Istorie & Politologie

Ileana a fost ultima principesă născută în Regat, cea mai mică fiică a cuplului princiar Ferdinad și Maria, pe 5 ianuarie 1909. Mai târziu, regina Maria și-a amintit acel moment plin de emoție: „Ileana era copilul sufletului meu. (…) eram fericită că era fetiță, avea ochi mari de un albastru intens”.

Ily Lilly – copila angelică – poseda arta conversației, era o fire spontană, entuziastă, studioasă, vorbea româna, franceza, engleza și germana. În adolescență a învățat în Marea Britanie la Heathfield în Ascot, la fel ca sora sa, Mignon. Și-a continuat studiile în România. În 1931, Ileana s-a căsătorit cu Anton (Tony), arhiducele de Austria, din dinastia Habsburg, și au avut șase copii. Pacea tinerei familii stabilite în castelul Sonnberg, a fost tulburată de ascensiunea lui Hitler și de anexarea Austriei în 1938.

Complicațiile provocate de război au determinat familia arhiducală să-și trimită în 1943 la școli din România copiii mai mari – Ștefan, Minola, Sandi. Ileana și copiii mici – Niki, Magi, Herzi s-au întors și ei în România, la Bran, în martie 1944. Ileana fusese infirmieră în spitalul improvizat în castelul Sonnberg, acum îngrijea soldați răniți în spitalul Crucii Roșii din Brașov. Avea să înființeze și la Bran un spital, numit „Inima Reginei”, datorită apropierii de noul loc de odihnă al inimii mamei sale, regina Maria. În iulie 1944 a ajuns la Bran și Anton, după ce Hitler s-a debarasat de ofițerii din familiile nobiliare și princiare.

Ocuparea României de trupele sovietice a schimbat nu doar destinul României, ci și destinul principesei Ileana. Familia a fost nevoită să părăsească țara în ianuarie 1948 și după un popas în Elveția, apoi în Argentina, Ileana și patru dintre copii s-au stabilit în 1950 în Statele Unite ale Americii, după ce primii doi născuți obținuseră vize de intrare în 1949.

Arhiducele Anton nu a intrat niciodată în SUA și în cele din urmă au divorțat. Ileana și-a susținut până la moarte regele (Mihai) și cauza românească, pe care a făcut-o cunoscută în conferințele publice ținute peste tot în Statele Unite, dar și în Anglia.

În 1967 a fost tunsă în monahism, sub numele de maica Alexandra, iar în 1968, după ce a cumpărat terenul, a ridicat biserica ortodoxă din Ellwood City, Pennsylvania, a cărei slujbă de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Irineu de New York, primat al Bisericii Ortodoxe din America. Maica Alexandra a fost numită oficial stareță pe 25 martie 1969. Ileana a fost singurul copil al suveranilor Ferdinand și Maria care a revenit în România, după căderea Cortinei de Fier, pe 3 septembrie 1990. Avea să moară pe 21 ianuarie 1991 și a fost înmormântată pe pământul mănăstirii pe care a fondat-o. La dorința sa i s-a pus în mormânt și cutia cu pământ românesc.

„Margaret MacMillan a scris încă o carte de referință… Are dreptate când afirmă că trebuie, mai mult ca niciodată, să reflectăm la război. Și ne-a arătat cum să o facem, în această carte strălucită, elegant scrisă.“ — H.R. McMaster

Este pacea un nonsens?
Autoarea bestsellerurilor Făuritorii păcii, Războiul care a pus capăt păcii și Oamenii istoriei ne oferă o perspectivă provocatoare asupra războiului ca o componentă esențială a umanității.

„Un istoric eminent explorează una dintre forțele centrale ale istoriei omenirii. Această lucrare, ce oferă o lectură plăcută și convingătoare, este încă un tur de forță semnat Margaret MacMillan!“ – Joseph S. Nye, Jr.

