Filozofie

Editie critica. Text latin stabilit pe baza a opt manuscrise. Aparat critic, traducere si comentarii de Alexander Baumgarten si Mihai Maga.

Volum distins cu premiul Pulitzer

„Despre ce este, de fapt, această carte, Gödel, Escher, Bach: Brilianta Ghirlandă Eternă, cunoscută de obicei după acronimul său, «GEB»?

În librării, GEB poate fi întâlnită pe rafturile celor mai diverse secţiuni, între care nu doar matematică, ştiinţe generale, filozofie şi ştiinţe cognitive (ceea ce are sens), dar şi religie, ocultism sau Dumnezeu mai ştie ce. De ce e atât de greu de înţeles cu ce se ocupă această carte? Cu siguranţă nu e vorba doar de lungi­mea ei. Nu, lucrul acesta se datorează în parte faptului că GEB explorează, şi nu doar într-un mod superficial, un ansamblu atât de eterogen de subiecte – fugi şi canoane, logică şi adevăr, geometrie, recursivitate, structuri sintactice, natura sensului, budismul zen, paradoxuri, creier şi minte, reducţionism şi holism, colonii de furnici, reprezentări mentale şi concepte, traducere, computere şi limbaje de programare, ADN, proteine, cod genetic, inteligenţă artificială, creativitate, conştiinţă şi liber arbitru – uneori chiar şi artă şi muzică, dintre toate lucrurile! –, încât multora li se pare imposibil să îi localizeze tema centrală.

GEB este o încercare foarte personală de a argumenta cum este posibil ca fiinţele animate să apară dintr-o materie inanimată. Ce este sinele şi cum poate apărea un sine din ceva la fel de lipsit de sine ca o piatră sau o baltă de noroi?“ — DOUGLAS R. HOFSTADTER

Antologie de Gabriel Liiceanu

„Dragomir nu-şi propusese să aibă nici un «destin cultural». Spre deosebire de Noica, ce-şi pregătea în noaptea istoriei, scriind tenace şi încăpăţânat, viitoarea ieşire la lumină ca operă, Dragomir îşi asumă dintru început istoria ca noapte eternă şi se retrage în intimul pur al luminii sale interioare. Dacă nu greşesc, cred că e singura gândire specializată filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturală prezentă sau viitoare. Gândirea lui Dragomir este neverosimil de pură tocmai pentru că nu «iese pe stradă», nu ia parte la dispute şi nu se hrăneşte din vanitatea participării la turniruri intelectuale. Ea reprezintă performanţa pură a posibilităţii de filozofare a unei fiinţe care se exersează într-o catacombă a istoriei. În frenezia lui de a înţelege totul era ceva din psihologia unui etern student care abordează Creaţia ca pe o temă şi care se pregăteşte asiduu pentru ziua în care urmează să fim examinaţi de Dumnezeu. De altfel o ştie şi o spune, în 8 ianuarie 1993, într-o formidabilă notă din carnetele intitulate Seminţe: «În fond, eu fac o teză de doctorat la Dumnezeu.» Lucrul cel mai important care s-a întâmplat în viaţa lui Dragomir este tocmai acesta: la un moment dat, şi-a schimbat conducătorul tezei. A trecut de la Heidegger la Dumnezeu.“ (Gabriel LIICEANU)

Prefață și notă biobibliografică de Gabriel Liiceanu

„Prin formaţia şi activitatea sa, Huizinga apare în cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt. El înfăptuieşte, ca şi acesta, o foarte savantă, dar totodată lipsită de pedanterie sinteză între istoria cultural-politică şi aceea artistică a Occidentului – de unde şi altitudinea discursului său, care atinge adesea sfera celor mai cuprinzătoare vorbiri despre cultura şi spiritualitatea europeană. Homo ludens stă prinsă în cumpăna dintre o nostalgie şi un ideal. Adevărul ei istoric nu este de găsit decât scormonind la rădăcinile civilizaţiei noastre; conceptul ei desăvârşit nu poate fi decât rodul unei prospecţii, al locului pe care istoria nu l-a atins încă şi unde spiritul ludic se va altoi direct pe trunchiul activităţilor fără de care nici o societate nu poate fi gândită. Formula trecerii din regnul necesităţii în cel al libertăţii are în fond un iz ludic.“ — GABRIEL LIICEANU

