Istorie & Politologie

Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.

Cartea lui Juan Jacinto Muñoz-Rengel este, în pofida tuturor așteptărilor, o îndrăzneață tentativă de a spune adevărul despre minciună, de a merge neobosit pe urmele ei până în cel din urmă loc în care se ascunde sau se arată. Căci uneori falsitatea este evazivă și obscură, dar în multe alte cazuri se expune înaintea noastră, asurzitoare și orbitoare. De-a lungul acestor pagini, autorul urmărește existența minciunii de la prima ei apariție în istorie – care coincide, poate, tocmai cu apariția istoriei înseși – până în prezent, când deține o poziție dominantă în societate. Țelul său este de a-i găsi adevăratul sens, de a ne arăta cum se poate uza și abuza de ea, de a descoperi legătura sa inextricabilă cu firea omenească. Dacă nu cumva și aceasta nu este decât o altă minciună.

Perioada asupra careia ma concentrez este una extinsa; sub lupa analizei se deruleaza evolutii/involutii care acopera peste un secol. Dupa cum mentionez si mai jos, pe alocuri se poate crea impresia ca lucrarea este una de istorie politica. Componenta politologica reprezinta insa scheletul acesteia. De-a lungul ei, accentuarea importantei istoriei este insotita la tot pasul de accentuarea importantei ideilor. Firul rosu al tezei e format din transformarile ideologice prin care trece social-democratia, incepand cu geneza marxista si ajungand la situatia ambigua din prezent. Dezvoltarea organizationala si cea electorala s-au desfasurat intotdeauna sub spectrul elementului doctrinar. - Autorul

„Autoarea a făcut singura opțiune posibilă în redactarea unei monografii istorice atunci când și-a conceput lucrarea în temeiul unui stil științific, riguros, disciplinat, aplicat, capabil de a reda idei, concepte și informații în mod precis, elaborat și lipsit de ambiguități, păstrând totodată caracterul curgător al frazei și elementele de stil judicios dozate și atent cultivate. Lucrarea impune, de asemenea, prin rigurozitatea citărilor și a referințelor, prin densitatea argumentelor, prin fericita simbioză între narativ și analitic. În prezentarea argumentelor în favoarea opiniilor științifice pentru care pledează, autoarea dovedește capacitatea de a privi subiectul supus analizei în mod plural, din mai multe perspective și unghiuri, pentru a identifica piste alternative de explicare a fenomenului și a demonstra, pe baza aspectelor cunoscute sau a logicii istorice, că acestea sunt mai puțin probabile în comparație cu argumentele pe care se reazemă punctul de vedere pe care-l susține, așa cum putem constata în toate capitolele lucrării, inclusiv în cel din urmă, care impune slalomul printre piste analitice opuse vehiculate atât de protagoniștii evenimentelor, cât și în istoriografia problemei.”

Initiativa editoriala a domnului Alin L. Marginean este fara indoiala una laudabila. Exceptionala as zice in aceste momente cand din nou se incearca stergerea noastra de pe harta, escamotarea noastra din acest spatiu ontologic romanesc. A publica texte esentiale ale istoriei romanilor este, desigur, o jertfa asumata, dar totodata binefacatoare, inaltatoare... - Conf. univ. dr. Florian Bichir, Cercetator stiintific al Academiei Romane

Desi partea cea mai consistenta a cartii o constituie Listele publicatiilor ce au fost retrase din circulatie, publicate in Monitorul Oficial, preocuparile autoarei depasesc sfera cartilor si a revistelor interzise si ating si alte domenii, precum cenzura cinematografiei, a Societatii Romane de Radiodifuziune, criza hartiei etc. Bazat pe o bibliografie bogata, variata si bine structurata, volumul e alcatuit din patru capitole, primul fi ind o scurta introducere privind cenzura cartilor, al doilea, dedicat aspectelor institutionale in contextul aplicarii Art.16 din Conventia de Armistitiu (in care sunt urmarite atent noile schimbari institutionale), capitolul al treilea se refera la reorganizarea structurilor institutionale de la Ministerul Propagandei, cenzura preventiva a publicatiilor, relansarea cenzurii retroactive a cartilor etc., iar ultimul capitol este alcatuit din listele cartilor interzise.

