Istorie & Politologie

„Lectura cărţii de faţă răspunde majorităţii dilemelor ideologice care pot apare în încercarea de a da sens unui haos aparent. Şi de a înţelege rolul şi locul politicii - atât practice, cât şi teoretice - în societatea noastră. Este o carte pe care publicul românofon de pretutindeni o va putea parcurge cu folos. Efortul teoretic al lui lgor Munteanu va putea da celor care s-au rătăcit şi vor să regăsească drumul o serie de repere în funcţie de care se vor putea orienta în vremuri mai mult sau mai puţin întunecate. lar celor care vor să treacă de la vorbe la fapte, aşa cum a făcut-o deja autorul, să-şi definească misiunea.” (Cristian Pîrvulescu)

„Cel mai tragic scenariu nu a fost deloc singurul. Ideea că aceasta e soarta poporului rus, karma lui e și acum foarte populară în Rusia. Sper că această carte îi va face să se îndoiască. Nimic nu e cunoscut dinainte, nimic nu e stabilit dinainte sută la sută. Motorul istoriei este greșeala. Eroii acestei cărți fac tot timpul planuri, fac prognoze, acționează pornind de la ceea ce li se pare de fiecare dată o soco­teală precisă. Și aproape mereu acest lucru se dovedește o iluzie. Dar timpul trece și toate aceste iluzii se uită. Și eroii, și istoricii care îi studiază încep să creadă că a existat un plan de la început. Că tot ce s-a întâmplat nu e deloc o întâmplare, ci rodul intenției cuiva.”  (Mihail Zîgar)

 „Mai mult de 50 de ani, numele lui Klaus Bochmann este asociat cu dezvoltarea studiilor romanice, în special a studiilor românești, în Germania. Cu cele circa 35 de cărți și peste 200 de articole științifice publicate în limbile germană, franceză, italiană, română, engleză și prin prelegerile susținute în toate țările latine din Europa, dar și în Austria, Elveția, Rusia, Ungaria, Polonia, precum și în Cuba și Canada, Klaus Bochmann și-a creat o reputație internațională impresionantă, domeniul său de excelență fiind sociolingvistica limbilor romanice. ​

Prezentul volum reunește o serie de eseuri, ce ilustrează în mod exemplar perspectiva autorului asupra istoriei limbii și asupra politicilor lingvistice, concepute ca o interacțiune strânsă a faptelor social-politice și lingvistice. Textele (traduse  din limba germană) se adresează unui numeros public vorbitor de limba română.” (Sabine Krause)

O istorie fascinantă... O țesătură bogată de romantism, tragedie și adaptabilitate, Odessa surprinde fiecare nuanță a legendarului oraș de la Marea Neagră, oferind o fertilă meditație asupra provocărilor permanente într-un cosmopolis multicultural. (Dorri Olds)

În noua sa lucrare scrupulos documentată, King readuce la viață istoriile rușilor, evreilor, turcilor, grecilor, italienilor, germanilor și românilor, care alcătuiesc „orașul în chintesență amestecat” Odessa. Abilitatea lui King de a devoala secretele orașului – atât frumoase, cât și respingătoare – oferă o prismă fascinantă prin care acestea să poată fi observate. (Publishers Weekly)

O carte minunată plină de curaj epic, de o admirabilă erudiție, care face o sagace separare între mit și ceea ce s-a întâmplat în realitate. Capacitatea Odessei de a râde de sine însăși și scepticismul ei evident față de marile narative ale istoriei sunt printre motivele importante de a vă delecta citind despre soarta acestui oraș, sub îndrumarea delicată și vibrantă a lui King. (Peter Demetz)

