Filozofie

„Mill reprezinta in lumea anglo-americana ceea ce este Nietzsche pentru traditia continental-europeana: apogeul «modernitatii». Nu este de mirare ca eseul Despre libertate e atat de relevant, atat de rezistent in contemporaneitatea lui.“ (Gertrude Himmelfarb)

„Deși toată viața m-am îndeletnicit cu încercarea de a înțelege lucrurile, și am căutat în toate, în mult mai mare măsură decât plăcerea mea, luciditatea fără rest, a mea și a culturii, foarte târziu am înțeles că tema vieții mele a fost dintotdeauna paradisul. Încă de când mă lăsasem fascinat de ideea posibilității de a-ți începe viața din nou, de astă dată perfect – iar asta s-a întâmplat când am descoperit, la șaptesprezece ani, La vita nuova a lui Dante –, eram deja în căutarea paradisului. L-am căutat, fără să știu că îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vieții, mintea și inima m-au făcut sensibil, recunoscându-l, întotdeauna același, cald, emoționant, încărcat de nostalgie și de promisiuni, în marile pagini ale marilor literaturi, în ideile metafizice ale filozofiei, în ecuațiile fizicii matematice, în construcțiile teologiei, logicii formale sau muzicii, raportându-mă mereu, ca la un orient viu și la un nord polar deopotrivă, prin el, la splendorile poeziei.“ – Horia-Roman Patapievici

Ilustrația copertei: Paradisul, Cântul XXIII (Cerul al optulea, al stelelor fixe). Dante, Divina Comedie, cca 1564, colecția Cornell University Library

Maestrii pierduti. Redescoperirea misticismului filosofilor din Grecia antica

Au existat ashramuri acum 2500 de ani? A avut Alexandru cel Mare un guru indian? Era predata meditatia de inspiratie orientala in scolile din Roma antica? Exista o legatura, ignorata sau ocultata cu buna stiinta de traditia academica, intre filosofia antica si yoga? Sau intre majoritatea curentelor ezoterice? Raspunsul Lindei Johnsen este unul afirmativ.

Cum ne schimba Dumnezeu creierul. Descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog. Editia a II-a

Andrew Newberg, doctor in medicina, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie si Psihiatrie al Spitalului Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul si directorul Centrului pentru Spiritualitate si Minte si directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate si Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este board-certified in medicina interna, medicina nucleara si cardiologie nucleara.

Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta de articole, eseuri, capitole de carti si este coautor al lucrarilor “Born to Believe”, “Why We Believe What We Believe”, “Why God Won’t Go Away” si “The Mistical Mind”. O prezentare generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetator asociat al Centrului pentru Spiritualitate si Minte, Universitatea Pennsylvania. Este co-autor al lucrarii “Born to Believe, Why We Believe What We Believe” si al altor carti si antologii care acopera campurile ­psihologiei si creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului de literatura academica, Transpersonal Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in calitate de consilier in California de Sud, specializat in dinamici de cuplu si terapii bazate pe constienta. 

Traducere de Wilhelm Tauwinkl

Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agapeși să-i ia locul.
Istoria motivului creștin al iubirii nu se poate schița drept o singură linie continuă. Dimpotrivă, e un proces în decursul căruia motivul agape întâlnește mereu și mereu motivul eros, iar ițele lor sunt atât de întrețesute, încât e aproape cu neputință să le despărțim clar.
Istoria ideii de agape se află în fața noastră ca o dramă plină de suspans, care, s-ar putea spune, alcătuiește povestea de culise a istoriei creștinismului.

