Istorie & Politologie

După distrugerile fără precedent provocate de Marele Război, lumea tânjea după o pace de durată. Cu toate acestea, învingătorii au prețuit mai mult răzbunarea decât stabilitatea și au solicitat despăgubiri importante din partea Germaniei pentru a preveni reînarmarea acesteia. Rezultatele, după cum descrie eminentul istoric Norman Stone în acest volum, au fost dezastruoase. În Al Doilea Război Mondial, Stone ne oferă o relatare remarcabil de concisă a celui mai ucigător război din istoria omenirii, arătându-ne cum a prins viață conflictul din cenușa Primului Război Mondial.

Profesionist desăvârșit, Stone conduce cititorii prin toate etapele conflictului. Al Doilea Război Mondial reprezintă o contribuție extrem de valoroasă la înțelegerea secolului XX și a conflagrației sale definitorii.

Norman Stone are un talent real de a spune multe într-un spațiu concentrat, majoritatea secțiunilor acestei cărți fiind capodopere ale conciziei. Richard J, Evans, New Statesman

O istorie antrenantă... Novicii vor avea parte de o introducere plăcută, iar cititorii educați nu vor rata prologul și epilogul, dar și comentariile prin care autorul își exprimă cu curaj opinia... Cititorii de toate felurile vor descoperi că au numeroase lucruri la care să se gândească. Kirkus Reviews

„Nu erau oameni, poate diavoli sau zeițe. Calme. Agile precum artistele de circ. Adesea trăgeau simultan cu pistoale ținute în ambele mâini. Aprige în luptă, drepte până la capăt. Era periculos să te apropii de ele.”

Una dintre cele mai importante povești ale celui de-al Doilea Război Mondial, selectată deja de Steven Spielberg pentru a fi ecranizată, reprezintă o pagină spectaculoasă a istoriei, care scoate la iveală realizările extraordinare ale curajoaselor femei evreice din Polonia sub ocupație nazistă. 

Plină de forță și inspirație, cartea „Diavoli sau Zeițe” este o poveste adevărată și de neuitat, care descrie o lume aproape necunoscută până acum, plină de cutezanță șio de o vitejie ieșită din comun, și încălzită, în același timp, de o sensibilă și indestructibilă prietenie feminină.

Un amplu studiu despre cum au modelat emoțiile cursul istoriei omenești și despre felul în care experiența și înțelegerea emoțiilor au evoluat odată cu noi.
Nouă, oamenilor, ne place să ne considerăm niște ființe raționale care s-au bazat pe judecată și intelect pentru a supraviețui ca specie. Dar numeroase momente importante din istoria noastră au foarte puțin de-a face cu adevărul brut, obiectiv și mult mai mult cu trăirile interioare. O seamă de evenimente majore – de la originile filosofiei, nașterea marilor religii ale lumii, căderea Romei, Revoluția științifică, și până la unele dintre cele mai sângeroase războaie pe care omenirea le-a trăit vreodată – nu pot fi înțelese pe deplin fără a cunoaște emoțiile implicate în desfășurarea lor.
Inspirându-se din psihologie, neuroștiințe, filosofie, artă și istoria religiilor, Richard Firth-Godbehere invită cititorii într-o călătorie fascinantă, în care vor descoperi rolul central pe care l-au jucat emoțiile în societățile omenești peste tot în lume și de-a lungul istoriei – din Grecia Antică în Gambia, Japonia, Imperiul Otoman, Statele Unite ale Americii și mult mai departe.
O istorie a emoțiilor umane ilustrează magistral influența profundă pe care au avut-o emoțiile atât asupra noastră, cât și a lumii în care trăim.

Extraordinara lume a eroilor, războinicilor, exploratorilor și barzilor vikingi

Grație documentării riguroase și talentului de povestitor al autorului, Lupii mărilor conturează un tablou cuprinzător al epocii vikinge, adresându-se tuturor iubitorilor istoriei și ai civilizațiilor nordice.

Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil. — Proverb sovietic

„Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nici o adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim și că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menținerea controlului central a fost o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi.“ — MARK GALEOTTI

„O sinteză accesibilă și edificatoare despre devenirea modernă a Rusiei.“ — Publishers Weekly

„O lucrare extraordinară..., foarte pătrunzătoare și care îi deschide cititorului curiozitatea.“  — Diplomatic Courier

Ideea că oamenii trebuie promovați în funcție de talentul nativ, și nu de originea lor socială este ținta unor critici din întregul spectru politic, deși era predominantă în lume spre sfârșitul secolului XX. Stânga critică meritocrația pentru că ar susține statu-quoul, conservatorii, dimpotrivă, deoarece ar fi o amenințare la adresa ordinii sociale, iar comunitariștii o contestă pentru că ne ține pe toți într-o stare de anxietate continuă. Adrian Wooldridge reface istoria meritocrației în culturile occidentale și în afara lor, luând ca repere diverși politicieni și funcționari care au introdus principiul revoluționar al competiției deschise, psihologi care au elaborat metode de măsurare a inteligenței și specialiști în educație care au conceput posibilități de promovare socială. Aristocrația talentului este o analiză a dezbaterilor care încearcă să stabilească dacă meritocrația mai poate fi o forță aducătoare de bine.

