Istorie & Politologie

Fluviile, mai mult decât orice alt drum de legătură, tehnologie sau lider politic, au modelat cursul civilizației umane. Ele au deschis frontiere, au întemeiat orașe, au stabilit granițe și au hrănit miliarde de oameni. Susțin viața, aduc pace, acordă putere și distrug capricios tot ce le stă în cale. Chiar și astăzi, fluviile sunt o forță globală puternică, crucială pentru viitorul nostru.

Istoria nu curge în linie dreaptă. Este făcută de bărbați și de femei și este uneori rezultatul întâmplării. Calea evenimentelor și a ideilor nu se întinde lin de la Tucidide, prin Machiavelli spre pace perpetuă. În locul progresului inevitabil avem parte mai adesea de starturi false, drumuri înfundate, evenimente întâmplătoare, bune intenții înțelese greșit. Prin urmare, aceasta nu este o istorie convențională a diplomației. Richelieu și Mazarin au trăit într-o lume pe care cu greu ne-o putem imagina azi, dar din vremea lor putem vedea contururile Europei contemporane. Talleyrand și Congresul de la Viena din 1815 ne aduc mai aproape de prezent. Talleyrand era produsul ancién regime, dar a fost și primul om de stat european care a vizitat America. La Congresul de la Viena a fost discutată prima dată o problemă umanitară – comerțul cu sclavi. Din acel moment încolo, problemele umanitare au făcut parte din agenda diplomatică.

Urmareste mersul istoriei in peste 140 de harti special realizate pentru acest volum, in care sunt consemnate evenimente si marcate itinerare pe mare si pe uscat. Casete cu informatii si grafice te ghideaza prin momentele-cheie ale istoriei din timpuri stravechi pana in prezent.

Impresionantul spectacol al istoriei Aceasta Istorie ilustrata a lumii iti incita simturile. Iti trezeste mintea din amorteala si te face sa constientizezi forta trecutului intr-un mod coerent, amuzant si inspirat. Paginile ei sunt pline de dinamism, scanteietoare, mult mai vii decat in orice alta istorie universala.

O istorie magistrala care demonstreaza ca Iluminismul nu a fost o perioada preocupata doar de ratiune, ci si de cautarea unor mijloace practice prin care sa fim mai fericiti. Una dintre perioadele formative ale istoriei Europei si chiar a lumii, Epoca Luminilor este sursa valorilor occidentale moderne si seculare: toleranta religioasa, libertate de gandire, libertate de scriere si a presei, argumente rationale, coroborate de dovezi. Dar, daca asa stau lucrurile, de ce, la peste 300 de ani de la inceputul lui, Iluminismul este atat de gresit inteles ca expresie a unei ratiuni lipsite de suflet?

Urmarind traiectoria extraordinara a vietii marelui general roman, Goldsworthy nu doar ca ii acopera realizarile de orator carismatic, comandant cu numeroase cuceriri la activ si dictator puternic, dar prezinta si perioade mai putin cunoscute in care a fost mare preot al unui cult exotic, prizonier al piratilor, seducator nu doar al Cleopatrei, ci si al sotiilor a doi dintre principalii sai rivali politici si rebel condamnat in propria tara.

De la cofondatorul cliodinamicii, stiinta interdisciplinara revolutionara a istoriei, o explicatie de ansamblu a traiectoriei omenirii. In 2010, cand revista Nature le-a cerut oamenilor de stiinta importanti sa ofere o previziune pentru urmatorii zece ani, Turchin a afirmat ca America se afla intr-o spirala de dezintegrare sociala care ar putea duce la prabusirea ordinii politice in jurul anului 2020. Timpul a dovedit ca predictia lui a fost foarte aproape de adevar, iar volumul de fata prezinta de ce.

Secolul XX este perioada din istorie despre care stim cel mai mult. O poveste epica geopolitica, trecand prin Primul Razboi Mondial, Marea Criza, al Doilea Razboi Mondial, Secolul American si caderea Zidului Berlinului. Povestea nu ne conduce insa spre lumea in care traim acum, acest secol XXI ametitor, prinsi intr-o retea a supravegherii constante, a concurentei nejustificate, in mijlocul unui tsunami de lucruri marunte si de ocazii nesperate. A venit momentul, prin urmare, pentru o noua perspectiva. Avandu-l drept ghid pe John Higgs, iesim de pe calea batuta si cutreieram prin unele cotloane mai putin luminate ale secolului XX, explorand atat teritorii cunoscute, cat si mai putin cunoscute, descoperind abordari cu totul inedite in drumul nostru catre prezent.

