Istorie & Politologie

"Un discurs celebru nu reflectă doar adevărul epocii sale, ci captează deopotrivă marea minciună. Această minunată colecţie de discursuri conţine imnuri înălţătoare închinate valorilor democraţiei ce înglobează principiul decenţei şi al libertăţii pe care noi le preţuim, cuvinte înţelepte care luminează minţile. Dar putem, totodată, să citim aici câteva dintre cele mai detestabile discursuri care au întunecat orizonturile lumii libere. Discursurile rostite de monştrii istoriei sunt pentru omenire adevăratele lecţii. […] Astfel, multe dintre ele dezvăluie defectele de caracter şi virtuţile oratorilor respectivi, dar fiecare este totodată o fereastră spre un mare eveniment istoric." (Simon Sebag Montefiore)

„Am susţinut idealul unei societăţi libere şi democratice, în care toţi indivizii să poată trăi împreună în armonie şi cu şanse egale. Este un ideal pentru care sper să pot trăi pentru a‑l înfăptui. Dar, dacă va fi nevoie, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor." (Nelson Mandela)

„…câtă vreme respirăm putem să sperăm, iar acolo unde suntem întâmpinaţi cu cinism şi scepticism, celor care ne spun că noi nu putem le vom riposta cu acel nepieritor crez care rezumă spiritul unui popor: DA, NOI PUTEM." (Barack Obama)

De la declarații de război la pledoarii pentru pace, de la îndemnuri la libertate la expresii de mânie îndreptățită, această emoționantă antologie este o celebrare a peste 50 de discursuri care au marcat și modelat cursul istoriei.

Începând cu profeții marilor religii și încheind cu discursul lui Vladimir Putin ținut la Kremlin cu ocazia anexării Crimeii, Discursuri care au schimbat soarta lumii survolează epoci istorice, vizitează națiuni diverse și captează voci dintre cele mai diferite – revoluționari și tirani, militari și oameni de stat, monarhi și martiri.

Volumul cuprinde cinci dintre cele mai mobilizatoare discursuri ținute de Winston Churchill despre cel de-al Doilea Război Mondial, profeticele „Eu am un vis" și „Eu am văzut pământul făgăduinței" ale lui Marin Luther King, cuvintele inspiratoare rostite de JFK la Zidul Berlinului și pledoariile înflăcărate ale lui Nelson Mandela, de la procesul său din 1964 și de la alegerea sa ca președinte al Africii de Sud, în 1994. Acestora li se adaugă alocuțiunile istorice ținute de Elisabeta I a Angliei, Oliver Cromwell, George Washington, Napoleon Bonaparte, Abraham Lincoln, Mahatma Gandhi, Adolf Hitler, Iosif Stalin, Franklin D. Roosevelt, generalul Patton, Malcolm X, Papa Ioan Paul al II-lea, Václav Havel, Mihail Gorbaciov, Barack Obama, Papa Francisc și multe alte personalități care i-au captivat, i-au înflăcărat sau uneori i-au terifiat pe cei care îi ascultau.

Simon Sebag Montefiore este un faimos istoric britanic, om de televiziune și autor de succes, multe dintre scrierile sale fiind traduse în peste 40 de limbi și devenind bestselleruri internaționale. Printre cărțile sale cel mai cunoscute se numără Ierusalim – Biografia unui oraș, Ecaterina cea Mare și Potemkin, Stalin. Curtea Țarului Roșu, precum și romanele Sașenka și Într-o noapte de iarnă.
Montefiore este Fellow al Royal Society of Literature din Marea Britanie. În prezent, lucrează la o monumentală istorie a dinastiei Romanovilor, care va fi publicată în 2016.

Asemeni inițiativei generoase și vizionare din anul 1895, când, sub domnia Regelui Carol I și prin efortul folcloristului Dumitru Stăncescu și al editorului Carol Müller, a fost pusă temelia colecției de carte „Biblioteca pentru toți“, astăzi, Curtea Veche Publishing vine, altruist și inspirat, în ajutorul copiilor și tinerilor țării.

Numărul cititorilor de carte a scăzut foarte îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri.

