Istorie & Politologie

Un mileniu de imperiu si rascrucea dintre Rasarit si Apus, dintre clasic si modern, o civilizatie a contrastelor, a crestinismului ortodox si a paganismului, a invataturii clasice elene, a puterii romane si a fundalului islamic.

Daca exista cu adevarat o mostenire, este lectia despre puterea unei societati de a folosi fiecare invazie pentru avantajul sau, punand populatiile navalitoare sa se lupte intre ele sau acceptandu-le intre granitele sale, integrandu-le in propriul sistem religios si cultural.

„Noua Hagia Sofia, sfintita la 27 decembrie 537, a fost una dintre cele mai scumpe constructii ridicate vreodata, insa costul este deplin motivat, tinand seama de splendoarea ei, care trezeste atata admiratie. Domul, inalt de cincizeci si cinci de metri, domina strazile din jur, fiind probabil vizibil de la mare distanta, chiar si de pe navele din largul marii. Interiorul era chiar si mai impresionant, prin sentimentul coplesitor creat de dimensiuni si de spatii. Efectul era potentat de mozaicurile care acopereau in intregime bolta si de coloanele din marmura de diverse culori – rosii, purpurii si verzi – care sustineau galeriile. Prin cele patruzeci de mici ferestre aflate de jur imprejurul domului, lumina patrundea in cladire din diverse unghiuri, la diferite ore ale zilei, scaldand in raze orbitoare mozaicurile de aur si coloanele din marmura. Nu e de mirare ca Iustinian a fost extrem de incantat de noua lui catedrala. Se spune chiar ca s-ar fi laudat ca nu-i era cu nimic mai prejos lui Solomon, regele din Vechiul Testament care inaltase Templul de la Ierusalim.

[…]

Regimul venit la putere in Germania anilor 1930 se considera capabil sa reziste o mie de ani si cu greu a implinit doisprezece. Bizantul, in schimb, a depasit pragul de un mileniu. Cum a fost posibil? In primul rand, Crestinismul a impus in Bizant modelul unei combinatii de autoritate politica si religioasa a unui sef unic al statului, ceea ce a sustinut stabilitatea politica. In al doilea rand, aceasta autoritate isi invita supusii sa-si exprime consimtamantul pentru fiecare nou conducator, oferindu-le o relatie surprinzator de directa cu el. In al treilea rand, autoritatea punea la dispozitie servicii publice care satisfaceau in buna masura nevoile esentiale ale cetatenilor si promova un etos spiritual care le captiva inimile si mintile. Si, nu in ultimul rand, Bizantul a dezvoltat o noua forma de arta si de arhitectura, care cauta sa exprime vizual imaterialul si spiritualul.“

Jonathan Harris reviziteaza istoria Bizantului dintr-o perspectiva noua si poate nu intamplator extrem de actuala. Imperiul din rasaritul Europei a fost exceptional de longeviv. Care sa fie explicatia, se intreaba istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populatii, de multe ori puternice si agresive, cu armate capabile sa distruga orice opozitie. Si se pare ca solutia salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dusmanilor in aliati si apoi integrarea lor in imperiu.

Jonathan Harris este profesor de istorie a Bizantului la University of London.

Lumea întreagă a fost uimită când Prințesa Diana s-a dovedit a fi o mamă bună și afectuoasă. Ea a constituit o excepție: Familia Regală a Marii Britanii este cunoscută mai curând pentru relațiile reci și chiar tensionate dintre generațiile de părinți și copii. Încă din vremea Reginei Victoria și a Regelui George al VI-lea, părinții și-au exprimat în mod fățiș dezamăgirea față de moștenitori. David Cohen folosește materiale noi și documente descoperite recent, ce datează încă din vremea dinastiei Tudor, și realizează în Educația regală o combinație captivantă între istorie și telenovelă.

„O bogăție de anecdote – de la lecțiile de scrimă până la faptul că Prințul Charles a avut valet de la vârsta de trei ani.“ Sunday Times

Adevărul pe care îl spun Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu este limpede, clar, orbitor, şi tocmai din acest motiv îi sperie pe cei care, îngrămădinduse unii lângă alţii, murmură bleg, abia mişcându-şi limba: „Păi cum, da’ chiar aşa, navea regimul nimic bun?“ Răspunsul meu este: da, avea ceva bun. Arată clar splendoarea anilor când demonismul nu triumfase încă! Da, avea ceva bun: îi făcea pe oameni să iubească cultura de pe vremuri, scriitorii şi pictorii de odinioară, filosofii de demult şi secolele când oamenii nu dispuneau încă de oameni cum dispune un măcelar de marfa lui. Toma Pavel

