Istorie & Politologie

Prefață de Thierry Wolton

Traducerea prefeței de Mona Antohi

„Cartea lui Kai Strittmatter răspunde unei întrebări de care ne temem: ce ar deveni lumea dacă Occidentul ar renunța să lupte pentru libertate? Iar răspunsul este acesta: uitați-vă la China. Alianța dintre Partidul Comunist și Inteligența Artificială construiește o societate în care supravegherea este permanentă, iar autocenzura este continuă; o societate în care prioritatea fiecărui cetățean este să nu fie catalogat ca «trădător al încrederii». În acest regim insidios, care funcționează deja și despre care știm atât de puține, omul este transformat deopotrivă în victimă și în propriul torționar.“ — MIHNEA MĂRUŢĂ

„Nu se pune problema că în cele din urmă China va face să triumfe cu forța modelul ei politic, ci că lumea va avea tendința să-i semene, mai cu seamă în materie de guvernare. Aceasta e perspectiva cutremurătoare pe care o lasă să se întrevadă cartea lui Kai Strittmatter. Orizontul cu pricina nu se referă la ideologie – cine poate crede că Beijingul ar face să triumfe comunismul la scară mondială? –, ci la influența tehnologică, altfel spus la mijloacele oferite de acum înainte de instrumentele digitale pentru a supraveghea, încadra, condiționa, distra o populație, astfel încât puterea care le folosește să devină stăpână în toate domeniile. Sovietele plus electrificarea, spunea Lenin în legătură cu socialismul; pentru conducătorii chinezi, această formulă a devenit partidul-stat plus digitalizarea. Dictatura 2.0 descrisă de Strittmatter îți îngheață sângele în vine.“ — THIERRY WOLTON

„Competiția dintre sisteme a revenit. Va crea oare China statul care să întreacă Occidentul și democrația liberală a lumii și va ajunge ea la vârf? Dacă dictatura se redefinește, atunci aici, la Berlin, la Atena, la Praga, la Londra și la Washington, sarcina noastră cea mai urgentă trebuie să fie redefinirea Occidentului, redefinirea Europei, redefinirea democrației. Taiwanul se află în prima linie. În cele din urmă nu va conta cât de puternică este China, ci cât de puternici suntem noi înșine. Sau mai degrabă: cât de slabi suntem, cât de mult ne lăsăm divizați, cât de mult ne lăsăm pradă fatalismului și resemnării. Mai avem un as în mânecă. Să îl folosim. Nu de China trebuie să ne fie teamă, ci doar de noi înșine.“ — KAI STRITTMATTER

Abia în veacul fanariot devine Bucureştiul capitala necontestată a Ţării Româneşti. Devastat de războaie şi năvăliri parcă nesfârşite, îngenuncheat de stihii şi de molime periodice, oraşul izbuteşte să renască de mai multe ori din propria cenuşă, dobândind de-acum un aspect eclectic şi cosmopolit, deopotrivă oriental şi occidental. Oraş al credinţei, împodobit cu nenumărate biserici ce stârnesc uimirea călătorilor, dar şi oraș al deliciilor lumeşti, Bucureştiul domnilor fanarioţi (umili robi ai sultanului la Stambul, suverani atotputernici în Valahia) devine, graţie Academiei de la Sfântul Sava, o lumină a creștinătății din Imperiul Otoman.

Volumul isi propune identificarea unui raspuns, sau macar a unei arii de cautare a acestuia, la intrebarea cum ar putea fi cel mai bine rezolvate problemele cetatenilor prin intermediul unor politici publice, intr-o situatie de echilibru al indeplinirii conditiilor impuse de regulile unei democratii, cu o societate civila si un cadru institutional cu trasaturile celui existent in Romania? Pentru a atinge acest obiectiv volumul porneste de la premisa ca dezvoltarea unei abordari de politici publice este posibila in Romania numai daca este luata in considerare influenta unor caracteristici preexistente ale societatii in care aceasta este aplicata.

Povestea evadarii unui soldat polonez si a altor sase detinuti dintr-un lagar siberian, precum si a calatoriei intreprinse de acestia prin Asia. Un om cu un destin extraordinar, Slavomir Rawicz, si un bestseller, The Long Walk, tradus in peste 25 de limbi si tiparit in sute de mii de exemplare - iata ce va invitam sa descoperiti in paginile acestei carti.