„Renumitul romanist Klaus Bochmann de la Leipzig – printre altele, editorul operei Quaderni del carcere (Caietele de închisoare) de Antonio Gramsci – și cercetătorul literar Heinrich Stiehler de la  Viena – la rândul său, autor al unei biografii a lui Panait Istrati și editorul unei traduceri în limba germană a operelor lui Istrati – au oferit o soluție concisă și bine documentată pentru sarcina asumată. Bochmann tratează istoria fascinantă a limbii române, care este strâns legată de istoria evoluției populației din zona Dunării de Jos. El structurează discuția în jurul chestiunii unde a apărut limba română  și în ce măsură aceasta vizează formarea națiunii române.(…) Pentru problematizarea, implicită la Bochmann, a situării în spațiu a românilor, Heinrich Stiehler are, grație ipotezei cu privire la posibila deconectare a literaturii române de limba română, o interpretare proprie. Prezentarea evoluției literaturii debutează cu o reflecție despre spațiu, care pune la îndoială omogenitatea acestuia și, la fel ca și Bochmann, pune în discuție schimbările de frontieră și migrațiile ce constituie un fenomen suficient de frecvent în istoria românească. Critic față de anumite aspecte ale perspectivei românești, Stiehler elaborează o schiță deschisă a istoriei literare, în care este evidentă interpretarea influențelor otomane, grecești, rusești și, în cele din urmă, franceze și germane ca trăsătură specifică a istoriei literaturii române.” (Markus Bauer)

„Pasiunea, reflectată în mod științific, pentru istoria limbii române și pentru operele literare scrise în limba română și, în același timp, distanța critică față de o abordare pur național(ist)ă a obiectului de cercetare reprezintă punctele forte ale lucrării (...).” (Holger Wochele)

Potrivit unei cunoscute expresii a istoricului Gheorghe Brătianu, naţiunea română ar reprezenta un miracol istoric. Efectiv, aceasta îşi păstrează o identitate proprie, de altminteri, nu o dată pusă în discuţie, în pofida contactului constant cu popoare într-o anumită măsură diferite de ea, precum şi în ciuda faptului că împrejurările politice şi istorice au complotat mai mereu pentru a împiedica o asemenea realizare. La fel ca în numeroase alte regiuni de pe continentul european, nu sângele şi neamul au fost cele care au prevalat, ci cultura. (Francesco Guida)

Iulian Fruntașu, unul dintre cei mai sofisticați intelectuali români de la Chișinău, face un bilanț al Moldovei, la aproape trei decenii de la declararea suveranității. Fără să se inspire din cărțile lui Lucian Boia, demolatorul de mituri istorice de la București, Iulian Fruntașu este echivalentul lui la Chișinău. Între coperțile acestei cărți, veți găsi adevăruri inconfortabile
despre trecutul mai îndepărtat sau mai recent al teritoriului dintre Prut și Nistru. Iulian Fruntașu desființează narativul celor care glorifică mișcarea națională, în condițiile absenței unui naționalism și a unei conștiințe naționale românești/moldovenești. Autorul o să-i supere și pe unioniștii care hiperbolizează perioada interbelică, arătând că administrația românească a eșuat în integrarea Basarabiei în România Mare, în bună parte din cauza neînțelegerii realităților noii provincii. Cu siguranță, autorul o să-i dezamăgească teribil pe apologeții Uniunii Sovietice, dar și pe cei care eroizează mișcarea de renaștere națională din perioada Gorbaciov. Eseu asupra încremenirii este o necesară diagnoză pusă unui proiect politico-statal, în legătură cu validitatea căruia există până astăzi multe dubii. (Armand Goșu) 

Iulian Fruntașu ne oferă în Eseu asupra încremenirii o perspectivă veridică asupra istoriei spațiului dintre Prut și Nistru, mai cunoscut ca Basarabia, parțial și a prelungirii transnistriene, în ultimele secole. Parte a Moldovei istorice, care a fost o țară de frontieră, acest teritoriu a fost disputat, cucerit, integrat, reașezat geopolitic de Imperiile Otoman și Rus, care au dominat zona multă vreme, de România, Uniunea Sovietică, Rusia și Ucraina. Autorul încearcă să surprindă continuitățile și rupturile unei istorii complicate, cu implicații actuale vizibile pentru observatorii atenți. Bine scrisă, densă, provocatoare, inconfortabilă, cartea va stârni, cel mai probabil, discuții, controverse, ceea ce ar fi bine pentru o piață a ideilor cam șablonardă și, ca să preluăm o vocabulă din titlu, cam încremenită. (Dorin Dobrincu)

