Istorie & Politologie

Cu doua documente diplomatice inedite Anul 1944 a fost pentru cel de-al Treilea Reich începutul sfarsitului. Pe toate fronturile, „Imperiul de 1.000 de ani” al lui Adolf Hitler era sub un foc continuu, fie ca vorbim despre debarcarea Aliatilor în Normandia, distrugerea Grupului de Armate Centru în Bielorusia sau retragerea precipitata a diviziilor germane din Balcani în urma evenimentelor petrecute în Romania dupa 23 august 1944.

Generalii germani care au supravietuit Reich-ului lui Hitler discuta despre cel de-al Doilea Razboi Mondial cu capitanul B. H. Liddell Hart, renumit strateg militar si scriitor britanic. Acestia vorbesc ca soldati profesionisti unui alt profesionist pe care îl cunosc si îl respecta. Pentru prima data, sunt dezvaluite raspunsuri la multe întrebari ridicate în timpul razboiului.

Acest proiect a început cu o discuție pe care am avut-o în picioare, timp de două minute, cu domnul Tudor Sălăgean. Îl știam din ziare ca pe un mare cunos­cător și pasionat de istorie locală. S-a arătat interesat de ceea ce îi spuneam. Între timp, l-am cooptat și pe Victor Salcă, fiindcă împărtășea dragostea și pasiunea mea pentru istoria Clujului. Am stabilit că ne vom întâlni ulterior ca să punem la punct amănuntele, lucru pe care l-am și făcut. Astfel, am avut succes încă de la prima întrevedere. Se pare că, așa cum credeam, locuitorii Clujului sunt dornici să cunoască istoria orașului. (SEBASTIAN-IACOB MOGA)

Volumul al șaptelea este, fără doar și poate, o parte integrantă a unei viziuni istorice asupra trecutului acestui oraș care îi este specifică lui Jakab Elek, reflectând caracteristicile unitare și complexe ale unei opere unice. Ca și până acum, cititorul va regăsi referințe la perioadele anterioare, mărturii elocvente ale eforturilor depuse sistematic de autor în vederea reconstruirii unui tablou istoric integrat și corelativ.

Poate fi cultura o formă de proprietate?
Această relatare extraordinară demonstrează că istoria civilizațiilor din întreaga lume este una bazată pe amestec, împărtășire și împrumut.
Martin Puchner arată cum, secole la rând, diverse forme de artă au traversat continentele pentru a produce capodopere.
De la orașul pierdut al lui Nefertiti și epoca de aur a literaturii arabe până la teatrul nigerian din secolul XX și poezia modernistă, autorul explorează modul în care, în decursul timpului, contactul dintre diferite popoare a impulsionat inovația artistică, în vreme ce reglementarea culturală și purismul au subminat de cele mai multe ori chiar societățile pe care încercau să le protejeze.
Călătorind prin Grecia antică, India lui Aśoka, China dinastiei Tang și multe alte epoci, această nouă istorie triumfală dezvăluie punctele de trecere care nu numai că au inspirat științele umaniste, dar au făcut din noi ființe umane.

„Într-o epocă intens tehnologizată și industrializată, noi, umaniștii, avem datoria de a aminti lumii care sunt lucrurile care ne-au făcut umani, spune Martin Puchner în această carte-pledoarie pentru prețuirea științelor umaniste. Tributari deopotrivă unei evoluții biologice, cât și uneia culturale, oamenii sunt specia producătoare de cultură.
Atât în formele ei elitiste, cât și în cele populare, cultura este adaptarea noastră naturală la lume. Înțelegem lumea transformând-o într-o poveste pe care o spunem mereu diferit, de la o generație la alta, dar înnodând neîncetat firele care ne leagă de trecut și proiectându-le pe cele care sperăm să ne lege de viitor.
În cel mai profund sens, cultura suntem noi, iar viitorul nostru ca indivizi și ca specie depinde de păstrarea, protejarea și înțelegerea ei." Laura Câlțea

Martin Puchner este deținătorul catedrei „Byron and Anita Wien" la Harvard University, unde predă literatură engleză și comparată. A scris numeroase cărți – multe dintre acestea distinse cu premii –, antologii și peste șaptezeci de articole și eseuri în care abordează diverse teme, de la filosofie și teatru până la literatura universală. Bestsellerul Norton Anthology of World Literature și cursurile sale HarvardX MOOC Masterpieces of World Literature (cursuri online adresate studenților din întreaga lume) acoperă patru mii de ani de literatură universală. Este membru permanent al European Academy.

