Filozofie

„Cred că a exista este o mare nenorocire. Cred că a nu fi ar fi o nenorocire încă şi mai mare. Însă, printre oamenii care există, sunt într-adevăr unul dintre cei mai norocoşi. Sunt mai favorizat decât regii, pentru că regii înşişi muncesc, pe când eu mă pot duce unde vreau, când vreau, cu un caiet şi cu un creion: nu trebuie să semnez condica de prezenţă (am semnat altădată şi ştiu ce înseamnă!). Am deci impresia că sunt un copil bosumflat, că sunt afurisit, că nu e frumos din partea mea să trăiesc aşa de nemulţumit. Când există oameni care se războiesc, care se omoară, în timp ce alţii mor de foame, când alţii muncesc ca să trăiască, eu, pur şi simplu, trăiesc.“ (Eugène Ionesco)

„Iraţionalitatea este cu mult mai puternică decât raţionalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul, erorile noastre. Nu ştim ce facem, credem că ştim sau că putem face acte care ne-ar duce către un ţel – întoarcem spatele ţelului, facem ceea ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul scopurilor dorinţei noastre, ale sărmanei noastre voinţe. Nu suntem stăpânii evenimentelor, care se întorc împotriva noastră. [...]

Am avut, poate, în operele mele clipe de rugăciune, inconştient, clipe de spiritualitate… spiritualitate dincolo, deasupra putreziciunii.“ (Eugène Ionesco)

„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA)

Mult iubite Domnule Noica,
Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună. De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile. Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră... Gabriel. (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982)

„Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)

„Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine. O grăbesc chiar. Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)

„Inițierea se află în miezul oricărei existențe umane autentice. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că orice viață umană autentică presupune crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, «moarte și înviere»; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.
În astfel de momente de criză totală, numai o singură speranță pare să ofere o soluție: aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă putem spune că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este înainte de toate pentru că numai inițierea conferă morții o funcție pozitivă: aceea de a pregăti noua naștere spirituală, accesul la un mod de a fi nesupus acțiunii devastatoare a Timpului.“ (MIRCEA ELIADE)

„Inițierea se află în miezul oricărei existențe umane autentice. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că orice viață umană autentică presupune crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, «moarte și înviere»; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.
În astfel de momente de criză totală, numai o singură speranță pare să ofere o soluție: aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă putem spune că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este înainte de toate pentru că numai inițierea conferă morții o funcție pozitivă: aceea de a pregăti noua naștere spirituală, accesul la un mod de a fi nesupus acțiunii devastatoare a Timpului.“ (MIRCEA ELIADE)

 Crestinul in cetate este o carte remarcabila si merita citita cu mare atentie pentru ca explica publicului roman un lucru esential, si anume, faptul ca ordinea politica si administrarea ei nu pot fi reduse la simple forme, formule sau modele institutionale. Mai precis, ca in­stitutiile, politicile si organizatiile guvernantei publice sunt in ultima instanta tot atat de bune sau tot atat de rele pe cat sunt oamenii ce le creeaza, adopta, mentin si conduc.
    Adrian Papahagi isi concentreaza atentia exact pe problema setului de credinte si de principii, adica pe ingredientul uitat, neglijat din ecuatia bunei guvernari a cetatii. Autorul are indrazneala sa redeschida dosarul problemei, impotriva superficialitatii cu care a fost declarat inchis de politologia moderna si ide­ologia dominanta. El are indrazneala sa spuna ca nu orice set de idei, credinte, valori merge, e fezabil si dezirabil cand e vorba de masinaria institutionala a bunei guvernante moderne. Si mai mult, are indraz­neala sa afirme superioritatea unui anume set specific: cel definit de Crestinism. Papahagi aduce solide argumente morale, filozofice, istorice, politologice in acest sens.      
    Cetatea este sub asediu, iar apararea ei este intrinsec legata de religie si, mai precis, de interpretarea pe care Crestinismul si traditia sa o vor lua in sfera publica romaneasca.

În 15 minute filosof explorează câteva dintre întrebările cruciale care ne definesc existența și concepția despre noi înșine, ca ființe omenești. Pe măsură ce ne analizăm cu atenție ideile, cartea ne oferă numeroase prilejuri pentru antrenarea gândirii critice.

Pe ce ne întemeiem cunoașterea? Ce este mintea? Avem liber arbitru? De ce Dumnezeu permite să se întâmple atâtea lucruri îngrozitoare? Ai vrea să trăiești veșnic? Oare câinii au suflet? Este credința religioasă o alegere? Scopul scuză mijloacele? Există răspunsuri absolut certe?

Anne Rooney a studiat și a obținut titlul de doctor la Trinity College din Cambridge. După ce a predat o vreme la universitățile din York și din Cambridge, a decis să urmeze o carieră de scriitor independent. A scris numeroase cărți pentru adulți și copii, dedicate științelor naturii și celor umaniste, precum și tehnologiei. Locuiește în Cambridge și este membru al Fundației Regale pentru Literatură de la Newnham College, Cambridge. 

Parte din seria Idei care să îți salveze viața, volumul În 15 minute filosof oferă cititorului o introducere accesibilă într-o serie de teme esențiale ale filosofiei, dezvăluind modul în care reflecția filosofică joacă un rol crucial în gândirea și viața noastră de zi cu zi.

Fiecare capitol tratează câte o întrebare majoră și ne arată în ce fel cele mai strălucite minți ale lumii au analizat problemele cu care ne confruntăm cu toții – chestiuni privitoare la natura lucrurilor, la cine suntem și temeiurile credințelor noastre. Scrisă într-un stil amuzant și ușor de înțeles, cartea propune o lectură în care îți va face plăcere să te cufunzi... reușind în același timp să înveți cum să obții cât mai mult de la viață.


CUPRINS

Introducere. La ce foloseşte filosofia? 

PARTEA ÎNTÂI. GÂNDIREA
Capitolul 1 Cum ştii cum să gândeşti?
Capitolul 2 Dacă un copac cade în pădure, acesta există?
Capitolul 3 Ce ştii de fapt?
Capitolul 4 Când nu este un biscuit un biscuit? Şi de ce ar trebui să îţi pese?
Capitolul 5 Ceai sau cafea (şi ce înseamnă asta)?
Capitolul 6 Există o fantomă în maşină? 
Capitolul 7 Cine crezi că eşti? 
Capitolul 8 Se întâmplă lucruri rele — dar de ce?
Capitolul 9 „Se întoarce roata“ — dar se întoarce cu adevărat? 
Capitolul 10 Te va face fericit un nou iPhone? 
Capitolul 11 Ai vrea să trăieşti veşnic? 
Capitolul 12 Poţi alege să crezi în Dumnezeu? 
Capitolul 13 Oare câinii au suflet? 
Capitolul 14 Poţi să spui ce gândeşti şi să gândeşti ceea ce spui?