Demersul istoriografic al lui Iulian Fruntașu vădește mai ales darul exercițiului critic lucid, practicat la egală distanță de stereotipuri festive și de iluzii costisitoare. Dincolo de notele sale amare, mi s-a părut cu precădere elocventă scanarea deceniilor de după 1990, completată prin asumarea graduală a unui proiect unionist. În ce măsură societatea civilă din Republica Moldova, modest entuziasmată, până acum, de un asemenea proiect, va sfârși prin a se recunoaște în el, nu ne poate spune decât timpul care, ce-i drept, nu pare să mai aibă răbdare. (Teodor Baconschi)

Cine n-a citit Basarabia necunoscută poate considera că n-a citit nimic în viaţa lui.

Nu metafore şi epitete, ci documente şi argumente, mărturii şi descifrări te ghidează pe urmele înaintaşilor şi chiar a contemporanilor noştri.

O scriere foarte bine închegată, de parcă ar istorisi un basm, dar care te captivează ca un roman poliţist.

Ai impresia că trăieşti printre ei, că în fiecare zi dai bineţe lui Pan Halippa, că te poţi ciondăni cu morocănosul de Ştefan Ciobanu ori chiar merge la braţ cu fostul primar al Odesei, Gherman Pântea, din Zăicanii Râşcanilor.

Citeşti şi te simţi mai om, mai moldovean, mai basarabean.

Dar ce altă menire mai mare poate avea o carte, decât a trezi Omul din om. (Nicolae Esinencu)

Dincolo de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le înalţă oamenii bogaţi din Republica Moldova, există un alt Chişinău, nevăzut, neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.

Sunt convins că chiar în aceste clipe undeva pe birourile funcţionarilor de la primărie sunt semnate şi contrasemnate documente care vizează soarta puţinelor clădiri care au supravieţuit celor două războaie mondiale şi marii noastre indiferenţe. Dar tot noi vom fi acei care într-o zi vom fi nevoiţi să spunem cinstit că am fost nepăsători față de patrimoniul nostru cultural, şi abia atunci vom aduna toate cioburile, vom aduna toate fărâmele de poze şi vom tipări un album care probabil aşa se şi va intitula: Necunoscutul Chişinău.

Anticipăm acea tristă situație și propunem cititorului un Chișinău al nostru, necunoscut… (Iurie Colesnic)

Această enciclopedie, un capitol fundamental al istoriei Holocaustului din Ungaria, este o capodoperă a muncii lui Randolph L. Braham și Zoltán Tibori Szabó. Crimele odioase ale regimului Miklós Horthy — Döme Sztójay, care au dus la exterminarea aproape totală a populației evreiești din Transilvania de Nord și Maramureș în anul 1944, sunt analizate atent, localitate cu localitate, județ cu județ. Minuțios fundamentat prin documente de arhivă, volumul este un avertisment dat falsificatorilor acestei tragedii: fanteziile lor propagandistice sunt contrazise de realitatea cruzimii planificate și implementate de autoritățile maghiare de ocupație. (Radu Ioanid)

Entuziastul carturar de peste Prut Iurie Colesnic, realizator al unei vaste „enciclopedii” de figuri memorabile, publica acum un nou volum despre Basarabia necunoscuta… A facut astfel munca unei intregi echipe, ca pe vremuri Lucian Predescu, cel caruia ii datoram o pretioasa enciclopedie, Cugetarea, comparabila intrucatva cu ceea ce Iurie Colesnic a izbutit sa faca, in doua decenii, pentru spatiul basarabean. - Acad. Alexandru Zub

Cosmar in Balcani. Un sas transilvanean in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa relatarile lui Friedrich (Fred) Umbrich