Cartea de fata este o monografie si in acelasi timp o marturie scrisa de nepoata avocatului martir Dr. Ioan Ciordas, Doamna Marina Ioana German, care, dupa cum ne marturiseste, a luat in mana "penita" si a pornit la scris pentru a oferi cinstitorilor memoriei celor doi martiri o noua editie a cartii de fata, revazuta si completata. Cu rigoarea istoricului si cu talentul scriitorului, Doamna Marina ne introduce in istoria Beiusului, un teritoriu binecuvantat de Dumnezeu, pentru a ne prezenta lupta neobosita, sacrificiile si realizarile pe altarul neamului romanesc ale celor doi martiri care au sustinut limba romana, invatamantul, viata culturala si spirituala a poporului reunit in Biserica noastra unita in credinta si in valorile unitatii in diversitate a unei lumi mai bune, in care toti putem trai ca frati.

Volumul Familii și conace boierești din Moldova prezintă istoria familiilor Ghica-Deleni, Rosetti și Ghica-Trifești, legată intrinsec de cele trei moșii și conace din Moldova, în care s-au născut, au trăit și, în primul caz, au și murit: Deleni, Căiuți și Trifești. Au fost, toate, reședințe mândre cândva, azi uitate, abandonate sau demult dispărute, dar a căror poveste – reconstituită cu migală – reînvie stilul de viață al boierimii moldovene și pune în evidență rolul important pe care aceste familii l-au jucat în istoria și cultura noastră.

Pentru a rezolva problemele secolului XXI, istoricul si profesorul John Charles Chasteen spune ca trebuie in primul rand sa ne cunoastem si sa ne intelegem trecutul comun. In volumul de fata, renumitul istoric John Charles Chasteen ofera o relatare concisa a parcursului lumii, in care exploreaza originile si persistenta lipsei de umanitate de care omenirea continua sa dea dovada fata de ea insasi, dorind sa descopere de ce a fost atat de raspandita in istoria noastra si, cel mai important, daca putem sa o depasim. Chasteen sustine ca, pentru a reusi acest lucru, trebuie sa intelegem trecutul nostru comun.

Mai mult de un mileniu, crestinii si musulmanii au trait alaturi, uneori in pace, alteori in razboi. Cand armatele crestine au cucerit Ierusalimul in 1099, au declansat cea mai cunoscuta perioada de conflict dintre cele doua religii. In functie de cine iti raspunde la intrebare, caderea orasului sfant a fost fie o legenda care sa te inspire, fie cea mai mare oroare. In Cruciatii, Dan Jones analizeaza numeroasele aspecte ale povestii mai largi, cartografiind peisajul profund uman si fara indoiala pluralist din epoca cruciadelor.

Putin a creat o societate in care omul obisnuit nu va detine niciodata controlul asupra propriei existente, in care domnesc teroarea, paranoia si saracia. Dar cum se reflecta toate astea in viata reala? Raspunsul il descoperim in Viitorul e istorie. La fel ca Hitler si Stalin inaintea lui, Vladimir Putin a promis stabilitatea pentru a-si ascunde intentia de a crea o stare de permanenta instabilitate: o societate in care omul obisnuit nu va detine niciodata controlul asupra propriei existente, in care domnesc teroare, paranoia si saracia. Dar cum se reflecta toate astea in viata reala? Raspunsul in descoperim in cartea Mashei Gessen, in destinele a patru oameni nascuti in ultimii ani ai comunismului care au legatura cu personaje-cheie din istoria recenta a Rusiei, precum Aleksei Navalnii sau Boris Nemtov. Nimic nu este romantat sau privit din perspectiva auctoriala subiectiva si, cu toate acestea, faptele relatate au un impact emotional puternic asupra cititorului.