„Clausewitz a scris Despre război pentru a-i instrui pe militarii de profesie; Margaret MacMillan a scris Războiul pentru a explica acest «mister tulburător și neliniștitor» celorlalți dintre noi. Ea investighează, cu franchețe și umanitate, teroarea și fascinația pe care o emană acest subiect, precum și anvergura și persistența lui. Numai un istoric cu știința amplă, cunoașterea aprofundată a surselor istorice, claritatea de gândire și măiestria stilistică a lui MacMillan ar putea reuși să cuprindă atât de strălucit o temă atât de vastă într-un singur volum.“ – Robert B. Zoellick

„O discuție erudită despre modul în care cultura și societatea au fost modelate de război de-a lungul istoriei… plină de culoare și dens țesută precum o carpetă persană… MacMillan scrie cu o extraordinară ușurință și practic fiecare pagină a cărții este interesantă, captivantă chiar… Marile delectări ale acestei lucrări sunt anecdotele istorice, episoadele și citatele pe care MacMillan le invocă aproape la fiecare pagină pentru a-și ilustra argumentația.“ – The New York Times Book Review

Lumea părea stabilă și relativ pașnică la începutul secolului XX, care avea să se dovedească a fi de departe cel mai violent și mai înfiorător din istorie. Majoritatea societăților au fost înghițite de conflicte fanatice, genocide și totalitarisme de la izbucnirea Primului Război Mondial până la sfârșitul Războiului Rece. Dată fiind istoria sângeroasă a acestui veac, îngrijorarea cu privire la posibilitatea repetării ei astăzi a devenit o preocupare majoră pentru istorici și analiștii politici. Niall Ferguson face o radiografie a cauzelor care au dus la instaurarea terorii în secolul trecut, o veritabilă epocă a urii, în multe privințe fără echivalent în istoria omenirii, ce a schimbat radical fața lumii și a marcat declinul Occidentului. Volumul nu doar clasifică și prezintă factorii care au influențat cursul istoriei în perioada respectivă, ci analizează și „moștenirea” tragică a umanității după dispariția granițelor dintre soldați și civili în timpul conflictelor armate. După execuțiile în masă, foametea programată, ororile genocidelor, bombardamentele devastatoare și lagărele de concentrare, a luat oare „Războiul Lumii” cu adevărat sfârșit, când rațiunile care au alimentat ideologiile rasiale și conflictele etnice și militare pot fi readuse la viață oricând și oriunde?

Cu o postfață de Ernest H. Latham, Jr

Un reportaj viu ca un roman despre dramaticul an 1940 în România, scris la cald de corespondenta săptămânalului american Newsweek la București, publicat succesiv în SUA și Marea Britanie, întâmpinat elogios la apariție și redescoperit cu entuziasm după mai multe decenii – iată, în câteva cuvinte, destinul acestei cărți.

Povestea reconstruiește ca un puzzle un București din alte vremi, frământat de evenimente politice contradictorii și imprevizibile, dar capabil încă să le privească cu scepticism și ironie; un București devenit placa turnantă a serviciilor secrete europene și teritoriul de experimentare a noii ordini economice naziste; un oraș în care farmecul strălucitor al unei capitale europene se îngemănează cu vraja lucirilor stinse ale Orientului.

Dar, mai presus de amintiri și de nostalgia care le însoțește, cartea contesei Waldeck trezește uimirea față de adâncimea cu care un spirit liber poate privi, din holul unui Grand Hotel european, un oraș, o țară și o întreagă lume peste care, nebănuită încă, avea să se aștearnă noaptea istoriei.

Pe copertă: fotografie de Willy Pragher (București, Calea Victoriei la Athénée Palace, iunie 1941)

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene.

Specialist în istorie modernă și istorie economică, Niall Ferguson face aici istoria Primului Război Mondial, încercând să-i determine cauzele și să-i explice întreaga desfășurare și consecințele pe care le-a avut. De la factorii care au provocat prăbușirea ordinii europene în 1914 la panorama războiului și chiar la evoluția pe care acesta ar fi putut-o avea dacă, de exemplu, Marea Britanie sau SUA nu ar fi intrat în război, Ferguson face o analiză detaliată pe parcursul căreia demontează mitul inevitabilității Primului Război Mondial. Critică atât politica Germaniei, cât și pe cea a Marii Britanii din epocă și ilustrează impactul funest al celei din urmă asupra istoriei europene ulterioare, punând într-o nouă lumină problema datoriilor de război.