Volum apărut cu sprijinul Clubului Monarhiştilor Clujeni şi al Fundaţiei Culturale Memoria.

„Dorința mea, după Revoluție, o fost să fac cunoscut cine am fost noi, cei din Grupul «Șușman». N-am vrut să vorbesc atâta pentru mine, mai mult m-am simțit obligată să fac în așa fel încât să știe lumea de Șușmani, de cei care o pierit. N-am vrut să rămână fără să să știe cine o fost, de ce o fost fugiți și ce-o făcut. Suntem datori să ne amintim de ei că, Doamne, mult o suferit. O fost vremuri grele să fii tăt timpu’ hăituit de Securitate și să umbli cu ranița în spate după alimente, prin frig și prin ploaie... Cât de tristă era viața aia, de om hăituit, fără să fi făcut nimic, numa’ că nu ai gândit ca ei. Că dacă ai fi făcut ceva, ai fi zâs: No, am făcut o faptă pentru care îmi merit soarta. Te-ai fi simțit vinovat. Am greșit, am făcut, acuma suport consecințele, da’ așa... Pentru ce? Că n-ai gândit ca ei? Că am vrut să fim liberi? Să ne exprimăm liber? Merită multe povestite. Multe nu ți le mai aduci aminte, cum o fost ele atuncia, cât erau de tragice. N-o fost simplu, da’ mi-o făcut plăcere să povestesc, pentru că românii de azi și de mâine trebuie să știe prin ce am trecut noi. Am făcut un efort, da’ cred că merită, pentru că trebuie să rămână ceva după noi, iar vorbele-s vorbe și scrisu-i scris.” (Lucreția Jurj)

„Spre deosebire de alte lucrări memorialistice, aceasta este o carte provocată de istoricul oralist. Ea s-a născut, pe de o parte, dintr-o presiune interioară a femeii luptătoare din munți de a depune mărturie despre dramele de care a avut parte, elaborând personaje din fatalitatea amintirilor tragice, iar pe de altă parte, din imperativele exterioare, circumscrise discursului public, ale istoriei interzise atâtea decenii. Prin urmare, este o mărturie a unui om simplu, care nu are emfaza auctorială a literaturii memorialistice apărute după 1989. Lucreția Jurj povestește «istoria ei», care în mod indirect a fost și istoria noastră, nespusă, dar împărtășită.” (Doru Radosav)

„Lucreția Jurj înțelege cât de importantă este neuitarea, memoria, în istoria recentă a României; de aceea, mărturia ei se dorește a fi simplă, fără zorzoane, fără o stilistică anume, fără tropi, în linia adevărului franc. Dar la fel de limpede Lucreția Jurj înțelege cât de necesară este rostirea durerii, relatarea suferințelor (fie și într-un mod discret).” (Ruxandra Cesereanu)

From award-winning historian Serhii Plokhy, The Gates of Europe is the definitive history of Ukraine that helps us understand the country's past and the current crisis

At the western edge of the Eurasian steppe, caught between Central Europe, Russia, and the Middle East, Ukraine has long been the meeting place of empires - Roman to Ottoman, Habsburg to Russian - that left their imprint on the landscape, the language and the people. The frontier between Islam and Christianity created a class of ferocious warriors known as the Cossacks, while the encounter between the Catholic and Orthodox churches led to a religious tradition that bridges Western and Eastern Christianity. Ukraine has been a home to millions of Jews, serving as the birthplace of Hassidism - and as one of the killing fields of the Holocaust.

In The Gates of Europe, award-winning historian Serhii Plokhy examines the history of Ukraine's search for its identity, bringing together some of the major figures in Ukrainian history: Prince Yaroslav the Wise of Kyiv, whose daughter Anna became queen of France; the Cossack ruler Ivan Mazepa, who was immortalized in the poems of Byron and Pushkin; Nikita Khrushchev and his protégé-turned-nemesis Leonid Brezhnev; and the heroes of the Maidan protests of 2013 and 2014, who embody the current struggle over Ukraine's future.

As Plokhy explains, the recent conflict with Russia is a tragic case of history repeating itself, as Ukraine once again finds itself in the centre of a battle of global proportions. Fascinating and multilayered, The Gates of Europe is the essential guide to understanding not just Ukraine's past but also its future.

‘A real life thriller, packed with characters that even John le Carré couldn't dream of. If this doesn't scare you, then you're not paying attention.’ Oliver Bullough

They thought they would be safe in Britain. They were wrong.