PARTEA A DOUA. ACŢIUNEA
Capitolul 15 Cum decizi ce să faci? 
Capitolul 16 Trebuie uneori să ardem vrăjitoarele? 
Capitolul 17 Greşeala neintenţionată e pe jumătate iertată? 
Capitolul 18 Este totul permis în (dragoste şi) război?
Capitolul 19 Putem face o societate perfectă? 
Capitolul 20 Sunt unii oameni mai egali decât alţii? 
Capitolul 21 Ar trebui să luăm de la un Petru pentru a da mai multor Paveli?
Capitolul 22 Şi dacă toată lumea ar face la fel? 
Capitolul 23 Poate un robot să gândească independent? 
Şi ar trebui acest lucru să ne îngrijoreze?
Capitolul 24 Suntem urmăriţi sau protejaţi? 
Capitolul 25 Este bine să facem valuri?
Capitolul 26 Este mai bine să dai decât să primeşti? 
Capitolul 27 A fi sau a nu fi? Aceasta e întrebarea

Nu există o concluzie

30 de ani fara Noica. Exercitii de iubire - titlul si subtitlul cartii sunt elocvente in sine, traducand direct si univoc cheia in care a fost scrisa aceasta culegere de 10 eseuri despre omul pe care autorul l-a intalnit fulgurant in anii 1986-1987, o intalnire din categoria grea, a celor numite adesea “mirabile”. Nu este vorba de exercitii encomiastice, dimpotriva, si cititorul va realiza tonul pe alocuri ironic, sagalnic, chiar echidistant al textelor. Este vorba in ultima instanta de o carte in care unda subiacenta a intelegerii, a respectului neconditionat fata de statura omului si a ganditorului Noica, de iubire cum nu prea este marturisita sau asumata de lumea literara sau culturala (probabil din “lipsa de organ”, la unii, cum spunea filozoful de la Paltinis, sau din surplus de morga, la altii), asadar este vorba de o carte in care unda purtatoare a textelor este o unda de lumina calda si de implinire a unei datorii resimtite de-a lungul ultimilor 30 de ani scursi de la disparitia unuia din cei doi batrani pe care autorul i-a iubit intr-un mod indelebil intr-o viata de om; acelasi cititor, daca va avea rabdare si curiozitate, il va afla si pe al doilea batran.

Este de subliniat ca autorul acestei carti este un outsider, un “concurent” care vine din afara domeniului numit umanist, dar care isi marturiseste o deschidere irepresibila catre o lume alta decat cea a tehnicii, careia ii apartine. Cele 10 eseuri au fost gandite ca o suita dramatica, cu un crescendo si un decrescendo (“Apropierea de Noica”, titlu care trimite la un text al lui Borges; “Despartirea de Noica?”, alt titlu, care trimite la un text al lui Alexandru Paleologu).

Textele trec rand pe rand de la evocarea momentelor de Paltinis, la o inscenare dialectica  a disputelor pro si contra Noica, apoi la un exercitiu de decupaj din “Arhive”, in care “personajul din eter”, locotenentul de securitate M. M., transcriind o inregistrare pe banda de magnetofon a dialogului unor profesionisti ai culturii, in celebra cabana, zisa vila 23, de la Paltinis, devine aproape uman, prin comica-i incompetenta in materia in care este pus sa isi exercite “meseria”; gongul final al cartii se declanseaza de la niste note ale lui Noica in care eroinele sunt “bisericutele din Bucovina”, celebrele in toata lumea manastiri; prilej de a glosa empatic cu continutul a doua carti remarcabile ale ultimilor ani, una a lui Horia-Roman Patapievici, si cealalta a academicianului-pictor Sorin Dumitrescu.

In sfarsit, de retinut pentru acelasi cititor prezumtiv, invocat pentru a treia oara, citatul din Alexandre Dumas-fiul care incheie cartea: „Cei pe care i-am iubit și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi”.

„De-aș conduce oști, le-aș duce la moarte fără minciuni: fără patrie, fără ideal și fără hoția vreunei răsplate sau a cerului. Le-aș spune tot — și-n primul rând ce fără preț e viața și moartea. În mod cinstit nu poți îmbărbăta decât în numele nefirii; cum există ceva, sacrificiul, cât de mic, e pagubă ireparabilă.“ (CIORAN)

Cartea lui Nicholson este o excelenta introducere academica in originile sufismului, o traditie mistica din cadrul islamului ce cuprinde o gama larga de credinte si de practici dedicate iubirii divine si cultivarii dimensiunii divine din fiinta umana. Misticii islamului, considerata prima carte din Occident care ofera o imagine lucida si plina de intelegere a misticismului islamic, asaza la originea sufismului influente venite din partea crestinismului timpuriu, gnosticismului si chiar a budismului. In cuvintele autorului, „imi propun sa le ofer cititorilor o serie de observatii despre originea si evolu- tia istorica a sufismului, relatia sa cu islamul si specificul sau general. Nu numai ca aceste aspecte sunt extrem de interesante pentru oricine este preocupat de studiul comparativ al religiilor, dar, totodata, un anumit nivel de cunoastere a lor este indispensabil oricarei persoane care studiaza in mod temeinic sufismul in sine.

Cuprins
Introducere
Capitolul I. Calea 
Capitolul II. Iluminarea si extazul
Capitolul III.Gnoza
Capitolul IV. Iubirea divina 
Capitolul V. Sfinti si miracole 
Capitolul VI. Starea unitiva 

Cand Voltaire publica Elementele filosofiei lui Newton in 1738, in Franta, stiinta newtoniana incepuse sa inlocuiasca in mod decisiv filosofia naturala carteziana. Fiind prima popularizare in limba franceza a perspectivei newtoniene asupra lumii, cartea lui Voltaire a facut cunoscute publicului larg filosofia naturala, optica si mecanica lui Newton, fiind imediat tradusa in engleza, in germana si in italiana.  
In aceste conditii, Elementele filosofiei lui Newton reprezinta o lucrare fundamentala pentru intelegerea raspandirii ideilor newtoniene si a dezvoltarii Iluminismului, cu precadere in Franta.