„Dedic această carte deopotrivă iubitorilor de istorie și celor interesați de psihologie. Îi am în vedere pe toți aceia care cred că mama ori tata, dacă nu ambii părinți le-au distrus viitorul. Dar, mai ales, pe părinții frustrați sau nefericiți că nu sunt ascultați, onorați sau mândri de copiii lor. Fără a insista asupra diverselor și nenumăratelor teorii psihologice privind personalitatea, mă voi limita la simțul comun, atrăgând atenția adepților necondiționați ai trainerilor și consilierilor de dezvoltare personală că exemplele din această carte demonstrează că nici măcar aceia care și-au propus să schimbe lumea, creând «oameni noi», n-au reușit să‑și modeleze urmașii în sensul dorit. Și că mărunte întâmplări din timpuri interesante pot să te ridice în înălțimea cuibului de vultur. Tot astfel cum hazardul întâlnirii cu oameni nepotriviți, în locuri nepotrivite, te poate conduce la moarte. Istoria, s-a spus printre atâtea altele, e și filozofie predicând prin exemple.” LAVINIA BETEA

În 1940, din ordinul lui Stalin, peste 22 000 de polonezi (ofițeri, profesori, clerici) au fost executați cu un glonț în ceafă. Cartea reprezintă o excepțională anchetă criminalistică asupra unuia dintre cele mai sângeroase episoade din istoria secolului al XX-lea, constituind în egală măsură și cronica unei crime ai cărei autori au rămas nepedepsiți.

Diplomatia culturala ca element soft power. Studiu de caz - Festivalul International "George Enescu"

Din cuprins:

• Diplomatie externa

• Diplomatie si patrimoniu

• Studiu de caz: Festivalul International "George Enescu"

Cartea de fata isi propune sa analizeze modalitatea in care cultura si diplomatia se impletesc. Mizele in diplomatie au legatura deseori cu absenta oricarui conflict. In aceasta carte vom surprinde o altfel de miza pe care exercitiul diplomatic si-l propune prin intermediul culturii: de a apropia oameni, societati, grupuri si pana la urma state. In ceea ce priveste studiile diplomatiei culturale, vom observa ca aceasta tema, desi mai actuala ca niciodata, nu reuseste sa isi gaseasca specificul in studiile spatiului international sau al relatiilor internationale. In schimb, asistam la tot mai multe activitati culturale a caror existenta se justifica tocmai prin mesajul pe care cultura il are: acela de a sterge granitele intre Mine si Celalalt. O tema grea, cu puternice valente sociologice dar care isi gaseste tot mai mult specificul in studiul relatiilor internationale. - Madalina Iacob

Românii nu sunt un popor al nimănui, care vin de nicăieri și merg niciunde, cum au mai spus și scris anumiți istorici improvizați. Poporul român și‑a făurit instituții și state deasupra acestor instituții, a apărat specificul civilizației europene. S‑a afirmat de timpuriu și a fost recunoscut ca popor romanic, membru al latinității europene, dar ca singurul popor romanic situat în Orientul Bizantin, cu biserică organizată după model bizantino‑slav și cu limba slavonă ca instrument de comunicare al cultului, al cancelariilor și al culturii scrise a elitei. O mare parte din aceste caracteristici medievale au fost transmise lumii moderne și nu numai atât: lumea modernă românească s‑a clădit pe pilonii civilizației medievale. Etnia românească, limba română, tradițiile și obiceiurile, credința și felul de rugăciune, o parte din „dregătoriile“ noi, organizarea teritorială, judecățile și prejudecățile privitoare la popoarele din jur și multe altele s‑au perpetuat și după Evul Mediu

Baronul Otto von Wächter, avocat austriac, soț, tată, înalt oficial nazist, ofițer superior în SS, fost guvernator al Galiției în timpul războiului, creator și supraveghetor al ghetoului din Cracovia, criminal de război urmărit pentru asasinarea în masă a mai mult de 100 000 de polonezi, vânat de sovietici, de americani, de britanici, de Simon Wiesenthal, fugar vreme de trei ani, din 1945 în 1948...

Un studiu important despre prăbușirea Uniunii Sovietice și despre reformele eronate ale lui Gorbaciov care au condus la declinul ei În 1945, Uniunea Sovietică ținea sub control jumătate din Europa și era membră fondatoare a Națiunilor Unite. Până în 1991 a ajuns să dețină o armată de patru milioane de oameni, dotată cu cinci mii de focoase nucleare, și era al doilea producător de petrol din lume. Dar, la scurt timp, URSS a alunecat într-o criză economică și a fost sfâșiată de separatismul naționalist. Colapsul Uniunii Sovietice a fost una dintre schimbările de mare impact ale secolului XX.

