Istorie & Politologie

La prima vedere, cititorul ar putea crede ca are de-a face cu un jurnal. Dar nu este un simplu jurnal, ci o epopee. A Romaniei si a monarhiei sale, vazuta prin ochii unui om care si-a servit, cu devotament, tara si regii.

În Bucureștiul anilor 1930, cele mai strălucite minți se unesc pentru a forma Asociația Criterion. Legați de prietenie și de visul unei Românii noi, moderne, printre membrii asociației se numărau istoricul Mircea Eliade, criticul Petru Comarnescu, dramaturgul evreu Mihail Sebastian și mulți alți filosofi și artiști printre care Marietta Sadova. Împreună, aceștia au construit o scenă culturală plină de viață, care a prosperat pentru câțiva ani, până când fascismul și scandalurile i-au scindat.

Cristina A. Bejan prezintă cum Garda de Fier de extremă dreapta a ajuns să eclipseze liberalismul în cazul multora din elita intelectuală română, recurgând la jurnale, memorii și la alte scrieri pentru a analiza confruntarea dintre culturi și extremism în perioada postbelică. Este primul studiu apărut în limba engleză despre Asociația Crite­rion și cel mai cuprinzător scris până la ora actuală. Disponibilă acum și în limba română în traducerea Alinei Pavelescu, această carte își propune să studieze complexitatea vieții intelectuale a României în momentele dinaintea distrugerii ei.

Luând informații din arhivele aflate atât în SUA, cât și în România, aceasta este prima analiză extinsă asupra destinderii diferențiate și ne arată că politica din estul Europei a Washingtonului în anii 1970 era mult mai nuanțată decât sugerează simplul narativ Est versus Vest. Examinând factorii sistemici ai Războiului Rece, precum apariția destinderii între cele două superputeri, studiul se ocupă de dinamica ce a conturat evoluția relațiilor americano-române după deschiderea către Vest a Bucureștiului și acceptarea subsecventă a acestei inițiative de către Washington ca instrument de subminare a unității blocului sovietic. Mai mult, revizuiește interpretări despre mult lăudata politică a drepturilor omului a lui Carter bazându-se pe cazul României, arătând spre continuitatea remarcabilă dintre cele trei administrații care sunt abordate în acest volum (Nixon, Ford și Carter). Astfel, autorul contribuie la acest domeniu de studiu subliniind un aspect în general neglijat al politicii externe a SUA și descoperă subtilitățile relațiilor Washingtonului cu unul dintre cei mai viguroși actori ai blocului est-european.

Printul Gheorghe Bibescu a publicat cartea „Principatele Romane inaintea Europei” la Paris in anul 1856, cand se desfasura Congresul de pace care a urmat razboiului Crimeii (1853‑1856). Scrisa in limba franceza sub titlul „Les Principautés roumains devant l’Europe” cartea a fost tradusa un an mai tarziu in limba romana, tot intr-o editie pariziana: ,,PRINKIPATELE ROMINE INAINTEA EUROПЙ" (exemplar care se gaseste in colectiile Bibliotecii Judeteana ASTRA Sibiu.

De o buna perioada de timp, destinul Turciei este strans legat de cel al presedintelui sau, abilul politician populist de dreapta Recep Tayyip Erdogan. Incepand din 2002, Erdogan isi consolideaza pas cu pas pozitia, folosindu-se de toate parghiile necesare – politice, economice, culturale –, pentru a întoarce Turcia la valorile traditionale islamice. Pentru aceasta, a fost nevoie, printre altele, de reprimarea vocilor critice – ziaristi, scriitori, academicieni, membri ai fortelor armate sau angajati ai sistemului juridic. Controversata lovitura de stat din 2016 a fost menita sa ii creeze lui Erdogan o aura de salvator al natiunii, un Ataturk anti-Ataturk. Numai ca, de atunci, natiunea turca se adanceste în criza.