Cele cinci secole de la dispariția Imperiului Roman în Occident (476) până în anul 1000 sunt decisive pentru formarea Europei. În această perioadă, dinastia carolingiană a realizat prima încercare de unificare, amestecând tradițiile germanice, clasice și creștine. Mai târziu, mai ales după Tratatul de la Verdun (843), deriva proiectului imperial al lui Carol cel Mare a făcut loc sistemului social și politic care a caracterizat Europa la începutul mileniului: feudalismul.

Venite din nordul Europei și fugind de frig și de lipsa resurselor, popoarele germanice s-au deplasat spre sud și spre est în primele secole ale erei noastre, până când au ajuns la granițele Imperiului Roman. Acolo, unele dintre aceste popoare s-au grupat și au format nuclee mai mari și mai puternice. Imediat ce s-au simțit suficient de puternice sau prea amenințate de avansurile înfricoșătoare ale hunilor, au decis să treacă frontiera. Între secolele al III-lea și al V-lea, afluxul masiv de clanuri germanice pe teritoriul roman a dus la prăbușirea finală a Imperiului de Vest (476). Regatele germanice care s-au ridicat pe ruinele acestuia – vizigoți, ostrogoți, vandali, longobarzi și franci, pentru a le numi doar pe cele mai proeminente – au modelat personalitatea Europei Occidentale în timpul Evului Mediu...

Apogeul Imperiului Roman (27 î.Hr. - 235 d.Hr.) este una dintre cele mai importante perioade din istoria antică: perioada lungă și continuă de pace asigurată de împărați a dus la o mare prosperitate economică, care a avut drept rezultat, de exemplu, înfrumusețarea orașelor imperiului, Roma fiind cazul cel mai relevant. Cu toate acestea, în spatele imaginii de stabilitate transmisă de perioada de apogeu a imperiului, umbrele au stat la pândă, cum ar fi cele care au dus la impunerea definitivă a modelului de monarhie militară la sfârșitul epocii Severilor – începând cu anul 235 – lăsând loc unei perioade de criză politică ce aproape a pus capăt imperiului.

Spre deosebire de splendoarea atribuită de istoriografie perioadei de glorie a Imperiului Roman, contextul politic al perioadei finale a acestuia tinde să fie descris în termeni de „declin”, „ruptură” și „decădere”. Între secolele al III-lea și al V-lea, Imperiul Roman a intrat într-o fază de stagnare militară și a devenit mai defensiv din cauza frecventelor incursiuni ale popoarelor germanice. Toate acestea, împreună cu creștinarea intensă a imperiului, au făcut ca aceste secole să fie văzute ca o perioadă de ruptură cu trecutul clasic al Romei și al supremației sale. Volumul de față trece în revistă evenimentele din această perioadă istorică și le prezintă mai degrabă ca pe o tranziție lentă către Evul Mediu decât ca pe o perioadă de decădere.

Evenimentele Bizanțului sunt unice în istorie și au o importanță neobișnuită, căci în acest Imperiu Roman de Răsărit au supraviețuit într-o sinteză perfectă, până în secolul al XV-lea, cultura greacă și politica romană. Repercusiunile sale urmează o linie care continuă până în zilele noastre: Bizanțul a reușit să transmită lumea clasică, într-o reinterpretare aparte, în Evul Mediu european și în Renaștere. Mileniul de splendoare a acestui imperiu, situat la răscrucea dintre Orient și Occident, dintre lumea clasică și Evul Mediu, a fost evidentă în energia cu care, de exemplu, a recucerit părți din Europa de Vest ocupate de barbari sau în rezistența cu care s-a apărat de atacurile persane, slave și otomane. Acest volum introductiv în Imperiul Bizantin trece în revistă principalele repere ale acestui stat extins care reprezintă un capitol splendid și irepetabil al istoriei. Imperiul supraviețuiește în Orient.