Scopul principal, in cercetarea pe care o fac, este de a prezenta, mie si poate catorva cititori, ideile clare cu privire la legile fundamentale ale naturii, descoperite de Newton. Voi examina pana unde s-a ajuns inainte de el, de unde a plecat el, unde s-a ajuns si, uneori, ce s-a mai aflat dupa el. […] Vom incerca sa punem aceste Elemente la indemana celor care nu cunosc din Newton si din filosofia sa decat numele. Stiinta naturii este un bun ce apartine tuturor oamenilor. Toata lumea ar vrea sa aiba cunostinta de bunul propriu, dar putini au timp sau rabdare sa-l calculeze; Newton este cel care a socotit pentru ei. - Voltaire

     Fragment din volum:

In urma cu un deceniu, aceasta carte care deschidea calea spre noi orizonturi a lansat o uriasa provocare pentru interesul manifestat fata de modul in care spiritualitatea orientala poate sa intareasca bazele psihologiei occidentale. Incepand de atunci, lumea buddhismului si cea a psihoterapiei au inaintat laolalta construind o noua intelegere revolutionara a ceea ce reprezinta o viata emotionala sanatoasa. In introducerea sa introspectiva la cea de-a zecea editie aniversara, Mark Epstein da glas reflectiilor sale despre aceasta revolutie si analizeaza modul in care este posibil ca ea sa evolueze in viitor.

„[Ganduri fara ganditor este] Unul dintre cele mai rafinate modele de integrare a disciplinelor terapeutice si spirituale”. Daniel Goleman, autorul cartii Inteligenta emotionala

 „Cartea lui Mark Epstein este inspirata in luciditatea de care da dovada… Dupa Ganduri fara ganditor, psihoterapia  lipsita de o perspectiva buddhista seamana cu o activitate incompleta”. Adam Phillips, autorul cartii On Kissing, Tickling si Being Bored

„O opera inovatoare . . . Aceasta carte va intra in randul textelor clasice ale literaturii referitoare la meditatie”. Jon Kabat-Zinn, autor al cartii Wherever You Go, There You Are

„O expunere extrem de lucida si avizata a fuziunii dintre psihoterapie si meditatie. O psihologie oriental occidentala care vorbeste cu adevarat din interiorul ambelor lumi. Jack Kornfield, autorul cartii A Path with Heart

„Mi-a placut la nebunie Ganduri fara ganditor. Mark Epstein ne-a oferit o stralucita expunere a modului in care o veche stiinta a mintii, bazata pe o bogata traditie meditativa, poate completa terapia si poate conduce la noi dimensiuni ale intelepciunii si plenitudinii.” Joan Borysenko, autorul cartii Minding the Body, Mending the Mind

Cuvant inainte de Sanctitatea sa Dalai Lama

Scopul vietii este sa fim fericiti. Ca practicant buddhist, am ajuns la concluzia ca propria atitudine mentala reprezinta cel mai influent factor in drumul catre atingerea acestui scop. Pentru a schimba conditiile din afara propriei noastre fiinte, indiferent ca este vorba despre mediul inconjurator sau relatiile noastre cu ceilalti, trebuie mai intai sa facem schimbari in lumea din interiorul nostru. Pacea interioara este adevarata cheie. Odata ce am dobandit aceasta stare de spirit, vom putea face fata oricaror obstacole ale vietii cu calm si intelepciune, in timp ce ne pastram propria noastra fericire interioara. Invataturile buddhiste care ne vorbesc despre iubire, bunavointa iubitoare si toleranta, comportamentul care promoveaza nonviolenta si teoria care sustine ca toate lucrurile sunt relative, precum si o diversitate de tehnici pentru linistirea mintii sunt surse ce izvorasc din aceasta pace interioara.

De curand, sprijinindu-se pe un bogat bagaj de cunostinte furnizate de stiinta si medicina, psihoterapeutii au inceput sa analizeze posibilitatile de folosire a tehnicilor buddhiste intr-un context terapeutic. Am sentimentul ca acest demers este in deplina concordanta cu scopul de a depasi suferinta si de a imbunatati starea de bine a tuturor fiintelor vii. Experienta traita prin practicarea meditatiei buddhiste le-a oferit practicantilor ei o intelegere profunda a modurilor in care functioneaza mintea umana si a naturii ei specifice, o stiinta a universului nostru interior menita sa intregeasca intelegerea noastra referitoare la lumea fizica. Prin sine insasi, nici o dezvoltare tehnologica nu poate sa conduca la castigarea fericirii de durata. Ceea ce va lipsi aproape intotdeauna este o dezvoltare a lumii interioare a fiintei umane, care sa ii corespunda. Acesta este locul in care exista din ce in ce mai multe dovezi ca enunturile buddhiste si descoperirile lumii moderne detin potentialul de a fi valoroase unele pentru celelalte.

Urmaresc cu mare incredere felul in care evolueaza aceste abordari. Il felicit pe Mark Epstein pentru finalizarea acestei carti, rodul a douazeci de ani de experienta dobandita atat in practicarea psihoterapiei occidentale, cat si a meditatiei buddhiste. Volumul Ganduri fara un ganditor va oferi nu doar o seama de insight-uri utile pentru terapeuti, dar totodata va stimula in continuare interesul pentru studiu si cooperare intre terapeuti si cei care urmeaza calea meditativa.

Decembrie 1994

Ce este Zenul? Intr-o exprimare simpla, Zenul este practica descoperirii adevaratului sine prin experienta directa si prin personalizarea acelei descoperiri in viata de zi cu zi. Descoperirea apare in ceea ce noi numim o experienta iluminatoare…

Valoarea particulara a cartii de fata deriva din faptul ca experienta autorului a fost neobisnuit de profunda. Sunt sigur ca volumul va fi o veritabila calauza pentru cei aflati in cautarea adevarului despre Zen si ca va aduce o contributie durabila la corpusul literaturii Zen.

Ryōun-ken Masamichi Yamada

*

Iluminarea profunda a lui Kōun Roshi se vedea stralucind in el. Era o prezenta puternica si plina de compasiune, o persoana care trezea in mod firesc respectul si afectiunea in cei care il cunosteau. Dorinta sa cea mai mare era sa ii ajute pe altii sa gaseasca pacea privind in interiorul lor si intelegand cine sunt. In aceasta carte, el lamureste cum natura intrinseca a oricarei fiinte umane este „terenul comun” unde oamenii de toate rasele, nationalitatile si credintele alcatuiesc o singura realitate. El ne invata ca, prin practicarea Zenului si prin ajungerea la aceeasi experienta ca Buddha Sakyamuni – realizarea lipsei de sine a tuturor fiintelor –, putem transcende diferentele care ne separa si putem gasi pacea adevarata in inimile noastre si in aceasta lume.