„Faptul că filozofia nu este o abstracţie rece, ci trăire, suferinţă şi sacrificiu pentru omenire îl ştia Nietzsche prea bine, şi a fost pentru el un exemplu. A fost condus în sus spre gheţarii erorii groteşti, dar viitorul era, în realitate, tărâmul iubirii sale, iar generaţiilor următoare, nouă, a căror tinereţe îi datorează infinitul, Nietzsche le va apărea ca o figură de un tragism plăpând şi onorabil, înconjurat cu flăcări de fulgerul acestei schimbări de epocă.“ (Thomas MANN)

În vremuri foarte recente, omenirea a învățat enorm de multe despre univers, despre trecut și despre ea însăși. Dar succesele noastre remarcabile privind cunoașterea ne-au arătat totodată și cât de puține știm: de pildă, avem acces la aproximativ doar 5 % din realitatea fizică; preistoria încă e dezvăluită, cu mii de situri ce așteaptă să fie explorate. Iar noile descoperiri din neuroștiință sunt încă la început. Așadar, ce știm, mai exact? Și ce știm acum că nu știm? Ce am învățat despre obstacolele aflate în calea cunoașterii? Trăim vremuri în care disputele legate de ce anume înseamnă cunoașterea și adevărul se adâncesc, iar aceste întrebări sunt mai importante ca niciodată. Faimosul filosof A.C. Grayling încearcă să răspundă la ele abordând trei domenii esențiale aflate la frontierele cunoașterii: știința, istoria și psihologia. O lucrare magistrală, un fascinat tur de forță, scris cu vervă, claritate și vastă erudiție.

,,Teologul elvetian Hans Kung pledeaza [...] pentru o impacare intre rationalitate si credinta crestina. Oamenilor de stiinta le recomanda, in ce priveste "ultimele intrebari", sa-l ia in consideratie, cel putin ca ipoteza, pe Dumnezeu. Pe teologi ii indeamna sa nu ignore rezultatele recente ale cercetarilor stiintifice. De ce exista in genere ceva si nu exista nimic? Ce a fost inainte de inceputul timpului? Cum a aparut viata, cand a aparut omul? Pentru a raspunde la astfel de intrebari fundamentale se straduiesc deopotriva oameni de stiinta, teologi si filosofi. De aceea, Hans Kung intreprinde in cartea sa Inceputul tuturor lucrurilor numeroase excursii la granita cunoasterii umane, sustinand cauza unei noi comuniuni intre stiinta si teologie, in ciuda perspectivelor lor diferite." Thomas Kroll

Spiritul e nemuritor, el este etern; el este așa tocmai fiindcă el este infinit, fiindcă nu este acea infinitate a spațiului, acea înălțime de cinci picioare, două picioare lățime și densitate a corpurilor, nu este Acum al timpului, cunoașterea nu este-n el de țânțari făr’ de număr, iar voința lui, libertatea lui nu-i o mulțime nesfârșită de rezistențe, nici de scopuri și activități, orice rezistențe și obstacole-ar întâmpina. Infinitatea spiritului este propria-i Ființă-în-sine, abstractă ființă în sine pură, iar asta-i cugetarea sa, iar această cugetare abstractă este infinitatea reală, actuală, iar ființa sa în sine concretă este că această cugetare este spirit.

,,Din proiectul postum al lucrării intitulate Constantele filosofice ale fiinţei, numai patru capitole pot fi identificate ca inedite. Alte patru sunt rezultatul unor studii care, vreme de mai bine de un deceniu, au fost asiduu prelucrate şi adaptate pentru a căpăta vocaţie unitară. Din chiar voinţa autorului, ultimele două (capitolele IX şi X), redactate şi acestea cu o eleganţă a stilului deloc infatuată, însă cu atât mai remarcabilă, au fost destinate unui volum aparte care, în viitorul improbabil, ar fi urmat să poarte titlul Ateismul, greu de susținut. Astfel, la încununarea întregii opere, istoricul gândirii medievale face proba, dacă mai era nevoie, a unui elan doctrinal menit să fixeze identitatea spirituală a ilustrului autor." Cristina SĂVOIU