Celebritatea, cu strălucirea ei de neon şi pozele selfie, ne pare un lucru hipermodern. Dar cei faimoşi ne-au încântat, incitat şi oripilat de mult mai multă vreme decât ne-am putea noi da seama. Fie că a fost vorba de scandalosul lord Byron, a cărui poezie ducea admiratoarele în delir erotic, sau de actriţa franceză Sarah Bernhardt, care avea un cimpanzeu, un picior de lemn şi dormea într-un coşciug şi care a pornit o duşmănie violentă cu fosta ei prietenă cea mai bună, sau de Edmund Kean, uimitorul actor shakespearian al cărui orgoliu monstruos şi alcoolism teribil l-au făcut să fie aproape omorât de propriul public – lista starurilor ale căror cariere s-au consumat cu flacără înainte de Epoca Televiziunii este lungă şi extrem de variată.

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura in 1998 Daunele aduse mediului, schimbarile climatice, globalizarea, cresterea rapida a populatiei si alegerile politice neintelepte au fost factorii care au dus la disparitia unor societati in intreaga lume. Cu toate acestea, unele au gasit solutii si au rezistat. La fel ca si in alte lucrari ale sale, Diamond urmareste tiparul fundamental al catastrofei si tese o teza globala cuprinzatoare printr-o serie de naratiuni istorico-culturale fascinante. Colapsul se muta de la culturile polineziene de pe Insula Pastelui la infloritoarele civilizatii americane ale indienilor Anasazi si ale mayasilor si in cele din urma la colonia vikinga din Groenlanda. Probleme similare celor cu care ne confruntam astazi au produs deja dezastru in Rwanda si Haiti, cu toate ca Australia si China incearca sa faca fata in moduri inovatoare. In ciuda bogatiei aparent inepuizabile a propriei societati si a puterii politice de neegalat, au inceput sa apara avertismente serioase rau-prevestitoare chiar si in zone protejate precum Montana.

Acum 2 500 de ani, civilizatiile acestei lumi au intrat intr-o noua era revolutionara care a dus la inlocuirea vechii ordini si a pus bazele lumii noastre de azi. In fata marilor transformari sociale de pe trei continente, au aparut noi forme, radical diferite, de guvernare, s-au dus razboaie grele pentru comert, religie si ideologie, noi credinte au fost folosite drept liant pentru a unifica mari imperii. Istoria Romei si a Chinei, a Greciei si a Indiei - povestea lui Constantin si a lui Confucius, a lui Qin Shi Huangdi si a lui Hannibal - sunt incidente interconectate in mijlocul unei drame mai cuprinzatoare.

În această carte cu totul inedită, Sean McMeekin marchează o schimbare fundamentală de optică în ceea ce privește abordarea lui Stalin ca aliat în cel de-al Doilea Război Mondial. Singurul lucru care l-a diferențiat pe Stalin de Hitler, susține autorul, este faptul că a fost un criminal de succes. Odată Hitler mort, iar al Treilea Reich în ruine, Stalin a creat un nou imperiu comunist imens. Printre posesiunile lui se aflau Cehoslovacia și Polonia, a căror soartă îi determinase pe occidentali să pornească împotriva naziștilor, și, desigur, China și Coreea de Nord, ramificații ale imperiului comunist care rezistă și azi.

Până în momentul în care Planul Barbarossa a realizat un adevărat miracol de relații publice, transformându-l într-un aliat al Occidentului, Stalin omorâse milioane de oameni, încălcase orice normă de comportament internațional, invadase la fel de multe țări ca și Hitler și luase cu forța mari teritorii pe care avea să continue să le stăpânească. Într-un sens mai larg, conflictul global a fost alimentat nu doar de agresiunea germană și japoneză, ci și de mașinațiunile lui Stalin, orchestrate pentru a provoca războaie de uzură între puterile capitaliste în Europa și în Asia. Pe parcursul războiului, Stalin a ales să facă doar ceea ce urma să fie în beneficiul propriului regim, necontribuind la efortul împotriva Japoniei până în ultimele zile ale conflictului. Mai presus de orice, „Războiul lui Stalin” dezvăluie detaliile șocante ale modului în care guvernul SUA (în detrimentul propriu și al aliaților săi) a alimentat mașina de război a lui Stalin, aprobând necondiționat orice solicitare sovietică.

Un istoric premiat care disecă regimurile de teroare ale lui Hitler și Stalin și arată gradul de brutalizare extremă la care au supus lumea din jurul lor.