La fel ca primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei.
Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi ca oameni. (Principele Radu al României)

Cartea narează un episod de început al unei perioade în care cuvintele mari rostite de politicieni au căpătat sensuri divergente pentru locuitorii aceloraşi teritorii. Românii vorbeau despre Eliberarea lor, dar pentru evrei avea să fie Exterminare. […] Astăzi ştim cum a fost posibil. În mare, mecanismele politicii lui Ion Antonescu, care au pus în mişcare genocidul evreilor, sunt cunoscute. Cartea are meritul de a aduce un plus de cunoaştere asupra începutului primei etape a distrugerii evreilor. În luna iulie 1941, pe măsură ce înainta spre Est, încurajându-i şi pe localnici, armata română a efectuat „curăţarea terenului“ de evreii din satele şi micile târguri basarabene şi bucovinene. Simon Geissbühler confruntă opiniile mai multor istorici, recurge la analiza documentară şi adaugă mărturii, reuşind astfel să articuleze propria viziune.

Naraţiunea, uneori, poate şoca. Descrierea unor comportamente de o agresivitate greu imaginabilă ale făptaşilor readuce în actualitate problematica asumării istoriei. […] O lectură raţională, lipsită de preconcepţii, trebuie să evalueze şi să dialogheze asupra argumentelor. Desigur că vor exista şi cititori care să respingă emoţional unele dintre ipotezele sau chiar concluziile cărţii. Dar […] cercetarea istorică nu pune etichete, nici nu condamnă. Ea înlănţuie fapte şi evenimente, le descrie şi le explică. (Alexandru Florian)

SIMON GEISSBÜHLER (n. 1973) este doctor în ştiinţe sociale din anul 2000. A studiat istoria şi politologia la Universitatea din Berna (Elveţia) şi la Universitatea statului Arkansas din Little Rock (SUA) între 1993 şi 1997. În anul 2000, a intrat în diplomaţia elveţiană şi a fost, între 2007 şi 2010, prim-colaborator al Ambasadei Confederaţiei Elveţiene la Bucureşti. Este specialist în istoria şi politica Europei de Est şi a publicat o serie de cărţi şi articole pe teme privind istoria evreilor est-europeni.

„De cîţiva ani încoace, Al. Cistelecan, admirat unamim pentru subtilele intuiţii judecăţi privind spaţiul poetic românesc, dar dedat, nu mai puţin, unui soi de mic narcisism ţinînd de o anume caligrafie manieristă a expresiei, a publicat în presa literară o suită de profiluri de doamne lirice transilvane, dezgropate din fişiere îngălbenite de biblioteci, de unde nu le-a mai scos aproape nimeni şi nici nu prea mai aveau şansa să fie scoase. /.../ presupusul temut călău surîde şi se amuză în timpul execuţiei, nu mai puţin atent la baletul său de pe eşafod ori la dexterităţile cu care-şi minuieşte instrumentele chirurgicale. E, pe deasupra, un bonom şi un tandru.” (lon Pop)

„O extraordinara grija de a nu vedea Romania pausal, toata la gramada, ci de a o vedea cu toate nuantele ei regionale, ecologice sau de tip de economie din diversele subregiuni sociale.” (Bogdan Murgescu)

„Român verde, conservator, rusofil, de temperament sanguin-coleric – acesta pare a fi, după propria-i mărturisire, ofiţerul de carieră Grigore Lăcusteanu. Se numără printre puţinii care simt nevoia să aştearnă pe hârtie gânduri despre sine, despre familie ori despre lumea în care trăiesc. Vălmăşagul de la 1848, acel «furnicar de crai» în care «toţi am greşit, toţi am suferit», căci «au fost o zăpăcire obştească», are în persoana memorialistului un cronicar atipic. Aflat în mijlocul evenimentelor, silit să fie mereu la pândă, «iute şi violent», Grigore Lăcusteanu trăieşte intens întâmplările de familie şi deopotrivă pe cele din jur. Notele sale, în mare parte subiective, ca orice elaborat de factură memorialistică, vin în răspăr cu istoriografia comunistă care s-a insinuat în societatea noastră vreme de mai multe decenii. De aici şi curiozitatea noastră îndreptăţită de a asculta et altera pars.
Potrivnic statornic al «golanilor» şi convins că doar Dumnezeu, «cu ajutorul blagoslovitei Rusii, poate salva România», Grigore Lăcusteanu, ca ofiţer, e amestecat în revoluţie – pentru a o reprima –, e arestat, scapă şi e gata să se pună în slujba invadatorilor ruşi şi turci. Ceea ce şi face.
Până atunci însă urmăreşte cu acuitate evenimentele, restituindu-ni-le cu condeiul unui libretist de operetă.“ (Ion Filitti)