Titlul acestei investigaţii de o acută actualitate şi de o casantă luciditate ar fi putut fi Cartea îngrijorărilor. Dincolo de excepţionala informaţie — adică dincolo de caracterul istoric, informativ, documentar şi ideologic — ea este un sever avertisment la adresa fascinaţiei reprezentate în lumea de azi de revenirea demonilor nihilişti. Obsesia mesianică, vraja puterii absolute, anihilarea individualităţii umane şi a democraţiei, cultul presupus eroic al terorii, al masificării primitive, al radicalismului bazat pe sacrificiu, într-un cuvânt, „noul universalism politic“, sunt demontate admirabil, deodată cu primejdiile stângii fasciste ce pare să fi invadat mediile intelectuale atât din Vest, cât şi din Est. Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu propun o profundă lecţie de hermeneutică istorică şi politică într-un moment când totalitarismul incandescent — „pasiunea revoluţionară“ cu nuanţe involuntar religioase — îşi ascute din nou cuţitele. Lenin se relevă a fi, în dialogul celor doi şi în analizele lor, numele de cod al eternei fascinaţii a autodistrucţiei în lumea modernă. Mircea Mihăieş

Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu, prin noua lor carte, despre Lenin şi leninism, intră în descrierea şi analiza unuia dintre fenomenele cele mai importante ale secolului al XX-lea. Într-adevăr, care este cheia acestui secol, dacă există vreuna: Primul Război Mondial, totalitarismul de dreapta, totalitarismul de stânga? Secolul al XX-lea, răspund cei doi cercetători, a fost al lui Lenin, căruia totalitarismul în întregul lui, adică de la Stalin şi Hitler la Mussolini şi Mao, ba chiar la radicalismul islamist extremcontemporan, îi datorează mult. Situaţi în miezul fenomenului leninist, cei doi eminenţi cercetători urmăresc atât problema originilor acestuia în marxism şi în structura lui de religie secularscientistă, cât şi problema consecinţelor lui istorice. Cu alte cuvinte, studiind atât fenomenul originar, cât şi dictatorii care au ieşit din mantaua lui Lenin, autorii trasează conturul uriaşului experiment social, de natură criminală, căruia şi noi, cei din România, iam fost victime. Scrisă clar şi direct, foarte curajoasă şi foarte documentată (unul dintre meritele ei este valorificarea la zi a bibliografiei pe tema totalitarismului de extremă stânga), cartea lui Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu este, implicit, o pledoarie pentru valorile liberal-democratice. Marta Petreu


Este cartea pe care ar fi trebuit să o citească Lenin pentru a înţelege destinul leninismului. Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu au adunat, cu o erudiţie remarcabilă, piesele — unele inedite — din dosarul uneia dintre cele mai radicale şi mai criminale ideologii a timpurilor moderne.
Cartea lor este o arheologie a răului politic. Ea pune în dialog evidenţele istorice cu interpretările academice pentru a ne dezvălui o naraţiune profund tragică, a unor oameni care au fost, fiecare în felul său, sub vremuri. Cătălin Avramescu

Marius Stan. Politolog şi redactor-şef al revistei History of Communism in Europe. Începând cu 2006 s-a ocupat de studierea istoriei regimurilor comuniste. Este autorul multor articole academice şi lucrări colective asupra istoriei recente a României, precum şi al unor articole de presă culturală pe teme de istorie politică şi intelectuală. Din 2014 este fotojurnalist la Radio Europa Liberă. Coautor, împreună cu Mihai Burcea şi Mihail Bumbeş, al Dicţionarului ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul Central: 1948–1989, Iaşi, Polirom (vol. I/ 2009; vol. II/ 2011). Coautor, împreună cu Adam Burakowski, al volumului Kraj smutny pelen humoru. Dzieje Rumunii po 1989 roku/ O ţară tristă plină de umor. Istoria României după 1989, Editura TRIO, Varşovia, 2012. Coautor, împreună cu Vladimir Tismăneanu, al volumului Dosar Stalin. Genialissimul generalissim, Curtea Veche Publishing, 2014, 2016.

Vladimir Tismăneanu. Profesor de ştiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase cărţi, între care The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (University of California Press, 2012, trad. rom. Humanitas, 2013), Despre comunism. Destinul unei religii politice, Arheologia terorii, Irepetabilul trecut, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Fantasmele salvării, Fantoma lui GheorghiuDej, Democraţie şi memorie, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel. Coeditor, împreună cu Dorin Dobrincu şi Cristian Vasile, al Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Humanitas, 2007). Coeditor, împreună cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History (Central European University Press, 2012). Coautor, împreună cu Mircea Mihăieş, al volumelor Vecinii lui Franz Kafka, Balul mascat, Încet, spre Europa, Schelete în dulap, Cortina de ceaţă şi O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu. Editor, între 1998 şi 2004, al trimestrialului East European Politics and Societies (în prezent membru al Comitetului Editorial). În 2006 a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.

