo, la invitaţia lui Dionysios II, fiul și moștenitorul lui Dionysios cel Bătrân, mort între timp. Nu reușește să-l convertească la filozofie pe Dionysios II și, din nou, își riscă viaţa. Filozoful continuă să-și scrie opera și să predea la Academie până la moarte, în 347. De la Platon ne-a rămas o operă impresionantă, cuprinzând 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, și majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriţi interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etică, politică, religie, metafizică, psihologie, logică, iubire, fizică. Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie că ea a fost urmată, comentată și dezvoltată, fie că a fost combătută. Pe de altă parte, nu puţini au recunoscut valoarea literară deosebită a dialogurilor – cu răstur nări neașteptate de situaţie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtilă, uneori elan mistic. Iar raţionamentul riguros se intersectează adesea cu imagini poetice, alegorii și mituri, care, toate laolaltă, jalonează reperele condi ţiei umane așa cum n-a făcut-o nimeni altcineva vreodată.
-
Homo hominans. Despre relevanta ontologica a umanului37.74 LEIEpuizat din stoc
"Imaginea care mi-a ramas despre Cristian Petru este cea a unei persoane care avea cu lumea ideilor o relatie ce semana cu cea pe care o are copilul cu jocurile sale favorite. Ceea ce resimtea el era, inainte de toate, bucurie dezinteresata. Uneori, intorsul gandurilor intalnea cate un nod. Atunci era tentat sa dea de stire si altora. Si se apuca sa scrie."
Mircea Flonta
"Textele lui Cristian Petru sunt profunde si sclipitoare. Ele ilustreaza un stil de a cerceta propriu unui erudit, fin cunoscator al filosofiei (indeosebi a celei continentale) si un pasionat al limbii romane, pe care o manuia cu o precizie si o dexteritate greu de intalnit."
Adrian Miroiu
-
Istoria filosofiei antice (vol. 4): Aristotel şi peripateticii41.23 LEI
Istoria filosofiei antice - vol. 4: Aristotel şi peripateticii, de Giovanni Reale
-
Istoria filosofiei antice (vol. 3): Platon şi Academia antică84.00 LEI
La întrebarea „de ce există fiinţa şi nu mai degrabă nimicul?", Occidentul a putut, pentru prima dată, ca odată cu Platon să răspundă, bizuindu-se pe „cea de-a doua navigare": fiindcă fiinţa este un bine; şi, în general, lucrurile există fiindcă reprezintă ceva pozitiv, fiindcă sunt aşa cum este bine să fie.
Pozitivul, ordinea şi Binele sunt temeiul fiinţei.
-
Istoria filosofiei antice (vol. 1): Orfismul şi presocraticii50.01 LEI
Filosofia » atât din punct de vedere semantic (sau lexical), cât şi din punct de vedere conceptual este o creaţie tipic grecească. De fapt, dacă în privinţa celorlalte componente ale civilizaţiei greceşti găsim corespondenţe identice şi la restul popoarelor din Orient, care au atins un nivel de viaţă destul de ridicat chiar înaintea grecilor, în schimb, nu găsim un corespondent identic pentru filosofie, sau cel puţin ceva care să semene cât de cât cu ceea ce grecii, iar alături de ei occidentalii, au numit şi numesc în continuare « filosofie ».
-
Neurofilosofia109.89 LEIEpuizat din stoc
Pentru oricine este interesat de „adevăratul” sistem nervos central, acest volum este de departe cel mai bun produs al științei cognitive. (Karl H. Pribram)
Neurofilosofia este o lucrare de pionierat. Pe măsură ce sporește înțelegerea creierului, filosofii vor trebui să știe tot mai multe despre funcționarea părților acestuia, în vreme ce specialiștii în neuroștiințe se vor confrunta tot mai mult cu probleme filosofice. Această carte pătrunzătoare, vie și plină de informații îmbină perspectivele actuale cu un stil foarte accesibil. (F.H.C. Crick, The Salk Institute)
Neurofilosofia este exact acea introducere în neuroștiințe de care au nevoie filosofii și exact acea introducere în filosofia minții de care au nevoie specialiștii în neuroștiințe, și doar cineva care cunoaște foarte bine ambele domenii o putea scrie. Aceasta este o carte unică. Excelent scrisă, doldora de informații și bine cumpănită, e o plăcere să o citești. (Daniel C. Dennett, Tufts University)
-
Husserl și promisiunea timpului. Subiectivitatea în fenomenologia transcendentală55.00 LEI
Această carte este prima tratare amplă a fenomenologiei husserliene a conștiinței timpului. Prin analizele detaliate ale textelor lui Husserl, dintre care unele publicate doar de curînd în limba germană, Nicolas de Warren examinează atît felul în care Husserl tratează conștiința timpului, cît și semnificația acesteia pentru concepția sa privitoare la subiectivitate. Pornind de la psihologia descriptivă a lui Franz Brentano, autorul urmărește dezvoltarea gîndirii lui Husserl în legătură cu problema timpului, oferind totodată și o situare a acesteia în cadrul proiectului transcendental husserlian ca întreg. Unele discuții vizează, de asemenea, importanța conștiinței timpului pentru alte teme ale fenomenologiei, cum ar fi experiența perceptuală, imaginația, amintirea, conștiința de sine, întruparea și conștiința celorlalți. Rezultatul este o investigație edificatoare a felului în care și a motivului pentru care Husserl a considerat întrebarea privitoare la conștiința timpului ca fiind provocarea cea mai dificilă, dar și cea mai centrală, dintre toate cele relevante pentru excepționalul său demers filosofic.
-
Nimic fără Newton40.17 LEI
Volumul Nimic fără Newton este, fără ca autorul să-şi fi propus, o istorie a filosofiei prin eseuri, care nu urmăresc succesiunea filosofilor, ci viaţa unor concepte filosofice.
Noica recunoaşte doar patru filosofi, Platon, Aristotel, Kant şi Hegel. Restul, între care, cu modestie, se include, nu au reuşit. Şi totuşi, Noica a reuşit ceea ce doar unii, puţini, foarte puţini, extrem de puţini au reuşit, a reuşit să-l înţeleagă pe Kant.
Între Critica Raţiunii Pure şi Critica Raţiunii Practice, pe de o parte, Critica Judecării, pe de altă parte, Noica întrevede ceva. Un gol, o lacună sau o depresiune? -