Eros-ul e dorință, năzuință, agape e jertfă.
Eros-ul tinde în sus, agape coboară.
Eros-ul e calea omului spre Dumnezeu, agape e calea lui Dumnezeu spre om.
Eros-ul e strădanie, agape e har.
Eros-ul e iubire egocentrică, cea mai înaltă, mai nobilă și mai sublimată afirmare de sine a omului, agape e iubire dezinteresată, „nu caută ale sale“, e dăruire de sine.
Eros-ul vrea să-și câștige viața, să devină divin, nemuritor, agape trăiește viața lui Dumnezeu, îndrăznește „să-și piardă viața“.
Eros-ul e în primul rând iubirea omului, ale cărui chip și asemănare le poartă; agape poartă chipul și asemănarea iubirii lui Dumnezeu, căci „Dumnezeu este agape “.
Eros-ul își are temeiul în calitatea, frumusețea și valoarea obiectului său, nu e spontan, ci dobândit și motivat; agape e suverană față de obiectul ei, se îndreaptă „și spre cei răi, și spre cei buni“, e o iubire spontană, curgătoare, lipsită de motivație.
Eros-ul constată valoarea obiectului său și-l iubește, agape își iubește obiectul și prin asta îi creează valoarea.
Ce nu va fi cucerit de iubirea-agape care se dăruiește necondiționat nu poate fi cucerit deloc. – ANDERS NYGREN

Marele merit al lui Nygren este, după părerea mea, faptul că ne-a dat un nou instrument de gândire: e atât de convenabil și de edificator să putem vorbi (și deci gândi) despre cele două elemente ale iubirii sub forma Eros și agape. – C.S. LEWIS

Pe copertă: Gian Lorenzo Bernini, Extazul Sfintei Tereza (detaliu)

Lebada neagra. Editia a -III-a revizuita

Nassim Nicholas Taleb si-a consacrat intreaga activitate de cercetare problemelor pe care le ridica nesiguranta, probabilitatea si cunoasterea. Experienta de douazeci de ani in comert s-a cristalizat dupa 1993 in activitatea de eseist si cercetator in teoria probabilitatii. Cu toate ca in prezent traieste retras, dedicandu-se fie studiului intens, fie hoinarelii meditative prin cafenelele lumii, Taleb este un distins profesor de ingineria riscului la Institutul Politehnic al Universitatii din New York. Studiile sale se concentreaza pe „mecanismul decizional in conditii de opacitate”, propunand o cartografiere si un mod de abordare a vietii intr-o realitate pe care nu o intelegem.

In Lebada neagra, cea de a doua carte din trilogia sa Incerto, Taleb face o analiza densa a impactului improbabilitatii, explicandu-ne tot
ceea ce stim despre ceea ce nu stim.

Eleganta, uimitoare si aplicabila universal, Lebada Neagra o sa va faca sa priviti lumea altfel. Taleb este un scriitor cat se poate de antrenant, inteligent, provocator, care spune povesti neobisnuite. Adept al unei abordari interdisciplinare, ataca o gama variata de subiecte, de la stiintele cognitive pana la afaceri si teoria probabilitatii. - Goodreads

Una dintre cele mai influente 12 carti de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. - The Sunday Times

Nassim Nicholas Taleb merita sa fie numarat impreuna cu cei mai de seama intelectuali ai lumii contemporane. El a reusit sa schimbe modul multora de a gandi despre incertitudine, mai ales in zona financiara. Cartea sa, Lebada neagra, este o analiza originala si curajoasa a felului in care oamenii incearca sa explice neprevazutul. - Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel

Cea mai vanduta carte de non-fictiune pe Amazon.com in anul aparitiei, s-a mentinut 40 de saptamani in topul cartilor bestseller publicate de New York Times si doi ani pe lista cu lecturi recomandate de BusinessWeek.

Pana sa descopere Australia, Lumea Veche nu s-ar fi indoit vreodata ca toate lebedele sunt albe. O singura pasare neagra a zdruncinat convingerea milenara si a demonstrat fragilitatea cunoasterii empirice. De aici, Taleb numeste Lebada Neagra un eveniment foarte putin probabil, pe care il recunoastem prin trei insusiri principale: raritatea, impactul extrem si faptul ca, in ciuda neprevazutului sau, ne straduim sa ii gasim explicatii ulterioare prin care sa ne convingem ca a fost, de fapt, predictibil.

Cartea pe care o tineti in mana pune sub o lupa critica orbirea noastra in fata aleatoriului si ambitia stiintifica de a masura incertitudinea. In vreme ce inertia ne indeamna sa ignoram impactul unor evenimente semnificative, Taleb demonstreaza ca un mic numar de Lebede Negre pot explica aproape orice in lumea noastra.