Joan Rieck si Henry Shukman

 

Trezirea este realizarea faptului ca atat continutul subiectului, cat si al obiectului sunt vide si unitare si ca aceasta vacuitate nu este altceva decat schimbarea constanta a lumii fenomenale a formei. Mai bine spus, intr-un aspect existenta reala este complet vida si intr-un alt aspect este lumea fenomenala a formei ce apare si dispare fara incetare, in conformitate cu legea cauzalitatii.

Kōun Yamada

Unii se vor intreba daca maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectutii.
Maturitatea nu este nici expresia unei predispozitii fericite, nici fructul natural al senectutii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul il indreapta asupra sa. 
Care este prima conditie in vederea dobandirii maturitatii? A recunoaste cu toata onestitatea ca ea ne lipseste. Trebuie sa luam limpede cunostinta de rezistentele noastre indreptate impotriva cresterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totusi, este Eul care separa si divizeaza; iar sursa este fiinta noastra esentiala, obturata insa de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta nu doar in orele linistite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar si in mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastra de prima necesitate.
Fara aceasta dezvoltarea a sufletescului esential uman, omul ramane, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumatate de om, si aceasta inseamna imatur. 
Majoritatea nu stiu ca aceasta lipsa de maturitate este extraordinar de raspandita in societate si ca ea este cauza multor esecuri atat pe plan personal, cat si pe plan familial (cresterea copiilor) si, deloc mai putin, pe plan social: lipsa de maturitate a barbatilor si a femeilor care ocupa posturi de prim-plan este cauza unei multitudini de ravagii in viata celor care sunt incredintati responsabilitatii lor. - Karlfried Graf Durckheim

„In Kant si ornitorincul Eco revine asupra unor concepte fundamentale pe care le elaborase in Tratatul de semiotica generala (1975), dovedind ca gindirea semiotica evolueaza si ea in functie de noile solicitari epistemologice. El se revizuieste fara complexe fata de marii filosofi ai lumii (de la Aristotel la Kant si Heidegger), rediscutind cu mult aplomb teoretic chestiuni dintre cele mai controversate, precum semioza perceptiva, iconismul, raportul dintre limbaj, corp si experienta, referinta etc., din perspectiva cea mai recenta a stiintelor cognitive. Se clarifica astfel, prin deschiderea oferita de noile instrumente ale cunoasterii, categorii si tipuri gnoseologice ramase mai putin cercetate de catre semiolog... Sintem convinsi ca metoda lui Eco va fi agreata de orice lector doritor sa-si sporeasca orizontul cunoasterii.” (Marin Mincu)
 
Din cuprins:
Despre fiinta • Marco Polo si unicornul • Peirce si cerneala neagra • De la Kant la cognitivism • Montezuma si caii • Mintea Divina ca e-mail • Cazul ciudat al doctorului Jekyll si al fratilor Hyde • De la asemanarea perceptiva la similaritatile conceptuale • Despre denotatie

Testamentul unui mare gânditor, o colecție de eseuri sincere și pline de înțelepciune, descriind o carieră de implicare intelectuală extraordinară. Prima colecție de eseuri a lui Tony Judt, Reevaluări, se concentra asupra Europei secolului XX în istorie și memorie. Acum, în Când lucrurile se schimbă, văduva lui Tony Judt, istoricul Jennifer Homans, a adunat eseuri importante de pe parcursul întregii cariere a lui Judt, care fac cronica atât a evoluției gândirii sale, cât și a consistenței remarcabile a angajamentului său pasionat și a elanului său intelectual. Fie că subiectul este sărăcia intelectuală a noii istorii sociale, orbirea voită a memoriei colective franceze cu privire la ceea ce li s-a întâmplat evreilor din această țară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau provocarea morală aruncată Israelului prin așa-zisa problemă palestiniană, măreția operei lui Tony Judt stă în combinația de onestitate fără concesii, inteligență intelectuală și claritate etică. Când lucrurile se schimbă exemplifică utilitatea, chiar necesitatea, de a fi atenți la istorie și de a nu lăsa ficțiunile ieftine să îi ia locul. O demonstrație empatică a puterii unui mare istoric de a ne conecta mai profund la lume așa cum a fost, cum este și cum ar trebui să fie. Un punct final potrivit pentru o operă extraordinară.

Tony Robert Judt (2 ianuarie 1948 – 6 august 2010) a fost istoric, eseist și profesor universitar britanic, specializat în istorie europeană. Judt s-a mutat în Statele Unite pentru a ocupa postul de profesor de studii europene la New York University și de director al Institutului Erich Maria Remarque, aparținând aceleiași universități. A fost un colaborator permanent al publicației New York Review of Books. În 1996, Judt a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe, iar, în 2007, membru corespondent al Academiei Britanice. Printre cele mai cunoscute volume publicate în timpul vieții se numără: Marxism and the French Left: Studies on Labour and Politics in France 1830–1982 (1990), A Grand Illusion?: An Essay on Europe (1996), Ill Fares the Land (2010) și The Memory Chalet (2010).

Una dintre cele mai importante figuri ale secolului XX, Mahatma Gandhi a fost un lider revoluționar nu doar în politică, ci și în religie. Tocmai pentru puterea devoțiunii sale față de Dumnezeu i s-a acordat titlul de Mahatma, Suflet Mare, și continuă să fie considerat de mulți un sfânt hindus.

Această carte explorează rădăcinile religioase adânci ale realizărilor lumești ale lui Gandhi și ne dezvăluie, în propriile sale cuvinte, modul în care aborda, intelectual, moral și spiritual, divinul.

Selectate și aranjate de M.S. Deshpande, textele din Calea spre Dumnezeu se bazează pe experiențele de viață ale lui Gandhi cu adevărul și ne arată miezul învățăturilor sale despre dragoste, suflet, meditație, ajutorare a aproapelui și rugăciune. Cititorii, indiferent de credința lor, vor găsi surse de înțelepciune și de inspirație în numeroasele sale mesaje. Această ediție include o prefață de Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma, și o introducere de Michael N. Nagler, profesor emerit de limbi clasice și de literatură comparată.

