Filozofie

STUDIES:Natalie Depraz Qu'est-ce qu'une epoche naturelle? Schutz, praticien de la phenomenologieIon CopoeruHeterogeneite et constitution du champ sensible singulierMatteo BianchinIntentionalitat und Interpretation. Auffassung, Auslegung und Interpretation in der Phanomenologie HusserlsMadalina DiaconuPhanomenologie als Spelaologie oder Prolegomena zu einer Philosophie des EssensAdina BozgaThe world given as pre-given: a phenomenological approach to world-constitutionHoratiu CrisanReduction et theorie transcendantale de la methode dans la Sixieme meditation cartesienne de FinkDelia PopaIdentite et unicite: variations du moiREVIEW ARTICLESIon TanasescuIntentionalitatea in exegeza brentaniana.

Ceea ce încercăm aici este o reconstrucţie hermeneutică a polemicii purtate de Martin Heidegger împotriva conceptului de "valoare", concept ce se afla la apogeul popularităţii sale în perioada când el îşi făcea debutul academic şi filozofic.

Monografia lui R.M. Hare, profesor de filozofie morala la Oxford, se refera cu precadere la dialogurile platoniciene de tinerete, analizand cadrul istoric al aparitiei platonismului, sursele sale - Heraclit, Parmenide, Pitagora -, precum si impactul sofistilor si al lui Socrate asupra gandirii grecesti.

In ultimele decenii, pe masura ce Editia completa a operelor lui Heidegger a strins tot mai multe volume, apropiindu-se de forma ei definitiva, comentariile critice s-au aplecat cu precadere asupra gindirii de tinerete, iesita abia acum la lumina, poate si din dorinta legitima de a intelege cum a luat nastere capodopera Fiinta si timp.

Incepand cu Platon si sfarsind cu marii istorici ai filozofiei din secolul nostru, misterul vietii si invataturii lui Socrate a fost intors pe toate fetele, fara sa se poata spune ca a fost cu adevarat dezlegat.

Jurnalul de la Paltiniş - jurnalul momentelor petrecute de Gabriel Liiceanu în preajma lui Noica - a fost bestseller al anilor '80, când se vindea pe sub mână şi se împrumuta numai prietenilor de încredere.

Ediţia a doua, revăzută şi adăugită cu paginile cenzurate în 1983, a fost publicată de Humanitas în 1991 şi din acel an Jurnalul s-a vândut în peste 50 000 de exemplare. Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Păltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii de astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii '80, în jurul personalităţii lui Noica.

Aşa cum spune şi titlul, cititorul are în faţă o carte alcătuită din scrisori. Nu e prima de acest gen şi, desigur, nici ultima. Ceva o singularizează totuşi: prilejul care i-a dat naştere, grăuntele în jurul căruia s-au aşternut atâtea gânduri şi atâtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însă întotdeauna salvate de frumuseţea expresiei.

Autorii pun un accent deosebit pe relatia dintre limbajul obisnuit si cel filosofic, pe marginea careia sunt frecvente dilemele elevilor: - cea a raportului dintre acestea, alaturi de cea a utilitatii limbajului specializat si putin accesibil al filosofilor, atata vreme cat el il contrazice deseori pe cel de zi cu zi; - cea a admiterii existentei religiilor in absenta lui Dumnezeu sau cea a coexistentei dintre libertate si constrangere. Fara pretentia de a rezolva in paginile cartii lor aceste probleme filosofice autentice, autorii au pornit de la principiul ca limbajul filosofic nu neaga si nici nu contrazice limbajul obisnuit caruia, cu atat mai putin, nici nu incearca sa i se substituie.

Renegat de Renastere, cazut in uitarea Epocii Luminilor, Evul Mediu revine in constiinta publica si in dezbaterile savante contemporane. Si o face, eliberat de artificialul idealizarii romantice, ca obiect al stiintei istorice pozitive ori ca topos istorico-geografic incarcat cu semnificatie identitara.

Volumul VII are ca obiect idealismul german si reactiile generate de acest curent. Dupa ce autorul prezinta principalele sisteme idealiste postkantiene (Fichte, Schelling, Hegel, este inclus si Schleiermacher), el trece la analiza reactiilor impotriva idealismului metafizic: primii critici (Fries, Herbart, Beneke, Bolzano), Schopenhauer, transformarea idealismului prin Feuerbach, Ruge, Stirner, Marx, Engels si materialismul dialectic, si, in fine, Kierkegaard.

Intr-o istorie care n-a pus in joc numai idei, Buddha este, pesemne, singurul creator de religie in numele caruia nu s-au miscat armate, n-a curs sange nevinovat si n-au avut loc rasunatoare demolari de zei.

A construi un sistem filozofic inseamna, in fapt, a incerca sa spui povestea legata a lumii. Cartea lui Andrei-Dragos Giulea este incercarea de a spune povestea noiciana a lumii din orizontul in care insusi Noica s-a asezat spre a-si construi propria ontologie.