În anul 1847 se coaliza dăscăleţii, advocaţii şi ciocoii rapace, aspirând la o răsturnare generală a ţării, cu scop de a se urca peste ruinele boierilor şi celor avuţi. Pe de altă parte ex-domnul Alexandru Ghica, prin feciorii de boieri (care era clasa cea mai inteligentă în aparenţă) şi prin bani, având de instrumente pe fraţii Goleşti, Nicolae şi Ştefan, uneltea răsturnarea lui Vodă Bibescu, cu scop de a reveni pe tronul României. Ruşii iarăşi, nu numai că nu le displăcea, ba încă în anul 1848 în luna lui mai au trimis pe generalul Duhamel ca să-i dea mai multă impulsie, cu scop – ca vecină – să ia de pretext că la porţile ei s-au aprins un rezbel civil şi cu acest chip să poată intra în ţară să deschiză chestia Orientului… Vodă Bibescu, din parte-i, se adormea de iluziile care îi procurau golanii, că urzesc o revoluţie cu Moldova şi cu Transilvania şi să-l proclame de împărat al Daciei. Fie politica exterioară, fie slăbiciune sau inerţie, nu lua măsuri coercitive.

Cotul Donului, în faţa Stalingradului: puţine locuri au în memoria noastră un ecou atât de sinistru. Între 19 şi 25 noiembrie 1942 aici au fost ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri peste 150 000 de soldaţi români, în contraofensiva prin care rușii au spart încercuirea şi au întors soarta războiului. Dintre zecile de mii de prizonieri, mai mult de o cincime au pierit în marşurile de exterminare spre lagărele din adâncul Rusiei. Cei care s-au întors într-un târziu în ţară, unii după mai bine de zece ani, şi-au povestit calvarul doar în şoaptă. Mărturiile scrise, cele câteva, nu au fost publicate decât după căderea regimului impus de sovietici.
Dumitru Păsat, ofiţer de carieră, s-a numărat printre cei care au luptat în linia întâi, acolo unde între eroism şi laşitate, între omenie şi nebunie nu a fost, cel mai adesea, decât un pas. S-a întors din lagărul de la Oranki în toamna anului 1945, cu cea de-a doua divizie de „voluntari“ organizată de sovietici. A început să scrie la puţină vreme şi a continuat până la anii bătrâneţii – cu convingerea că în cele din urmă noi, copiii şi nepoţii celor despre care povestea, vom ajunge să-i citim mărturia.

„Aflat tot timpul în postura ofiţerului care, ca să folosim un termen militar, «raportează», semnatarul acestor amintiri ne scuteşte de descripţii patetice, de alunecări pilduitoare, de comparaţii fastuoase, de panseuri disproporţionate, care debilitează vigoarea faptelor. Dar tocmai această indiferenţă faţă de «frumos» conferă expresivitate şi măreţie întâmplărilor, oferindu-ne una dintre cele mai frisonante reprezentări ale războiului din câte ne-a fost dat să întâlnim.“ (Eugen NEGRICI)

Când ne-am mai liniştit sufleteşte, coloana a pornit prin viscol şi zăpadă spre necunoscut. Am mers fără a ne opri, fără mâncare, trecând prin locurile pe unde luptasem. În drumul nostru, morţii încă nu fuseseră strânşi, zăceau în toate poziţiile, aşa cum îi apucase nemiloasa moarte, departe de cei dragi, fără plânsete, fără jale din partea nimănui.