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

Forugh Farrokhzād (1935-1967) este cea mai mare poetă iraniană modernă. S-a născut la Teheran, într-o familie cu șapte copii. După studii primare și secundare, se căsătorește, în 1950, cu Parviz Șāpur, fiul cel mic al mătușii maternale. În 1952, se naște unicul lor fiu, Kāmyār, care, după divorțul părinților, în 1955, rămâne în custodia tatălui. După divorț, în 1958, îl cunoaște pe marele scriitor, cineast și producător de film Ebrāhim Golestān, devenind secretar al studioului „Golestān Film”. Pe lângă alte scurtmetraje, realizează celebrul film documentar Casa este neagră (despre leprozeria de lângă Tabriz), prilej cu care îl înfiază pe Hosein Mansuri, copilul de șase ani al unei familii de leproși, neatins de teribila boală. Colaborează la diverse publicații, scrie poezie și proză, amintiri din călătorii, critică literară, joacă în piese de teatru și în filme, participă la diverse festivaluri și simpozioane, luptă pentru emanciparea femeii musulmane, e extrem de activă în viața socială și culturală. Moare la 14 februarie 1967, în urma unui cumplit accident rutier, neelucidat încă.

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii.

Până în 2014, Ucraina era deja o țară complet diferită de cea în care am trăit în anii 1990. Să călătorești acolo astăzi înseamnă să vezi o priveliște nemaiîntâlnită după cel de-Al Doilea Război Mondial: o mare democrație europeană înarmată, care luptă cu toate puterile împotriva unui invadator ce prezintă toate semnele fascismului. Șocat și îngrozit, răspunsul Occidentului a fost să împrumute Ucrainei bani și să-i trimită cantități tot mai mari de arme, din ce în ce mai puternice.

Razboiul de agresiune pe scara larga in Ucraina, in plin secol 21 este cel de-al patrulea volum al tetralogiei Reconfigurarea securitatii si a Relatiilor Internationale in Secolul 21. Este un volum revelator pentru ca, dupa analiza actorilor, relatiilor si politicii de putere, a tipologiilor si generatiilor succesive de amenintari si conflicte, dupa trecerea in revista a scenariilor prospective, probeaza ca intregul esafodaj teoretic folosit a dus catre o analiza care a fost corecta. Premiza si teza primelor trei volume a fost ca tranzitia de la bipolarism s-a incheiat si ca situatia de incertitudine, turbulenta si crize pe care o traversam va dura o generatie. Mai exact ca tranzitia post-Razboi Rece nu s-a facut de la o stare de stabilitate la o alta formula stabila, ci la una de turbulenta, care va dura. Succesul inregistrat de primele trei volume ale tetralogiei. Reconfigurarea securitatii si a Relatiilor Internationale in Secolul 21, justifica pe deplin interesul acordat celui de-al patrulea volum, asteptat cu interes de publicul de specialitate, in contextul in care lucrarea trateaza o problema extrem de complexa: razboiul de agresiune asupra Ucrainei, cauzele, perspectivele si predictii ale modului in care acest conflict s-ar putea incheia.

„Memoriile lui Ştefan Zeletin sunt un rechizitoriu dur la adresa pregătirii precare a armatei în toamna anului 1916, odată cu intrarea României în război. Prea puține au fost vocile care să treacă peste tendința eroizantă și să aibă curajul, la fel ca Zeletin, de a descrie incompetența autorităților civile și militare, debandada în care s-a făcut retragerea trupelor, după entuziasmul intrării în Transilvania. Cu atât mai sfâșietoare sunt paginile în care autorul descrie prăbușirea moralului soldaților, disperarea lor care-i împingea să se predea inamicului, precum și tragedia populației pornite în refugiu înspre Moldova. Cartea aceasta rămâne una dintre cele mai zguduitoare și autentice mărturii – povestea unui filozof-ofițer captiv într-un dezastru de altfel previzibil.“ — SORIN CRISTESCU

„O indignare sfântă respiră din fiece cuvânt al amintirilor de război pe care le-a consemnat în dureroasa scriere Retragerea… În scrisul său, autorul nu cunoaşte cruţare, convenţie, perifrază… Mai puţin ca oriunde şi mai puţin ca orice, veţi găsi în preocuparea lui Zeletin minciuna şi farsa; cu deosebire lipseşte convenţionala minciună a puţin închegatei noastre societăţi. Zeletin are în schimb – şi o are fără s-o caute – o naturală cutezanţă, izvorâtă din autoritatea ce-i însoţeşte pretutindeni cuvântul lui scris.“ — CEZAR PAPACOSTEA (1935)