Exista o infinitate de carti despre cum sa ajungi la succes, insa nici una nu ne invata cum sa depasim un esec, cum sa privim obstacolele, cum sa ne raportam la ele si, mai ales, cum sa le folosim sa devenim mai buni DATORITA lor.
Depasirea obstacolelor este o disciplina in trei pasi invatata de la filozofii stoici, explicata aici de Ryan Holiday , om de marketing si antreprenor de succes, prin exemplul unor oameni celebri. De la Thomas Edison, Margaret Thatcher, Steve Jobs sau Barack Obama.
Totul incepe prin cum privim anumite probleme, atitudinea sau abordarea noastra. Invata de la Seneca, Epictet si Marcus Aurelius cele trei discipline : Perceptia • Actiunea • Vointa

Fragment din carte:

"Rubin „Uraganul" Carter, un boxer de top la categoria mijlocie, ajuns la apogeul carierei pe la mijlocul anilor 1960, a fost acuzat pe nedrept de o crima oribila pe care nu o comisese: triplu homicid. A mers la proces, iar o decizie partinitoare i-a stabilit verdictul: inchisoare pe timp de trei vieti. 
A fost momentul unei prabusiri ametitoare de la inaltimea faimei si succesului pe care le avea. Carter s-a prezentat la inchisoare intr-un costum scump, croit cu atentie, purtand un inel cu diamant de 5 000 de dolari si un ceas de aur. Si uite asa, asteptand sa intre in randul detinutilor, a cerut sa vorbeasca direct cu cineva din partea conducerii. 
Privind directorul fix in ochi, Carter i-a informat pe el si pe gardieni ca nu va preda acel ultim lucru pe care il mai are in posesie: pe el insusi. In remarcabila lui declaratie, le-a spus, mai pe larg, astfel: „Stiu ca nu aveti niciun amestec in nedreptatea care m-a adus in inchisoare, asa ca raman de bunavoie aici pana voi fi eliberat. Dar nu voi fi tratat, in nicio imprejurare, precum un puscarias — pentru ca nu sunt si nu voi fi niciodata lipsit de putere". 
In loc sa clacheze — asa cum ar fi facut multi — Carter a renuntat sa-si predea libertatile care ii erau innascute: atitudinea, certitudinile, optiunile. Chiar daca era aruncat in inchisoare sau in izolare, Carter a subliniat ca inca are optiuni, optiuni care nu ii pot fi luate, asa cum ii poate fi luata libertatea fizica. 
Era manios pe ceea ce i se intamplase? Desigur. Era furios. Dar, intelegand ca furia nu era constructiva, a refuzat sa devina o victima a acesteia. A refuzat sa cedeze, sa se milogeasca sau sa dispere. Nu va purta uniforma specifica inchisorii, nu va manca hrana de puscarias, nu va primi vizite, nu va avea audieri pentru eliberare conditionata, nu va lucra in detentie pentru a-si reduce pedeapsa. Si nu va fi atins. Nimeni nu va ridica mana spre el fara sa primeasca un raspuns pe masura. 
Toate acestea aveau un scop. Fiecare strop de energie trebuia folosit in folosul rezolvarii juridice a cazului. Orice minut a fost folosit pentru a citi — mai ales carti din domeniile juridic, filozofic si istoric. Cei care l-au condamnat nu i-au distrus viata — doar l-au pus intr-un loc in care nu merita sa fie si in care nu intentiona sa ramana. Va invata, va citi si va consuma timpul pe ceva cu folos. Va parasi inchisoarea nu doar ca un om liber, ci mai bun decat era. 
A durat 19 ani si a fost nevoie de doua procese pentru a intoarce verdictul initial, dar atunci cand Carter a iesit pe poarta inchisorii, si-a reluat viata. Fara un proces civil pentru a primi despagubiri, pentru ca, de fapt, Carter nu a pretins nici macar sa i se ceara scuze din partea Curtii. Pentru el, asta ar fi insemnat ca decizia gresita i-ar fi luat ceva din ceea ce simtea ca ii apartine. Tocmai o asemenea situatie nu a fost niciodata in optiunile lui, nici macar in cele mai intunecate unghere ale gandurilor lui. A facut o alegere: poate ca nu eu am dorit sa se intample astfel, dar eu decid cum ma va afecta. Nimeni altcineva nu are acest drept. "

Aceasta carte expune reinnoirea accelerata a bunurilor de folosinta indelungata, care caracterizeaza economia actuala si care contribuie in mod semnificativ la supraexploatarea resurselor planetei noastre mici non-regenerabile.

Dincolo de uzura morala planificata a bunurilor, se pune accentul si pe regandirea sistemului nostru de valori si, deci, se urmareste regandirea consumului la nivelul fiecaruia dintre noi.

„Daca ar fi ca pamantul sa-si piarda cea mai mare parte din frumusete ca urmare a stricaciunilor provocate de o crestere fara limite a avutiei si a populatiei…, atunci doresc sincer, pentru binele posteritatii, sa ne multumim sa ramanem acolo unde ne aflam in conditiile actuale, ca sa nu ajungem sa fim nevoiti s-o facem de nevoie.“ - John Stuart Mill

Fragment din carte:

"1. Originile obsolescentei programate

Aceste origini trebuie cautate atat in predispozitiile consumatorilor, cat si in logicile economice care determina actiunea producatorilor. 