In cuvintele lui Schopenhauer putem gasi alinare pentru o inima ranita. Seneca ne ofera cateva sfaturi pentru cand ramanem fara slujba. Iar Nietzsche are invataturi abile pentru orice dificultate, de la singuratate pana la boala. Consolarile filozofiei este o carte de o eruditie accesibila, in egala masura folositoare si placuta.

In ciuda vastelor diferente dintre numerosii ganditori descrisi drept filosofi de‑a lungul timpului (de fapt, oameni atat de diferiti incat, daca ar fi fost convocati cu totii la o imensa petrecere cu cocktailuri, nu numai ca nu ar fi avut nimic sa‑si spuna unul altuia, ci probabil ca s‑ar fi si incaierat dupa cateva pahare), parea posibil sa delimitezi un mic grup de oameni, separati de secole, care impartaseau o difuza loialitate fata de viziunea filosofiei sugerate de etimologia greceasca a cuvantului (philo, iubire; sophia, intelepciune), un grup care avea in comun interesul de a enunta cateva lucruri practice si consolatoare despre cauzele celor mai mari suferinte omenesti. Catre acesti oameni aveam sa‑mi intorc fata. - Alain de Botton

Cine trebuie sa citeasca aceasta carte?
Cei interesati de filosofie si dezvoltare personala
Oricine interesat de piata de idei filosofice contemporane
Cititorul pasionat de textele lui Alain de Botton

Minunat de originala si excentrica. Botton gaseste inspiratie in locuri in care altii nici nu s-ar gandi sa caute. - Newsday

O lectura agreabila... Intr-o proza clara si spirituala, Botton pune cateva din ideile filozofilor la lucru, folosindu-se de ele pentru a-si ajuta cititorii sa faca fata problemelor lor personale mundane... Stilul subtil ironic si abordarea eclectica vor aduce aduce un zambet pe buze multora dintre cititorii postmoderni. - Publishers Weekly

Romancier, eseist si jurnalist, Alain de Botton s-a nascut in Zurich, Elvetia in 1969, iar in prezent traieste in Londra. Cartile sale, considerate drept o ,,filosofie a vietii de zi cu zi” au devenit bestselleruri in 30 de tari. Este producator si realizator a mai multor programe de televiziune. In august 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai unei institutii de invatamant in centrul Londrei, care promoveaza o noua viziune asupra educatiei – The School of Life.

Traducere de S.G. Drăgan

După o tinereţe frământată petrecută la Zagreb, unde, ca asistent de filozofie, a intrat în conflict deschis cu exponenţii marxismului oficial al vremii, Neven Sesardić a colindat câteva universităţi occidentale, ca bursier mai întâi, apoi ca profesor şi profesor asociat. Spirit perspicace şi combativ, el a constatat că şi aici, în cetăţile occidentale ale raţiunii, aceasta din urmă nu e în toate împrejurările regină, mai exact că filozofii înşişi pot fi orbiţi de patimi politice. Şi, la fel ca în tinereţe, Sesardić a ales să nu tacă, trecând în revistă cele mai răsunătoare cazuri de alunecare spre extrema stângă din rândul universitarilor americani de ieri şi de azi. Între numele de prim rang reţinute de analiza filozofului croat se numără Bertrand Russell, Otto Neurath, Rudolf Carnap, Albert Einstein, Kurt Gödel, Ludwig Wittgenstein, Imre Lakatos, Michael Dummett, Hilary Putnam sau Robert Nozick.

V-aţi întrebat vreodată de ce lucrurile se întâmplă într-un anumit mod? Dacă viitorul este bătut în cuie sau dacă îl creăm pe măsură ce îl trăim? Sau ce rol joacă liberul-arbitru în conturarea destinului dumneavoastră?

Acestea sunt întrebări pe care ni le punem cu toţii, dar este greu să trecem peste ipoteze sau instincte pentru a găsi răspunsuri categorice. În această carte inedită, dr. David R. Hamilton ana­lizează dovezi ştiinţifice concrete pentru a ne face să înţelegem mai bine echilibrul dintre forţele destinului şi puterea liberului-arbitru.