„Care e miza mea? Am dorit să recuperez într-o manieră critică idei de stânga autohtone pentru a fundamenta curente și politici mai egalitare în spațiul românesc, dominat ideologic de curente neoliberale și neoconservatoare. Recuperarea o fac prin judecăți de valoare în stil indirect, lăsând, pe cât posibil, eroii și faptele să vorbească și nu pe mine într-un discurs avocățesc ori judecătoresc, așa cum e tentată istoriografia autohtonă. Deși tentația moralizării ori disculpării există și ea, sper că am reușit ca judecățile mele de valoare directe să fie subordonate celor indirecte. Cum stânga este asociată interesat la noi comunismului sovietic ori actualului Partid Social-Democrat, am studiat socialismul autohton de secol XIX și de la începutul secolului al XX-lea, pentru a arăta rădăcinile democratice ale socialismului. Cartea se adresează nu doar unui public academic presupus neutru, ci și celor care se revendică de la idei și moșteniri «de stânga», indiferent dacă sunt socialiști, anarhiști, social-democrați, progresiști, social-liberali, feministe, seculariști ori ecologiști.”

O monografie completă – și mai mult decât atât – despre o comunitate care încă nu și-a dezvăluit toate secretele. Scrisă cu tâlc, cu nerv și cu talent de un cercetător iscusit.” (Matei Martin)

„Această carte ne face să pășim înainte mai limpezi pe drumul cunoașterii împrejurărilor din Balcani. Întreaga istorie a aromânilor, așa cum a fost cercetată și expusă în această carte, este un exemplu pentru oricine se apropie de temă.

Acum câtva timp, chiar în 1989, domnul Nicolae-Șerban Tanașoca ţinea o comunicare intitulată Este posibilă o istorie a romanităţii balcanice? Atunci era încă un semn de întrebare, pe care eu îl șterg acum.” (Andrei Pippidi)

„[Cu machedonii] sunt probleme delicate, sunt probleme sulfuroase, sunt probleme insolubile. Dar Nicolas Trifon este singurul om pe care îl știu, pe care îl preţuiesc, care să fie atât de obiectiv, cu o înţelegere și o perfectă distribuire de accente într-o coregrafie diplomatică, în peisajul acesta al nostru, atât de ucigător prin zgomot, prin furie, prin ură reciprocă.” (Dan C. Mihăilescu)

Volumul cuprinde 96 de fotografii privind conflictul armat de pe Nistru (martie – iunie 1992), semnate de jurnalistul Nicolae Pojoga. Imaginile reprezintă o parte din mulțimea de fotografii care au figurat la timpul respectiv în presa locală și cea de peste hotarele Republicii Moldova. Album de război acoperă doar parțial evenimentele dramatice care au avut loc atât în zona de conflict, cât și în alte locuri-cheie legate, într-un fel sau altul, de narativul pseudocronologic al expunerii. Din anumite motive, fotografiile sunt însoțite de un text minimal, însumând doar locul și data evenimentului, altele fiind restabilite după cópii din ziare.

Seria Basarabia necunoscută, începută în 1993 şi continuată până astăzi, are meritul deosebit de a ne prezenta, într-o lucrare de sinteză în trei volume, întreaga galerie de personalităţi basarabene din diferite domenii, care au o contribuţie deosebită la menţinerea în spaţiul nostru vi­tregit şi înstrăinat a „focului sacru” al tradiţiei, al culturii naţionale. Autorul scoate din anonimat importante figuri, le pune opera în circuitul valoric, vorbeşte despre meritele lor de pionieri, de continuatori ai spiritualităţii româneşti, de eroi ai culturii. Basarabia necunoscută ne face cunoscută existenţa unei culturi, a unei tradiţii, a unui fir organic neîntrerupt al continuităţii. Seria reprezintă, în fond, o adevărată istorie a culturii, ştiinţei şi litera­turii basarabene. Ea a fost înalt apreciată de cititori, de critica de specialitate, de savanţi, scriitori şi oameni de cultură din Basarabia, din România şi din străinătate.