De la era glaciara la Razboiul Rece si dincolo de el, de la Reykiavik la Riga, de la Arhimede la Einstein, de la Alexandru la Eltin, totul intr-o singura carte gandita de Norman Davies pentru a spune istoria Europei. Stilul narativ captivant al cartii stabileste de la bun inceput amplasamentul geografic si cronologic unde se desfasoara dramele istoriei europene. Textul a fost conceput pe mai multe nivele diferite. Cele douasprezece capitole narative cuprind intregul trecut al Europei, din preistorie si pana in prezent. Acestea se concentreaza treptat asupra trecutului indepartat in Capitolul I, care acopera primii cinci milioane de ani, pentru ca apoi Capitolele XI si XII, care se refera al secolul XX, sa consacre cam o pagina fiecarui an. Fiecare capitol contine o serie de "casete", care contin informatii parca luate cu un teleobiectiv si care ilustreaza teme specifice, ce au aparut de-a lungul timpului cronologic. Fiecare capitol se termina cu o imagine de ansamblu a intregului continent, luata dintr-un anumit unghi. Rezultatul general poate fi asemanat cu un album de poze din istorie, in care imaginile panoramice se combina cu acelea detaliate si cu prim-planurile. 

In 1899, Calpurnia Virginia Tate are 11 ani si se intreaba de ce sunt, oare, lacustele  galbene din Texasul sau natal mai mari decat cele verzi. Cu putin ajutor din partea ursuzului sau bunic, un pasionat naturalist, Calpurnia afla ca lacustele verzi sunt mai usor de vazut in iarba uscata, fiind, asacar, mancate inainte de a creste mai mari. In timp ce exploreaza natura inconjurtoare, Calpurnia dezvolta o relatie foarte apropiata cu bunicul sau, reuseste sa depaseasca obstacolele convietuirii alaturi de sase frati nabadaiosi si invata ce inseamna sa fii domnisoara la inceputul secolului XX.

"O descoperire neobisnuitia" este unul dintre cele mai incantatoare romane istorice pentru adolescenti din ultimii ani... Incercarile personajului principal de a-si gasi locul intr-o lume a curiozitatii intelectuale sunt pline de prospetime si umor, sublectul fiind foarte actual astazi. The New Yorker

Cartea lui Hillary Rodham Clinton relateaza evenimentele carora a trebuit sa le faca fata in cei patru ani cat a fost secretar de stat al SUA si care i-au conturat o viziune proprie asupra viitorului.

„O opera subtila, minutios rafinata." —THE NE14, YORK TIMES
„O relatare limpede si adesea captivanta." —THE WASHINGTON POST
lectura bogata si convingatoare." --FOREIGN AFFAIRS
„Doamna Clinton reuseste sa prevada viitorul analizand istoria." HANDELSBLATT (GERMANIA)
„O relatare valoroasa a istoriei." --THE HOUSTON CHRONICLE
„Scriere fascinanta." — NEDERLANDS DAGBLAD (OLANDA)
„Interesanta si captivanta." — SYDNEY MORN1NG HERALD (AUSTRALIA)
„Vioaie." —ENTERTAINMENT WEEKLY
„Profunzime indiscutabila." — FINANCIAL TIMES (MAREA BRITANIE)
„O poveste uimitoare... Mai presus de toate, este evidentiata perseverenta de exceptie a doamnei Clinton." — THE GUARDIAN (MAREA BRITANIE)

     Colectia Corint Istorie continua seria de carti care dezbat problematica islamista cu volumul “ISlamISm. Planul secret de creare a califatului” de Glenn Beck – carte pentru adulti.

    Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a stralucit prin stil, prin inteligenta, bun-gust si subtilitatea conversatiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvantati nu numai cu avere si ranguri, ci si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simtul datoriei. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocari, literatura „cu staif”, reeditari sau marturii inedite ne vor ajuta sa recuperam istoria dramatica si plina de farmec a vechilor elite romanesti sau de pe alte meleaguri.
    Izvoarele literare si istorice romanesti referitoare la femeile romance din trecut, la viata si moravurile lor, sunt putine si sarace in informatii. Astfel Vasile Panopol a fost nevoit sa apeleze la surse straine, la relatari de calatorie sau studii istorice scrise de strainii care au intrat in contact cu tara noastra. Totusi el trateaza aceste informatii cu multe precautii, tinand cont de subiectivitatea , superficialitatea sau prejudecatile autorilor straini. In concluzie romancele au primit si laude (harnicia si ravna femeilor din popor, fumusetea tarancelor si a boieroaicelor), dar si critici (incuviintarea divortului, libertatea moravurilor si luxul imbracamintii boieroaicelor).
    Studiul este impartit in " Scrieri anterioare secolului al XVIII-lea"; " Scrieri din secolul al XVIII-lea"; " Scrieri din secolul al XIX-lea" si se opreste la anul 1866.