Beneficiind de un acces fără precedent la numeroase persoane implicate în decizii de viață și de moarte, care fac parte din activitatea de zi cu zi a celei mai puternice și influente agenții de informații din lume, Chris Whipple ne spune povestea agenției care răspunde doar în fața președintelui Statelor Unite, dar ale cărei activități – spionaj și acțiuni sub acoperire – au loc pe toate continentele. În momente decisive, CIA acționează ca o contrapondere la președinții scăpați de sub control, începând de la mijlocul anilor 1970, cu refuzul lui Richard Helm de a ascunde activitățile infracționale ale lui Richard Nixon, și până la președinția lui Trump, când un avertizor de integritate de la CIA a dat startul procedurilor de impeachment și insurgenți înarmați au luat cu asalt Capitoliul.

De la înființarea sa în 1947, Agenția Centrală de Informații a fost un jucător puternic pe scena mondială, operând mai ales în umbră pentru a proteja interesele americane. Pentru „Maeștrii spionajului”, Whipple a realizat interviuri exclusive și extinse cu aproape toți directorii CIA în viață, expunând agențiile de spionaj ale lumii publicului și arătând modul în care CIA are parteneriate – sau confruntări – cu omologii din Marea Britanie, Franța, Germania, Israel, Iordania, Arabia Saudită și Rusia. Subiectele acoperite în carte includ tentativele unor președinți de a folosi agenția în scopuri personale, problemele nerezolvate din Orientul Mijlociu și Asia, amenințările nucleare și războiul cibernetic.

O istorie revelatoare și bine documentată, „Maeștrii spionajului” relatează șapte decenii de activitate a CIA și, pe baza acestora, face predicții despre lucrurile – și amenințările – care vor necesita atenția agenților și analiștilor pe viitor. Incluzând interviuri inedite cu George Tenet, John Brennan, Leon Panetta și David Petraeus, dar și cu cei care au părăsit recent agenția, cartea este o contribuție esențială la înțelegerea evenimentelor actuale, care vine în momentul cel mai bun.

Pachet 4 volume + caseta de colectie : Povestea lumii. Istoria pe intelesul copiilor Pachetul contine 4 volume: • Volumul I: Antichitatea. De la primii nomazi la ultimul imparat roman (352 pagini) • Volumul II: Evul Mediu. De la caderea Romei la inceputul Renasterii (448 pagini) • Volumul III: Inceputul epocii moderne. De la Elisabeta I la Goana dupa aur (520 pagini) • Volumul IV. Epoca moderna. De la imperiul victorian la caderea Uniunii Sovietice (632 pagini)

Conceput ca un indrumar in studiul filozofiei lui John Rawls, volumul este structurat in doua parti. Partea intai cuprinde, pentru prima data in limba romana, o selectie de fragmente din opera sa fundamentala, A Theory of Justice, relevante pentru intelegerea teoriei dreptatii ca impartialitate. Partea a doua contine cinci studii critice ce trateaza cateva din temele majore ale filozofiei rawlsiane si controversele pe care acestea le-au generat: normativismul si proceduralismul dreptatii ca impartialitate; supozitiile metodologice si imlicatiile idealizarilor asumate de Rawls; dreptatea ca impartialitate din perspectiva criticii lui Robert Nozick; argumentele in favoarea celor doua principii ale dreptatii si principalele obiectii critice; rolul conceptului de ratiune publica in fundamentarea consensului politic si criticile aduse de post-marxism, comunitarism, feminism si de Habermas.

O istorie minunată, plină de spirit și de informații, a uneia dintre cele mai mari civilizații ale umanității și a evenimentelor și popoarelor care au dus la transformarea ei din republică în imperiu.