„Am scris aceste pagini între 1985 şi 1989, la o vârstă când, în filozofie, neputinţa de a construi un sistem ia forma certei cu filozofia. Cearta cu filozofia academică, cearta cu sistemul, cu livrescul şi cultura de aparat continuă să fie filozofie şi ea poate păstra încă forma livrescului şi a culturii de aparat şi poate fi chiar o ceartă sistematică.

Construirea socială a realităţii este o carte fundamentală în domeniul sociologiei cunoaşterii, intrată de câteva decenii în mainstream-ul ştiinţelor sociale.

 De o remarcabila eruditie, acest dictionar al personajelor ce apar in dialogurile lui Platon este un instrument indispensabil pentru intelegerea lui Platon si a epocii lui.Pe cat de mare a fost efortul omului de filosofie Debra Nails de a construi aceasta carte fundamentala, pe atat de mult va fi inlesnit accesul nostru la universul platonician. Prosopografia – in traducere literala "inregistrarea scrisa a persoanelor", de la prosopon, "individ", "persoana", si graphein, "a scrie" – este o disciplina istorica dezvoltata in a doua jumatate a sec.

Domnia calitatii si semnele vremurilor este considerat un "magnum opus" printre textele in care Guénon se ocupa de critica civilizatiilor, asa cum Simboluri ale stiintei sacre este capodopera studiilor sale despre cosmologie si simboluri.

Publicat postum, in 1836, monumentalul tratat "Despre diversitatea structurala a limbilor" a influentat decisiv evolutia lingvisticii si a ideilor moderne despre limbaj. Aparitia lui pentru prima oara in limba romana este un eveniment extraordinar.

Exista o explicatie, un temei pentru orice, chiar si pentru Dumnezeu, spre pilda? Schopenhauer cerceteaza critic folosirea universala a principiului ratiunii suficiente, pornind de la demonstratia lui Kant privitoare la neputinta ratiunii umane de a putea sa raspunda cu temei la intrebarile metafizice, de vreme ce cunoasterea noastra e limitata la conditiile experientei.

"Visez o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului.

"Fiecare ganditor spune ceva cu rost despre natura; iar daca, luate individual, contributiile raman nule sau minore, din adaugarea tuturor iese ceva maret.

Cardinalul Henri de Lubac a consacrat aceasta carte celor trei doctrine din secolul al XIX-lea care au crezut ca se pot lipsi de Dumnezeu in incercarea de a da seama despre existenta omului si despre sensul vietii sale pe pamant: pozitivismul lui Auguste Comte, marxismul, reprezentat de clasicii sai Karl Marx si Friedrich Engels (dar si de premergatori ai lor precum Ludwig Feuerbach sau Joseph Proudhon), si vitalismul lui Friedrich Nietzsche.

Studia phaenomenologica

*

Atunci cand incearca "moartea lui Dumnezeu", metafizica reveleaza amurgul idolului conceptual pe care-l botezase, cu de la sine putere, "Dumnezeu". Abisul pe care-l descopera naruirea acestui idol, departe de a inchide problema lui Dumnezeu, o deschide, foarte larg, asupra paradoxului distantei: caci tocmai retragandu-se, in afara oricarui idol, survine Absolutul.

Monografia lui Walter Biemel este, cu siguranta, una dintre putinele carti care isi propun si totodata reusesc sa prezinte cat se poate de simplu si de accesibil gandirea lui Martin Heidegger. Insa „simplitatea" nu e obtinuta aici, precum de obicei, prin efortul specialistului de a vorbi „pe intelesul tuturor", lasand la o parte nuantele si adancimile, nu este o simplitate fatal rezumativa.

Inteligenia omeneasca nu e o misterioasa fabrica de adevaruri absolute. Ea este un factor determinant in sinul realitaiii, un centru de activitaii spontane, un creator de ficiiuni, de mituri.

Cartea de fata continua, sub raport metodologic, incercarea din Turnirul khazar, fiind prefigurata de altfel intr-un capitol din cea de-a doua editie a sa. Ea pleaca de la ipoteza ca, pentru analiza utopiei, opozitia traditionala utopictestul de auto-incluziune, pe baza caruia se poate decide in cazul unui ginditor in ce masura gindirea lui este atopica (utopica).

O data cu arderea pe rug, in anul 1600, a lui Giordano Bruno, in istorie se stinge acea epoca a gindirii in care cunoasterea era inseparabila de eros si magie, in locul ei instaurindu-se epoca stiin?xacte si a tehnologiei moderne.

60 de meditatii despre tot ce vrei si ce nu vrei: despre oglinda, despre trezitul dimineata, despre unicitate, despre destin, despre greseala, actor sau uzura; despre teritoriul lui "cah", despre nemurirea sufletului, despre minciuna, prostie sau servicii secrete; despre batranete, tehnica, comunism; despre ce inseamna sa-ti alegi viata; despre uniforma si grade, despre simbolismul orientarii, despre.

Prelegerile de tinerete ale lui Heidegger spun intr-un fel "mai mult" decat "Fiinta si timp". Descoperim in ele bogatia solului filozofic din care s-a nascut aceasta carte, iar textul de fata, mai cu seama, da o exacta marturie despre cresterea ei interioara.