Petru cel Mare (1672-1725), tar al Rusiei timp de 43 de ani, a fost un personaj dramatic, fermecator si neconventional. Printre pasiunile acestui barbat care a adus civilizatia in Rusia se numarau extragerea dintilor, efectuarea autopsiilor, strunjirea lemnului si stingerea incendiilor. Pornind de la scrisori si documente personale, dar si de la povesti ale contemporanilor sai, aceasta carte creioneaza un personaj complex, oferind informatii despre actiunile, deciziile, posesiunile sale si despre lumea sa fantastica - pseudonimele sale, fascinatia pentru lumea intoarsa pe dos, interesul sau fata de pitici, inclinatia spre vandalism si atractia fata de clovni. In plus, pune intr-o lumina noua relatiile lui Petru cel Mare cu oameni precum a doua lui sotie, Ecaterina, si prietenul si confidentul sau Aleksandr Mensikov. Gasim aici si o analiza a modului in care Petru este reprezentat in pictura si in sculptura, iar ultimele capitole se concentreaza asupra mostenirii si reputatiei lui.

O istorie magistrala si foarte apreciata - prima descriere atent documentata a Gulagului, de la originile sale in Revolutia Bolsevica la prabusirea lui in epoca glasnostului Gulagul - sistemul de lagare sovietice prin care au trecut zeci de milioane de detinuti, politici si de drept comun - isi are originile in Rusia tarista, cand, din secolul al XVII-lea si pana la inceputul secolului XX, brigazi de munca fortata au fost trimise in Siberia. Dupa Revolutia Bolsevica si in special in timpul dictaturii lui Stalin, a devenit un sistem de represiune si de pedeapsa care a terorizat o intreaga societate, intruchipand cele mai rele tendinte ale comunismului sovietic. Atent documentata, presarata cu relatari ale supravietuitorilor si cu adnotari din rapoarte oficiale, Gulag este o carte esentiala pentru oricine doreste sa inteleaga istoria secolului XX si o lectura necesara pentru a ne asigura ca asemenea evenimente nu se vor repeta.

In aceasta biografie mult asteptata, Goldsworthy isi foloseste din plin cunoasterea aprofundata a surselor antice, relatand evenimentele petrecute pe parcursul lungii vieti a lui Augustus in detalii niciodata dezvaluite pana acum. Goldsworthy ne prezinta portretul omului din spatele miturilor: un manipulator, propagandist si adevarat regizor al politicii de culise versat, generos, dar si crud. Sub domnia lui Augustus imperiul a prosperat, dar succesul sau a fost permanent in pericol, iar traseul, intens imprevizibil.

Emoții sălbatice și antagonism istoric, intoleranță și cruzime, poftă de dominație și de certitudine morală, epurări și pedepse într-un dialog mut al statuilor spulberate.

Când societățile se împart în triburi încărcate de râvnă revo­luționară și oarbe la lecțiile istoriei, convinse că trecutul a fost iremediabil rău, distrugerea simbolurilor comune este dirijată de setea de transcendență și de foamea de sacru, iar ceea ce începe cu dărâmarea de statui se termină cu uciderea de oameni.

Când servesc fanteziilor grandioase ale unor tirani ca Ramses al II-lea, Iosif Vissarionovici Stalin ori Saddam Hussein, statuile domină, impresio­nează și intimidează. Când funcția lor este benignă, statuile ne definesc și ne susțin identitatea peste timp. Ne spun cine suntem și cine nu suntem. Ele sunt convingerile, valorile și amintirile noastre păstrate în marmură, în piatră și în metal.

Documentele publicate în volumele de față refac pe zile, ore, chiar și pe minute ultimele 25 de zile ale lui Ion Antonescu.