Compania, cea mai influentă invenţie britanică, a dat naştere Revoluţiei Industriale, marcând apoi întreaga perioadă modernă şi contemporană. Această carte explorează critic şi sintetic originile, istoria şi viitorul companiei.

„O incursiune captivantă în mărirea şi decăderea corporaţiilor.“ (Time)

„O istorie vie şi alertă a companiei, cuprinzând toate formele de întreprindere cooperativă, de la cele din Roma antică la Compania Indiilor Orientale, Standard Oil şi Microsoft.“ (TLS)

„O istorie care se citeşte cu plăcere, deopotrivă scurtă şi magistrală.“ (Washington Post)

„…relatarea concisă şi elegantă a ceea ce a făcut până acum compania pentru lume.“ (Daily Telegraph)

„…călătorim prin două secole de fascinantă istorie socială… Cartea este plină de viniete de istorie corporatistă.“ (Wall Street Journal)

„Această «biografie» formulează întrebări utile: de unde vine compania şi încotro se îndreaptă? Compania acoperă o arie istorică impresionantă... O asemenea canava istorică vastă este excelentă pentru a pune în perspectivă dezbaterile curente, reducând hiperbolele multor critici corporatişti... Micklethwait şi Wooldridge formează un parteneriat prestigios şi lucid... condensând astfel istoria companiei, autorii oferă o prezentare foarte accesibilă, dramatică şi uşor de citit a revoluţiei, crizei şi supravieţuirii corporatiste.“ (Ethical Corporation magazine)

„La 13 august 1916 am intrat în război, la 31 decembrie 1918 România ia loc la masa Conferinţei de Pace. Ce s-a petrecut în acest răstimp este rodul celor ce am scris aici.“

Aceasta este ultima însemnare din impresionantul jurnal pe care fostul deputat Vasile Th. Cancicov îl ţine, cu conştiinciozitate şi perseverenţă, timp de 870 de zile. Este perioada în care şi el trece, alături de concetăţenii săi, prin toate stările provocate de intrarea ţării în prima conflagraţie mondială: entuziasm, agonie şi extaz. Idealuri spulberate, privarea de libertate, nesiguranţa zilei de mâine, ravagiile politicianismului, povara ocupaţiei străine, regăsirea neaşteptată a speranţei. Sunt stări pe care avocatul Cancicov le sintetizează într-o însemnare aşternută pe hârtie la doar câteva zile după Adunarea de la Alba Iulia:

„Ce film de cinematograf am trăit în aceşti doi ani de zile! Cu câte lacrimi amare am asistat la desfăşurarea lui, cu ce frecături de nervi, cu ce deznădejde uneori, cu ce nădejde înspre sfârşit!
Numai doi ani, zicem azi; o eternitate, credeam atunci.
Doi ani, din ruină şi cenuşă – România Mare!
Şi ce mărire nevisată şi nebănuită!“

Deseori citate, însă niciodată reeditate, Impresiunile şi părerile personale ale lui Vasile Th. Cancicov au reprezentat, până astăzi, mai degrabă o raritate bibliografică. Spre deosebire de alte însemnări asemănătoare, acestea au reuşit să treacă testul timpului. Nu doar prin dimensiunile sale impresionante, ci mai ales prin calitatea informaţiilor conţinute, jurnalul lui Cancicov ne dezvăluie felul în care a luat naştere România Mare. Totul este relatat cu francheţe, fără cosmetizări, cu adevăruri dureroase şi rostite până la capăt. (Daniel Cain)

Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai preţioasă şi consistentă mărturie din Bucureştiul sub ocupaţie. Volumul al doilea va cuprinde însemnările din august 1917 până în decembrie 1918.

In Omul si clima, Lucian Boia analizeaza ansamblul teoriilor, scenariilor si psihozelor climatice din Antichitate pana in zilele noastre, pentru a decripta mecanismul mental si ideologic al acestor constructii si atitudini. Autorul imparte imaginarul climei in trei categorii: teorii de natura antropologica si psihologica (diversitatea umana se explica prin diferentele de climat), istorica (clima influenteaza dinamica proceselor istorice, ascensiunea anumitor civilizatii, stagnarea sau decaderea altora) si „catastrofica“ (imaginarul „sfarsitului lumii“, scenariile extinctiei rasei umane, al caror prototip ramane Potopul).
Lucian Boia nu infirma si nici nu valideaza vreuna dintre aceste teorii si, mai ales, nu incearca sa prezica viitorul. Autorul ne vorbeste, de fapt, despre istoria imaginatiei umane, care, de-a lungul timpului, a fost stimulata, contrariata, infuriata sau chiar terifiata de clima.