     Editura Corint si colectia Corint Istorie continua noutatile cu aer regal printr-un nou volum dedicat adultilor pasionati de istorie: Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu de Diana Mandache.

Prin Filozofia Masoneriei se intelege un corp de idei distincte si de concepte unitare puse la temelia ritualului masonic incepand din secolul al XVIII-lea pentru a evoca idei si concepte ancestrale si antíce, anumite precepte ale credintei crestine si principii operative ale unor ordine profesionale medievale, care au evoluat neintrerupt de-a lungul mileniilor, dar sub diferite aspecte culturale, si au luat in Epoca Luminilor aspectul unui curent de reformare a mentalitatilor medievale spre un ideal moral si social in centrul caruia era pus omul. Principala trasatura a acestei filozofii este conservarea unui continut ideatic-ezoteric unitar pe baza caruia, totodata, s-a compus teoretic si exoteric o doctrina a Masoneriei moderne, care trebuia sa se constituie intr-o cale proprie de cunoastere a lumii.

    Editura Corint si colectia Istorie cu blazon va prezinta un album-eveniment, care recreeaza lumea elegantei si a subtilitatii de la curtea Palatului Peles din vremea Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta: Povestile Pelesului de Carmen Sylva

Existenta in lumea moderna a Masoneriei/Francmasoneriei nu poate fi ignorata sau, pentru omul inteligent, pusa in randul ciudateniilor naturii umane. Este de mult un fenomen social cu implicatii in mentalitatea si comportamentul oamenilor si cu radacini adanci in istoria civilizatiei.
Alex Mihai Stoenescu realizeaza un studiu complex al Masoneriei, trecand prin aspectele metodologice ale cercetarii istoriei Masoneriei, terminologia fundamentala utilizata, rituri si ritualuri si istoria traditionala a Masoneriei, oferind cititorului cultivat o imagine de ansamblu extrem de bine structurata asupra Masoneriei moderne.

De-a lungul istoriei, arabii au avut o contributie esentiala la dezvoltarea stiintei si culturii mondiale. Volumul Nadiei Anghelescu ofera o panorama asupra acestei civilizatii care la un moment dat se intindea din Spania si Africa de Nord pina in Egipt, Siria si vechea Mesopotamie. Studiile referitoare la identitatea, limba si literatura arabe se impletesc cu cele care trateaza rolul orientalisticii in cunoasterea Orientului arab, stereotipurile privind islamul si lumea araba, dialogul dintre Orient si Occident, islamul si crestinismul. Intr-un moment in care, atit in Est, cit si in Vest, multi se lasa prada resentimentelor, e bine sa nu uitam, ne indeamna autoarea, „ce au adus arabii civilizatiei universale, ce au putut sa construiasca: nu numai cetati, ci si o mare cultura, o mare literatura”.

Sinaia, Orasul Elitelor este una dintre cele mai cuprinzatoare carti care s-au scris vreodata despre istoria si arhitectura orasului Sinaia. Aflata la granita dintre monografie, carte de calatorie si album de fotografie, cartea are peste 1000 de ilustratii, fotografii vechi si noi, unele dintre ele publicate in premiera. Este o carte cu parfum de cronica, scrisa de un arhitect indragostit de orasul sau, motiv pentru care cititorul are parte de o perspectiva speciala, cu totul inedita. Densitatea de valoare a continutului iti mofica percetia despre valorile romanesti: peste 320 de ani de istorie si arhitectura, povesti ale ilustrelor personalitati care au construit Romania moderna, un numar impresionant de premiere nationale si europene. Destinul orasul Sinaia se leaga implicit de destinul Casei Regale a Romaniei. Iar Sinaia a jucat un rol important in felul magistral in care inaintasii nostri au asezat Romania pe harta lumii.

Cartea este insotita de o harta detasabila, in care autorul propune un numar de cinci trasee turistice care vizeaza peste 125 de obiective, cladiri de autor si monumente istorice.  

Volumul a primit recomandarea si beneficiaza de testimonialele inscrise pe coperta a unor personalitati prestigioase dintre care ii amintim pe academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici si istoricul si antropograful Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului Bucuresti.