Textele sunt complete deoarece interogatoriile lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Eugen Cristescu, depozițiile martorilor – Iuliu Maniu, Gheorghe și Dinu Bratianu, precum și rechizitoriul acuzatorului public Dumitru Săracu au fost transcrise după înregistrarea pe „plăci” a procesului. Aceasta surprinde exprimările acuzaților și martorilor, redând exact atitudinea pe care au avut-o, starea de tensiune în care se aflau participanții la proces, incoerența, bâlbâielile și dezacordurile gramaticale, inclusiv rezumarea atât de inexactă dictată de președintele tribunalului, încât acesta era corectat de cel în cauză.

Volumele mai cuprind textele integrale ale hotărârilor la cele doua recursuri făcute de acuzați, rapoartele diplomatice ale reprezentantului SUA la București, dar și documente privind execuția Mareșalului la 1 iunie 1946.

Documentele publicate în volumele de față refac pe zile, ore, chiar și pe minute ultimele 25 de zile ale lui Ion Antonescu.

Textele sunt complete deoarece interogatoriile lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Eugen Cristescu, depozițiile martorilor – Iuliu Maniu, Gheorghe și Dinu Bratianu, precum și rechizitoriul acuzatorului public Dumitru Săracu au fost transcrise după înregistrarea pe „plăci” a procesului. Aceasta surprinde exprimările acuzaților și martorilor, redând exact atitudinea pe care au avut-o, starea de tensiune în care se aflau participanții la proces, incoerența, bâlbâielile și dezacordurile gramaticale, inclusiv rezumarea atât de inexactă dictată de președintele tribunalului, încât acesta era corectat de cel în cauză.

Volumele mai cuprind textele integrale ale hotărârilor la cele doua recursuri făcute de acuzați, rapoartele diplomatice ale reprezentantului SUA la București, dar și documente privind execuția Mareșalului la 1 iunie 1946.

Povestea otrăvurilor este povestea puterii. Secole la rând, familiile regale s-au temut de agonia care le inducea vomă și crampe teribile provocată de acel ceva invizibil adăugat în mâncare sau în băutură de un potențial dușman. Pentru a evita otrăvirea, aceștia se bazau pe degustători, pe coarne de unicorn și pe antidoturi testate pe condamnați. Servitorii lingeau tacâmurile familiei regale, le probau lenjeria și gustau conținutul oalelor de noapte.

Ironic, stăpânitorii îngroziți de otrăvuri se otrăveau fără să știe în fiecare zi cu cosmetice, medicamente și cu un trai în mizerie în cel mai concret sens al cuvântului. Femeile foloseau produse de machiaj cu mercur și plumb. Bărbații își ungeau cu rahat chelia. Medicii prescriau clisme cu mercur, creme cu arsenic, băuturi cu plumb cu poțiuni din grăsime și cranii umane, proaspăt procurate de la călău. Cele mai luxoase palate erau doar un pic mai curate decât latrinele. Când privim portrete din secolele trecute, nu vedem ce se află sub hainele somptuoase și dincolo de duhoarea trupurilor nespălate – păduchi înfruptându-se din zonele intime și viermi care cuibăreau în intestine.

În „Arta regală a otrăvurilor”, Eleanor Herman combină accesul ei unic la arhivele regale cu descoperiri de ultimă generație ale științei criminalistice pentru a spune povestea adevărată a palatelor strălucitoare ale Europei: una a medicinei șocante, a cosmeticelor otrăvitoare, a excrementelor mereu prezente, a unui mediu ideal pentru boli și, uneori, pentru crime.

„Produs al simbiozei dintre două culturi – românească şi rusească –, fulminanta şi «exotica» nobilime basarabeană a fost plămădită pe ideea loialităţii politice faţă de Imperiul Romanovilor, din care cauză nu a putut supravieţui colapsului acestuia. Profesorul Vladimir Morozan de la Universitatea din Sankt Petersburg, originar din Chişinău şi vlăstar al unui mic neam de boieri moldoveni, încearcă să reînnoade istoria Basarabiei din perioada dominaţiei ţariste prin prisma evoluţiei nobilimii sale. O carte erudită, scrisă pe baza materialelor din arhivele ruseşti, unde sunt concentrate masive de documente despre nobilimea basarabeană, multe dintre care fiind neaccesibile cercetătorilor noştri. Analiza atentă, migăloasă a faptelor, fără sincope interpretative, concluziile pertinente şi echilibrate caracterizează această binevenită contribuţie privind istoria Basarabiei din secolul al XIX-lea şi a nobilimii sale.” Virgil Pâslariuc