Povestea ascensiunii si a decaderii uneia dintre cele mai diabolice familii din istorie. Volumul de fata prezinta istoria ascensiunii si a decaderii uneia dintre cele mai diabolice familii din cate au existat vreodata. Numele Borgia este sinonim cu nepotismul, coruptia si lacomia, fenomene atat de raspandite in Italia in epoca Renasterii. Cunoscuti pentru faptul ca acumulau putere, avutii, teritorii si titluri prin mituire, casatorie si crima, membrii dinastiei cu radacini spaniole au ajuns sa ocupe cele mai inalte pozitii in societatea italiana a secolelor al XV-lea si al XVI-lea.

„În primul an de facultate, am urmat cursul de arheologie al profesorului Radu Florescu. M-a pus să învăț, cât de cât, latinește și m-a luat, în practica de vară, la Capidava, șantierul său preferat din Dobrogea. Profesorul a avut generozitatea să-mi dea, la sfârșitul anului întâi (când cursul său se încheia), un sfat părintesc: «Optează pentru arheologie, căci în anii care urmează o să te înhațe marii profesori Schileru, Frunzetti, Hăulică și am să te pierd!» Cam așa s-a și întâmplat, dar interesul pentru lumea veche (consolidat și prin pedagogia lui Constantin Noica) a rămas viu și divers în continuare.

Salut, prin urmare, un autor cu care mă identific admirativ: dacă l-aș fi întâlnit pe Cătălin Pavel în primul an de facultate, mi-ar fi devenit, probabil, model.“ — ANDREI PLEȘU

„Scopul ultim al acestei investigații arheozoologice este să demonstreze că animalele alcătuiesc primul și cel mai important alfabet simbolic extern de care s-a servit omul preistoric și antic. Afecțiunea lui pentru câini, pisici și cai este discutată în detaliu, dar nicidecum exclusiv, deoarece, alături de ele, mai toate sălbăticiunile au fost un catalizator al dezvoltării cognitive, emoționale și sociale a lui homo sapiens.

Portretele arheologice ale acestor vietăți din trecut sunt sintetizate din descoperirile a mii de săpături, de la reprezentările de delfini și urși în chihlimbar, marmură sau teracotă la aripile de gaiță și mandibulele de arici de-puse în mormintele celor vechi, de la incubatorul de ouă de crocodil din Egiptul antic la oasele de leu și cămilă găsite în România, de la mozaicul ce cuprinde singurul nume de pisică rămas din Antichitatea romană la cimitirul de câini de la Așkelon. Iar pentru că între om și sălbăticiune nu există, de fapt, o falie de tip cultură vs natură, aceste portrete, oricât de tangibile, sunt ale animalelor nu ca resursă fizică, ci ca resursă spirituală.“ — CĂTĂLIN PAVEL

Fotografia de pe copertă: Cutie cu statueta unui șoim din lemn pictat și aurit, cuprinzând pene în pânză de in. Lykopolis, Egipt, sec. 4–1 a.Chr. (Metropolitan Museum of Art, New York; Rogers Fund, 1912)

Fondată în 1927, Legiunea Arhanghelul Mihail a fost una dintre cele mai puternice şi mai longevive mişcări fasciste din Europa. Cu rădăcini în mişcările naţionaliste care în secolul al XIX-lea cereau independenţa faţă de Imperiul Austro-Ungar, Legiunea a ajuns la putere urmând un drum sinuos, marcat de violenţă şi discursuri antisemite şi ultranaţionaliste. Sub conducerea carismaticului Corneliu Zelea Codreanu, organizaţia s-a consolidat de-a lungul anilor, atrăgând tot mai mulţi membri. A împrumutat uniformele, marşurile şi estetica marţială ale fascismului european şi s-a bucurat de sprijin politic atât în interiorul graniţelor ţării, cât şi în afara lor. Roland Clark merge pe firul istoriei orale, al memoriilor personale şi al documentelor din arhivele naţionale pentru a avea o imagine cât mai completă a curentului fascist din România interbelică. El oferă o nouă perspectivă asupra fascismului european în care, dincolo de analiza istorică detaliată, evidenţiază impactul pe care represiunea oficială, spectacolul fascist şi acţiunile legionarilor l-au avut asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi.