Într-o dimineață întunecată de ianuarie, Iuliu Cezar, guvernatorul Galiei, a pornit călare împreună cu cei mai apropiați aghiotanți ai săi către râul numit Rubicon, care marca linia de frontieră cu Italia. Unui guvernator îi era interzis să își conducă trupele în afara provinciei care îi era alocată, iar a încălca aceasta lege foarte severă însemna o declarație de război civil. Cu toate acestea, lui Cezar îi plăcea riscul. Ca un adevărat actor pe scena publică, așa cum fusese mereu, a citat o replică din una dintre piesele lui Menandru: „Este timpul să aruncăm zarul“. Apoi a ordonat legiunii care îl urma să înainteze peste râu și spre Roma. Traversarea Rubiconului a avut atât de multe și însemnate consecințe, încât a ajuns să fie sinonimă cu orice pas important în istorie înregistrat din acel moment încoace. Când Cezar și-a aruncat zarul, rezultatul a fost un război civil, unul care va sfârși prin a distruge libertățile tradiționale ale Romei și a întemeia o dictatură permanentă pe ruinele constituției sale.

Reforma protestantă a modelat decisiv spațiul religios, cultural și politic al Europei Apusene. Deși tributari surselor clasice și patristice, reformatorii le-au reinterpretat critic, în funcție de propriul context, formulând răspunsuri noi la întrebările și problemele specifice secolului al XVI-lea.

„Pe Oleg Serebrian l-am cunoscut prin intermediul prietenului nostru comun, istoricul Mihnea Berindei. Chiar dacă după moartea lui Mihnea Berindei întâlnirile noastre s-au rărit, ne-am mai văzut fie la București, fie la Berlin, unde Oleg Serebrian a fost ambasador între 2015 și 2022. Purtam împreună lungi conversații despre politica din România și Republica Moldova, despre Rusia și Ucraina. Timp de câțiva ani am citit realitățile din Republica Moldova prin lentila pusă generos la dispoziție de Oleg Serebrian. Mereu informat, foarte atent la nuanțe, academic fără să fie indigest, cu o pasiune febrilă pentru scrisul de bună calitate stilistică, așa cum se vede și din cartea de față, Oleg Serebrian este una dintre cele mai strălucite minți ale culturii române care vine din stânga Prutului. Pasionat de geopolitica Estului Europei, cu accent pe Rusia, Oleg Serebrian e un fel de solist fără orchestră, acoperind de unul singur un domeniu care astăzi a renăscut datorită politicii agresive a Rusiei lui Vladimir Putin.” (Armand Goșu)

Cu un cuvânt înainte de George Kudla

Ediție, prefață și postfață de Gheorghe Nandriș

„…20 de ani în Siberia – o așez printre cele mai fantastice cărţi care s-au scris în ţara noastră. În faţa ei multe cărţi, mulţi scriitori și mulţi eroi literari pălesc. După primul şoc şi cea dintâi nedumerire a cititorului, chiar şi a unui erudit academician, poate după un număr de ani în care uimirea se va fi aşezat, deodată cineva va pricepe şi va ridica această carte – a Aniţei cu trei clase primare şi suflet cât o istorie naţională, de o autenticitate «stilistică» genială – şi le va aşeza, fiinţa şi cartea, la umărul marilor noştri mărturisitori ai sufletului românesc.“ — ȘTEFAN J. FAY

„Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ — MONICA LOVINESCU

Istoriografia noastra, in ce priveste Primul Raz­boi Mondial, a valorizat primordial perspectiva patriotica, incununata de Marea Unire, in detri­mentul episoadelor de viata cotidiana, fara de care acest tablou ar ramane monocrom. Astfel, cei doi ani de ocupatie ai Bucurestilor au fost tra­tati sporadic. Regimul de ocupatie, cu amprenta sa ger­mana dominanta, s-a constituit pentru bucu­resteni intr-o capcana existentiala asezonata cu elemente de civilizatie occidentala. Anibal Stoenescu este un martor si chiar un actor important al acestei perioade.

Pentru specialistii in istoria contemporana a Romaniei si pentru pasionatii de istoria romaneasca interbelica, numele lui Gavrila Marinescu este bine cunoscut. Imaginea standard care i s-a creat de-a lungul timpului a fost aceea a unui personaj foarte apropiat de regele Carol al II-lea, care a contribuit decisiv la actul „Restauratiei”, a unui membru foarte influent al camarilei regale, dispus sa satisfaca toate capriciile suveranului, trecand peste orice obstacol de ordin legal si moral. De asemenea, Gavrila Marinescu a fost perceput de contemporani drept un ins foarte corupt, amestecat in mari afaceri, spre beneficiul propriu si al regalului sau sef. Intr-un cuvant un personaj malefic, dispus la toate compromisurile si tranzactiile, cu o uriasa capacitate de supravietuire in toate regimurile politice si in toate situatiile. In foarte multe lucrari este mentionata si moartea sa cumplita in noaptea de 26/27 noiembrie la inchisoarea Jilava, el fiind ucis, impreuna cu alte cateva zeci de persoane, de legionari.