Într-o suită de reflecții articulate în jurul marilor curente filosofice, istorico-religioase și socioculturale care au modelat civilizația creștină, începând din secolul al IV-lea și până în zilele noastre, Chantal Delsol cercetează, cu o remarcabilă luciditate, cauzele destrămării Creștinătății, precum și consecințele acestui fenomen asupra celor două domenii fondatoare ale existenței umane: morala și ontologia. Sub asaltul modernității, al ideilor raționaliste din Epoca Luminilor și al mișcării nihiliste din a doua jumătate a secolului trecut, Creștinătatea devine simbolul cetății asediate, manifestând, deopotrivă, încercări de reconciliere cu societatea actuală, dar și atitudini retractile, în spiritul conservării propriilor principii fundamentale. Răsturnarea vechilor ierarhii morale, criza profundă a conștiinței, mutațiile ireversibile ale paradigmei de gândire, metamorfoza valorilor și a normelor ce jalonau relația dintre Biserică și Stat – toate acestea constituie, neîndoios, semnele inversiunii normative a noului timp. Deși umanitatea se înclină adesea în fața cântecului de sirenă al utopiilor și al falselor speranțe, conștiința sacrului se reanimă necontenit, sub forma unei noi spiritualități.

Tot ce sustine filosofia lui Constantin Noica, ideile "devenirii intru fiinta", intreaga schema operativa a individualului, determinatiilor si generalului, pare sa nu vizeze altceva decat carente ale lumii, deficiente ale acesteia. Termenii in care Noica interpreteaza lumea sunt cei obisnuiti ai filosofiei: individual, determinatii, general, numiti aici abreviat IDG. Ei sunt termenii clasici, consacrati ai filosofiei, usor de regasit in orice breviar al lexicului filosofic. Asadar, e usor de vazut cum existenta defecta, chiar fara a fi numita explicit, este tema ce unifica filosofia lui Noica. A vorbi despre devenirea intru fiinta inseamna a vorbi despre existenta defecta. Devenirea intru fiinta este existenta defecta. Filosofia existentei defecte. Cinci conferinte despre Constantin Noica acopera, ca idee, toate aceste crize numite de Noica in numele savant al filosofiei. - Ion Militaru

Filozoful Daniel C. Dennett supune fenomenul religios unei analize cu adevărat ştiinţifice şi multidisciplinare, ţinând seama de imensa complexitate a aspectelor lui antropologice, psihologice, sociale şi istorice, și abordează frontal atât problema originilor, cât şi a semnificațiilor sale în lumea de azi. Ruperea vrăjii pornește de la convingerea autorului că, prin rolul pe care religia continuă să-l joace în conflictele sociale şi politice, ca şi în căutarea de către miliarde de oameni a sensului propriei vieţi, ea este „mult prea importantă pentru a ne putea permite s-o ignorăm“.

„Vraja“ din titlu este atât tabuul care planează asupra examinării obiective a religiei, cât și religia însăşi. Daniel Dennett își duce demersul la bun sfârşit cu un ireproşabil tact şi respect pentru adevăr.

„Surprinzător de precaut, Dennett este conştient de limitele cunoaşterii noastre actuale şi este interesat mai ales să dezvolte un plan de cercetare. Discutând ipotezele particulare cu privire la anumite religii, el se dovedește a nu fi câtuşi de puțin dogmatic.“ — American Scientist

„…Religia este naturală în sensul că nu este supranaturală, că este un fenomen uman alcătuit din evenimente, organisme, obiecte, structuri, tipare etc. care sunt supuse legilor fizicii sau biologiei și care astfel nu presupun nici un miracol… Exact asta vreau să spun. Să se observe că nu este negată existența lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu inteligent, conștient și viu care ne-a creat și care ne iubește pe noi toți – și totuși religia în sine, ca set complex de fenomene, rămâne un fenomen complet natural.“ — DANIEL C. DENNETT