Un război devastator s-a declanşat de curând în inima Europei, readucând la viaţă traumele cele mai dureroase ale trecutului; se proferează constant ameninţări cu un cataclism nuclear, deşi le credeam înlăturate definitiv; există o încleştare între Occident, pe de o parte, şi China şi Rusia, pe de altă parte… E limpede că se produce o schimbare profundă, care deja ne afectează modul de viaţă şi care pune sub semnul întrebării însăşi temelia civilizaţiei noastre. Toţi suntem conştienţi de asta, dar încă nu a examinat nimeni această criză cu luciditatea pe care o merită. Cum am ajuns aici? Amin Maalouf caută, în cartea de faţă, originile acestei noi înfruntări între Occident şi adversarii săi, retrasând parcursul a patru mari naţiuni: Japonia epocii Meiji, prima ţară din Asia care a sfidat supremaţia naţiunilor „albe” şi a cărei modernizare accelerată a fascinat o lume întreagă, în special alte ţări din Orient, ce au început să viseze să-i calce pe urme; Rusia sovietică, reprezentând, trei sferturi de secol, o ameninţare formidabilă la adresa Occidentului şi a sistemului şi valorilor lui; China, ce constituie în acest secol XXI, prin dezvoltarea sa economică, ponderea demografică şi ideologia conducătorilor, principala provocare pentru supremaţia Occidentului; şi în fine Statele Unite, care au ţinut piept fiecăruia dintre cei trei challengers şi au devenit, după atâtea războaie, liderul suprem al Occidentului şi cea dintâi superputere globală. În ansamblu, volumul este o amplă frescă istorică ce înfăţişează clar mizele conflictelor actuale, motivaţiile protagoniştilor şi straniile paradoxuri ale epocii noastre. Cum spunea Faulkner, citat în deschiderea cărţii: „Trecutul nu moare niciodată. Nici măcar nu a trecut”.

Florența, de la Michelangelo la Dante și Boccaccio, de la Leonardo da Vinci, Amerigo Vespucci și Botticelli la Niccolò Machiavelli și Brunelleschi, de la Galileo Galilei și Catherine de’ Medici la Gucci și Ferragamo, palate și biserici, academii, muzee, galerii și colecții de artă, frământare și strălucire, o istorie flamboaiantă între noblețe și cinism.

Florența, lumea umanistă a Renașterii, inovator oraș cultural, creuzetul civilizației italiene medievale, mai presus de oricare alt oraș-stat fortificat, principalul element de progres al comerțului, al culturii, al sistemului bancar și al artelor.

Florența, un arc peste timp, de la tradiția de obscură republică la o supraputere regională, unde strălucitoarea curte a lui Lorenzo Magnificul a devenit mândria și obiectul invidiei continentale și al intrigilor pasionante.

O nouă carte a lui Lucian Boia. Şi, ca de fiecare dată, un subiect nou şi o privire altfel. Noutatea demersului explică interesul din ce în ce mai mare pe care îl stârnesc lucrările sale, şi nu numai printre cititorii români, ci şi în afara României – dovadă stând numeroasele traduceri în engleză, franceză şi germană, ca şi în maghiară, polonă sau bulgară. Recent, la Universitatea din Jena i s-a acordat de către Südosteuropa-Gesellschaft medalia „Konstantin Jireček“ pentru merite deosebite în domeniul cercetării istorice. „Lucian Boia a abordat în cărţile lui teme noi, pornind pe urma unor mituri rar supuse dezbaterii“, se spune în Laudatio rostită cu acest prilej.

Scurta istorie a Indiei. De la tara celor o mie de zei la putere mondiala India a fost perceputa dintotdeauna ca o lume in sine, fascinanta prin diversitatea bogatiilor sale, prin mozaicul de etnii, limbi, caste si cutume, prin civilizatiile si religiile care au inflorit aici de-a lungul timpului. Pelerini atrasi de spiritualitatea ei, negustori de mirodenii, calatori si aventurieri i-au strabatut teritoriul in toate epocile, lasand marturii pline de admiratie sau perplexe despre societatea indiana.