O constanta. antropologica? 
Obsolescenta programata nu apare pe un teren virgin. Pe langa antecedentele directe din era industriala, pe care le vom analiza mai tarziu, exista niste dimensiuni antropologice pe care le regasim in toate societatile umane: placerea ostentatiei sau propensiunea de a cheltui, de a face risipa. Predilectiei pentru lux, splendoare si parada i se adauga dispretul fata de util, ba chiar placerea de a distruge pentru a-ti afisa maretia si detasarea. De la serbarile orgiastice din societatile primitive pana la evergetismul greco-roman, de la potlatch-ul amerindienilor din Columbia Britanica pana la fundatiile baronilor infractori nord-americani, regasim aceeasi emulatie a cheltuirii somptuare. Efervescenta festiva reprezinta in acelasi timp o cheltuire de energie (si de resurse) si un mijloc iesit din comun de „reincarcare a bateriilor". Carnavaluri, jubilee, nunti, ospete, inaugurari, ritualuri diverse, pana la ceremoniile religioase preamarind saracia, umilitatea si asceza, totul e bun pentru a-ti etala fastul, a-ti afisa statutul, a-ti demonstra maretia si generozitatea. Toate aceste manifestari concrete ale vanitatii si ale amorului-propriu se traduc, in desfasurarea lor, printr-un puternic consum (consommation) de resurse care culmineaza intr-o consumare, ardere (consumation). Putinii economisti care au catadicsit sa-si abandoneze modelele abstracte si sa se aplece asupra realitatii, asemenea lui Thorstein Veblen, au realizat si au insistat asupra importantei acestor fenomene care contraziceau traditionalele functii utilitariste ale consumului. Sub denumirea de snob effect, ei au remarcat faptul ca, in ciuda teoriei standard, cererea de bunuri de lux putea sa creasca odata cu pretul acestora: nimeni nu cumpara un diamant ieftin. Sub denumirea de demonstration effect, ei au evidentiat faptul ca, in paturile inferioare ale populatiei, curbele cererii in functie de venituri se deplasau in sus pentru a imita consumul paturilor de mijloc, iar in cazul acestora, curbele se comportau la fel pentru a imita consumul paturilor superioare. Aceste fenomene de consum ostentativ dezvaluie o propensiune psihologica ce ne ajuta sa intelegem slaba rezistenta in fata obsolescentei programate si succesul pana la urma mult prea facil al obsolescentei simbolice. "

 "Fericirea nu este rasplata virtutii, ci virtutea insasi, si nu ne bucuram de ea, fiindca infranam patimile, ci, dimpotriva, fiindca ne bucuram de ea putem infrana patimile noastre." - Spinoza, Etica

  Natura creeaza ferestre de oportunitate ce ne ajuta sa ne schimbam cursul vietii mai mult in anumite perioade decat in altele. Intelepciunea cuprinsa in cartea „Punctul de alegere” cartografiaza cateva asemenea momente de schimbare semnificativa pentru viata unor oameni sau a unor comunitati intregi, inclusiv influenta benefica pe care au raspandit-o in lume persoane cu o viziune si o iubire ce depasesc limitele cunoscute.
    In prezent, ne aflam intr-un interval de timp in care deciziile generatiei noastre determina viitorul speciei umane si al planetei.
    Cunoasterea interioara si exterioara a acestui moment, in care alegerile noastre, individuale si colective, au mai multe sanse de reusita, ne ofera un adevarat avantaj evolutiv, cu efecte in toate domeniile vietii: de la relatiile intime, vindecatoare pentru inima, pana la schimbarile de stil de viata, vindecatoare pentru trup, si chiar pana la razboi si pace, care ne afecteaza la nivel global. Sa fim, asadar, schimbarea pe care ne-o dorim in lume!

    „Invataturile spirituale ne invata de mii de ani ca starea de unitate este insotita de iubire si de un profund sentiment de pace; prin urmare, atunci cand gandim si actionam din iubire, ne aliniem la unitatea Universului. Putem alege puterea iubirii sau iubirea de putere. Acesta este Punctul de alegere cu care ne confruntam astazi. Tu ce alegi?”

Daca, asadar, confucianismul urmareste un scop salutar, nu este totusi o soteriologie religioasa. Intr-adevar, confucianul nu are o conceptie negativa asupra lumii, ca budistul sau crestinul; el nu intelege, spre deosebire de daoist, nemurirea ca pe ceva care se poate castiga individual, ci ca un tel deja atins de succesiunea naturala a generatiilor; el nu are o relatie directa, adesea problematica si dureroasa, cu Dumnezeu precum evreul si nu tremura in fata Cerului ca un musulman inaintea lui Allah.

Confucianismul nu meneste omului vreun alt scop decat acela de a-si desavarsi umanitatea prin indeplinirea datoriilor potrivit cu ceea ce este adevarat si drept: tatal trebuie sa fie tata, fiul sa fie fiu. (Mircea Eliade, Ioan P. Culianu)

Cuprins

Invataturile lui Confucius  /  15
Capitolul 1. Despre invatatura  /  17
Capitolul 2.  Despre guvernare  /  21
Capitolul 3. Despre rituri si muzica  /  26
Capitolul 4. Despre virtutea omeniei  /  32
Capitolul 5. Despre omul ales  /  36
Capitolul 6. Despre rituri si guvernare  /  42
Capitolul 7. Despre arta de a fi maestru  /  48
Capitolul 8. Despre cei din vechime  /  55
Capitolul 9. Despre pastrarea regulilor  /  59
Capitolul 10. Despre postura corecta  /  65
Capitolul 11. Despre discipoli  /  71
Capitolul 12. Despre virtuti si punerea lor in practica  /  78
Capitolul 13. Despre calea actiunii  /  85
Capitolul 14. Despre calea omului  /  92
Capitolul 15. Despre sensul bunei actiuni  /  101
Capitolul 16. Despre modelarea de sine 
si despre calea guvernarii prin rit  /  108
Capitolul 17. Despre calea guvernarii cu virtute, 
prin rituri si prin muzica  /  113
Capitolul 18. Despre drumurile maestrului 
in cautarea unui principe model   /  120
Capitolul 19. Despre invatatura 
si despre meritele maestrului  /  125
Capitolul 20. Despre spusele celor vechi  /  131

Rene Guenon si-a inceput colaborarea cu revista Regnabit in 1925, in ultimii ani petrecuti in Franta inainte de a se muta in Egipt, unde a contribuit cu 19 articole referitoare la simbolismul Inimii si la simbolismul universal si traditional al Centrului Lumii. Guénon si-a comentat participarea la Regnabit declarand ca aceasta a constituit pentru el oportunitatea de a se aseza „intr-un mod mai specific in perspectiva traditiei crestine, cu intentia de a arata concordanta perfecta pe care o are cu celelalte forme ale traditiei universale”. Pana atunci, Guenon se ocupase in mica masura de simbolismul crestin, dupa cum ne arata lista primelor sale carti publicate. Volumul de fata reuneste astfel toate articolele scrise de Guenon intre 1925 si 1927, anul in care si-a incetat colaborarea cu Regnabit, completand o importanta parte a operei acestui mare autor.

Unul dintre discipoli i-a cerut intr-o zi Maestrului Pabongka sa-i dea un sfat foarte concis pe care sa-l poata aplica in viata de zi cu zi si care sa dea rezultate eficiente. Maestrul i-a indeplinit dorinta, raspunzandu-i printr-un text lapidar, Esenta reunita. In acest text, Venerabilul Pabongka Rinpoche a oferit toate indrumarile necesare pentru parcurgerea caii spre trezie si dobandirea Iluminarii.