„O carte monumentala, coplesitoare prin maretie si realism.“ (Wall Street Journal)

„O carte care ar trebui sa se gaseasca in toate bibliotecile. O recomandam cu caldura.” (Library Journal)

Zeii si zeitele Egiptului antic continua sa ne fascineze si astazi, dupa atatea secole. Acest cuprinzator dictionar prezinta in detaliu principalele zeitati egiptene - cu originea si evolutia lor -, trecand in revista si multe altele mai putin cunoscute sau de provenienta straina. Articolele sunt insotite de excelente ilustratii care infatiseaza atributele zeilor - sceptre, coroane si forme animaliere -, oferindu-ne o imagine vie a complexitatii si bogatiei mitologiei egiptene.

Regretatul scriitor Mircea Ciobanu oferise in 1986 muzeului un exemplar din volumul lui Lecca tiparit in 1899, prima incercare de genealogie din perioada moderna si care prezenta un interes exceptional prin faptul ca apartinuse lui Mateiu Caragiale. Fiul nelegitim al lui nenea Iancu era obsedat de inventarea unei genealogii nobile si studia in acest scop tot ce gasea despre vechile familii si insemnele lor heraldice (spre hazul tatalui, care insista sa-i aduca aminte ca neamul lor se distinge prin crestetul putin turtit de la tava cu placinte purtata de stramosii greci de origine modesta). Complexatul Mateiu, devenit specialist in genealogii si blazoane, a facut in anii 1907-1912 multe insemnari si desene pe marginea paginilor din Lecca, indreptandu-i erorile, umpland lacunele si comentand caustic defectele si viciile descendentilor contemporani din vechile familii boieresti. Admiratorii „Crailor de Curtea-Veche” vor gasi in aceste adnotari un Mateiu rautacios, fascinat de titlurile nobiliare, dar necrutator cu purtatorii lor de la inceputul secolului trecut. Iar textul propriu-zis al cartii despre nobilimea din Valahia, Moldova (cu Bucovina si Basarabia) si Transilvania e bogat in informatii referitoare la prestigiul boierilor romani, la modul cum se obtineau ranguri si demnitati, la meritele atestate istoric ale vechilor familii, precum si la nobletea ereditara (titlurile de postelnic si logofat se mosteneau in sec. al XVI-lea si al XVII-lea). Volumul superb, cartonat, editat cu acuratete, e o bucurie pentru cei pasionati de istoria romaneasca.

Cutia contine volumele: Moscova 1941; Pearl Harbor 1941; Sevastopol 1942; Midway 1942; El Alamein 1942; Stalingrad 1942; Kursk 1943; Cassino 1944; Normandia 1944

Evenimentele cunoscute sub numele de Razboiul Celor Doua Roze (1455-1485) adesea vazut ca un sir de certuri meschine intre nobili lacomi de putere sunt examinate aici in contextul mai larg al politicii si societatii medievale. Lucrarea constituie o excelenta sinteza a unei perioade cruciale din istoria Angliei in Evul Mediu Tarziu.

Pe baza unor documente vechi, precum si a unor arhive inedite, cu stilul limpede si compasiunea care il caracterizeaza, Antony Beevor ne duce de la Atlanticul de Nord la Pacificul de Sud, din stepa siberiana in desertul Libiei, din jungla birmaneza la Berlinul asupra caruia cad bombe, de la lambriurile aurite ale cancelariilor la Leningradul asediat, fara sa ne fereasca in niciun moment de ororile razboiului, fie ca este vorba despre Einsatzgruppen din spatele frontului de Est, de prizonierii din gulag inrolati cu forta in batalioanele sinucigase sau de crimele sadice comise de armata imperiala japoneza in China.