‘Brilliantly and bravely researched, this book lays bare the brutal and murderous truth’ Jon Snow of Channel 4 News

‘A spellbinding and heart-in-your-throat true story of Russian money and serial killing … In addition to being an unputdownable story, her shocking exposé will hopefully change the way the British authorities act ’ Bill Browder, author of Red Notice

‘Gripping … When Putin opponents start dropping dead from poisonings, suspicious accidents and surprise heart attacks,the chronology is as damning as it is alarming’ New York Times

Exposing one of the most terrifying stories of our time, Heidi Blake investigates a string of suspicious deaths on British and American soil to build a shocking picture.

Russia systematically assassinates those who dare to flee its grasp – as well as the British citizens who get in the way. Meanwhile, the British authorities turn a blind eye, every investigation curtailed in favour of courting the Kremlin.

Based on the revelatory discovery of over a dozen ignored murders, this is a chilling, page-turning read.

„Nici un domeniu al științelor umaniste nu a ieșit mai avariat din anii comunismului decât istoria României. Și nici unul nu a fost mai radical primenit după 1990. Acest lucru românii i-l datorează lui Lucian Boia. A fost nevoie de cineva să slujească adevărul ca patimă intelectuală, pentru a înfrânge minciuna și răstălmăcirea cu cele mai puternice rădăcini afective. Grație lui Boia, istoriografia română a făcut pasul de la mitologie la știință. De aceea, locul lui e foarte sus în recunoștința pe care se cuvine să i-o întoarcem.” - Gabriel Liiceanu

Prezenta lucrare și-a propus să explice chestiunea identității etnice și lingvistice a românilor, în cadru universal, pe înțelesul publicului larg, prin urmare nu este un produs strict științific. Limbajul său nu este de strictă specialitate. De asemenea, am simplificat mult argumentațiile, spre a nu îngreuna lectura și înțelegerea mesajului cărții. Totuși, simplificarea nu a intenționat să însemne vreo abatere de la adevărul omenește posibil. Pe de altă parte, conținutul cărții operează cu mărturii culese din multe limbi, cu precădere din latinește, ceea ce ar fi putut să fie o barieră în calea curgerii line a lecturii, de aceea am tradus în românește pasajele din aceste limbi. Dacă nu a rezultat tocmai o lucrare simplă, clară și inteligibilă pentru unii, ori dacă nivelul ei științific-erudit nu se află la înălțimea așteptată de alții, vina este a autorului.

Fecit quod potui, faciant meliora sequentes

(„Am făcut ce am putut, să facă mai bine urmașii“). Autorul

Istoricul Will Durant prezintă viețile și ideile celor care au ajutat la definirea civilizației, de la începuturile sale până în lumea modernă.

Volumul Eroi ai istoriei surprinde înțelepciunea și optimismul, cunoașterea și abilitatea unică de a explica evenimente de care dă dovadă Durant. Asemenea întregii sale bibliografii, această carte prezintă istoria civilizației noastre spre binele și spre edificarea viitoarelor generații – o moștenire potrivită lăsată de cel mai iubit istoric și filosof american.

Opera lui Durant se remarcă prin talentul său unic de a transmite idei complexe pe înțelesul oricui, fără să slăbească analiza rațională a personalităților istorice și a acțiunilor acestora. Eroi ai istoriei urmează această tradiție de a aduce filosofia și istoria aproape de cititor și de a le transforma în lecturi plăcute.

„Durant își dovedește din nou talentul de a populariza istoria și, în special, abilitatea remarcabilă de a sintetiza gândiri și evenimente complicate... Acest volum își va găsi un public numeros în rândul celor care doresc o introducere în istoria lumii.“ Publishers Weekly

„Pentru publicul larg, acest volum va fi o lectură plăcută și informativă, oferind o bază pentru aceia dintre noi care doresc să cunoască mai multe despre istoria civilizațiilor lumii.“ Booklist

Scris de profesorul și istoricul britanic multipremiat Robin Lane Fox, acest volum cercetează o mare varietate de surse, de dovezi și de legende, multe dintre ele contradictorii, pentru a se concentra asupra lui Alexandru cel Mare ca un bărbat al vremurilor sale.

Dur, ferm și neînfricat, avându-l drept model cu care rivaliza pe eroul homeric Ahile, Alexandru, fiul regelui macedonean Filip al II-lea, a fost un războinic și un conducător înnăscut, cu ambiții puternice, care a înțeles aventura intensă a cuceririlor și a necunoscutului. Când a murit, în 323 î.Hr., la 32 de ani, imperiul său vast acoperea peste cinci milioane de kilometri pătrați, din Grecia în India, pe care grecii o văzuseră pentru prima dată în timpul campaniilor macedoneanului.