Cronica zilnică a vieții unui intelectual român trăitor în SUA, un jurnal „altfel”, în transparența căruia se desenează o Americă altfel decât cea pe care ne-o închipuim în mod tradițional. Balansând continuu între micul univers intim și vastul peisaj al lumii în care trăim, un text sensibil și complex, care lasă cititorului spațiu de reflecție și îl îndeamnă la verificarea și reconsiderarea unor opinii preconcepute. O carte care trebuie citită de toți cei care visează nebulos la țara tuturor posibilităților. Editura Vremea

11 aprilie O scenă nebunească la Washington, în faţa clădirii Congresului. Un tip cu două geamantane stă pe trotuar şi aşteaptă. Dintr-o dată, vreo patru militari mascaţi îl lovesc în spinare, îl trântesc cu faţa de ciment, după care îl târăsc spre o maşină. Bagajele sunt examinate cu raze X, după care sunt distruse cu explozibil. Înăuntru, nişte pantofi vechi, lenjerie, obiecte de uz personal. Cel arestat astfel e un chinez abia sosit în America. Toată desfăşurarea de forţă a pornit de la ideea că omul ar fi avut intenţia să arunce în aer clădirea parlamentului, iar în cele două geamantane s-ar fi aflat o bombă. Două bombe. Sigur, te poţi întreba cum poţi arunca în aer o instituţie ca aceea cu două geamantane de explozibil – admiţând că erau – de pe trotuar, la baza unor trepte aflate la vreo 50 m. de clădire. Chinezul, care nu prea ştie englezeşte, urmează să fie acuzat că nu a cooperat cu poliţia. Asta to add insult to injury. Teama de terorişti şi de bombe ajunge la Washington să capete forme paranoice. Toată comoţia a durat trei ceasuri. Preşedintele, ni se spune, nu a fost niciun moment în primejdie. Casa Albă e la vreo trei kilometri distanţă, iar Bush era în Texas, unde se întâlnea cu Sharon. Ne bucurăm să ştim că pantofii chinezului nu au atentat la viaţa preşedintelui nostru. Constantin Eretescu

Textul prezentat în volumul de față, o introducere esențială în istoria civilizației arabe creștine, ilustrează cu claritate erudiția și scriitura elegantă a profesorului Juan Pedro Monferrer Sala. Volumul cuprinde 8 pagini de ilustrații color.

Născut în 1962, Juan Pedro Monferrer Sala a urmat cursurile de limbă și literatură arabă ale Universității din Granada, prezentând în 1995, la examenul pentru diploma de licență, o lucrare despre ʻAbd al-Malik b. Habīb și celebra sa scriere "Kitāb wasf al-firdaws" (Premio Extraordinario de Licenciatura). În 1996 i s-a acordat titlul de doctor în Filologie semitică pentru cercetările sale cu privire la același scriitor și pentru noua ediție a operei menționate (2 vol., studiu introductiv, traducere și indici).  

Specializările academice ale profesorului Monferrer Sala au urmărit cu consecvență domeniile de cercetare în studii orientale: limba arabă, literatura arabă de inspirație islamică, creștină și iudaică, lingvistica semitică, ediția de manuscrise orientale și critica literară. Lucrările sale publicate cuprind traduceri și comentarii cu privire la poezia pre-islamică (Mu‘allaqāt) și din operele unor mari scriitori de limbă arabă, îndeosebi creștini.

Prin întreaga sa activitate la catedră și la masa de lucru, Juan Pedro Monferrer Sala a contribuit substanțial la mai buna cunoaștere a unor importante texte literare arabe, creștine ori islamice, a scrierilor religioase proprii mai multor culturi din Orientul Mijlociu.

Criza ideologiilor, criza partidelor, individualism excesiv – asa arata societatea in care traim. O societate lichida, unde nu e deloc usor sa-ti gasesti reperele. O societate cu multe masti: mastile politicii, obsesia mediatica a vizibilitatii, pe care o avem (aproape) cu totii, dependenta de telefoanele mobile, proasta-crestere... O societate dominata de confuzie, de detasare si de fluvii de cuvinte care nu sint decit locuri comune. In ultima sa carte, Umberto Eco face un portret al societatii actuale, in care nonsensul pare sa prevaleze asupra rationalului, adesea cu efecte comice, dar si cu consecinte ingrijoratoare. 