Istoria relațiilor dintre stat și biserică în Uniunea Sovietică este întortocheată și contradictorie, pe alocuri cu puseuri de thriller. Auto­ritățile comuniste mânuiau cu măiestrie biciul și cu mai puțină în­de­mânare biscuitul. Campaniile înverșunate de închidere masivă a lo­ca­­șurilor de cult erau succedate de perioade de îngăduință față de cre­dința strămoșească, considerată rămășiță a trecutului obscuran­tist atitudine nu prea firească, generată de rezistența tenace opusă de cre­­­­dincioși zelului iconoclast al entuziasmului comunist. Această carte încununează și sintetizează culegerea de documente în patru volume Ortodoxia în Moldova dezvăluie evenimentele atât dramatice, cât și, uneori, bizare, din spatele documentelor oficiale din cancelariile autorităților. Asaltarea bisericilor de către oamenii puterii și rezistența opusă de enoriași, popasurile neortodoxe ale protipendadei sovietice raionale pe la mănăstirile de maici, intrigile aproape bizantine țesute atât în mediul ecleziastic, cât și în cel ateu militant desemnat să supravegheze politic ortodoxia, alcătuiesc un mozaic impresionant de evenimente din vastul registru dintre tragic și grotesc. Este o carte despre asaltarea cerurilor de către niște forțe prea telurice și despre sfârșitul previzibil al acestei bătălii purtate sub dra­pelul raționalismului, care însă s-a dovedit a fi absurdă și, prin urmare, condamnată la eșec.

„Pe baza experienţei de guvernator al Basarabiei, Urusov a publicat nişte memorii (1907), traduse la puţin timp în franceză. Lucrarea a provocat scandal, mai ales din partea lui Gheorghi Pronin şi Pavel Kruşevan, pe care i-a învinuit ca fiind răspunzători pentru pogromul din 1903. În 1913 Pronin îl dă în judecată pentru «lezarea demnităţii», iar în urma procesului, Urusov a fost condamnat şi nevoit să stea patru luni în închisoarea de la Kaluga. ”

Ca un hot ziua in amiaza mare. Puterea in epoca postumanitatii

Asa cum functioneaza astazi, ideologia pare exact opusul ei, o critica radicala a utopiilor ideologice. Ideologia dominanta acum nu e o viziune pozitiva a vreunui viitor utopic, ci o resemnare cinica, o accep­tare a modului in care lumea e de fapt, insotita de un avertisment ca, daca vrem s-o schimbam prea mult, va urma doar o oroare totalitara. Orice viziune a unei alte lumi e respinsa drept ideologie. Alain Badiou a formulat asta intr-un mod precis si minunat: astazi, principala functie a cenzurii ideologice nu e de a zdrobi rezistenta concreta – asta e treaba aparatelor represive ale statului –, ci de a zdrobi speranta, de a denunta imediat orice proiect critic drept deschizator al unui drum la capatul caruia se afla ceva de felul unui gulag. - Slavoj Zizek

Istoria Garzii de Fier. Un fascism romanesc

Abordarea lui Traian Sandu este pasionanta: cum s-a putut construi, in jurul unei ideologii nationale, ortodoxe, salvatoare, o miscare ce cunoaste o evolutie semnificativa intre 1929 si 1932? Rolul mentorilor, al intelectualilor, universitarilor, teologilor, filosofilor apropiati de Legiune a fost studiat dupa 1990, manifestarile si practicile antisemitismului au fost analizate, dar ramanea de inteles ce anume i-a determinat pe tarani sa incline spre Legiune. Penetrarea mediilor muncitoresti va urma la mijlocul anilor 1930. Autorul subliniaza un aspect care il incita pe cititor la meditatie: rolul ritualului, uniformelor, decoratiilor, drapelelor, cantecelor, marsurilor. Tot atatea instrumente de adunare. - Catherine Durandin

Traducere din franceza Simona Modreanu. 