Reușitele sale nu-și aveau egal – excelase ca lider al armatei, fondase 18 orașe și își lăsase amprenta asupra culturii grecilor, elenismul, și a Orientului antic. Mitul creat de el este la fel de puternic astăzi precum era în vremuri străvechi.

Combinând informații istorice și observații psihologice fine, Alexandru cel Mare aduce la viață această personalitate monumentală care, în decursul istoriei omenirii, a fost admirată și elogiată de alte mari personalități care au schimbat fața lumii, cum ar fi Napoleon.

„O lectură plăcută și bine scrisă [...] Volumul lui Fox a devenit ghidul meu principal prin minunata poveste a lui Alexandru cel Mare.“ Oliver Stone, regizor al filmului Alexandru

„Nu știu ce să admir mai mult, vasta sa erudiție sau abordarea imaginativă a unei perioade atât de îndepărtate și de complicate și a unei personalități atât de complexe.“ Cyril Connolly, Sunday Times

„O realizare demnă de Alexandru.“ New Statesman

ROBIN LANE FOX (n. 1946) este clasicist și profesor d

„Să crezi că libertatea și democrația vin de la sine e o eroare fatală. Cel mai mare dușman al nostru explică de ce până și cea mai măreață națiune de pe pământ nu este imună la efectele distructive ale cinismului și ignoranței. E deopotrivă o lecție de istorie și o analiză pătrunzătoare a unor evenimente recente dureroase.” (Garry Kasparov)

„Indiferent de (re)sentimentele noastre faţă de Rusia, această uriaşă entitate statală ne însoţeşte istoria modernă, ca o inexorabilă umbră geopolitică. Avem deci toate motivele pentru a căuta să descifrăm ce se petrece cu adevărat pe marea scenă euroasiatică din vecinătatea României euroatlantice. Profesorul Armand Goşu se dovedeşte cel mai competent ghid spre «complicata ecuaţie» a Federaţiei Ruse din secolul XXI. El nu este un expert improvizat, ci un istoric profesionist şi un intelectual public format în şcoala jurnalistică de la BBC, aşadar impregnat de valorile libertăţii. Volumul de faţă include interviurile acordate de Armand Goşu după anexarea peninsulei Crimeea şi declanşarea conflictului hibrid din estul Ucrainei, urmate de tensiunile tot mai acute dintre Kremlin şi puterile occidentale.

Aceasta este o carte despre Vladimir Putin, scrisă de cel mai radical jurnalist al țării. 
 
Putin este produsul celui mai sumbru serviciu secret al țării; el nu a reușit să-și depășească originea și să înceteze să se poarte ca un locotenent-colonel din KGB-ul sovietic, ocupându-se cu "aranjarea" concetățenilor săi dornici de libertate.
 
Fost spion KGB, Vladimir Putin a fost numit președinte al Rusiei în 2000.
 
Încă de la intrarea pe scena publică, s-a prezentat ca un conducător deschis, luminat, dornic să dezvolte relațiile cu Occidentul. Spre deosebire de mulți alti jurnaliști europeni și americani, Politkovskaia n-a avut niciodată încredere în imaginea de presa a lui Putin.
 
Din poziția privilegiată pe care o ocupa, ea și-a propus să demonteze imaginea lui Vladimir Putin atât ca om, cât și ca brand, argumentând faptul că nu este decat un produs însetat de putere al propriului său trecut, incapabil să reziste impulsului de a suprima dreptul cetățeanului la libertate. 

Cele șase veacuri de istorie înfățișate în această carte sunt, poate, epoca cea mai pasionantă și una dintre cele mai puțin cunoscute din trecutul strămoșilor noștri. Radu Oltean ne spune povestea lor așa cum nu a mai făcut-o nimeni, în cuvinte limpezi și cu sute de ilustrații detaliate și explicate pe larg: scene de luptă, de viață cotidiană sau de ritual, arme, podoabe, veșminte sau cetăți desenate și pictate cu măiestrie artistică și cu atenție la cele mai mici amănunte arheologice și istorice. De la legendele romantice până la caricaturile propagandei ceaușiste sau la fanteziile SF din ultimii ani, imaginea strămoșilor noștri din Antichitate a fost falsificată mereu și redusă la clișee convenabile. Precum un arheolog, Radu Oltean ne aduce în fața ochilor izvoarele antice și urmele pe care le-au lăsat oamenii de acum mai bine de două milenii, punându-le în legătură cu teoriile istoricilor din ultimele decenii, publicate în lucrări care nu au circulat decât în cercurile specialiștilor, dar și cu descoperirile cele mai recente, necunoscute chiar și pentru cei pasionați de trecut. O carte-unicat, un spectacol vizual și narativ, un adevărat documentar de reconstituire istorică.