In mitologia greaca, Nemesis este zeita razbunarii si a justitiei divine. Cititorii trebuie sa judece singuri daca soarta care s-a abatut asupra Japoniei in 1945 merita sau nu aceasta definitie, asa cum am inteles-o eu. Razboiul din Orientul Indepartat s-a extins pe o arie mult mai ampla decat luptele din Europa, cuprinzand China, Birmania, India, Filipine, precum si o mare intindere din Oceanul Indian. Desfasurarea lui a fost decisa de una dintre cele mai extraordinare pleiade de lideri politici si militari care au existat vreodata: imparatul Japoniei, cu generalii si amiralii sai; Chiang Kai-shek si Mao Zedong; Churchill, Roosevelt, Truman, Stalin; MacArthur si Nimitz; LeMay, Slim, Mountbatten, Stilwell - si cei care au construit arma nucleara. Scopul meu este sa descriu o experienta umana imensa si teribila, structurata cronologic, si nu sa reiau relatarile detaliate ale campaniilor care au fost prezentate de multi autori si care, oricum, nu ar putea fi restranse la un singur tom. Cartea se axeaza pe maniera cum s-a actionat si din ce motive, pe modul cum au fost receptate faptele si exploreaza categoriile de barbati si femei care au fost implicate in razboi. - Max Hastings

Cu rabdarea si meticulozitatea unui arhivist, Dan Rosca revolutioneaza istoriografia Bucurestilor. Multe firme de ceasornicari, gravori si bijutieri comentate biografic de Dan Rosca imi erau cunoscute: cea a lui Carniol si cea a lui Radivon, ca sa dau doua exemple. Insa le cunosteam doar ca nume, fara suportul biografic aferent. Nu stiam ca unul era evreu si celalalt roman, imi sunau ca nume frantuzesti absolut normale, intr-un Bucuresti cosmopolit. Cum ii sta in fire, el i-a privit din perspectiva genealogica, desenand din cuvinte arbori cu ramuri intinse, in unele cazuri, pana in zorii veacului al XIX‑lea. Pe de alta parte, a tratat fiecare personaj din carte fara partinire, cu bune si rele, unii fiind filantropi, altii, spre ghinionul firmei lor, dand tarcoale escrocheriei. Sa nu se inteleaga ca informatiile picante au vreo greutate in aceasta noua carte a lui Dan Rosca: sunt artificii pe un cer senin. Valoarea ei rezida in informatii si in citatele care le dau viata, uimind acribia de care da dovada autorul, cand aduna si lipeste mii de date care, luate separat, nu spun nimic - sau mai nimic. - Emanuel Badescu

Poate că tu nu ești interesat de Rusia, dar Rusia este în mod cert interesată de tine. În urma atacului Federaţiei Ruse din 2022 asupra Ucrainei, confruntarea dintre Moscova și Occident s-a transformat din nou într-un adevărat conflict deschis. Dar de zeci de ani Rusia duce un război clandestin şi împotriva Occidentului. Actele ostile desfăşurate în străinătate, de la otrăvirea disidenților la doborârea unor avioane de pasageri, amestecul în alegeri, spionaj, piraterie informatică și crime, par să fie de mult timp o activitate obişnuită a Kremlinului. Dar care este scopul tuturor acestor acțiuni? De ce se comportă Federaţia Rusă astfel? Și ce obține? În această carte, Keir Giles explică cum și de ce Rusia încearcă să obțină mai multă putere și influență oriunde poate ajunge, mult dincolo de Ucraina, precum și ce înseamnă acest lucru nu doar pentru guverne, ci și pentru cetățenii obișnuiți.

De ce fierbe lumea noastră ca o oală sub presiune? De ce vocile care aderă la populism și autoritarism se aud tocmai dinspre societățile unde libertatea pare garantată? Pankaj Mishra găsește răspunsul acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin.