La Sinodul de la Florența, aproape că fusese atins țelul unirii, un țel totuși foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, întrucât, în cazul fiecărei chestiuni dezbătute, acestora li s-a cerut să accepte poziția latinilor. Se înțelege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul că acesta nu făcuse decât să adâncească schisma căreia își propusese să îi pună capăt. Până în ziua de astăzi, s-a întâmplat rar ca istoricii ortodocși ai Bisericii să aprecieze că tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert și patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul când comuniunea s-a destrămat. Mai curând, aceștia constată că hotărârile adoptate la Florența sau prădarea Constantinopolului în 1204 au fost factorii care au făcut ca sciziunea dintre Apusul latin și Răsăritul grec să devină o stare permanentă.

În Occident, Orientul este privit mai ales ca aparţinând islamului. Pentru conștiinţa apuseană nu este prea clar faptul că creștinismul nu doar că își are originile în Orientul Mijlociu, ci este prezent acolo până astăzi prin diferite Biserici, care au o istorie plină de evenimente și păstrează o moștenire bogată. Așadar, am pornit pe urmele uneia dintre aceste Biserici creștine. „Biserica Asiriană a Răsăritului” este, astăzi, cea mai mică Biserică orientală, deși, în Evul Mediu, ea depășea cu mult limitele Orientului Mijlociu, ajungând până în India, Asia Centrală și China.

Împărțită în trei părți, „Legenda literară a Hypatiei”, „Hypatia și cercul ei” și „Viața și moartea Hypatiei”, lucrarea de față distinge între fapt și speculație în efortul de reconstituire, pe baza fragmentelor istorice păstrate, a portretului acestui personaj al Antichității care a fost utilizat cu ardoare, mai ales în ultimele două secole, de susținătorii ideologiilor anticreștine și/sau anticlericale.

Cartea de fata este povestea unei culture care a contribuit mai mult ca oricare alta la felul in care traim azi in Occident. Este o poveste care ne poarta pe intregul glob si strabate aproape patru milenii de istorie, de la comorile arheologice ale spatiului egeean din Epoca Bronzului si miturile vechilor zei si eroi, pana la politicile Uniunii Europene de astazi. Suntem martori la gloria faimoaselor orase-stat Atena si Sparta, la campaniile duse pe teritorii indepartate de Alexandru cel Mare, la inceputurile crestinismului, la imperiul de o mie de ani al bizantinilor, la revirimentele valorilor clasice din epoca renascentista si cea iluminista. Este o poveste a inventiilor si a descoperirilor - a alfabetului, a filosofiei si stiintelor - dar si a reinventarilor, caci grecii au stiut sa se adapteze schimbarilor, uneori catastrofale, si au redescoperit noi moduri de a supravietui si de a-si pune amprenta pe lumea din jur, inclusiv astazi, printr-o diaspora risipita pe cinci continente. Rezultat al unei vieti de asidue cercetari academice duse de unul dintre cei mai stimati experti ai domeniului, Grecii este povestea profund revelatoare, de dimensiuni epice, a destinului grecilor si "O monumentala, cuprinzatoare istorie a grecilor, a impactului lor global.

Renumitul istoric, romancier, poet si jurnalist Peter Ackroyd ne poarta intr-o calatorie istorica, geografica si imaginara prin metropola londoneza. Penduland cu o usurinta uimitoare intre prezent si trecut, Ackroyd ne calauzeste prin vremuri dominate de ciuma necrutatoare, incendii si inundatii, crima si pedeapsa, sex si spectacol. Aduce la viata pentru cititori strazile in continua schimbare si ne arata ce salasluieste dedesubtul si deasupra noastra. Biografia pe care Peter Ackroyd o face acestui oras fabulos este la fel de bogata in detalii si emana la fel de multa vitalitate precum Londra insasi.