„Copleșitor de frumos și bogat ilustrată, noua carte a lui Radu Oltean confirmă, pagină cu pagină, ideea că reconstituirea grafică este o formă legitimă de cercetare arheologică.“ — Maria-Magdalena Ștefan, arheolog

„Știu foarte puțini istorici care pot face acest exercițiu istoriografic și nu știu pe nimeni care poate desena atât de realist cum o face Radu Oltean.“ — Cătălin Borangic, arheolog

„O lucrare îndelung și minuțios documentată, atât din perspectiva izvoarelor istorice, cât și din cea a descoperirilor arheologice, care prind cu adevărat viață prin intermediul graficii de excepție.“ — Dragoș Măndescu, arheolog

Ucraina și Rusia au o istorie comuna dar, totuși, atat de plina de contradicții și conflicte — limbile și culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedește ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca mulți lideri ai URSS — Hrușciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina…

Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.

Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfașura in doua direcții: relațiile cu Rusia și relațiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Și pentru ca Ucraina n-a reușit sa se poziționeze fața de sine, n-a reușit nici fața de Rusia.

„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX…”

Razboiul din Ucraina este și un razboi mediatic, datorita personajelor extraordinare care dau viața poveștilor emoționante și, uneori, pitorești despre felul in care David ii rezista lui Goliat, deși lupta parea inițial teribil de disproporționata. 

In epoca internetului, o sumedenie de legende și mituri au scris spontan istorie, de la „Fantoma din Kiev” care este un soi de Rambo convertit la lupta aeriana incrancenata la granicerii de pe Insula Șerpilor care raspund cat se poate de plastic ultimatumului rusesc, ori de la gloanțele unse cu grasime de porc pentru a-i opri pe combatanții ceceni sa ajunga in Rai la tancurile ajunse la fiare vechi… 

 In egala masura, actorii reali – din ambele tabere – ai evenimentelor sunt implicați in aventuri uluitoare, fie ca e vorba, pe de o parte, de Volodimir Zelenski, Vitali Khlitschko, Miss Ucraina ori caștigatoarea de la Eurovision sau, de cealalta parte, de Vladimir Putin, Serghei Lavrov, mercenarii din Grupul Wagner, Serghei Șoigu sau enigmaticul general Zolotov, conducatorul trupelor de invazie…

Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Dragoș Paul Aligică

Care țări au o creștere economică mai rapidă? Cele care au credințe mai puternice în rai și iad, cele care cred în reîncarnare, sau cele care sunt secularizate? Cum influențează dezvoltarea economică participarea la slujbele religioase? Dar dogmele și morala? O economie mai înfloritoare și o educație mai bună duc la scăderea religiozității și la secularizare? Ce impact economic a avut răspândirea islamului? De ce unele țări au religii de stat? Există o paralelă între comunitățile religioase și companiile economice aflate în competiție pentru a-și vinde mai eficient produsele?

Avuția religiilor, replică actuală la faimoasa carte a lui Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, este o veritabilă introducere în economia politică a religiei, oferind răspunsuri argumentate întrebărilor de acest fel. Creștinismul cu diversele lui confesiuni, iudaismul, islamul, budismul, fundamentalismul și extremismul religios, ateismul, toate acestea au de spus în privința economiei un cuvânt mai însemnat decât am putea crede la prima vedere.

„O religie care se bazează mai degrabă pe stat decât pe credincioși tinde să evolueze în două moduri. Pe de-o parte, sunt pierdute aspecte ale evlaviei religioase, care sunt în general considerate importante de către simplii credincioși, iar autoritatea doctrinei este slăbită. Pe de altă parte, religia ajunge să fie desti-nată elitelor și, în loc să slujească credințelor religioase ale enoriașilor, clerul tinde să se implice în activi¬tăți seculare precum politica sau în activități culturale. Însă cel mai important aspect este că statutul prosper asigurat de stat determină clerul să nu mai promoveze interesele enoriașilor.“ — RACHEL M. MCCLEARY ȘI ROBERT J. BARRO

Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate.

O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.

În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.

Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.

„Cine stăpânea mirosurile stăpânea inima oamenilor.“ Patrick Süskind, Parfumul

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumată. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecești • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pământ așa și în cer. Mirosul îngerilor • Prima rețea socială. Drumurile tămâii, piperului și mătăsii • Măștile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Război împotriva mirosului. Avansul igienist și dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rușinii. Cele o mie și unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vânătorul ocult. Marketing olfactive

Cu fiecare respirație, ne confirmăm locul în imensa rețea de viață care depășește cu mult puținele zile ale existenței noastre. Ne conectăm, cum spunea Sagan, cu „toți de care am auzit vreodată, cu toți oamenii care au existat, cu fiecare vânător și culegător, cu fiecare erou și fiecare laș, cu fiecare creator și fiecare distrugător de civilizații, cu fiecare rege și fiecare servitor, cu fiecare pereche de îndrăgostiți, cu fiecare copil plin de speranțe și fiecare inventator și explorator, cu fiecare mentor moral și cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedetă» și fiecare «lider suprem» și fiecare sfânt și fiecare păcătos din istoria speciei noastre care a trăit aici: într-un grăunte de praf aninat de o rază de soare.“ Respirăm atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart și Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor după care se înnebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri și cele care au impulsionat gândirea și ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizanțului strălucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului“ José Francisco de San Martín. Dar și pe cele care l-au ținut în viață pe Hitler.