„Baza documentară a cercetării este extrem de vastă, ea incluzând acele surse primare care pot da o imagine asupra gramaticii FRN, ca parte din gramatica regimului totalitar. Florin Grecu a investigat cu atenție fondurile de arhivă, oferind punere în pagină care este în egală măsură plină de acuratețe și atentă la detaliile de istorie politică și intelectuală. Cartea lui Florin Grecu este, în cele din urmă, o contribuție importantă la organizarea unui șantier de cercetare. Ea formulează ipoteze de lectură și pregătește viitoarele eforturi de a interoga un interval istoric ce anunță intrarea României în era tiraniilor.”

Prof. univ. dr. Ioan Stanomir

Facultatea de Științe Politice Universitatea București

 

„Noutatea pe care autorul o prezintă specialiștilor este modul în care imensa activitate de cercetare, bazată pe surse primare de mare importanță și a lucrărilor de specialitate reprezentative a fost interpretată. În opinia mea, alături de condițiile obligatorii pentru realizarea unei lucrări de calitate care țin de rigoarea identificării și clasificării informațiilor este necesar ca interpretarea acestora să reflecte o deschidere intelectuală cât mai largă, iar dl. Grecu are meritul de a fi reușit să atingă acest obiectiv.”

Prof.univ.dr. Sabin Drăgulin

Facultatea de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Cele 53 de texte ce alcătuiesc volumul prezintă, în majoritatea lor, episoade din viaţa tumultuoasă a unor personalităţi care au marcat istoria psihanalizei, dar şi a literaturii şi a artei în general. Ele răspund unor întrebări importante legate de psihanaliză şi de experienţele noastre de viaţă. Cum te poţi reinventa după o suferinţă din dragoste? Ce-i de făcut atunci când, ca în cazul Annei Freud, părinţii nu îţi înţeleg orientarea sexuală? Poţi iubi pe cineva fără să-l domini? Prin ce ne arată viaţa faimoasei Lou Andreas-Salomé ce înseamnă independenţa afectivă? De ce acceptăm uneori ca persoana pe care o iubim să iubească în acelaşi timp pe altcineva, aşa cum au făcut Virginia Woolf şi membrii Grupului Bloomsbury? Şi, în general, ne mai poate ajuta astăzi psihanaliza în viaţa noastră amoroasă şi sexuală?

De la Revoluţia din Octombrie până la moartea lui Stalin şi chiar după aceea, viaţa ruşilor a stat sub semnul neliniştii: un simplu cuvânt sau gest putea fi începutul unei cariere excepţionale sau, dimpotrivă, putea distruge o întreagă familie. În apartamentele la comun, micile diferende duceau adesea la denunţuri fatale. În spatele zâmbetului colegului de birou se putea ascunde un colaborator al sistemului care urmărea să-ţi ia postul. Într-o societate în care oricine era suspect, nici măcar membrii aparatului de stat nu erau scutiţi de delaţiuni şi arestări. Orlando Figes a intervievat supravieţuitori ai regimului stalinist şi a citit sute de documente oficiale şi private pentru a înţelege cum se desfăşura viaţa de zi cu zi în această perioadă dominată de neîncredere, teamă, compromisuri şi trădări, în care doar câţiva au îndrăznit să ridice glasul şi să denunţe abuzurile conducătorilor.

Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român, cunoscută cel mai adesea prin acronimul „Astra”, a acumulat, în nouă decenii de viață, o vastă experiență într-o activitate constând în educația adulților sau, conform unei formulări adoptate din istoriografia anglo-saxonă, nation building – construirea națiunii.

Cartea de fata isi propune sa reliefeze, in tiparele unei istorii evenimentiale, o scurta evolutie a habitatului evreiesc in spatiul urban buzoian, incercand totodata sa surprinda impactul trasnplantului legislativ operat in statul national - legionar si continuat de regimul condus exclusiv de Ion Antonescu.

Receptarea parintilor greci ai bisericii in Occident. Contributia lui Ioan Scotus Eriugena

Ioan Scotus Eriugena este considerat primul mare ganditor scolastic, fara de care nu putem concepe Renasterea culturala carolingiana. Importanta si caracterul inedit al operei lui Eriugena stau in cunoasterea si efortul remarcabil de a introduce in lumea apuseana scrierile Parintilor greci. Atunci cand ii compara intre ei pe Parintii greci si pe Parintii latini, lui Eriugena ii place adesea sa sublinieze ca-i prefera pe cei dintai, deoarece, considera ca grecii au vazut lucrurile cu mai multa profunzime decat latinii si au stiut sa se exprime mai just decat acestia.