Explorând studii ştiinţifice noi, avansate, privind natura timpu­lui şi bazându-se pe fizica cuantică, epigenetică, ciclurile solare şi chiar pe experienţele unor oameni care au fost la un pas de moarte, autorul analizează cum, în loc să se afle în antiteză, des­tinul şi liberul-arbitru pot, de fapt, să acţioneze simultan, în această nouă teorie fascinantă, cea a „copacului vieţii probabile”. De ase­menea, ne arată cum, în cele din urmă, putem să ne creăm multe dintre condiţiile propriilor noastre vieţi şi ne oferă câteva principii puternice şi practice care pot da rezultate incredibile.

Pe umerii gigantilor reprezinta pentru cititorii lui Umberto Eco un eveniment cu totul deosebit. Departe de salile de curs din universitati, de congresele academice, de ceremoniile solemne, Eco a scris aceste texte in decursul a trei decenii, pentru a-si amuza spectatorii care, de fiecare data, veneau pentru el, in numar mare, la festivalul Milanesiana, initiat si organizat de catre Elisabetta Sgarbi. Cele 12 texte publicate in acest volum reprezinta prelegeri sustinute de catre Umberto Eco in cadrul acestui festival, intre anii 2001 si 2015. Acestea au fost prezentate de autor sub forma de lectio magistralis, adesea insotite de ilustratii. Textele izvorasc, cel mai adesea, din tema, mereu alta, pe care o propune Milanesiana, pentru ca apoi sa curga asemenea unui rau de eruditie, care cuprinde atat filosofie, cat si literatura, estetica, etica si mass-media. Cu alte cuvinte, facem cunostinta cu chintesenta universului lui Eco, prezentata intr-un limbaj cordial, plin de ironie, uneori glumet, chiar taios daca este necesar. Radacinile civilizatiei noastre, canoanele schimbatoare ale frumusetii, falsul care capata valoare de adevar si schimba cursul istoriei, obsesia complotului, eroii emblematici ai fictiunilor celebre, formele artei, aforismele si parodiile sunt unele dintre punctele de atractie ale unei carti la al carei text se adauga o bogatie de imagini, pe care autorul obisnuia sa le proiecteze in cursul dizertatiilor sale. Autorul astfel rastoarna aforismul medieval care da titlul volumului: „Poate ca misuna deja in umbra giganti pe care nu-i cunoastem, pregatiti sa se catare pe umerii nostri, ai piticilor.“

Traducere de S.G. Drăgan

În 1973, Hannah Arendt devenea prima femeie care conferenția la prestigioasele Gifford Lectures, o serie anuală de conferințe inițiată în 1888 ce urmărește „să promoveze și să răspândească studiul teologiei naturale în sensul cel mai larg al termenului“, îmbinând știința, filozofia și spiritualitatea. Pregătindu-le pentru publicare, Hannah Arendt și-a extins ulterior prelegerile, însă nu a apucat să ducă lucrul la bun sfârșit – cartea despre „Viața spiritului“ ar fi urmat să conțină trei volume: „Gândirea“, „Voirea“, „Judecarea“, dar până la moartea sa bruscă în 1975 a reușit să le finalizeze doar pe primele două, publicate postum, în 1978, sub titlul The Life of the Mind. The Groundbreaking Investigation on How We Think. O vastă și pătrunzătoare investigație despre activitățile mentale fundamentale din viața contemplativă a omului, despre tot ce se petrece pe invizibilul „tărâm al gândirii“ (cum îl numea Kant), Viața spiritului poate fi socotită încununarea finală și măreață a gândirii Hannei Arendt și totodată o moștenire bogată și provocatoare pentru gândirea generațiilor viitoare.

„Cartea cea mai fascinantă și mai stimulatoare scrisă de Hannah Arendt. Cititorul învață din ea molipsindu-se de perplexitățile pe care autoarea le-a trăit atât de adânc.“ – The New York Times Book Review

„O inteligență înflăcărată și deopotrivă umană care-și pune problema fundamentală a modului cum lucrează spiritul.“ – Newsweek

Studiul despre Kant din 1943 al lui Noica este reeditat acum pentru prima oară, şi astfel seria de autor publicată la Humanitas devine completă. Noica nu se mărgineşte la interpretarea primei Introduceri ‒ căreia îi dă şi o traducere ‒ la Critica judecării, ci face analiza întregului sistem critic kantian, ale cărui trepte sunt Critica rațiunii pure, Critica rațiunii practice și Critica judecării. Cititorul care vrea să-l înţeleagă pe Kant are în această carte cea mai bună introducere în filozofia sa, scrisă cu simplitatea şi farmecul caracteristice lui Noica.