Această carte a fost imaginată, discutată, gândită, scrisă și mirosită în Harvard Library Widener; în biroul programului Knight Science Journalism și pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al râului Charles din Boston și al Nevei din Sankt Petersburg; într-o stație împuțită de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena și a templului Kukulkán din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean și Colecția de Papirusuri din Berlin și ale androizilor de pe insula artificială Odaiba din Tokyo; în grădinile de la Versailles; în fostul lagăr de la Sachsenhausen; în biblioteca publică din Stockholm, în parcul Vigeland din Oslo și în fortăreața Suomenlinna din Helsinki; în zeci de laboratoare și aeroporturi inodore și în săli de fitness scăldate în sudoare; în întinsele deșerturi Atacama din nordul Statului Chile și din Patagonia, din sudul Argentinei, și în autobuzele, metrourile și străzile unui Buenos Aires infinit și furios.

„Istoria parfumului este istoria civilizației.“ EUGÈNE RIMMEL (1820-1887)

Acum aproximativ 13 750 de milioane de ani s-a născut mirosul. Era unul firav, un miros condensat, suma tuturor mirosurilor care aveau să fie simțite vreodată. A fost o intrare triumfală, furioasă, dar fără martori, într-o izbucnire cosmică pe care, după mult timp, o specie minusculă și complexă avea s-o numească Big Bang.

Așa a fost acel prim miros: absolut singur în imensitatea aceea, un nor primordial de gaz și praf cosmic. Eoni la rând și într-o tăcere deplină, s-a împrăștiat în voie, cucerind teritorii virgine inexistente până atunci. În expansiunea sa, acel miros singular a devenit două. Apoi patru. Apoi opt. Până s-a ajuns la atâtea, că nu mai puteau fi numărate. Erau acolo când s-au aprins primele stele, întrerupând bezna înghețată cu reacțiile lor termonucleare care, plecând de la hidrogen și alte particule subatomice, au creat celelalte elemente mai grele pe care le cunoaștem acum. Erau acolo și când, în copilăria Universului, gravitația a conectat sisteme de stele și le-a adunat în pilonii marii arhitecturi cosmice, insule enorme de sori, gaz și praf, vaste galaxii precum Calea Lactee, pentru a le modela și purta de atunci pe drumul lor prin vastul Univers.

Erele cosmice s-au succedat fără grabă, una după alta, ancestrale perioade de naștere urmate de scene de distrugere și canibalism intergalactic comise de monștri gravitaționali precum găurile negre. Au fost ere de moarte și ere de renaștere: de emergență a noilor stele formate în nebuloase colorate pornind de la elementele ejectate din inima stelelor moarte, magnificele supernove. „Suntem produsul unei mari secvențe evolutive – recita marele poet al spațiului Carl Sagan – evoluția cosmică, de care suntem conștienți doar din când în când.“ 

„Odată uitat alfabetul mirosului care dădea naștere atâtor termeni ai unui lexic exact, parfumurile vor rămâne mute, nearticulate și imposibil de descifrat.“ ITALO CALVINO, Numele, nasul

„Adevăratele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut.“ MARCEL PROUST, Timpul regăsit (1927)

O sinteză în șase volume a monumentalei lucrări Die Habsburgermonarchie 1848‑1918, editată de Comisia pentru Istoria Monarhiei Austro-Ungare din cadrul Academiei de Științe a Austriei.

De la începuturile patristice până la sfârșitul secolului al XIV-lea

„Capodopera lui Gilson." - Journal of the History of Ideas

Filosofia în Evul Mediu reprezintă una dintre lucrările de referință ale lui Étienne Gilson, cel mai important istoric al filosofiei medievale. De la epoca patristică la Gerson, autorul reconstruiește povestea întâlnirii dintre revelația creștină și filosofia greacă, poveste care, trecând prin gândirea arabă și ebraică, ajunge la apogeu odată cu operele lui Toma d'Aquino, Albert cel Mare, Ioan Duns Scottus și William Ockham. Eseul de față este piatra de temelie a unui curent de gândire contemporan care demontează stereotipul „Evului Mediu întunecat" scoțând în evidență originalitatea epocii medievale. Filosofia în Evul Mediu constituie o operă magistrală, esențială pentru înțelegerea gândirii din Evul Mediu și de la începuturile timpurilor moderne.