„După ce reușise acolo unde modernismul mimetic ratase, realizând prin ontologia etnică o sinteză între autohtonism și europenism, antimodernismul nostru radical a lăsat în urmă preocupările pentru limba perfectă și spațiul perfect, concentrându-se pe omul perfect. Iar pentru asta a ajuns, asemeni altora, la eugenism, rasism și genocid. Este istoria spusă de această carte fundamentală.” (Sorin Antohi)

„Cartea lui Marius Turda, rezultată în urma unei excelente cercetări și la fel de bine scrisă, provoacă o regândire a perioadei de glorie a intelectualității și culturii românești într-o lumină critică necesară, arătând nivelul generalizat de interes față de teorii eugeniste și politici de excluziune în jurul unor noțiuni rasiale despre identitate, societate și stat.” (Maria Bucur)

„Marius Turda pune în lumină fața mai puțin cunoscută a dezbaterilor identitare ale românilor care în perioada interbelică mizează pe biopolitică și eugenism, la un moment dat chiar pe rasism. Este o carte fascinantă despre naționalism, avatarurile biologizării națiunii și pericolele modernității; este, în cele din urmă, o carte avertisment pentru noi, cei de astăzi, un manual de vânat demoni.” (Constantin Bărbulescu)

Aparitia cartii Basarabia. Drepturi nationale si istorice, scrisa de Gheorghe Bratianu, tradusa din limba franceza prin stradania Editurii Meteor, reprezinta un act de cultura. Conform opiniei autorului, analiza spinoasei teme nu este completa, dar problemele esentiale sunt puse cu o acuratete demna de un maestru. Dupa cum a fost acest erudit de spita nobila, numit Gheorghe I. Bratianu.

Se desfășoară un război. Pentru independența Ucrainei și securitatea Poloniei, pentru viitorul Europei și locul libertății în cadrul ei. De asemenea, se desfășoară o luptă pentru viitorul Rusiei. Oare ne-o putem imagina fără imperialism? Oare Polonia poate exista fără libertate? Care este moștenirea Republicii Polone și care este cea a Moscovei – A Treia Romă? În această carte caut răspunsuri la aceste întrebări. Le caut în istoria vecinătății dintre Polonia și Rusia, din vremurile când încă nu existau nici măcar aceste denumiri până în momentul nostru istoric. Libertatea și despotismul nu sunt delimitate geografic. Sunt impulsuri înscrise în firea umană. Istoria creează totuși de-a lungul veacurilor și prezintă retrospectiv forma condiționărilor care permit ca libertatea să se dezvolte sau să fie înăbușită; condiționări care întăresc tehnicile despotice sau le subminează. Tocmai aceasta este una dintre posibilele istorii de reprezentare a relațiilor polono-ruse. - Andrzej Nowak

Orientul Mijlociu și Africa de Nord reprezintă o regiune în continuă schimbare. Schimbările politice și de alianțe geo-politice pot să-i surprindă până și pe analiștii experimentați. În special după Primăvara arabă, am văzut că mulți analiști de renume au fost surprinși că rezultatul revoltelor nu a fost o lume arabă mai democratică. Acest lucru poate să trădeze și o anumită coloratură ideologică pe care o revendică acești analiști. Există o tendință de a analiza lucrurile printr-o prismă eurocentristă, ba chiar mai mult, de a suprapune propriile valori pe alte culturi. (…) Lucrarea de față s-a născut tocmai din nevoia găsirii unor noi unelte de lucru prin care se poate face o analiză mai precisă a realităților lumii arabe. Aceste unelte nu trebuie văzute ca fiind menite să înlocuiască teoriile relațiilor internaționale precum realismul sau liberalismul. Ele pot oferi o cunoaștere mai aprofundată a societăților din regiune, astfel încât să facem distincția între când putem aplica și când nu teorii eurocentriste.

Este Tragedia Germaniei o lucrare de istorie revizionistă? O reorientare către „germanofilie" a unui autor care este notoriu pentru inaderenţa la orice curent interpretativ major şi comod? Categoric nici una, nici alta. Cartea acceptă întru totul lanţul de eşecuri politice, diplomatice şi militare de care însăşi Germania este responsabilă, oprindu-se în cele din urmă asupra ororilor nazismului. Nu acceptă însă canonul interpretativ dominant al istoriografiei postbelice potrivit căruia Germania ar fi avut în mod exclusiv vocaţia unui stat generator de război, totalitarism şi antisemitism. În această privinţă este poate una dintre primele iniţiative intelectuale europene care aminteşte că în istoria modernă a Germaniei au existat aceleaşi neajunsuri care s-au văzut şi la alte naţiuni europene de seamă: expansionism, militarism, rasism, democraţie neconsolidată. Nu în deficienţele structurale ar trebui căutată o explicaţie cauzală, ci pur şi simplu în înlănţuirea unor evenimente imparabile şi necontrolabile care, de la Bismarck la Hitler, duce către un deznodamânt nefericit, deci către o tragedie.