Edouard Jeauneau (1924), savant de renume international in domeniul paleografiei si al studiilor medievale (Centre National de la Recherche Scientifique, Paris / Pontifical Institute of Mediaeval Studies, Toronto), a publicat de-a lungul activitatii sale de cercetare numeroase titluri, intre care se remarca antologiile Etudes erigeniennes (Paris, 1987) si „Tendenda vela". Excursions litteraires et digressions philo-sophiques a travers le Moyen Age (Turnhout, 2007). O selectie a studiilor cuprinse in aceste volume este oferita aici cititorului roman interesat de inceputurile transferului si receptarii culturii teologice de limba greaca in limba latina, in Evul Mediu timpuriu, cu privire speciala asupra momentului Eriugena.

Erezie si reforma in Anglia. Influenta gnosticismului asupra lui Wycliffe, Langland, Tyndale si Milton

Cartea cercetatorului bulgar Georgi Vasilev dovedeste impactul ereziilor dualiste continentale asupra reformatorilor englezi. Examinand paralelele puternice dintre bogomili si catari si practicile religioase ale lolarzilor din Anglia, autorul argumenteaza ca teologia eretica bogomila-catara a fost insusita de primii reformatori englezi, vocabularul folosit de acestia in lupta lor impotriva Romei fiind identic cu cel dualist.

Georgi Vasilev desfiinteaza mitul potrivit caruia Marea Britanie nu a fost afectata de ereziile continentale. Analizand numeroase documente istorice si literare, el demonstreaza ca aceeasi filosofie profesata de comunitatile de eretici din Bulgaria, Franta de Nord si Flandra se regaseste in gandirea si lucrarile marilor personalitati ale anglicanismului precum John Wycliffe si William Tyndale.

Cuvânt înainte de Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban

În Gramatica tainei lui Hristos, Marius Portaru ne oferă o formidabilă și indispensabilă istorie teologică a constituirii dogmei hristologice în procesul decisiv al formării ei canonice. Superba lectură istorico-generativă a precizării expresiei dogmatice a misterului hristologic în epoca Sinoadelor Ecumenice – unică în felul ei – e bazată pe o precisă și suverană radiografie diacronică a surselor citite în original și în contextul lor și aduce cititorului un șir întreg de lumini noi și câteva interesante surprize. Lectură pasionantă, demonstrație implacabilă, cercetare fundamentală, reper indispensabil, izbândă pentru cultura teologică română, cartea ni-l arată pe Marius Portaru o luminoasă certitudine a noii generații, o bucurie pentru noi toți.

Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?

Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?

Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?

Episcopat si sfintenie in antichitatea tarzie. Fundamentele conducerii crestine intr-o epoca de tranzitie

"Sfintenie" este cuvantul-cheie din titlul acestei carti. Ceea ce Claudia Rapp vrea sa demonstreze mai presus de toate este ca trasatura definitorie a conducerii episcopale in Antichitatea tarzie nu era pozitia politica, profesiunea ortodoxiei, indeplinirea ritualului, invatarea Scripturii, administrarea averii sau ocrotirea saracilor, ci sfintenia, care sta la baza pozitiei de episcop. In opinia autoarei, epis-copii erau apreciati ca fiind sfinti in virtutea puterii duhovnicesti care le era conferita prin hirotonire, a stilului de viata ascetic pe care alegeau sa il practice si a bunei lucrari de administrare, ingrijire pastorala si filantropie pe care o desfasurau. In consecinta, ei au exercitat trei tipuri de autoritate - duhovniceasca, ascetica si pragmatica - autoritatea ascetica servind drept "legatura vitala cu cele-lalte doua". - William Klingshirn, recenzie in Bryn Mawr Classical Review

Traducere din limba engleza de Adela Lungu.