Din cuprins: 

• Inainte ca racul


• A fi in vazul lumii


•  Batrinii si tinerii


• Online


• Despre telefoanele mobile


• Despre conspiratii


• Despre mass-media


• Diferite forme de rasism


• Despre ura si moarte


• Intre religie si filosofie


• Educatia cea buna


• Despre carti si alte lucruri


• Cea de-a Patra Roma


• De la prostie la nebunie

Aparitia unor noi puteri si disparitia altora, explozia demografica, migratiile, terorismul sau modificarile climatice vor schimba lumea contemporana. In acest eseu despre evolutia lumii in urmatoarea jumatate de secol, Jacques Attali ne pune in fata unei alternative radicale. Omenirea va avea de ales intre disparitia totala, determinata fie de evolutia unui hiperimperiu construit dupa legile pietei, fie de un conflict ce ar intrerupe violent globalizarea, si hiperdemocratie: acceptarea si controlarea mondializarii, intr-o societate care va oferi tuturor accesul la noile tehnologii, la un mediu mai bine protejat si la libertatea individuala. 

Din cuprins:

• O istorie foarte indelungata


• • Scurta istorie a capitalismului


• • Sfirsitul imperiului american


• • Primul val al viitorului: hiperimperiul


• • Al doilea val al viitorului: hiperconflictul


• • Al treilea val al viitorului: hiperdemocratia


• • Dar Romania?

Bestseller în România și Republica Moldova cu peste 50,000 de exemplare vândute
Peste 500 mii de împrumuturi în biblioteci
Roman tradus în șapte limbi

La şcoala din Poiana, profesorul de literatură română e învinuit de noile autorităţi de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simulacru de proces, Mihai Ulmu, „duşmanul poporului”, ajunge în gulag. Maria Răzeşu, fosta lui elevă din anul IV de liceu, îl ajută să evadeze, dar şi să-şi dea seama de dragostea lor.

O săptămână le-a trebuit soldaţilor ca să-i găsească. Şapte zile au fost de ajuns ca Mihai şi Maria să se regăsească. Nestrivită de calvarul gulag-ului, dragostea răzbate prin piatră ca o iarbă cerească. Răzbate, şoptindu-ne că marile iubiri nu încap în temniţă niciunde şi nicicând.

„Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați.” - Jean-Paul Gavard-Perret, poet și critic literar francez

„Prin acest strălucit debut ca romancier Nicolae Dabija se dovedește a fi un scriitor total și un model uman. Traducerea acestei cărți în limbi de circulație internațională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi o mândrie națională și o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri la masa marilor literaturi ale lumii.” - Tudor Nedelcea, editor și istoric literar român

Dacă astăzi Parisul este cel mai vizitat oraş din lume, aceasta se datorează, fără îndoială, muncii duse de Haussmann de-a lungul celor şaptesprezece ani ai edilităţii sale (1853-1870).

Însă, în timp ce, încă din vremea sa, opera Prefectului era unanim celebrată în străinătate, din Europa (Spania, Italia, Anglia...) pînă în Statele Unite, în Franţa ea nu a încetat vreodată să fie neînţeleasă şi denigrată.

Pentru a explica concret demersul haussmannian, autorii au conceput o antologie care dezvăluie, mai cu seamă, dimensiunea păstrătoare a muncii duse de Prefect. Textele citate sînt preluate din Memoriile lui Haussmann, din documente inedite și din mărturii ale unor autori străini și francezi. O secvență fotografică a bulevardului Saint-Germain vine să susțină demonstrația, arătînd numeroase clădiri pre-haussmanniene păstrate de-a lungul acestei străpungeri.

Astfel, se dezvăluie actualitatea operei haussmanniene, la ora cînd mondializarea promovează la scară planetară același tip de aglomerare urbană.

România a trecut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin transformări decisive. Pe piedestalul Unirii din 1859, Alexandru Ioan Cuza a realizat o operă profundă de reformă, deschizând apoi, prin abdicarea sa, perioada monarhiei constituţionale. Principele Carol s-a înscris pe aceiaşi parametri şi, timp de un deceniu, prin domnia sa, a consolidat fapta predecesorului, patronând adâncirea procesului de modernizare, retuşând unele mutaţii şi pregătind realizarea marelui moment al neatârnării. De dobândirea independenţei va fi indisolubil legat şi momentul în care Carol I a obţinut coroana de oţel, care a însemnat creşterea în însemnătate a principelui, dar şi a ţării în Europa.

Jumătatea de secol ce precede Primul Război Mondial este o epocă de schimbări profunde în istoria românilor. Pe parcursul a doar câteva generaţii, societatea românească, în general, şi oraşul, în special, sunt smulse dintr-o anume letargie istorică şi aruncate, aproape cu forţa, în vârtejul modernităţii. Calea ferată devine, în acest context, cauză şi simbol ale unui proces extrem de intens şi de rapid, cu consecințe ce reverberează până în prezent. Ea este un motor al dezvoltării fără de care multe dintre schimbările istorice ale teritoriului, oraşelor şi vieţii urbane nu ar fi fost posibile şi fără cercetarea căreia acestea nu ar putea fi corect şi pe deplin înţelese. Acest volum investighează locul pe care calea ferată îl ocupă în tabloul vast și extrem de eterogen al fenomenului modernizării în România și în periferia europeană.