Doi dintre tiranii secolului XX se deosebesc de restul prin cruzimea și gradul în care au influențat cursul istoriei. Aliați pentru scurtă vreme în cel de-al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler și Iosif Stalin au încercat apoi să se anihileze reciproc în campanii de dimensiuni nemaivăzute de lumea modernă, afectând deopotrivă civili și soldați. Milioane de kilometri pătrați din Europa de Est au fost distruși în încleștarea lor pe viață și pe moarte, milioane de vieți au fost sacrificate.

Laurence Rees a cunoscut mai multe persoane care au trăit experiența de a lucra pentru Stalin și Hitler decât orice alt istoric. Folosind mărturiile lor, a compus un portret comparativ al răului, în care idealismul este poluat de pragmatism sângeros, iar suferința umană este folosită fără jenă pe post de instrument politic. Este o descriere uluitoare a două regimuri lipsite de ancoră morală și menite a se distruge unul pe altul, dar și pe cei prinși în câmpul magnetic vicios al conducerii lor.

De ce Italia se numeşte Italia? De când datează reţeta de curry? Ce personaje istorice ar avea mai mult succes dacă ar da o spargere la un cazinou? Cine a fost cea mai bogată persoană din istorie? Când a căzut prima zi de luni? Care au fost cele mai ciudate proceduri medicale din istorie care au funcţionat de fapt? Cât de multă balegă de cal se afla pe străzile Londrei în timpul dinastiei Tudor? Cât de rapid era sistemul poştal chinezesc? Ce lucruri sunt corect înfăţişate despre Epoca Pietrei în Familia Flintstone? Cine dă numele epocilor istorice şi cum se va numi epoca noastră peste 100 de ani? Cum ştim cum vorbeau oamenii în trecut? Cât de vechi este limbajul semnelor?

După cucerirea Italiei, Roma și-a îndreptat privirea spre Marea Mediterană. Curând au apărut primele conflicte de interese cu puterile regionale, ceea ce a dus la confruntări prelungite, cum ar fi războaiele punice și macedonene. Roma a ieșit victorioasă din toate, iar la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr., domina bazinul mediteraneean. Cu toate acestea, aceleași cuceriri au dus la o criză profundă în republică. Rivalitatea dintre aristocrația tradițională și noii îmbogățiți, nevoile plebei urbane în creștere și cererile aliaților romani pentru drepturi politice, coroborate cu ambiția unor lideri politici, au sfârșit prin a rupe echilibrul de putere pe care se baza Republica romană.

De-a lungul istoriei, puține personalități au stârnit atât de mult interes și fascinație ca Alexandru cel Mare (356–323 î.Hr.). În cuceririle sale, regele macedonean a ajuns până în India, a străbătut mii de kilometri prin lumea cunoscută și i-a învins pe puternicii persani. Dar imperiul lui Alexandru cel Mare nu a supraviețuit morții premature a cuceritorului său: generalii săi au împărțit vastul teritoriu și din noile lor regate au inaugurat epoca elenistică. În cele trei secole pe care s-a întins această perioadă, cultura și civilizația greacă s-au răspândit în întreaga lume, iar teritorii atât de eterogene precum Mesopotamia și Egiptul au fost elenizate. O fuziune de culturi care, fără îndoială, a îndeplinit visul de universalitate al lui Alexandru.

Puține episoade istorice au fost la fel de strălucitoare ca Atena din secolul al V-lea î.Hr., condusă de Pericle. În decursul câtorva decenii, capitala attică a instaurat democrația - o invenție fără precedent – a întreprins construcția marilor temple de pe Acropole, a creat tragedia și comedia, a dat naștere unui nou tip de filosofie morală și politică și a adus artele la cea mai înaltă expresie. Acest volum cuprinde principalele repere ale Atenei lui Pericle, care mai întâi au făcut din ea un polis hegemonic, după victoria în Războaiele medice, și, mai târziu, au adus-o în fruntea unui imperiu care avea să domine estul Mediteranei până la înfrângerea sa în timpul Războiului peloponeziac.

O trecere în revistă a istoriei originilor Romei ne conduce de la întemeiere mitică a orașului până la instaurarea Republicii în 509 î.Hr., trecând prin perioada monarhică. Primele secole ale Republicii au fost turbulente, dominate de tensiuni sociale între patricieni și plebei, de războaiele de cucerire a peninsulei italice și de dificultatea de a stabili noi instituții de guvernare care să contribuie la pacea socială. Cu toate acestea, marile victorii obținute au pus Roma pe drumul spre o viitoare expansiune în bazinul mediteraneean.