După câțiva ani am ajuns, de această dată împreună cu Sorin Grigoruță, la sfârșitul „călătoriei”1 îndreptate către editarea unui nou manuscris: Călătoria la Dătătoriul de Viiață Mormânt al Domnului Dumnezeu și Mântuitoriului nostru Iisus Hristos și la celelalte Sfinte Locuri și Istorie pentru Sfânta Cetate Ierusalim, care îl are drept autor pe harnicul cronicar și copist din mănăstirile Neamț și Secu, ieromonahul (arhimandritul) Andronic (Popovici, Badenschi). Manuscrisul, păstrat la Arhivele Naționale din Chișinău, face parte din Colecția de documente, manuscrise și cartea rară a mănăstirii Noul Neamț (Chițcani) din Basarabia.

La editarea acestei călătorii la Ierusalim şi a acestei istorii a Ierusalimului am folosit, pentru transcrierea din românochirilică, regulile stabilite şi impuse de către colectivele de la Iaşi şi Bucureşti, care lucrează la colecţia naţională de documente interne, Documenta Romaniae Historica, seria A. Moldova şi seria B. Ţara Românească, dar am renunţat, în cele mai multe cazuri, la marcarea în text a completărilor noastre prin paranteze rotunde, deoarece le socotim inutile pentru această vreme, nefăcând decât să încarce textul. Împărțirea în paragrafe a textului aparține, în majoritatea cazurilor, autorului.

Textul a fost transcris de Sorin Grigoruță și colaționat de Petronel Zahariuc.

O carte despre cultura japoneza.

Cum a reusit o antropologa americana care nu a pus niciodata piciorul in Tara Soarelui Rasare sa scrie una dintre cele mai influente lucrari despre cultura acestui loc, volum cumparat chiar de japonezi in milioane de exemplare?

Elaborat la cererea Biroului de Informatii de Razboi al SUA si publicat in 1946, studiul Crizantema si sabia pune in lumina conceptele si ideile ce constituie chintesenta spiritului nipon, dar si contrastele dintre aceasta societate si cea americana, opozitii care i-au bulversat pe marii Invingatori ai Razboiului din Pacific. Aceasta analiza extrem de nuantata, agreabila chiar si in pasajele ei mai tehnice, ramane si azi o referinta esentiala a antropologiei culturale in ansamblul sau.

Istoria Angliei – plină de forță și de evenimente, încă de când triburile germanice anglo-saxone au înaintat spre vest de-a lungul Britanniei antice, după retragerea romanilor – este scena unor tablouri fermecătoare: cucerirea normandă, Henric al VIII-lea, Carol I, Revoluția Industrială și războiul împotriva lui Hitler. Englezii au fost, indiferent de unghiul în care alegem să-i privim, un popor remarcabil, care și-au impus puterea și și-au răspândit cultura inițial de-a lungul Insulelor Britanice, iar apoi în toată lumea. Și totuși, cum au ajuns astfel? Cum au influențat regii și reginele, de la Alfred cel Mare până la Elisabeta I, cursul istoriei țării și nu numai? Cum s-au dezvoltat instituțiile politice și legile care au definit națiunea engleză? Cum au modelat războaiele și conflictele internaționale destinul Angliei?

Fiecare epocă s-a considerat mai cunoscătoare decât cele de dinaintea ei. Urmașii Renașterii au privit Evul Mediu ca pe o eră a întunericului, gânditorii Iluminismului au încercat să înlăture superstiția prin rațiune, statul modern al bunăstării e hotărât să ucidă gigantul ignoranței, acum, când lumea e hiperconectată la informație fără limită.

Ce ne facem însă cu toată cunoașterea pierdută de-a lungul secolelor? Suntem cu adevărat mai puțin ignoranți decât strămoșii? Povești remarcabile despre nenumăratele forme de ignoranță – în religie și știință, în război și pe timp de pace, în politică, în afaceri, în artă, în catastrofe și în bunăstare –, ignoranță autentică sau studiată, conștientă sau incon­știentă, povești despre modurile în care obstacolele, uitarea, secretomania, negarea, nesiguranța, prejudecata, neînțelegerea și credulitatea au influențat cursul istoriei. De fapt, despre importanța recunoașterii limitelor cunoașterii, deoarece întotdeauna cu cât se generează mai multă cunoaștere, cu atât orizontul ignoranței se lărgește.

Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.