O carte-document, excelent scrisă, o copleșitoare imersiune în prima jumătate a secolului trecut, dar și o poveste cu eroi și trădători, mari lideri și soldați de rând, victorii și înfrângeri, extaz și tragedie. O relatare superbă a unor vremuri tulburi!

Rezultatul unei intense cercetări a numeroase arhive și memorii, volumul de față poate fi citit ca un roman polițist. Andrew Lownie se apleacă asupra uneia dintre cele mai spinoase probleme ale serviciilor secrete britanice din secolul al XX-lea: spionii englezi ai lui Stalin – acei tineri de familie (foarte) bună, cu studii la cele mai prestigioase instituții din Marea Britanie, care ulterior aveau să ocupe posturi înalte în sistemul politic și de securitate britanic și care, paradoxal, au ales să transmită informații secretizate către Moscova.

Ce i-a motivat? Cum de au activat atât timp, fără să fie măcar suspectați? Cine i-a coordonat? La ultima întrebare, cartea răspunde direct prin titlu. La celelalte, printr-o serie de analize și descrieri care îl vor ține pe cititor cu sufletul la gură.

Guy Burgess a fost un adevărat personaj, iubit, admirat și detestat totodată. Un idealist alcoolic, erudit și instruit, strălucit și decadent, extrovertit și ascuns, cu o viață sexuală promiscuă și excentrică. Un caracter complex, care le-a dat mare bătaie de cap contemporanilor din Marea Britanie și din Uniunea Sovietică.

„O lectură instructivă și în același timp relaxantă, care ne îmbunătățește într-un mod plăcut cunoștințele istorice. (…) Una peste alta, o plăcută călătorie în timp în Roma antica...” Osservatorio letterario

„În numeroasele emisiuni de televiziune realizate de-a lungul anilor printre ruinele Romei antice sau în alte situri datând din epoca romană, am auzit nenumărate relatări și detalii legate de viața cotidiană în perioada Romei imperiale, rămase în uitare secole de-a rândul și scoase apoi la lumină de arheologi. Au ieșit astfel la iveală indicii diverse, informații despre obiceiurile romanilor, curiozități despre viața de zi cu zi și despre regulile sociale ale unei lumi de mult dispărute… Același rezultat l-am obținut și în urma discuțiilor cu arheologii la locul săpăturilor, citind lucrările publicate de ei sau consultându-le studiile. Mi-am dat astfel seama că asemenea informații prețioase referitoare la lumea romană nu ajung aproape niciodată la oamenii obișnuiți, rămânând de cele mai multe ori «prizoniere» în publicațiile de specialitate sau chiar acolo, în siturile arheologice. Prin urmare, am încercat să le aștern în pagină ca pe niște povești.”   Alberto Angela

„Pentru a izbuti să restituie marea istorie povestită prin intermediul mai multor mici istorioare, Alberto Angela folosește în egală măsură surse antice de foarte bună calitate, cu precădere Marțial, Iuvenal și Petroniu, fără a uita acolo unde e cazul de comediile lui Plaut sau de lirica lui Catullus și Ovidiu.

Pas cu pas, din zori până târziu în noapte, el urmărește itinerarele și preocupările unui locuitor al Romei din vremea Antoninilor, descriind cu vivacitate îmbrăcămintea, distracțiile, preocupările și necazurile acestuia. Nu uită femeile sau sclavii, banchetele sau frecventarea băilor publice, spectacolele sângeroase din Colosseum.”   Zoe Petre

Un dialog spumos despre personalități ale istoriei noastre și cei mai influenți istorici români și francezi ai secolului trecut. Bine-cunoscut medievist, cu excelente contribuții în domeniul istoriei moderne și contemporane, Matei Cazacu se dovedește a fi și un povestitor cu mult umor. În dialogul cu Simona Preda, istoricul consacrat în Franța evocă slujitori importanți ai muzei Clio din România interbelică și comunistă (Petre P. Panaitescu, George D. Florescu, Constantin C. și Dinu Giurescu, Ion Nestor, Emil Condurachi, Dumitru Tudor, Mihai Berza, Andrei Oțetea, Dan Berindei, Ștefan Ștefănescu, Șerban Papacostea, Florin Constantiniu, Paul și Dan Cernovodeanu, Nicolae Stoicescu, Aurel Decei) și din străinătate (Marc Bloch, Alexandre Bennigsen, Jacques Le Goff, Pierre Chaunu, Albert Soboul).