Maestrul Gonsar Rinpoche a comentat in detaliu aceste invataturi in cadrul unui curs din vara lui 2002, la Leysin (Elvetia). Conferintele tinute cu acea ocazie au fost stranse in volumul de fata, intitulat Esenta doctrinei budiste. Cu o verva si o claritate incomparabile, el a stiut sa puna in valoare profunzimea invataturii Maestrului Pabongka, textul-sursa devenind astfel accesibil oricui. Gasim aici sfaturi simple si precise care, practicate cu sinceritate, zel si entuziasm, devin cheia care permite deschiderea usii eliberarii.

Esenta reunita este de fapt rezumatul unei alte cunoscute carti, tradusa in mai multe limbi, intitulata Eliberarea in causul mainilor, o invatatura si o prezentare amanuntita a Lam Rim-ului – un text ce contine toate punctele esentiale ale Dharmei, explicate in mod clar si precis.

Budismul infloreste in lume de mai bine de doua mii de ani, cucerind si Tibetul, unde s-au dezvoltat patru traditii. In fiecare dintre acestea au aparut Maestri deosebiti, de o inalta eruditie, precum si Siddhasi deplin realizati. Marpa sau Milarepa, de exemplu, sunt personaje foarte cunoscute, precum si Dromteunpa, marii Maestri Kadampa, Dje Tsong Khapa si discipolii lor. Toti acesti Maestri au reusit sa realizeze Iluminarea deplina. Pe baza propriei experiente au predat apoi invataturile Dharmei, care au permis multor fiinte sensibile sa atinga la randul lor eliberarea. Datorita acestor Maestri care s-au succedat fara intrerupere, invataturile budiste (atat Sutrele, cat si Tantrele) sunt inca intacte si vii in epoca noastra, fiind perpetuate de Maestrii actuali.

Întorcîndu-se la filosofie, Adrian Miroiu argumentează că înţelegerea pe care o avem despre lume se realizează, în situaţii extrem de semnificative, într-o modalitate specifică: nu prin indicarea a ceea ce este legic ori general, ci prin evidenţierea existenţei unor „entităţi reflexive”. Acestea joacă un dublu rol, aparent paradoxal: atît de fundament ori principiu, cît şi de făptură comună. Noùs-ul lui Anaxagora între celelalte homoiomerii, proprietatea existenţei între celelalte proprietăţi ale lucrurilor, lumea actuală în raport cu celelalte lumi posibile sau divinitatea întrupată sînt cîteva dintre exemplele analizate. Adrian Miroiu detectează acest model de conceptualizare şi în analiza societăţii – a instituţiilor ei economice, politice şi morale. Teoriile noastre, argumentează autorul, pot aspira mai îndreptăţit să atingă adevărul atunci cînd fac apel la entităţi reflexive.

Bestseller internațional, cu peste 3 milioane de exemplare vândute în toată lumea!

Chiar dacă lumea din jur se mișcă în ritm alert, nu înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. În acest ghid de mindfulness mai actual ca oricând, Haemin Sunim oferă sfaturi despre orice, de la cum putem depăși obstacolele la cum să ne odihnim și ce trebuie să facem ca să avem relații satisfăcătoare, într-o carte frumoasă în care învățăturile sale se combină armonios cu ilustrațiile color. Mesajele simple ale autorului – scrise mai întâi ca răspunsuri la întrebările primite pe rețelele de socializare – se adresează direct anxietăților care au devenit parte a vieții moderne. 

Haemin Sunim este călugăr budist. Născut în Coreea, s-a mutat în Statele Unite pentru a studia filmul, dar s-a simțit atras de viața religioasă. Desăvârșindu-și educația la Berkeley, Harvard și Princeton, este primul călugăr coreean care a predat religia la un colegiu american. Învățăturile sale transcend religiile și granițele, rezonând cu oameni de toate vârstele. Cu empatie și compasiune, ne îndeamnă să observăm că, atunci când încetinim, lumea încetinește odată cu noi.

Ce ar trebui să faci, cum ar trebui să fii pentru a reuşi să te bucuri de viaţă şi în acelaşi timp s-o priveşti cu detaşare, să călăreşti valurile, dar şi să te ridici atunci când ele te doboară? Această carte oferă trei perspective diferite şi totuşi îngemănate, trei căi pe care oamenii, de-a lungul timpului, le-au parcurs pentru a ajunge la înţelepciune: cea a religiei, cea a filosofiei şi cea a psihologiei. Cititorul este invitat să reflecteze şi să îşi ia din fiecare ce are nevoie, servindu-se de sfaturile autorilor ca de nişte repere luminoase.

Printre temele dezbătute se numără altruismul, vinovăţia, iertarea, libertatea, reducerea suferinţei, emoţiile, capacitatea de a asculta. Toate acestea sunt tratate într-un spirit ludic şi fără pretenţia de a da lecţii. Citind, ai senzaţia că te afli alături de cei trei prieteni în cabana lor din Dordogne şi, ascultându-le experienţele la gura focului, îi însoţeşti în această minunată căutare veche de când lumea, dar mereu diferită.


Christophe André este medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne din Paris şi profesor la Universitatea Paris X, psihoterapeut. Editura Trei a tradus mai multe titluri ale autorului francez, printre care: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile; Imperfecţi, liberi şi fericiţi; Despre arta fericirii, Confesiuni psy.

Alexandre Jollien este filosof. A mai scris, printre altele, Éloge de la faiblesse (care a primit Premiul Academiei Franceze în 1999), Petit Traité de l’abandon şi Vivre sans pourquoi.

Matthieu Ricard, fiul filosofului Jean-François Revel şi al unei pictoriţe, doctor în genetică moleculară la Institutul Pasteur, este de 40 de ani călugăr budist şi trăieşte în Nepal, unde se consacră proiectelor umanitare. A mai scris, printre altele, Călugărul şi filozoful, L’Art de la Méditation, Plaidoyer pour le bonheur.