Petre Otu

Editie ingrijita de: Dragos Mirsanu

Este regretabil faptul ca scriitorii contemporani trec de obicei peste perioada otomana a istoriei Ortodoxiei si ii subestimeaza serios importanta. Eustratie Argenti din Chios (cca. 1687-cca. 1757) este din mai multe puncte de vedere un personaj tipic pentru perioada stapanirii turcesti. Cel mai important teolog grec al secolului al XVIII-lea, el prezinta atat limitarile, cat si - mai pronuntat - calitatile gandirii religioase ortodoxe din acea perioada.

„Din pacate, «cearta» privind «rebotezarea» – ca de altfel si intreaga perioada din istoria Crestinatatii rasaritene cuprinsa intre cucerirea Constantinopolului si aparitia Bisericilor nationale – este insuficient cunoscuta. Exista teritorii culturale pe care preferam mai degraba sa le populam cu fantasme decat sa le investigam lucid. Din fericire, cei interesati de subiect au la dispozitie cateva studii deschizatoare de drum. Dintre toate, monografia dedicata lui Eustratie Argenti de mitropolitul Kallistos Ware merita o atentie deosebita.” (Ovidiu Olar).

Timothy Ware (n. 1934), astazi mitropolitul Kallistos de Diokleia, este unul dintre cei mai mari teologi ortodocsi contemporani, cunoscut deja cititorului roman prin lucrari precum Ortodoxia: calea dreptei credinte, Puterea Numelui sau Imparatia launtrica.

Nebunia intru Hristos ar trebui sa fie o forma anonima de sfintenie, care este dezvaluita numai dupa moartea dreptului. Totusi, acest construct conventional a fost in mod inevitabil subminat odata ce nebunia intru Hristos s-a transformat intr-o institutie sociala. Daca cineva incepe sa banuiasca, cata vreme nebunul intru Hristos este inca in viata, ca ar putea exista un anumit sens in nebunia lui, atunci, in teorie, el ar trebui sa-si piarda sfintenia.

Pentru a evita acest rezultat, de-a lungul secolelor, comportamentul extravagant al nebunului intru Hristos devine din ce in ce mai putin agresiv si din ce in ce mai profetic: nerusinarea sa nu mai este o dovada suficienta ca el aduce beneficii spirituale societatii; are nevoie de altceva.

Intalnirea epocala dintre gandirea crestina si filosofia greaca a atins un nivel de apogeu in Bizantul secolului al IV-lea, iar principalii eroi ai acesteia au fost patru ganditori crestini de limba greaca din Capadocia, trei barbati si o femeie, a caror influenta comuna asupra Bisericii Rasaritului a fost comparabila cu cea a lui Augustin in crestinatatea latina apuseana. In acest volum, unul dintre cei mai mari istorici moderni ai crestinismului, Jaroslav Pelikan – fost profesor de istorie la Universitatea Yale – ofera o sinteza meticuloasa si eleganta a gandirii si scrierilor Sfintilor Parinti Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz si Grigorie al Nyssei (carora li se alatura si Sfanta Macrina), analizand modul in care acestia au reusit sa fie greci si crestini in acelasi timp.

Omul a primit, prin mila lui Dumnezeu, doua mari binecuvantari: cea de preot si cea de imparat. Unul slujeste celor dumnezeiesti; celalalt conduce si administreaza cele omenesti. Ambele binecuvantari provin din acelasi izvor si impodobesc viata omului. De aceea, nimic nu va pretui imparatul mai mult decat demnitatea de preot, in vreme ce acesta din urma se va ruga intotdeauna si pentru imparat. Caci, atunci cand unul isi va indeplini datoria in chip ireprosabil si cucernic, iar celalalt, la randul sau, se va folosi de autoritatea ce i s-a dat in mod drept si competent, va exista o splendida armonie care va da omenirii toate cele de trebuinta. - (Imparatul Iustinian I, Novela VI, prefata)

Pr. Nicolae Chifar (n. 1956), profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, a publicat numeroase carti si studii dedicate istoriei bisericesti, intre care Das VII okumenische Konzil von Nikaia (Erlangen, 1993). Dragos Boicu (n. 1984), membru asociat al Centrului de Cercetare Teologica al aceleiasi universitati, este autorul volumului Legislatia religioasa crestina teodosiana (Sibiu, 2014).