„Emoționantă, pătrunzătoare, revelatoare și bine gândită. O importantă lucrare de analiză istorică.” (Kirkus Reviews)

„Răstoarnă aproape toate ideile preconcepute pe care le avem despre Marele Război.” (Mail on Sunday)

„O carte amplă și provocatoare, evocatoare și sfâșietoare. Ferguson este un scriitor talentat și un cercetător polivalent.” (Atlantic)

„Lui Ferguson, istoric extraordinar de inteligent și impresionant de sârguincios, îi place să răstoarne ipotezele convenționale.” (Sunday Times)

„O sinteză edificatoare a cunoștințelor actuale despre război. Cititorul va găsi aici foarte multe informații inedite și idei provocatoare legate de cele mai importante aspecte ale conflictului.” (New York Times Book Review)

Povești stranii despre artele tămăduitoare din Grecia și Roma Antică

Un renumit expert în istoria Antichității scoate la iveală, cu rigurozitate și umor, începuturile ciudate și fascinante ale medicinei occidentale.

Aceasta nu este o carte de medicină, ci o nouă colecție de aspecte surprinzătoare ale vieții din Antichitate semnată de J.C. McKeown, autorul Curiozităților romane și al celor grecești. Textele antice, unele dintre ele traduse acum în premieră în limbile moderne, reprezintă o sursă de informații savuroase despre teoria și practica chirurgiei, ginecologiei, pediatriei, farmacologiei, dietei și nutriției, dar și despre o serie de alte sfere medicale.

Cititorul descoperă o lume în care medicina, religia și magia se împleteau într-un conglomerat de credințe, prejudecăți și superstiții. În Grecia și în Roma Antică, se considera că bolile erau trimise de zei, iar multe dintre tratamentele și procedurile medicale aveau mai degrabă soarta unor jocuri de noroc. În schimb, viziunea privind etica medicală și rolul medicului în societate a setat standardele la care ne raportăm și noi astăzi.

Departe de a fi fost o epocă întunecată despre care s-a tot vorbit, Evul Mediu a dat o serie de spirite luminate care aveau să modeleze destinul gândirii europene, între acestea Abélard, Albert cel Mare, Roger Bacon, Toma d’Aquino, Eckhart, Dante. Se conturează acum profilul intelectualului independent, dar profund ancorat în realitățile sociale, erudit, critic și adesea rebel, care își găsește sprijin în universitate, o instituție puternică, ba chiar temută. Portretul universitarului medieval, așa cum îl deslușește Jacques le Goff, ni se prezintă astăzi în constrast izbitor cu acela al succesorului său, umanistul renascentist, curtean elitist mai degrabă estet și fideist decât raționalist.

În ciuda dimensiunilor reduse, Intelectualii în Evul Mediu este o lucrare fundamentală pentru înțelegerea efervescenței spirituale specifice unei perioade prea des nedreptățite de prejudecățile modernității.

Intelectualii în Evul Mediu este un eseu istoric, conceput ca o descriere în linii mari a perioadei Evului Mediu și a cărturarilor ce-i corespund. Investigația lui Jacques Le Goff este o introducere în sociologia istorică a intelectualului occidental.

Integrarea în lumea europeană a fost idealul cu care au pășit românii ardeleni uniți cu Biserica Romei, în anul 1700. Această integrare a avut urcușurile și coborâșurile ei pe între­gul parcurs al secolului al XVIII‑lea, zis „al Luminilor”, în fruntea năzu­inței situându‑se Biserica Română Unită, formatoarea elitelor intelec­tuale moderne în cultura noastră. Vehiculul spre marea cultură a Europei a fost varianta austro‑germa­nă a Iluminismului, Aufklärungul, dar vitală pentru evoluția moder­nă a culturii românești a fost Școala Ardeleană. Din centrul providen­țial al Blajului s‑au ridicat mari pasionați ai erudiției cu caracter enciclopedist, de la înalte investi­gații asupra limbii și istoriei neamu­lui la fondarea unei teologii cu scop spiritual și educativ, de la democratizarea prin școli și manuale a cunoștințelor epocii la aclimatizarea unor științe fără trecut la românii ardeleni, ca filozofia, științele naturii sau agrotehnica.