„În sistemul kantian stăruie o criză pentru că în dreptul puterii de judecată se înscrie un gol, pe care gândirea lui Kant nu va putea niciodată să-l închidă. De ce nu-l închide? Pentru că puterea de judecată n-are doctrină. Şi de ce n-are doctrină? Pentru că nu atinge legea. Dar de ce nu atinge legea? Pentru că nu e îngrădită.
Pentru întâia dată că întâlneşte, sub o formă oricât de palidă, neîngrăditul, gândirea lui Kant îşi pierde echilibrul. Ea n-avea dimensiunile vieţii spiritului, adică ale infinităţii. Le avea pe cele ale mărginirii. Şi de aceea a fost posibilă filozofia şi după Kant.“ – Constantin Noica

Suntem doar o verigă către „ceva mai bun și mai înalt“? Va ieși vreodată din noi, ca dintr-o uriașă crisalidă, „omul cu adevărat uman“? Sau poate că ar trebui să ne împăcăm cu gândul că nu vom arăta niciodată mai bine decât ne-a creat bunul Dumnezeu?

Așteptând sau nu ceva mai înalt decât noi, s-ar cuveni deocamdată să ne punem această întrebare: cum ar fi bine să trăim ca „buni muritori“? Căci este o datorie de onoare, dacă tot am fost dotați cu rațiune, să încercăm să înțelegem ce trăim, după cum e o dezonoare a speciei să fi primit rațiune și să murim fără să fi încercat. Paginile acestei cărți s-ar fi putut tot atât de bine intitula Îndreptarul bunului muritor.

Despre considerare este capodopera filozofică a lui Bernard din Clairvaux. Puterea persuasiunii sale, apelul la descoperirea ascetică a sinelui, dorinţa lui de reformă a vieţii religioase creştine şi a curiei romane din secolul al XII-lea şi mai ales modul în care concepe universul divin sunt menite să-i reamintească papei Eugen al III-lea valorile vieţii spirituale, pentru a deduce de aici necesitatea reluării unei cruciade eşuate.

La fel cum există condiții raționale despre gândire, la fel există și condiții raționale despre acțiune. Această carte apără o înțelegere a eticii și o înțelegere asociată a naturii umane în care altruismul este o condiție rațională intrinsecă a dorinței și acțiunii. „Argumentul meu intenţionează să demonstreze că altruismul (sau principiul lui de origine) depinde de o recunoaştere deplină a realităţii altor persoane. ”- Thomas Nagel

Thomas Nagel este profesor de drept şi de filosofie la New York University. Este specialist în filosofie politică, etică, epistemologie şi filosofia Minţii. Este laureat al premiilor Rolf Schock Prize in Logic and Philosophy şi Balzan Prize in Moral Philosophy.

Cu cinci ani în urmă am ridicat de la tipografie prima noastră carte: Seneca. Scrisori către Lucilius. O corespondenţă în vârstă de 2000 de ani. Întrebări şi răspunsuri. Astăzi, uitându-ne prin Scrisori, am realizat că avem din ce în ce mai multe întrebări. Am făcut o selecţie şi le-am pus în cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Învăţătură şi Despre Prietenie...

Cu cinci ani în urmă am ridicat de la tipografie prima noastră carte: Seneca. Scrisori către Lucilius. O corespondenţă în vârstă de 2000 de ani. Întrebări şi răspunsuri. Astăzi, uitându-ne prin Scrisori, am realizat că avem din ce în ce mai multe întrebări. Am făcut o selecţie şi le-am pus în cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Învăţătură şi Despre Prietenie...

Cu cinci ani în urmă am ridicat de la tipografie prima noastră carte: Seneca. Scrisori către Lucilius. O corespondenţă în vârstă de 2000 de ani. Întrebări şi răspunsuri. Astăzi, uitându-ne prin Scrisori, am realizat că avem din ce în ce mai multe întrebări. Am făcut o selecţie şi le-am pus în cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Învăţătură şi Despre Prietenie...