Între Revoluția din Februarie din 1917 și lovitura de stat bolșevică a lui Lenin din octombrie, Petrogradul (fostul Sankt Petersburg) a fost într-o continuă frământare, iar acest lucru nu s-a simțit nicăieri mai intens decât pe celebrul Nevski Prospekt. Acolo, vizitatorii străini din hoteluri, birouri și ambasade au privit haosul izbucnit în apropierea lor.

Printre martorii evenimentelor s-au numărat jurnaliști, diplomați, oameni de afaceri, bancheri, guvernante și asistente medicale. Mulți dintre ei au ținut jurnale și au redactat scrisori pe care le-au trimis acasă, de la o asistentă engleză, care supraviețuise scufundării Titanicului, la valetul de culoare al ambasadorului SUA, aflat departe de sudul său natal, și până la conducătoarea mișcării sufragetelor, Emmeline Pankhurst, care venise la Petrograd pentru a inspecta Batalionul Femeilor condus de Maria Bocikariova.

Pe baza acestui consistent material bibliografic, o mare parte nepublicat anterior, Helen Rappaport ne conduce prin tulburătoarele evenimente din 1917, pentru a înțelege Revoluția așa cum s-a desfășurat, martorii lor fiind prinși într-o veritabilă „harababură roșie”.

„O cronică vie, captivantă și bine documentată a Revoluției Ruse, văzută prin ochii unei distribuții surprinzătoare și extravagante de străini din Petrograd și minunat redată de Helen Rappaport.” SIMON SEBAG MONTEFIORE

După intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, Franța și-a asumat rolul de a ajuta armata română prin intermediul unei misiuni militare. Avându-l la conducere pe generalul Henri Mathias Berthelot, din rândul acesteia a făcut parte și un tânăr aviator pe nume Paul Bléry, ale cărui amintiri despre misiune sunt redate în acest volum.

Cu obiectivitatea unui străin, autorul observă și descrie oamenii și locurile din România, împărtășind impresiile pe care și le-a format, fie că a fost vorba despre aristocrați și persoane de vază, fie despre simpli țărani ori chiar despre soldați.

Cartea reprezintă o adevărată „bijuterie memorialistică”, dar și o lectură care ne introduce în atmosfera unei perioade complicate și tumultuoase pentru întreaga omenire.

Una dintre cele mai detaliate cercetări despre clasa conducătoare a Europei în secolele XIX–XX. Prezintă mituri și clișee care au circulat pe seama aristocrației de la Congresul de la Viena până la Bătălia de la Stalingrad și descrie transformările suferite de clasa conducătoare, pornind de la lumea mondenă a balurilor de la curte, trecând apoi la atmosfera cafenelelor și, în fine, la stilul de viață sofisticat contemporan.

Lucrarea prezintă mituri și clișee care au circulat pe seama aristocrației de la Congresul de la Viena până la Bătălia de la Stalingrad și descrie transformările suferite de clasa conducătoare, pornind de la lumea mondenă a balurilor de la curte, trecând apoi la atmosfera cafenelelor și, în fine, la stilul de viață sofisticat contemporan. Concomitent, evidențiază paradoxul caracteristic aristocrației: în timp ce a deținut puterea în societate și a dat tonul modelor culturale, această categorie socială a pierdut treptat autoritatea politică.

Scris într-un ritm alert, volumul urmărește trecutul aristocrației în țările nordice, Imperiul Austro-Ungar, Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Rusia, impunându-se drept lectură obligatorie pentru toți cititorii interesați de istoria europeană modernă și contemporană.

Cu o mie de ani în urmă, civilizația occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce șanse avea această societate frustă de țărani și războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanțului? Aparent, nu prea multe. Și totuși, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizația tehnologică și a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfățișează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creștine și la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticențe a schimbării și perfecționărilor de tot felul. Începând cu primele inovații tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice și prin revoluția industrială, și până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-și diversifice propriile structuri și să-și accelereze ritmul, împletind interesul și idealul, speranța si disperarea, disprețul față de ceilalți și afirmarea demnității umane. Din această dinamică și din aceste contradicții s-a născut lumea în care trăim.