Bestseller Sunday Times

Editor’s Choice New York Times Book Review

Cea mai bună carte a anului The Economist, Financial Times, New Statesman, The Telegraph

Interferență în alegerile americane. Sponsorizarea politicii extremiste din Europa. Război în Ucraina. În ultimii ani, Rusia lui Vladimir Putin a dus o campanie concertată de a-și extinde influența și de a submina instituțiile occidentale. Dar cum și de ce s-a întâmplat și cine a orchestrat asta?

În Oamenii lui Putin, jurnalista de investigații și fosta corespondentă la Moscova Catherine Belton dezvăluie povestea nespusă despre cum Vladimir Putin și un mic grup de kaghebiști din jurul lui au ajuns la putere și și-au jefuit țara. Săpând până în adâncurile operațiunilor Kremlinului lui Putin, Belton accesează jucători-cheie din interior pentru a dezvălui cum i-a înlocuit Putin pe afaceriștii independenți ai epocii Elțîn cu noua generație de oligarhi loiali, care în schimb au distrus economia Rusiei și sistemul său legal și au extins influența Kremlinului în Statele Unite și în Europa. Rezultatul este o expunere teribilă și lămuritoare despre revanșa luată de KGB – o poveste care începe în ceața prăbușirii URSS, când rețelele de operativi au putut sifona miliarde de dolari din întreprinderile de stat și să-și mute prada în Occident. Putin și aliații lui și-au finalizat mai apoi planul, reafirmând puterea Rusiei în timp ce preluau controlul asupra economiei ruse, suprimând vocile independente și lansând operațiuni de influență sub acoperire în străinătate.

Mergând de la Moscova la Londra și în Elveția, apoi până în Brighton Beach din Brooklyn și adunând o distribuție de personaje colorate pe măsură, Oamenii lui Putin este povestea completă a modului în care s-au sfârșit speranțele de construire a unei noi Rusii, cu consecințe dramatice pentru locuitorii ei și, din ce în ce mai mult, pentru întreaga lume.

„[Oamenii lui Putin] va deveni cu siguranță relatarea cea mai importantă despre Putin și putinism.“ Anne Applebaum, The Atlantic

China și Statele Unite ale Americii se îndreaptă spre un război pe care niciuna nu și-l dorește. Unul dintre motive îl reprezintă Capcana lui Tucidide: când o putere emergentă amenință supremația puterii conducătoare, rezultatul cel mai probabil unul violent. De-a lungul ultimelor cinci veacuri, premisele pentru un astfel de conflict au apărut în 16 cazuri. În 12 dintre acestea s-a concretizat printr-un război.

În timpul administrației Trump, SUA și China lui Xi Jinping și-au propus să-și consolideze poziția pe scena politicii mondiale, niciuna dintre țări nefiind dispusă la compromisuri. În prezent, încă planează amenințarea deschiderii celui de-al șaptesprezecelea caz. Conflictul comercial, atacurile cibernetice, criza nord-coreeană, toate acestea reprezintă posibile scântei care pot declanșa un război de proporții.

În cartea sa, Capcana lui Tucidide, eminentul savant de la Harvard, Graham Allison, trece în revistă conflictele anterioare și analizează evenimentele actuale, explicând într-o manieră inconfundabilă mecanismele care duc la repetarea ciclică a capcanei și pașii care ar trebui urmați pentru ca inevitabilul să poată fi evitat.

„Capcana lui Tucidide identifică o provocare fundamentală pentru ordinea mondialăː impactul unei puteri emergente asupra puterii conducătoare. Am citit cartea cu mare interes. Nu pot decât să sper că relațiile dintre SUA și China vor constitui cel de-al cincilea caz care se va rezolva în mod pașnic, și nu cel de-al treisprezecelea război.ˮ HENRY KISSINGER, fost Secretar de stat al SUA.

 „Superputerea chineză a sosit. Ar putea eșecul Americii de a înțelege această realitate să conducă SUA și China spre război? [Capcana lui Tucidide] demonstrează convingător că armonizarea acestui schimb al puterilor globale va necesita abilități deosebite din partea ambelor părți pentru a evita conflagrația.ˮ The New York Times

„Nimeni nu prezintă istoria militară a lumii antice cu atâta erudiție și măiestrie ca Barry Strauss.“ —Publishers Weekly

„Povestea lui Spartacus este în primul rând o poveste de război: un clasic studiu de caz al unei insurecții conduse de un geniu al tacticilor de gherilă și al unei contrainsurecții inițiate de o putere convențională… Războiul lui Spartacus este, de asemenea, o poveste despre un conflict etnic… Scindările tribale i-au transformat pe rebeli în clici învrăjbite.