Cu cinci ani în urmă am ridicat de la tipografie prima noastră carte: Seneca. Scrisori către Lucilius. O corespondenţă în vârstă de 2000 de ani. Întrebări şi răspunsuri. Astăzi, uitându-ne prin Scrisori, am realizat că avem din ce în ce mai multe întrebări. Am făcut o selecţie şi le-am pus în cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Învăţătură şi Despre Prietenie...

Cu cinci ani în urmă am ridicat de la tipografie prima noastră carte: Seneca. Scrisori către Lucilius. O corespondenţă în vârstă de 2000 de ani. Întrebări şi răspunsuri. Astăzi, uitându-ne prin Scrisori, am realizat că avem din ce în ce mai multe întrebări. Am făcut o selecţie şi le-am pus în cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Învăţătură şi Despre Prietenie...

Volumul de fata cuprinde o serie de eseuri care sintetizeaza gandirea lui Alan Watts cu privire la extraordinar de actuala tema a raportului omului cu lumea materiala. Ideea de baza care strabate aceasta carte este ca omul civilizat confunda simbolul cu realitatea, modul sau de a descrie si de a masura lumea cu lumea insasi si, astfel, se trezeste in situatia absurda de a prefera banii in detrimentul bogatiei si ingurgitarea meniului in detrimentul consumului hranei adevarate.

Indreptandu-si mereu atentia spre cifre si concepte, omul modern este tot mai putin constient de natura si de totala sa dependenta de aer, apa, plante, animale, insecte si bacterii. I s-a transmis ideea ca lumea asa-zis exterioara este un cumul de „obiecte”, dintre care nu face parte. Prin urmare, specia umana isi vandalizeaza mediul si este in pericol de autodistrugere.

Deoarece nu putem stabili vreo legatura cu prezentul senzorial şi concret, suntem fericiti la culme cand aşteptam sa se intample lucruri bune, nu in clipa cand ele se intampla. Suntem atat de exaltati anticipand placerile şi gonind in intampinarea lor, ca nu putem incetini suficient pentru a ne bucura de ele cand sosesc. Suntem, aşadar, o civilizatie care sufera de o deziluzie cronica – un formidabil furnicar de copii rasfatati care işi fac praf jucariile. Alan Watts, Oare materia este totul?

Sfantul Ioan al Crucii (1542-1591), marele mistic carmelitan, ne descrie in lucrarea de fata – un text clasic al spiritualitatii crestine si universale – parcursul, plin de incercari, al sufletului insetat de Iubire, intre imperfectiunea celui incatusat de patimile lumii si starea glorioasa a uniunii cu Dumnezeu.

Daca suntem deposedati de aceasta lume sau daca suntem constransi sa renuntam la ea, avem realmente senzatia de parca ar fugi pamantul de sub picioarele noastre si ca, in jurul nostru, s-ar lasa noaptea, de parca ne-am scufunda noi insine si am pieri. Dar lucrurile nu stau asa. In realitate, am fost asezati pe o cale sigura, ce-i drept, pe o cale intunecoasa, invelita in noapte: este calea credintei.

Pentru a se elibera din incatusarea in care il tine propria sa natura senzuala, sufletul trebuie sa se lupte din rasputeri, dar Dumnezeu trebuie sa-i vina in ajutor, activ, eficace, chiar anticipat: lucrarea lui Dumnezeu impulsioneaza actiunea sufletului si o desavarseste.

Sufletul care intoneaza aceasta cantare a strabatut Noaptea, a ajuns la tinta, a atins stadiul de unire cu divinul Iubit. Acesta este motivul pentru care poemul este un imn de proslavire a acelei Nopti, care a devenit calea catre o fericire incantatoare.