În 1650 î.Hr., regele Minos conducea civilizația minoică bogată și rafinată spre perioada celei mai mari înfloriri. Două secole mai târziu, micenienii, moștenitorii măreției minoice, ne-au lăsat mărturie episoade istorice memorabile, cu eroi și teritorii cu nume mitice, cum ar fi Troia, Agamemnon și Micene. Cu toate acestea, sosirea popoarelor invadatoare din nord au aruncat Grecia într-o epocă întunecată și haotică, din care nu a ieșit decât în perioada arhaică (secolele VIII–VI î.Hr.). La sfârșitul acesteia, semințele valorilor culturale și politice care aveau să definească Grecia clasică fuseseră deja sădite.

Acum 5000 de ani, oamenii care trăiau în regiunea supranumită Cornul abundenței au pus bazele a ceea ce noi, cei de acum, înțelegem prin civilizație. Această carte ne oferă o plimbare prin istoria Egiptului antic și a regatelor mesopotamiene, în care vom cunoaște personajele, momentele, orașele și tradițiile care au dus la formarea primelor imperii din istorie.

1948 este primul an al comunismului românesc şi este momentul în care Biserica Română Unită cu Roma este lichidată, prin actul gangsteresc al puterii de la București. Solidă, precisă şi memorabilă în judecățile ei, cartea lui Cristian Vasile reconstituie contextul unei execuții politice. Legată de Vatican, inamic ideologic al Kremlinului, atașată de Iuliu Maniu şi de Partidul Național din Transilvania, ostilă înregimentării ideologice totalitare, Biserica Greco-Catolică era un dușman care se cerea lichidat. Martiriul episcopilor uniți, beatificați în urmă cu câțiva ani, este cea din urmă pagină din această istorie tragică. Reeditarea volumului esențial al lui Cristian Vasile participă la un efort de redescoperire al memoriei suferinței, ocultate sub comunism.

De ce s-au preocupat strămoșii noștri să facă artă? Ce însemna arta pentru ei și pentru noi, astăzi? De ce este arta importantă? Charlotte Mullins aduce arta la viață prin poveștile celor care au creat-o și, mai important, lărgește grupul celor incluși, creând un peisaj al artei divers și fascinant. Ne arată cum arta ne poate ajuta să vedem lumea diferit și să ne înțelegem locul în ea, cum ne permite să ne exprimăm, ne alimentează creativitatea și cum contribuie la starea noastră de bine.

Nici o altă figură din istoria secolului XX nu cere o înțelegere biografică mai clară și mai aprofundată decât Adolf Hitler și nici o perioadă nu este mai importantă decât cel de-al Doilea Război Mondial. În acest al doilea volum al biografiei canonice scrise de Ian Kershaw, îl descoperim pe Hitler la apogeul puterii sale, idolatrizat de milioane de germani pentru faptul de a fi salvat națiunea de o catastrofă economică. Partidul nazist, forțele armate, cartelurile industriale și funcționarii publici veneau cu toții „în întâmpinarea Führerului“. Între timp, Hitler era hotărât să își realizeze viziunea mefistofelică: subjugarea Europei sub stăpânirea Reichului de O Mie de Ani și, în acest proces, anihilarea evreilor.

Lectiile istoriei. Studii despre 5000 de ani de istorie, cultura si civilizatie umana Un studiu concis al culturii si al civilizatiei omenirii, Lectiile istoriei este rezultatul muncii de o viata a istoricilor castigatori ai Premiului Pulitzer Will si Ariel Durant, care, in paginile acestei carti, au reusit sa prelucreze pentru cititor imensa cantitate de informatii si experienta dobandita in urma celor patru decenii in care si-au conceput lucrarea lor monumentala in zece volume The Story of Civilization (Povestea civilizatiei).

Primul Război Mondial a fost un dezastru copleșitor în care și-a avut originea orice eveniment important al secolului XX. Au murit 14 milioane de combatanți, au fost distruse patru imperii și chiar și imperiile câștigătorilor au fost rănite mortal.

Cu „Primul Război Mondial”, Norman Stone, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai secolului XX, a realizat sarcina aproape imposibilă de a scrie un volum de dimensiuni reduse care să includă tot ce a avut mai important acest război epic. O istorie captivantă, a cărei concizie îi subliniază bogăția de detalii, „Primul Război Mondial” al lui Stone este povestea genial spusă a războiului care a creat lumea modernă.