Volumul cuprinde 23 de interviuri din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fond Aurora Sasu.

21 de clerici din rândul Bisericii Romano Catolice își povestesc experiența de viață carcerală și post detenție.

Între intervievați se numără Boros Adalbert, episcop auxiliar al Diecezei de Timișoara, sora Clementina, călugăriță din Congregatio Jesu, 14 călugări din Ordinul Fraților Minori Conventuali și cinci preoți romano-catolici care au slujit în diferite dieceze de pe teritoriul țării. În Addenda sunt publicate două interviuri cu martori oculari a celor petrecute la începutul anilor 50, pentru a avea o imagine cât mai clară și cuprinzătoare asupra evenimentelor care au dus la zecile de arestări, atât din rândul clerului, cât și al laicilor.

"Va fi vorba, în volumul de față, bazat de documente inedite din Arhiva C.N.S.A.S., de dosarul D (documentar) 0007346, de cel informativ, în două volume: I 0151079_001 și I 0151079_002, precum și de dosarul S.I.E. (Serviciul de Informații Externe) privind urmărirea informativă a lui Vintilă Horia în afara României; toate aflate în Arhiva C.N.S.A.S. Voi porni la elucidarea, cu argumentele logicii, a unui dosar socotit, pe nedrept, neclar. Din punctul meu de vedere, toate cele ce vin în calea demonstrației la care pornesc sunt clare, toată rumoarea din jurul celui numit de răuvoitori „cazul Vintilă Horia” fiind instrumentată pentru a compromite reputația singurului scriitor român încununat cu Premiul Goncourt și pentru a macula imaginea unui intelectual de o valoare incontestabilă care trebuia distrus măcar psihic, dacă fizic nu se putea, prin condamnarea lui monstruoasă și aberantă în contumacie. După părerea mea, ura autorităților comuniste față de Vintilă Horia a crescut odată cu neputința de a-l prinde viu, el neaflându-se la data condamnării în țară."

Ioana Diaconescu

<> - Dan Pavel

„Dacă în Transilvania şi în Bucovina trăia gândul că odată şi odată ele se vor uni cu România, trebuie să recunoaştem că aproape nimeni nu credea în învierea Basarabiei, care era socotită pentru vecie pierdută în braţele colosului de la răsărit. Cei o sută şi mai bine de ani de apăsare rusească se părea că stinseseră acolo orice urmă de conştiinţă românească, fără vreo nădejde de întremare.

Şi totuşi în cartea vieţii stătea scris că piatra pe care a nesocotit-o Ziditorul va ajunge piatra din capul unghiului; Basarabia, cea mai înapoiată şi mai înstrăinată provincie românească, a fost cea dintâi care a revenit la trupul naţional, iar ţara clasică a iredentismului daco-roman, Transilvania, fu sortită să fie cea din urmă la ospăţul cel mare al bucuriei.” (Onisifor Ghibu)

O carte despre dezintegrarea valorilor americane

Americanii nu se mai pot pune de acord asupra lucrurilor ce fac ca ţara lor să fie specială şi admirată pe mapamond. Unii dintre ei nici nu mai cred că e specială şi că merită această admirație. De fapt, lumea întreagă s-a schimbat foarte mult, iar odată cu ea și gândirea asupra rolului Statelor Unite în istorie şi în prezent. Ben Shapiro observă că valorile care până mai ieri țineau națiunea unită astăzi sunt virulent combătute.

Luându-şi ca repere documentele fondatoare ale Statelor Unite și clasicii liberalismului, el analizează în acest volum dezintegrarea valorilor americane și descrie orizontul spre care se îndreaptă ţara. Face acest lucru fără a renunța la renumita lui vervă polemică, lansând un avertisment împotriva politicilor stângii contemporane. „Cum să distrugi America în trei paşi simpli” nu este, așadar, o carte comodă, dar constituie una dintre cele mai incitante invitaţii la reflecţie venite dinspre conservatorismul american actual.