"Natura este bine alcătuită, căci fericirea ne dă energia necesară pentru a veni în ajutorul celorlalţi, pentru a acţiona, a schimba lumea." - Christophe André

"Multă vreme am crezut că fericirea ţine de cucerire. Astăzi am ajuns să cred că ea ţine mai curând de eliberare. Sub tone de noroi există o pepită de fericire, de bucurie adevărată." – Alexandre Jollien

"Lună de lună, an de an, este posibil să ne construim pentru a deveni fiinţe mai bune, mai altruiste şi mai iluminate [....] Este periculos să aşteptăm să fim în largul mării pentru a învăţa să înotăm. Să începem aşadar imediat!" – Matthieu Ricard


Cuprins

Cuvânt-înainte 
Introducere 
Ce ne‑a făcut să scriem această carte 
Parcursul nostru 

1. Care sunt aspirațiile noastre cele mai profunde? 
Ce ne însuflețește? 
Drumul și țelul 
Ceea ce ne inspiră 

2. Ego-ul, prieten ori impostor? 
Maladiile ego‑ului 
Adevărata încredere în sine 
Eul, persoana și ego‑ul Uitarea de sine, tăcerea ego‑ului 
Dușul de recunoștință 
Sfaturile noastre referitoare la ego 

3. Să învățăm să conviețuim cu emoțiile noastre 
Emoțiile care ne perturbă
Când psihologia modernă întâlnește budismul
Rolul emoțiilor 
Despre importanța stărilor sufletești
Ne putem elibera de emoțiile negative? 
Există o dependență de emoțiile dureroase? 
Mitul apatiei emoționale
Cum să cultivăm bunăvoința? 
Fericirea, bucuria 
Sfaturile noastre pentru buna folosință a emoțiilor

4. Arta ascultării
Caracteristicile unei ascultări veritabile 
Ce înseamnă exact să ascultăm fără a judeca? 
Chipul ascultării
Paraziții ascultării 
Să îndrăznim tăcerea 
A fi de față, prezent 
Sfaturile noastre în materie de ascultare 

5. Corpul: povară ori idol? 
Să ne locuim corpul 
Corpul m‑a făcut medic 
Corpul în budism 
Corpul și meditația 
Legătura corp–spirit 
Sfaturile noastre pentru a călători împreună cu propriul corp 

6. La originea suferinței 
Cartografierea suferinței 
Suferințele pe care ni le provocăm nouă înșine
Să analizăm în amănunt starea de rău: cauzele suferinței 
Privirea celuilalt ne poate vindeca ori ucide
Ne putem extrage din starea de rău? 
Remedii pentru suferință și unele capcane
A accepta nu înseamnă a ne resemna 
Practicile noastre zilnice pentru acceptare 
A persevera după furtună 
Sfaturile noastre pentru perioadele de grele încercări

7. Consecvența: o chestiune de fidelitate 
Ființe umane de înaltă fidelitate 
Să jucăm comedia socială ori să spunem întregul adevăr? 
Ravagiile intoleranței 
O etică contextualizată
Sfaturile noastre pentru consecvență 

8. Altruismul: toată lumea are de câștigat 
Bucuria altruismului
De unde vine această grijă pentru celălalt? 
Altruism, empatie, compasiune 
Să ne extindem capacitatea de compasiune
Adevăratul altruism 
Altruismul fără etichete 
Cum să fim binevoitori față de persoanele dificile 
Curajul altruismului și al nonviolenței 
Uzură, neputință, descurajare 
Practica compasiunii 
Autocompasiunea 
Sfaturile noastre pentru o viață mai altruistă

9. Școala simplității
Sindromul Diogene 
Să ne detașăm și să ne deschidem către ceilalți 
Să fim mulțumiți în simplitate 
Libertatea nonatașamentului 
Ușurarea care liniștește
Debarasarea de zi cu zi
Să‑i învățăm pe copii simplitatea 
Sfaturile noastre pentru a călători fără poveri

10. Culpabilitatea și iertarea 
Să sfârșim odată cu culpabilitatea
Trăiri afective intime și dureroase 
Regretele sau tasta „Replay" 
Ce înseamnă a ierta
Micile iertări 
Sfaturile noastre pentru a ne face curaj să iertăm 

11. Adevărata libertate: de ce anume mă pot elibera? 
O urgență fără zor
Să rezistăm unui ego capricios
Să ne eliberăm de ceea ce ne sabotează viața de zi cu zi sau dosarul CI
Libertatea inseparabilă de responsabilitate 
Despre exercițiul de preț al libertății
Libertatea supremă: eliberarea de cauzele suferinței
Bunăvoința ca busolă 
Sfaturile noastre pentru exersarea zilnică a libertății 

12. Practicile noastre zilnice 
Să facem din zi teren de experiențe 
Obstacole în calea practicii 
Ceea ce mă ajută 
O zi tipică 
O stare de spirit globală 
Ascultarea, studiul și integrarea prin practică 
Infinita putere a transformării spiritului 
O practică personală
Sfaturi pentru practica de zi cu zi

O prezentare detaliata a principalelor teme, contributii si idei ale filosofului german Jurgen Habermas, in dialog cu abordari influente ale altor filosofi marcanti din contemporaneitate (Heidegger, Gadamer, Karl Popper, Michel Foucault, Jaques Derrida etc.), realizata de unul dintre cei mai avizati comentatori ai lui Habermas, fostul sau student, profesorul clujean Andrei Marga. Prin conceptiile sale privind sfera publica sau teoria actiunii sociale, Habermas este astazi mai relevant ca oricand, ca reprezentant de seama al gandirii de stanga social-democrata si social-liberala.

Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voinţe.

În "Înţelepciunea banilor", Pascal Bruckner numără, contabilizează, calculează virtuţile şi păcatele monedei. De la o epocă istorică la alta, de pe un mal pe celălalt al Atlanticului, râvnit şi damnat deopotrivă, banul suscită nenumărate discuţii, luări de poziţie, dar reuşeşte cumva să rămână dincolo de fluctuaţiile istorice, văzându-şi mai departe de drumul său, ca şi cum nimic nu l-ar putea atinge.
Şi totuşi, despre bani se vorbeşte cu adoraţie sau dispreţ, fără ca în privinţa lor să se ajungă vreodată la un punct comun. Cât înseamnă prea mulţi, ce putere au, ne umanizează sau ne transformă în simple maşini de calcul, aduc sau nu fericirea? 

“Banii sau mai degrabă felul în care ne raportăm la ei spun totul despre noi şi intimitatea noastră – asta e concluzia lui Pascal Bruckner în incitantul său eseu, Înţelepciunea banilor. Analizând puterea banilor, autorul scoate în evidenţă reprezentările noastre colective, menţionând că arma moralităţii, atât de des reversibilă, nu este de ajuns pentru a vedea limpede rolul celui mai vechi instrument de schimb din lume.” - Le Monde

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre maso-chismul occidental).