Într-un survol tematic și demonstrativ clar, relevând raportul gândirii cioraniene cu filosofia în ideea descifrării acestui ethos particular care e cel al gânditorului privat, Adrian Buzdugan păstrează, pe cât posibil, o abordare echidistantă, lucidă și rafinată, fără a evita însă afirmațiile categorice, inserate în demersul care, deși afirmat subiectiv, nu e mai puțin convingător. Într-o limbă suplă și plastică, ce-l onorează pe marele stilist de care se ocupă, argumentația curge alert, iar lectura nu este doar instructivă, ci și incitantă și plăcută. Calitățile hermeneutice ale autorului sunt neîndoielnice, el oferind, prin această carte, un breviar filosofic într-o arhitectură solidă, cu distincții precis operate, explicitările variilor chei de interpretare fiind bine ancorate într-o bibliografie extinsă, densă. SIMONA MODREANU

Filozofia unei vieți simple cartografiază idei și practici ale simplității din Antichitate până în zilele noastre. Jérôme Brillaud discută mai ales concepțiile și motivațiile unor filozofi și personalități precum Diogene, Marcus Aurelius, Rousseau, Thoreau și Steve Jobs, dar și ale unor mișcări religioase și curente moderne care au îmbrățișat un stil de viață simplu. Viața dedicată simplității înseamnă liniștirea zgomotului din jurul nostru și din noi înșine pentru a putea ajunge la adevărata stare de bine. „O carte foarte pătrunzătoare, care merită să fie cu atât mai citită în aceste vremuri confuze și apăsătoare.“ — BRENDAN GLEESON

Postmodernismul contemporan este o epocă de mari contradicții existențiale în istoria mântuirii omului și a lumii: credința coexistă cu necredința, valoarea cu non­valoarea, progresul cu regresul. Tendința dominantă este recesivă, de abandonare a raportării omului la Dumnezeu, de disoluție a valorilor perene ale dreptei credințe și culturii, de transformarea omului în individ dominat de raționalismul tehnologic și de schimbarea statutului său existențial din scop al creației într-un simplu mijloc, de pervertirea libertății cu iluziile acumulării și consumismului.

În eseurile, cugetările și reflecțiile cuprinse în acest volum analizăm aspecte ale postmodernismului, referitoare la om, societate, stat, cultură și credință. Postmodernismul, de regulă este considerat un concept care definește un curent literar sau artistic, dar și o formă de gândire specifică filosofiei din vremea noastră.

Aspectul de noutate pe care îl propunem prin această monografie constă în analiza unor implicații sociale ale postmodernismului. Considerăm că postmodernismul este nu numai un curent literal sau artistic, o caracteristică a gândirii filosofice, ci mai mult decât atât este o epocă sau un eon existențial, privind omul, societatea Biserica, dreapta credință și statul într-un cuvânt o epocă în evoluția omului și a umanității, a culturii și civilizației. De aceea și abordarea problematicii analizate are un caracter interdisciplinar.

Cugetările cuprinse în partea a doua a monografiei aparțin autorului.

Dimensiunea socială, culturală și religioasă a postmodernismului este vastă și complexă, prin urmare nu poate fi cuprinsă într-o monografie. De aceea și noi considerăm cartea pe care o propunem ca fiind o simplă introducere în temă.

Ne adresăm tuturor cititorilor interesați, specialiști sau nu, să cunoască aspecte esențiale ale civilizației și culturii contemporane.

Proiectul de difuzare a Conceptelor-cheie din cultura și gândirea chineză este unul fundamental, deosebit de important pentru popularizarea în plan internațional a principiilor și textelor clasice specifice culturii chineze. Traducerile termenilor din carte sunt rezultatul comun al eforturilor depuse de intelectuali străini și chinezi; traducerile au fost realizate în mod fidel după standardele textului original, reflectând, astfel, nivelul avansat de difuzare în limba engleză a cercetărilor destinate culturii chineze. Acest proiect este cu precădere academic, dar rămâne, totodată, accesibil, fiindcă noi ne adresăm nu doar sinologilor, ci, mai cu seamă, oamenilor de rând din afara Chinei.