„O carte ciudată, sclipitoare, despre care se poate discuta la nesfârşit şi care ar trebui să se afle la îndemâna tuturor celor care studiază istoria.“ — Kirkus Reviews

Matthew White s-a înhămat la o întreprindere pe care nici un istoric de profesie nu şi-a asumat-o până acum: aceea de a selecta din mulţimea de hecatombe cu care este presărată istoria cele o sută de atrocităţi care au făcut cel mai mare număr de victime. Pornind de la războaiele medice şi ajungând până la Africa zilelor noastre, White ne oferă o istorie a omenirii axată pe marile mase fără nume care au tras mereu ponoasele de pe urma ambiţiilor conducătorilor lor: greci, chinezi şi azteci, germani, englezi şi ruşi sunt prinşi într-o suită nesfârşită de campanii de cucerire, conflicte civile, epurări etnice sau războaie coloniale.

Din învălmăşeala evenimentelor se desprind fapte curioase şi concluzii surprinzătoare. Haosul se dovedeşte a fi mai ucigător decât tirania. Pe timp de război e mai sigur să fii în armată decât să faci parte din populaţia civilă. Spre deosebire de celelalte ţări cu populaţie numeroasă, India a pornit rareori războaie de cucerire. Adesea, marii dictatori nu s-au născut în sânul naţiunii pe care au condus-o apoi cu mână de fier: Napoleon era corsican, Stalin – georgian, Hitler – austriac.  Deşi are în spate un efort enorm de documentare, cartea nu sacrifică fluenţa naraţiunii pe altarul discursului academic. Matthew White ştie să povestească despre oameni şi locuri şi să ofere statistici fără să rămână împotmolit în ele. Nu ţine predici, ci lasă faptele să vorbească şi se mărgineşte să condamne barbaria cu armele ironiei, de vreme ce inumanitatea, laitmotivul acestei istorii a umanităţii, transpare de la sine.

Dennis Deletant, unul dintre cei mai reputați cercetători ai istoriei României, ne propune o nouă sinteză a anilor interbelici, bazată pe valorificarea exhaustivă a surselor apărute în ultimele decenii. Contextul politic, situația țăranilor, experiențele minorităților, corupția, derapajele totalitare și colapsul democrației sunt puse în paralel cu strategiile statului român de a-și păstra integritatea teritorială în fața amenințării Germaniei naziste și Uniunii Sovietice, într-un tablou din care se desprind limpede resorturile politice și sociale pe care astăzi avem atâta nevoie să le înțelegem. 

Dincolo de sursele mai mult sau mai puțin cunoscute publicului și specialiștilor, Dennis Deletant a consultat materiale inedite din arhivele britanice. În volum sunt reproduse patru documente extrem de valoroase: un raport al spionajului britanic cu privire la situația din Basarabia, din februarie 1918; o descriere a Basarabiei din perspectiva unui ofițer britanic, începând cu 1934; extrase din însemnările corespondentului The Times în România din 1928 până în 1940 și un memoriu inestimabil despre politica externă a României în perioada interbelică, redactat de Iuliu Maniu și transmis guvernului britanic în aprilie 1942.

Într-o epocă în care confruntarea cu un trecut încă neelucidat și neînțeles pe deplin devine tot mai greu de evitat, sinteza actuală și lucidă a lui Dennis Deletant este cu atât mai necesară.

O panoramă a artei și arhitecturii occidentale de la prăbușirea Imperiului Roman și până la izbucnirea Primului Război Mondial, Civilizația lui Kenneth Clark narativizează literar cele treisprezece episoade ale serialului BBC montate de autor în 1969. Considerând că o civilizație poate fi, mai presus de toate, judecată prin arhitectura pe care a lăsat-o în urmă, Clark călătorește prin insulele Irlandei din secolul al VI-lea, prin Florența renascentistă și New Yorkul modern și arată efortul colectiv al oamenilor care au vrut să spună adevărul despre societatea lor. Se desfășoară astfel o distribuție impresionantă de personaje care și-au dăruit toată energia pentru a ne lărgi înțelegerea lumii și a civilizației noastre. De asemenea, Kenneth Clark scoate în evidență capodoperele pe care le-au creat — în arhitectură, sculptură și pictură, filosofie, poezie și muzică —, de la Școala din Atena a lui Rafael și până la podurile lui Brunel.