La 13 ianuarie 1918 armata romana s-a indreptat spre Basarabia si a atacat granita de la Ungheni, pazita atunci de o garnizoana bolsevica. La inceput, trupele romanesti nu au intampinat prea multe dificultati, astfel ca in scurt timp au inaintat spre Chisinau. In aceeasi zi, Ernest Brosteanu, generalul care conducea expeditia militara, a comunicat Guvernului Roman ca ocupase primele obiective militare. Un fost soldat de origine basarabeana al armatei tariste, Stefan Usinevici, reusise sa se intoarca acasa tocmai in acele zile, si sa devina astfel martor la sosirea trupelor romanesti la Chisinau. Intr-o carte de memorii Usinevici nota ca majoritatea populatiei din regiune primise cu un oftat de usurare venirea soldatilor romani. Drept represalii pentru decizia luata de executivul de la Iasi, Lenin a ordonat expulzarea imediata a ministrului roman de la Petersburg, Constantin Diamandi, si confiscarea rezervelor de aur ale Bancii Nationale a Romaniei, care fusesera mutate in Rusia din motive de siguranta in timpul razboiului. La 27 martie 1918, dupa 61 de zile de existenta independenta, in pre­­zenta Presedintelui de Consiliu al Romaniei si a catorva ministri, Re­pu­blica Democratica Moldoveneasca isi decreta solemn dizolvarea si unirea voluntara cu Regatul Romaniei. Cu o zi inainte Marghiloman ajunsese la Chisinau, iar orasul il revoltase si-l amuzase deopotriva datorita tabieturilor rusesti ale locuitorilor care, spunea el, se trezesc tarziu, lucreaza putin si mananca mult. 

„Bine concepută şi bine scrisă, cartea lui Ion Pop se citeşte – şi chiar se reciteşte – cu interes şi plăcere. Avangarda literară românească nu este aici doar un obiect de studiu, dar şi unul de investiţie afectivă, de miză spirituală. Avem în faţă o sinteză menită să dăinuie."

Situatia critica din toate punctele de vedere in care se afla Republica Moldova in acesti ultimi ani este de o complexitate la fel de deconcertanta ca si complexitatea istoriei care i-a dat nastere. Singurul lucru pe care il putem spune este ca locuitorii sai nu reusesc sa gaseasca raspunsuri multumitoare la numeroasele intrebari suscitate de independenta republicii lor atat de mici si de divizate, situate, pe deasupra, la hotarele unui imperiu atat de insidios precum URSS, acum pe cale de a se recompune. In randurile ce urmeaza vom cauta deci mai curand sa identificam toate aceste intrebari si sa furnizam, in masura posibilitatilor, piste de reflectie, decat sa oferim certitudini linistitoare.

Pe munte si in padure, bandele de barbati violenti si inarmati, aflate in afara controlului legii si autoritatii (de regula, femeile sunt rare), isi impun vointa asupra victimelor prin santaj, jaf sau alte modalitati. Prin asta, banditismul contesta simultan ordinea economica, sociala si politica, contestandu-i pe cei care detin sau revendica puterea, legea si controlul resurselor. Aceasta este semnificatia istorica a banditismului in societatile cu stat si clivaje de clasa. „Banditismul social” care constituie subiectul acestei carti este un aspect al acestei contestari.

Pe munte si in padure, bandele de barbati violenti si inarmati, aflate in afara controlului legii si autoritatii (de regula, femeile sunt rare), isi impun vointa asupra victimelor prin santaj, jaf sau alte modalitati. Prin asta, banditismul contesta simultan ordinea economica, sociala si politica, contestandu-i pe cei care detin sau revendica puterea, legea si controlul resurselor. Aceasta este semnificatia istorica a banditismului in societatile cu stat si clivaje de clasa. „Banditismul social” care constituie subiectul acestei carti este un aspect al acestei contestari.

„Teoreticienii de toate tipurile dau târcoale pașnicelor turme de istorici, care pasc pe bogatele pășuni ale surselor lor primare sau își rumegă publicațiile unii altora. Câteodată chiar și cel mai puțin combativ simte imboldul de a se confrunta cu atacatorii săi. Nu se pune problema că istoricii, prezentul autor aflându-se printre ei, sunt necombativi, cel puțin atunci când au de-a face cu scrierile celorlalți. Unele dintre cele mai spectaculare controverse academice au fost purtate pe câmpurile lor de luptă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că cineva care a profesat vreme de cincizeci de ani a produs, în timp, reflecțiile asupra subiectului său care au fost adunate în această colecție de articole.” Eric Hobsbawm

 „Cu cat ii tratam mai mult pe refugiati ca obiecte ale ajutorului umanitar si permitem situatiei care i-a obligat sa-si paraseasca tarile sa persiste, cu atat mai mult vor veni in Europa, pana cand tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar in tarile de origine ale refugiatilor, ci si aici. Astfel incat, confruntandu-ne cu acest dublu santaj, ne intoarcem la marea problema leninista: ce-i de facut?” Slavoj ŽIŽEK