„Operă de moralist? Literatură? Filozofie? Poate că cel mai corect ar fi să numim paginile „Caietelor” lui Cioran jurnalul condiţiei umane. Nimeni n-a vorbit cu atâta sinceritate, cu atâta vervă și har pentru fiecare dintre noi. Niciodată inteligenţa n-a fost mai destrăbălată ca în paginile acestui Cioran în pijama, decontractat, eliberat de rigorile și eleganţa «marelui stil» din cărţile sale antume. Niciodată un necunoscut, punând pe hârtie doar pentru el cele mai necenzurate gânduri care i-au trecut prin cap, n-a reuşit să-ţi devină cel mai apropiat prieten. Nu există o altă carte pe care s-o fi recitit de-atâtea ori. O țin pe noptiera mea. Pentru că sunt convins că nimeni, în spaţiul laic al existenţei noastre, nu ne-a fost atât de aproape și nu ne-a eliberat mai eficace, dinlăuntrul singurătăţilor și spaimelor lui, de singurătățile și spaimele noastre. Dacă ar fi ştiut – când îşi rumega în acest jurnal disperările, mefienţele, dezamăgirile, apetitul şi sila de glorie, tortura plictiselii, bucuria de a trăi şi scârba de semeni – ce mulţime nesfârşită de prieteni se aduna la porţile scrisului lui!“ (Gabriel LIICEANU)

„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA)

Mult iubite Domnule Noica, Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună. De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile. Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră... Gabriel (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982)

„Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, „Jurnal de idei”)

„Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine. O grăbesc chiar. Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, „Jurnal de idei”)

Introducere și tabel cronologic de Dionisie Pîrvuloiu

„Una dintre marile cărţi despre condiţia umană.“ — GABRIEL LIICEANU

„Nici retrasă vieţuire filozofică, mângâiere comodă a unui spirit mandarin, nici viaţă politică numai, pentru care idealul este vană podoabă, ci zbatere dramatică între forma supremă a omului, înţeleptul stoic, ce ridică pe om la măsura zeilor, și tristele împrejurări ale vremii neroniene, ce-i împovărau conștiinţa târâtă în abjecţia unei epoci fără seamăn. La aceasta, intuiţia vie că trăiește un sfârșit de lume, încercarea de salvare a bunului suprem, valoarea morală, presimţirea lumii noi ce se năștea, tonul «creștin» al atâtor idei. Seneca este primul om modern.“ — GHEORGHE GUŢU

Pe copertă: Seneca cel Tânăr, în singurul portret identificat cu certitudine (marmură, prima jumătate a sec. III; figura lui Seneca este reprodusă probabil după un original din sec. I). Staatliche Museen, Antikensammlung Berlin.

Partile dialogului, pe cat sunt mai individualizate, pe atata se presupun intregitor, distincte, teologia si filosofia, ca onto-metafizica indeosebi, prin multe sunt ele insele, dar si prin mai multe, comunica. In urmare fireasca si teologul cu filosoful.

A scrie o carte despre Dumnezeu reprezinta o incercare temerara, pe care multi o vor privi cu circumspectie. Celui ce se declara ateu, o cercetare precum cea de fata i se va parea inutila de vreme ce l-ar confrunta cu obiectul negatiei sale. Cel credincios ma va intreba, probabil: „ce rost are sa incerc sa Il scrutez pe Cel-Vesnic atunci cand ma simt supravegheat, ocrotit si iubit de El?”.

Natura întreagă a apărut şi a evoluat prin coordonarea Divinităţii. Ştiinţa ateistă nu poate explica, prin teorii serioase, apariţia materiei din nimic, apoi apariţia vieţii din materia moartăşi, în final, apariţia conştiinţei umane. De fapt, ştiinţa singură nu poate, nici măcar, să ne spună ce este materia şi nici ce este conştiinţa. Spiritualitatea ne învaţă că atât materia, cât şi spiritul sunt forme de energie create de Divinitate. Toate aceste mari enigme ale istoriei naturale (şi chiar şi ale istoriei socioculturale) nu pot fi explicate decât prin existenţ

Ediție bilingvă Autoritățile lui Aristotel sunt un florilegiu filosofic de largă răspândire în universitățile europene ale Evului Mediu. El a funcționat pentru medievali ca un filtru de cunoaștere a operei aristotelice și, mai larg, a gândirii antice. Uneori iluminând și clarificând, alteori umbrind și resemnificând sursele din care s-a inspirat, acest florilegiu este azi un instrument fundamental de studiu al evoluției gândirii medievale. Dar nu ar fi deloc surprinzător ca el, prin traducere, să își reia și propria funcție originară, de studiu și citare a Filosofului.