Predominanta in deceniul urmator inabusirii revolutiei de la 1848-1849, ideea unitatii politico-statale isi gaseste reflectarea in numeroase scrieri ale exilatilor romani, dar si in cele ale unor carturari, publicisti si oameni politici straini, vizand infaptuirea statului national roman unitar.

O prima etapa a acestui proces, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, este pregatita cu asiduitate si infaptuita prin lupta tuturor romanilor, care vedeau in noul stat nucleul intregirii.

O biografie surprinzatoare si extrem de personala a celei care va fi, probabil, ultima mare regina a lumii.

"Kronika" este colectia in care umanitatea este reconstruita prin carti care ne ajuta sa patrundem in culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri si de astazi.

Asa-numitul regim al cardinalilor (1624-1661) a avut un impact covarsitor asupra guvernului si intregii societati franceze. Relatia dintre cei doi cardinali. Richelieu (Armand Jean du Plessis, 1585 -1642), politicianul matur, si mai tanarul si abilul diplomat Jules Mazarin (1602-1661)  s-a bazat pe respect reciproc, desi diferentele dintre ei erau izbitoare.

Fascinanta civilizatie a vechiului Egipt continua sa atraga si astazi numerosi cititori. Dictionarul faraonilor se adreseaza tuturor celor pasionati de istorie si care doresc o informatie concreta bine documentata si obiectiva despre domniile si personalitatile „marilor faraoni“, precum si date referitoare la suveranii mai putin cunoscuti. Cateva harti, tabelul cronologic, bibliografia si indexul final vin sa completeze aceasta lucrare de referinta.

Al Treilea Reich al lui Hitler era in pragul colapsului total la mijlocul lui aprilie 1945, cand Armata Rosie se afla la mai putin de 100 de kilometri est de Berlin, fiind gata sa captureze capitala Germaniei.

Istoricul Peter Antill descrie desfasurarea evenimentelor din aceasta incitanta fila de istorie, examinand marsul sovieticilor catre Berlin si rezistenta finala a germanilor.

Volumul de fata va fi urmat de un al doilea – aflat actualmente in lucru –, dedicat altor aspecte ale lumii bucurestene din epoca fanariota (catastrofele naturale, administratia orasului, asistenta medicala si sociala, viata economica, traiul de zi cu zi, viata mondena, invatamantul si cultura, comunitatile alogene).

Anul celor patru imparati, asa ne asigura sursele antice, a fost una dintre cele mai haotice, mai violente si mai inspaimantatoare perioade din intreaga istorie romana. A fost un timp al asasinatelor si al razboiului civil, al armatelor dezlantuite care nu au avut scrupule sa ocupe Roma si al oamenilor ambitiosi care au pus fara mila mana pe putere doar pentru a vedea cum le scapa printre degete.

In Anul Domnului 69, Gwyn Morgan ofera o perspectiva noua asupra acestei perioade, bazata pe doua consideratii carora li s-a acordat insuficienta atentie in trecut. In primul rand, aceea ca trebuie sa comparam relatarile contradictorii ale lui Tacitus, Plutarh si Suetonius, cele trei principale surse de informatii ale noastre, in loc sa alegem intre ele. Iar in al doilea rind, aceea ca rolul armatelor, distinct de cel al comandantilor lor, a fost exagerat prea des. Rezultatul este o istorie narativa remarcabil de exacta si de patrunzatoare, care abunda in portrete vii ale actorilor principali si in noi analize ale naturii armatei romane.

Cum a renuntat Europa la pace si a ales Primul Razboi Mondial

„O stralucita expunere a lungului, atat de lungului mars catre catastrofa europeana din 1914." (MAX HASTINGS)

Carte distinsa cu International Affairs Book of the Year 2014 la Political Book Awards

Nominalizata la Samuel Johnson Prize 2013 si Shaughnessy Cohen Prize for Political Writing 2013, acordat de Writers Trust of Canada

Inclusa pe lista celor mai bune carti ale anului de publicatiile: New York Times, The Economist Mail on Sunday, The Observer Daily Mail