Toader Popescu (n. 1980, București) este arhitect licențiat, master în urbanism și, din anul 2012, doctor în arhitectură. Este lector universitar în cadrul Departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, alumnus al Colegiului Noua Europă (NEC), arhitect și urbanist practicant și cercetător în domeniul istoriei arhitecturii și orașului.

Volumul a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, din Timbrul Arhitecturii, şi în cadrul proiectului cultural „Proiectul feroviar românesc (1842-1916)”, beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2014. 

La 26 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămîn controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvîrşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stînga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”. Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decît paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rînd pe rînd fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu cîteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.

Studiile reunite în acest volum ne propun o incursiune în multiplele aspecte ale comunismului şi ale cercetării critice a acestuia. Represiunea este prezentă prin intermediul memoriilor şi a memorialisticii, care asigură puntea între adevăr şi ficţiunea literară, viaţa cotidiană reiese din scrisorile femeilor, triplu asuprite de regim (ca indivizi, ca femei, ca mame), rezistenţa la manipulare şi minciună îşi găseşte drumul prin acţiunile şi scrierile celor ce s-au opus într-un fel sau în altul. Consecinţele absurde şi dramatice ale comunismului în lumea de azi reies atît din literatură, cît şi din documentele de arhivă studiate critic de autorii noştri, dar şi prin urmările dezastrelor umane şi materiale provocate de tragedii precum cea de la Cernobîl.

 "Am pornit de la ideea că revenirea Dobrogei la patria mamă a fost foarte dorită de Carol I, care considera că este foarte important ca ţara să aibă ieşire la mare. Vorbesc, în acest volum, despre tot ce s-a întâmplat în Constanţa, în Dobrogea, din punct de vedere al investiţiilor, prin deciziile Regelui, ale Guvernului şi ale prefecţilor care s-au succedat: catedrala, Moscheea Carol I, faleza, Cuibul Reginei. Cu alte cuvinte, despre planurile lui Carol I legate de dezvoltarea şi de sincronizarea Constanţei, a Dobrogei cu valorile europene”.

Personaj prezent intr-o bogata bibliografie, Gavril Vatamaniuc (supranumit de unii „ultimul partizan”) este un luptator de natura aparte, facand parte din a doua generatie a rezistentei bucovinene.

Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai preţioasă şi consistentă mărturie din Bucureştiul sub ocupaţie. Volumul întâi, cuprinzând însemnările din august 1916 până în august 1917, a apărut la Editura Humanitas în 2015.

În ajunul intrării României în Marele Război, conștient că este martor al unor momente istorice, Vasile Th. Cancicov își începea seria impresiilor zilnice, care se vor întinde pe durata a 28 de luni. Pe lângă consemnarea suferințelor personale (mai mult sau mai puțin imaginare), jurnalul fostului deputat surprinde speranța, deznădejdea și ușurarea generației care a năzuit la România Mare. Rămas în teritoriul ocupat, privat de libertate şi deținut politic, Vasile Cancicov radiografiază experiențele pe care războiul le-a impus populației civile. Este cronica mai puțin glorioasă a celor care „au viețuit, fără demnitate“, alături de inamic, frământați de incertitudini și intrigi politicianiste. La un moment dat, deznădăjduit de soarta crudă a unei Românii înfrânte și cucerite, Vasile Cancicov renunțã, pentru 37 de zile, sã mai scrie în jurnal.
Când, în noaptea de 12 august 1918, am încheiat impresiunile mele, eram convins că am intrat într-o epocă banală ce nu mai putea inspira nici un interes de a mai fi notată. Mai contribuise la această încetare o oboseală ce-mi pricinuia nenorocita mea sănătate. Simt azi că am făcut o greşală, că nu a fost momentul de a încheia povestea, deoarece noi şi mari evenimente stau să se desfăşoare până să se lase cortina «Tragediei româneşti» şi nu voi să lipsesc de la aceasta.“
Nu ne rămâne decât să-i fim recunoscãtori lui Vasile Th. Cancicov pentru îndârjirea de a zugrăvi, într-o bogăție de tonuri, miracolul înfãptuit la sfârșitul anului 1918. (Daniel CAIN)