Volumul face parte din lucrările manuscrise rămase de pe urma filozofului blăjean Ioan Miclea (1902‑1982), putând fi socotit astfel o lucrare de sertar. Legea învăță­mântului din 1948 i-a interzis să mai profeseze, iar religia greco-catolică a fost condamnată la recluziune. Profeso­rul și teologul a fost scos în afara legii pe 1 decembrie 1948, ridicându-i-se dreptul de publicare. El însă a con­tinuat să scrie cu tenacitate, furie și revoltă o mulțime de articole, studii, cărți, note de lectură, însemnări zilnice.

O analiză fascinantă a operei celor doi mari pictori făcută de unul dintre cei mai originali filozofi ai secolului trecut. Velazquez. Goya este o analiză inedită a vieților celor doi pictori în care Jose Ortega y Gasset își dezvăluie extraordinara intuiție grație căreia reconstituie profilul strict pe care-l capătă destinul fiecăruia. Studiile sînt și un prilej de a medita asupra unor chestiuni generale de metodologie a istoriei artelor, de filozofie şi de istorie, precum şi asupra avantajelor abordării artelor plastice din perspectiva filozofului, deschizătoare de vaste orizonturi. Lucrarea despre Velázquez a stîrnit o adevărată vîlvă printre specialiştii timpului său, iar cea despre Goya reprezintă o adevărată capodoperă a marelui filozof spaniol.

Paideuma occidentală se caracterizează prin urmare printr-o „furie organizată”, prin permanenta vigoare a efectului ei; paideuma orientală, prin alternanţa bruscă de calm răbdător şi extaz sălbatic, adică printr-o turbare neînfrînată. Aceasta din urmă este de o forţă incomparabil mai mare decît cea dintîi.

Tema este una interdisciplinară: nivelurile lumii în filosofia religiei (cu câteva exemple din cosmologii tradiționale) și filosofia științei. Se discută despre nivelurile realității conform noilor cercetări din știință (mai ales filosofia fizicii).

Metafizica a exercitat o influență majoră asupra istoriei filosofiei occidentale.Este considerată una din operele filosofice fundamentale și una din lucrările principale ale lui Aristotel.

Volumul îl prezintă – într-un mod critic – pe omul, intelectualul și filosoful Martin Heidegger, fără a conține însă un caracter pur biografic și fără a avea pretenția unei analize exhaustive asupra operei sale. Martin Heidegger. Interviu în revista Der Spiegel. Însemnări despre cazul Heidegger are trei părți: Martin Heidegger. Interviu în revista Der Spiegel, Martin Heidegger: Rectorul 1933-1934. Fapte și gânduri și Însemnări despre Heidegger.

Volumul de față din „Conceptele cheie din gândirea și cultura chineză” surprinde esența tradiției culturale a Chinei precum și nucleul ideologic specific acestui spațiu cultural. Acesta abordează unicitatea gândirii chineze, matrița sa structurală, sistemul discursiv care operează cu simbolurile culturale și cu modurile de expresie a gândirii chineze. De-a lungul vastei sale istorii, China și-a articulat propria tradiție culturală și propria rigoare academică de analiză, conceptele culturale și ideologice reprezentând o cristalizare a acestei tradiții și a acestui model de gândire. Odată ce va pătrunde conotațiile subtile ale termenilor analizați în acest volum, cititorul va avea șansa să înțeleagă cu adevărat și în profunzime societatea și cultura chineză precum și tipicul de gândire și de conduită al chinezilor. Cercetarea gândirii chineze presupune pătrunderea sensurile profunde ale acestor termeni specific chinezi și sublinierea adecvată a conotațiile culturale și a particularităților lor. Se cuvine așadar să selectăm, să analizăm minuțios și să traducem bogăția și varietatea ideatică a acestor concepte culturale.

Han Zhen (Director al Comitetului Academic de la Universitatea Normală din Beijing, fost Președinte al Universității de Limbi Străine din Bejing)