Povestea lui Spartacus este totodată o poveste de iubire și o cruciadă. Spartacus a avut o soție sau o concubină; numele ei nu a fost consemnat. Preoteasă a lui Dyonisos…, se inspira din teologia eliberării care declanșase revoltele anterioare ale sclavilor Romei… Spartacus avea o misiune divină. Războiul lui Spartacus este și o poveste de politică identitară. Răsculat împotriva Romei, Spartacus era mai roman decât ar fi fost dispus să recunoască și cu siguranță mai roman decât ar fi putut să admită romanii. I-a îngrozit pe romani nu doar fiindcă era străin, ci și pentru că le era atât de apropiat.“ — BARRY STRAUSS

Dincolo de perspectivele noi pe care le deschide asupra unuia dintre marile evenimente ale Antichității, un eveniment care reverberează până azi, Războiul lui Spartacus conturează magistral istoria ultimelor decenii ale Republicii romane. Pe măsură ce țese povestea revoltei, Barry Strauss ne zugrăvește perspectiva largă a fundalului istoric, social și politic al secolului I î.Hr. sau, dimpotrivă, se apleacă asupra detaliului semnificativ – fie el descoperire arheologică, ritual religios sau fapt de viață cotidiană. Iar întâmplările și personajele care populează această lume minuțios reconstituită capătă de fiecare dată o semnificație mai profundă prin reflecția istoricului.

Ilustrația copertei: Radu Oltean, coif de gladiator (murmillo). Pompeii, sec. I î.Hr. (desen)

O carte care reușește să scoată cititorul din zona de confort, ba chiar să-i provoace furie, pe alocuri. O lectură esențială și revelatoare.

O lectură esențială pentru a înțelege unele dintre cele mai șocante abuzuri de putere ale lumii contemporane.

„Fiecare mișcare politică își creează propria memorie istorică, iar mișcarea comunistă din România nu face excepție. Momentele definitorii din evoluția partidului au servit drept mituri de legitimare de‑a lungul întregului secol XX. Rolul avangardist și revoluționar al partidului, rolul conducător spre realizarea societății comuniste, în fapt, rolul de a asigura condițiile implementării unei utopii, precum și afilierea la o rețea transnațională presupuneau ca această structură politică să aibă calități excepționale. Iar dacă acestea nu s‑au regăsit în realitate înainte de 1989, i s‑au atribuit discursiv. Urmând acest fir roșu, al XVI-lea volum al Anuarului IICCMER analizează politica, evoluția și modul de gândire ale Partidului Comunist, în principal, și ale mișcării de stânga, în general, în România ultimilor o sută de ani (1921‑2021). Pe lângă o analiză a reconstrucțiilor discursive de după 1989, cele opt studii surprind evoluțiile politice ale partidului unic și mai ales maniera în care, filtrate de interese și opțiuni de moment, au avut un impact major asupra transformărilor sociale, a dinamicii cotidianului sau a traiectoriilor biografice ale diferiților subiecți.” Coordonatorii

„Acest volum este un catalog al ororilor trăite de evreii ieșeni în iunie-iulie 1941 în oraș și în cele două trenuri ale morții. Mărturiile supraviețuitorilor înregistrate la tribunal oglindesc sălbăticia asasinilor și torționarilor, militari români și germani, și a civililor, vecini sau cunoscuți. Pogromul de la Iași rămâne o pată oribilă și de neșters în istoria criminală a regimului Antonescu.” (Radu Ioanid)

„Din curtea noastră se pornesc nouă bărbați. Din casa mea numai patru. Socrul meu, care avea 57 de ani, tatăl meu, care avea 59 de ani, fratele meu în vârstă de 29 de ani și soțul meu, care avea 34 ani. Nici unul nu s-a mai întors. Socrul meu a fost mitraliat în curtea Chesturii. Tata și fratele au ajuns morți la Podu Iloaiei, unde au ajuns de nerecunoscut, după spusele cumnatului meu, care era concentrat acolo și făcea parte din echipa de ajutor ca farmacist. Soțul meu a ajuns puțin mai departe. El a putut rezista până la Mircești, județul Roman. Acolo mi s-a spus că a fost aruncat din tren. Vai, cum mă doare de tinerețea lui, de tinerețea lor. Ceilalți bărbați din curtea noastră, de asemenea, nici unul nu s-a mai întors.” (Cilly Miscovici, 1945)

„Soțul îi arată un bilet dat de la Chestură că-i liber, dar Bocancea îl rupe și adaugă că nu-i bun. Și soțul meu a plecat, urmat de sergentul Bocancea, și de atunci nu l-am mai văzut. Pe gardianul Bocancea însă l-am văzut timp de patru ani, liber, și de câte ori îmi apărea parcă vedeam cadavrul soțului meu. Azi îl văd din nou și tot… liber. Și mă întreb: de ce? Oare n-a sosit momentul să se pedepsească crimele din 29 iunie 1941? Cu această întrebare vă salut cu supus respect.” (Perla Pulver, 1 noiembrie 1944)