  Fragment din volum: „In lumea noastra globala, marfurile circula liber, dar nu si oamenii: pentru a repeta, apar noi forme de apartheid. Problema zidurilor permeabile, a amenintarii de a fi inundati de straini, este strict imanenta capitalismului global: e un indicator a ceea ce e fals la globalizarea capitalista. E ca si cum refugiatii vor sa extinda circulatia globala libera de la marfuri la oameni. Dintr-un punct de vedere marxist, „libertatea de circulatie" trebuie pusa in legatura cu nevoia capitalului de forta de munca „libera" (milioane de oameni smulsi din formele lor de viata comunitara ca sa poata fi angajati in fabrici straine cu conditii de lucru foarte proaste, asa cum se intampla astazi in China sau Mexic), ca si cu libertatea cu adevarat universala a capitalului de a circula in jurul globului. Felul in care universul capitalului relationeaza cu libertatea de circulatie a indivizilor este astfel in mod inerent contradictoriu: el are nevoie de indivizi „liberi" ca forta de munca ieftina, dar in acelasi timp are nevoie sa le controleze circulatia, de vreme ce nu-si poate permite aceleasi libertati si drepturi pentru toti oamenii.

   „In aceasta serie de studii, indeosebi pe teme politice, am hotarat sa ma opresc asupra a cinci zone care solicita in acest moment o gandire clara si informata: chestiunea generala a razboiului si a pacii in secolul XXI; trecutul si viitorul imperiilor mondiale; natura si contextul in schimbare al nationalismului; perspectivele democratiei liberale; si chestiunea violentei politice si a terorii. Cu toatele au loc pe o scena a lumii dominata de doua procese legate intre ele: accelerarea enorma si continua a capacitatii speciei umane de a schimba planeta prin intermediul tehnologiei si al activitatii economice si globalizarea.” Eric Hobsbawm

Fragment din volum: „Asa cum se intampla cu statele, la fel si cu imperiile. Aici, de asemeni, Anglia si SUA sunt diferite. Imperiul - formal sau informal - constituite un element esential atat pentru dezvoltarea economica a Angliei, cat si pentru puterea sa internationala. Nu asa a stat cazul cu SUA. Cruciala pentru SUA a fost decizia initiala de a nu fi un stat printre alte state, ci un gigant continental, in cele din urma cu o populatie continentala. Pentru dezvoltarea sa, central era pamantul, nu marea: SUA au fost expansioniste dintru inceput, dar nu in maniera imperiilor maritime de peste ocean, asemenea celor castilian si portughez din secolul al XVI-lea, celui olandez din secolul al XVII-lea si celui britanic, care puteau fi, si erau bazate pe state cu dimensiuni si populatie modeste. Era mai degraba ca Rusia, care se extinsese spre exterior peste campiile unui nucleu central in Moscova, pana cand a putut sustine ca se intinde „de la mare la marea stralucitoare", adica de la Marea Baltica la Marea Neagra si la Oceanul Pacific. SUA, fara un imperiu, tot ar continua sa fie statul cu, de departe, cea mai mare populatie in emisfera vestica si al treilea cel mai populat stat de pe glob. Pana si Rusia, chiar daca e redusa la ceea ce era inainte de Petru cel Mare, ramane un gigant relativ, nu in ultimul rand din punctul de vedere al resurselor naturale disponibile pe vastul sau teritoriu. Anglia, fara imperiul sau, era si este doar o economie de talie mijlocie printre multe altele, si era constienta de acest lucru atunci cand guverna un sfert din pamantul si populatia lumii.

„Într-adevăr, noi nu scriem istorie, ci biografii, iar virtutea şi viciul se manifestă cel mai clar nu în acţiunile cele mai strălucite. Dimpotrivă, adesea, o întâmplare neînsemnată, o vorbă, o glumă arată mai bine caracterul omului decât bătăliile care lasă în urma lor mii de morţi…” Plutarh