Orientul Mijlociu este de multă vreme o regiune a religiilor, a ideologiilor, a naționalismelor și a ambițiilor rivale. Toate aceste conflicte – inclusiv ostilitățile dintre arabi și israelieni și provocările violente reprezentate de sectele irakiene aflate în competiție – sunt înrădăcinate în moștenirea politică a regiunii: aranjamentele, unificările și diviziunile impuse de Aliați după Primul Război Mondial.

În Pacea care a pus capăt păcii, David Fromkin dezvăluie cum și de ce Aliații au ajuns să refacă geografia și politica Orientului Mijlociu, trasând linii pe o hartă goală, linii care vor deveni, până la urmă, noile țări Irak, Israel, Iordania și Liban. Concentrându-se pe anii formatori 1914–1922, când totul, inclusiv o alianță între naționalismul arab și sionism, părea posibil, Fromkin ridică întrebări importante, cea mai importantă fiind de ce lucrurile au fost făcute așa cum au fost făcute. Bătălia actuală pentru o patrie palestiniană își are rădăcinile în aceste evenimente care au avut loc acum 85 de ani.

Prefață de Andrei Pleșu

„De aproape trei decenii şi jumătate, alegerile prezidenţiale sunt pentru mulţi o deplasare la pomul lăudat. Un exerciţiu de dezamăgire. Distanţa dintre promisiuni şi concretizarea lor pare la fel de mare ca aceea dintre aşteptările alegătorului şi rezultatele concrete ale alesului. Pentru scurtarea distanţei şi pentru ca mersul la urne să nu li se mai pară unora un sport inutil, Cristian Preda, Ciprian Mihali şi Sorin Ioniţă redactează o fişă de post pentru președintele țării. Pentru un om capabil să conducă ţara eficient şi sigur. Autorii nu compun portretul-robot al preşedintelui şi nu întreţin iluzia unei apariții providențiale pentru România. Ei nu creionează o imagine ideală, fiindcă, e lucru ştiut, idealul nu există. Nu are corp. Rostul acestei cărţi este să arate ce anume trebuie să căutăm în structura şi în mobilierul lăuntric al celui pe care-l votăm pentru Cotroceni. Care sunt calităţile care-l recomandă şi cum arată foaia de parcurs a României într-o perioadă atât de complicată. E de sperat că, parcurgând Ce vrem de la preşedintele ţării, vom izbuti să părăsim, după atâta amar de tranziţie, logica răului mai mic şi vom intra în cabina de vot încredinţaţi că omul pe care-l vom alege va merita învestitura noastră de încredere şi speranţă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„N-aș vrea să am un președinte despre care să nu știu la ce se pricepe de fapt. N-aș vrea să am un președinte care a făcut, o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate. N-aș vrea să am un președinte fără experiență de viață și de oameni, necopt, sigur de sine fără temei, mândru că e președinte, ros de ambiții impure și de parvenitism.“ — ANDREI PLEȘU

„Un președinte harnic, moderat și darnic – iată ce cred eu că ne trebuie în 2024.“ — CRISTIAN PREDA

„Știind că democrația este regimul politic al egalilor, devine pentru noi o datorie civică de maximă urgență să putem alege dintre noi pe egalul nostru înzestrat cu cele mai nobile calități carismatice.“ — CIPRIAN MIHALI

„Doamne ferește de ziua când va conta cine e președintele României!“ — SORIN IONIȚĂ

Selecția textelor și prefață de Monica Got

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ

„Uneori, câte un profesor de științe politice, dacă are carismă, se poate declara mulțumit când reușește să-și cucerească studenții. Dacă are darul comunicării, ajunge să se facă auzit și dincolo de catedra lui. Rarisime sunt figurile academice care devin voci publice. Însă profesorii universitari ce influențeză istoria pe care o predau sunt unici într-un loc și o epocă. E cazul lui Vladimir Tismăneanu, cu a sa Comisie prezidențială omonimă ce a etichetat comunismul, cu o formulă de neuitat, drept ilegitim și criminal. Sunt reunite aici reflecții pasionante despre secolul tuturor dezastrelor și despre anii pe care îi trăim.“ — VASILE POPOVICI

„Aceasta este istoria istoriilor comunismului. Analiza unui regim, dar și a fascinației savante pentru această formă de religie seculară. Volumul lui Vladimir Tismăneanu este o contribuție esențială la înțelegerea tensiunilor din «lagărul socialist» și a dezintegrării sale. Cititorul este invitat să participe la aceste veritabile exerciții de gândire politică.“ — CĂTĂLIN AVRAMESCU