Azi se împlinesc doi ani de când am început a scrie notele acestea, iar mâine doi ani de la declararea războiului României. Când am început a le scrie, în odaia de la hotel Caraiman, la 13 august 1916, eram plin de entuziasm. După doi ani de teribile frământări şi decepţii, ne găsim zdrobiţi şi umiliţi ca ţară, fără mari speranţe de mai bine. România liberă şi cu imens prestigiu de la 13 august 1916 e o Românie îngenuncheată şi fără independenţă. Deşi am sacrificat o parte din teritoriul ţării prin Pacea de la Bucureşti, ţara e încă sub călcâiul inamicului şi ocupată milităreşte. Guvernul ce ne guvernează – în derâdere – în numele Regelui Ferdinand, deşi compus din români, îndeplineşte ordinele şi poruncile ocupantului duşman, neputând face nimic în interesul României. Neputând lucra pentru ţară, îşi trece vremea răzbunând uri personale, lucru pe care inamicul îl sprijină cu răutate: aşa că, în momentul ce las condeiul, guvernul ce a visat unitatea noastră naţională şi a încercat să o realizeze merge la judecată, nu a inamicului învingător în contra căruia ne-am ridicat să ne dezrobim, ci a propriilor noştri concetăţeni, ce spre ruşinea neamului nostru se cheamă români. Ce va aduce ziua de mâine e un mister pe care nimeni nu poate prevedea.

Fotografia de pe copertă: 1 dec. 1918 (18 nov. stil vechi), Calea Victoriei: intrarea regelui Ferdinand în București, alături de regina Maria, de generalul Berthelot și de principele Nicolae. În fundal, unul dintre arcurile de triumf ridicate în Capitală cu acest prilej.

Venim pe lume hotarati sa gasim o poveste oriunde – pe cer, pe fetele oamenilor, in obiectele din jurul nostru. Ne citim propria viata, precum si vietilor celorlalti, ne citim lumea ca pe o carte. Iata convingerea lui Alberto Manguel, un Casanova al lecturii, cum l-a numit George Steiner. "Un cititor in padurea din oglinda" exploreaza arta de a citi si de a scrie in cateva dintre ipostazele ei fascinante. Sub semnul lui Borges si al bibliotecilor infinite, autorul ne duce spre locuri si timpuri minunate si spre secrete bine pazite, unde ne intalnim cu personaje si personalitati: Lewis Carroll si Che Guevara, Alice in Tara Minunilor si Pinocchio...

„Eseurile de o asemenea calitate merita citite sau recitite oriunde le intalnim.“ The New York Review of Books

„Afinitatile si lecturile lui Manguel reprezinta o gama infinita si baroca, un concerto grosso.“ The Guardian

Toti visam si visul este esential pentru supravietuirea si evolutia noastra. Robert Moss ne arata in ce fel au influentat visele evenimente importante din istoria lumii. Marturii din vremuri imemoriale si scrieri bine-cunoscute se intalnesc acum intr-o carte vizionara, in care cititorul descopera in alta lumina personalitati vizionare, printre care Ioana d’Arc, Mark Twain, Freud sau Winston Churchill. Cu talentul lui de povestitor, cu toata eruditia lui si cu experienta lui de ghid al visului activ, Robert Moss face o incursiune fascinanta in istoria visatorilor.

„Cititorii vor fi impresionati de felul in care Robert Moss reinterpreteaza lumea.“ Robert Moss

„Sam van Schaik scrie ca un povestitor, tinindu-si cititorul cu sufletul la gura.” (Michael Sheehy) 

Celebru pentru cultura unica, dar si pentru conflictul declansat in urma ocuparii de catre China, Tibetul ramine pentru straini un tarim misterios, care nu poate fi inteles decit prin prisma istoriei sale extraordinare. Sam van Schaik reinvie aceasta istorie incepind cu secolul al VII-lea si perioada de glorie a Imperiului Tibetan si analizeaza momentele ei semnificative, precum aparitia budismului tibetan si a titlului de Dalai Lama, relatiile cu Mongolia lui Kubilai-Han din secolele XIII-XIV, implicarea Tibetului in „Marele Joc” de la inceputul secolului XX si, bineinteles, evenimentele tulburi din ultimele decenii. Totodata face lumina in ce priveste relatia sa complexa cu India si China si explica o serie de elemente frecvent invocate ale culturii tibetane, precum reincarnarea preotilor lama, manastirile, pustnicii, rolul lui Dalai Lama sau Cartea tibetana a mortilor. Parcurgind toate straturile istoriei si mitologiei, "O istorie a Tibetului" ofera o prezentare cuprinzatoare si o mai buna intelegere a importantei acestui colt de lume care nu inceteaza sa fascineze.

„Sam van Schaik pune in discutie multe idei preconcepute privind Tibetul, religia, societatea si politica sa. O lectura captivanta pentru un public larg.” (BBC History Magazine)