Georg Simmel este unul dintre marii ganditori germani din Belle Époque, filozof intuitiv si eclectic, sociolog, in acelasi timp, deloc perimat, dar si procurator al ideilor iluministe. Opera sa rezoneaza cu crizele existentiale ale hipermodernitatii noastre urbane si consumeriste. Intre subiectele sale predilecte – alaturi de bani, dragoste, cultura, moda, oras –, religia nu este un vestigiu al trecutului, ci obiectul actual, prin excelenta. In vreme ce Max Weber vorbeste despre retragerea lui Dumnezeu care conduce la "dezvrajirea lumii", Simmel pune accentul pe un Dumnezeu modern, apropiat de individ pana in intimitatea ultima a interioritatii si vietii sale psihice. Acesta este felul in care filozofia sa religioasa lumineaza resurectia actuala a unei "nevoi religioase". Religia, scrie el, este in primul rand "constructia unei lumi" autonome intre multiplele lumi posibile, cum ar fi cele create gratie artei sau stiintei.

Cele doua parti care alcatuiesc acest volum nu au fost pana acum asociate intr-un acelasi volum. In acord cu structura colectiei "Forma mentis", am plasat drept introducere un fragment din cursul lui Nae Ionescu tinut la Universitatea din Bucuresti pe data de 6 martie 1925. Aceasta prelectiune nu face o sinteza a gandirii lui Georg Simmel, ci ofera o varianta de intelegere a sintagmei "experienta religioasa", una dintre temele simmeliene predilecte. 

Actul religios este un proces psihic cu raportare inspre absolut. Parte din cursul de "Filozofia religiei" al profesorului Nae Ionescu, mai precis, un fragment din cea de-a treia lectie, acest text arata gradul de familiaritate al lumii academice interbelice din Bucuresti cu ideile simmeliene pe cale de clasicizare – inca de la acea vreme – in spatiile german si nord-american. 

Religia. Acest volum cuprinde traducerea textului publicat de Georg Simmel in 1912, cu titlul Die Religion, 2, veränderte und vermehrte Auflage, Literarische Anstalt Rutten & Loening, Frankfurt am Main, 1912.

Celebrul moralist Harry G. Frankfurt este profesor emerit de filozofie la Princeton University. În trecut a predat la Yale University, la Rockefeller University, la Oxford University și la Ohio State University.

Bullshit, sau natura unui lucru recunoscut de toți, dar neînțeles de nimeni.

Putini filosofi au exercitat in filosofia contemporana o influenta mai profunda decat Bertrand Russell. Volumul intitulat Scrieri esentiale este o antologie cuprinzatoare a celor mai definitorii eseuri scrise de Russell intre 1903 si 1959. Publicata prima oara in 1961, aceasta remarcabila antologie reprezinta testamentul unui filosof pe care multi il considera unul dintre cei mai influenti ganditori din secolul XX. Este o introducere esentiala in splendoarea filosofica a lui Bertrand Russell.

ext latin emendat, traducere, notă introductivă, note și postfață de Luciana Cioca

Sursă enciclopedică de cunoaștere și fundament al genului literar al „oglinzii principilor”, Secretul secretelor este un schimb epistolar fictiv între Aristotel și Alexandru cel Mare care a transmis culturii arabe, ebraice și latine medievale cunoștințe de medicină, filosofie politică, artă militară, astrologie, alchimie, fiziognomonie, astronomie, nutriționism și limbaj corporal venite din cultura mediteraneeană și orientală a Antichității tîrzii și a Evului Mediu timpuriu.

„Stagiritul îl iniţiază pe discipolul său în arta conducerii unui imperiu, sprijinită de ştiinţe adiacente menite să garanteze o guvernare strălucită a sinelui şi a lumii. Deşi prologul tratatului anunţă faptul că transmiterea doctrinelor va avea loc sub forme ascunse de metafore, expresii figurate şi exemple, menite să asigure atît perpetuarea, cît şi păstrarea secretelor împărtăşite, totuși stilul discursului prezintă cel mai adesea într-o formă pozitivă şi explicită cunoştinţe din diverse domenii.” (Luciana Cioca)

Pentru Epictet, filozof-moralist, practica a fost întotdeauna mai importantă decât teoria, iar cuvântul rostit și exemplul personal mult mai convingătoare decât cuvântul scris. În stoicism, filozofia era compusă din trei domenii de studiu: Fizica, Logica și Etica. Dar logica nu poate să diferențieze adevărul de minciună, iar asta înseamnă că, în absența unei educații morale, logica este inutilă pentru societate.

”Materia artei de a trăi este viața fiecăruia.” Epictet