O carte despre aventurile negustorului venetian, Marco Polo Fara sa fie primul calator european din Evul Mediu care a ajuns in Asia si a scris despre lumea orientala, Marco Polo este, cu siguranta, cel mai cunoscut. In timp, notele sale de calatorie, pe care i le-a dictat in inchisoare lui Rustichello din Pisa, vor forma, pentru occidentali, imaginea dominanta a Orientului in perioada medievala tarzie si a Renasterii, ecourile descrierilor sale ajungand pana in modernitate.

La vârsta de 21 de ani, în 1956, la începutul unei cariere poetice care se vestea genială, Nicolae Labiş a murit în urma a ceea ce a fost cunoscut drept un banal şi regretabil accident. De-a lungul vremii, au apărut şi voci care au susţinut că tânărul poet a fost asa­sinat la comanda Securităţii.Încercând să aducă lumină momente­le cutremurătoare dinaintea „accidentului” şi a clipelor de agonie trăite de poet în spital, Stela Covaci, bună prietenă a lui Labiş, a adunat o serie de mărturii despre ceea ce unii consideră că a fost asasinarea poetului. Mai mult decât atât, cartea cuprinde texte in­edite ale lui Nicolae Labiş, care au fost dicatate în ultimele nopţi de viaţă lui Aurel Covaci, soţul autoarei. „Cartea este o sinteză a celorlalte şase cărţi pe care le-am scris despre Labiş, cu care am fost colegă la Facultatea de Filologie. Cartea cuprinde ultimele poezii ale lui Labiş, pe care le-a creat în ultimele zile de viaţă. Pe atunci locuia cu viitorul meu soţ, Aurel Covaci căruia i-a dictat aceste opere minunate”. Stela Covaci

,,În pofida evidențelor, a adevărului criminalității regimului bolșevic, credincioșii marxiști și neomarxiști sînt de neclintit, toți cei care depun mărturie în contra comunismului sînt catalogați drept mincinoși, vînduți capitalismului, americanilor, etc.''

Ideea unei singure ființe divine – Dumnezeu, Iahve, Allah – există de peste 4 000 de ani. Dar istoria lui Dumnezeu este, totodată, și istoria provocărilor umanității. Deși iudaismul, islamismul și creștinismul proclamă un Dumnezeu milostiv, s-a întâmplat de prea multe ori ca religiile să devină catalizatorul prejudecăților sau chiar al violenței.

În această disertație fascinantă despre evoluția credinței, Karen Armstrong analizează fidelitatea societății occidentale față de un singur Dumnezeu și numeroasele conflicte pe care aceasta le-a generat și continuă să le genereze.

O poveste extraordinară și controversată despre venerație și război, care dezvăluie pornirile profunde ale naturii umane.

Biblia, ghidul spiritual al unui sfert din populația lumii, este o scriere complexă, cu o istorie complicată și adeseori obscură. Alcătuită din două Testamente, conținutul ei s-a schimbat de-a lungul secolelor și a avut parte de interpretări foarte diferite în cadrul a numeroase religii, confesiuni și secte.

Karen Armstrong prezintă modul în care a luat naștere și a evoluat Biblia, analizând contextul social și politic în care diverse tradiții orale au fost consemnate în scris și modul în care ele au fost reunite într-o colecție de texte ce a devenit cartea sfântă a creștinismului.

Captivant și excelent documentat, volumul de față dezvăluie într-un stil elegant și accesibil evoluția și semnificațiile profunde ale celei mai citite și mai controversate scrieri din întreaga istorie a umanității.

„Armstrong descrie procesul prin care scrierile foarte disparate ce alcătuiesc Vechiul și Noul Testament au ajuns să fie strânse într-o singură carte, examinând diferitele moduri în care ele au fost interpretate în cursul istoriei. Marele atu al abordării sale este că prezintă în paralel atât viziunea ebraică asupra Bibliei, cât și pe cea creștină.“ - The Guardian

„Karen Armstrong, renumita specialistă în istoria religiilor, ne arată cum, când și de către cine a fost scrisă Biblia, trecând apoi în revistă două milenii de exegeză biblică.“ - Publishers Weekly