Autorii

Tamerlan, otomanii, mogulii, confederațiile Manchu, englezii, sovieticii, japonezii și naziștii. Toți au ridicat imperii menite să dureze pentru totdeauna; toți au eșuat în aceste demersuri. Dar, după cum demonstrează John Darwin în acest volum superb, edificarea acestor imperii a dus la nașterea lumii așa cum o cunoaștem astăzi. De la moartea lui Tamerlan, în 1405, până la ascensiunea și prăbușirea imperiilor europene, de la prezența imperialistă mereu crescândă a Americii până la relansarea Chinei și a Indiei ca puteri economice globale, Visul imperial reprezintă o perspectivă incitantă asupra trecutului, a prezentului și a viitorului imperiilor.

„O capodoperă… De o întindere, originalitate și viziune impresionante… oferă o perspectivă nouă și provocatoare asupra istoriei lumii din ultimele șase secole.“ Daily Telegraph

„Absolut revelatoare... o abordare excepțională a istoriei globale.“ Independent

„Un demers ambițios, monumental și convingător.“ Guardian

„Magistral… aruncă în aer ipoteza potrivit căreia ascensiunea Occidentului ar fi fost inevitabilă.“ BBC History Magazine

„După ce am citit această capodoperă, un lucru a devenit limpede. Lumea nu a cunoscut încă un ultim imperiu.“ Literary Review

BESTSELLER SUNDAY TIMES

Pe 17 septembrie 1944, generalul Kurt Student, fondatorul forțelor de parașutiști ale Germaniei naziste, a auzit mugetul motoarelor de avion. A ieșit în balconul care se deschidea spre câmpiile plate ale sudului Ţărilor de Jos și a văzut armada de aparate Dakota și de planoare care aduceau cu ele diviziile 1 Aeropurtate britanică și 101 și 82 Aeropurtate americane. A privit cu invidie demonstrația impresionantă de forță a trupelor de parașutiști.

Operațiunea Market Garden, planul din 1944 de a pune capăt războiului prin capturarea podurilor care duceau spre Rinul Inferior și dincolo de acesta, a fost un concept îndrăzneț. Cel puțin americanii l-au considerat neobișnuit de îndrăzneț pentru feldmareșalul Montgomery. A fost cea mai mare demonstrație de forță a trupelor de parașutiști din toate timpurile – dar costul eșecului a fost teribil, mai ales pentru neerlandezii care au riscat totul pentru a ajuta. Represaliile germanilor au fost crude și au durat până la finalul războiului.

Fascinația britanicilor pentru eșecurile eroice a umbrit povestea de la Arnhem cu norii miturilor, inclusiv al celui care spune că victoria ar fi fost chiar posibilă. Antony Beevor, folosind multe surse noi și deopotrivă uitate din arhive neerlandeze, britanice, americane, poloneze și germane, a reconstruit teribila realitate a acestei confruntări epice. Cu toate acestea, cartea, scrisă în stilul inimitabil și fascinant al lui Beevor, este despre mult mai mult decât o singură bătălie dramatică. Este o cale de a privi chiar în inima războiului.

O sinteză a celei mai cutremurătoare crime din secolul XX: anihilarea deliberată, printr-o veritabilă „bandă industrializată a morții“, a unui întreg popor. Cartea trece în revistă originile intelectuale ale nazismului, psihologia lui Hitler – pe care autorul îl numește „asasinul zero“, sursa absolută a Holocaustului – și politicile antisemite ale fiecărui stat european, din Germania până în România, din Scandinavia până în Italia, din Franța până în Grecia și în Ungaria. Un loc special îl ocupă etapele în care conducătorii celui de-al Treilea Reich au ajuns să conceapă Soluția Finală și modul în care aceasta a fost aplicată în lagărele de exterminare de la Chełmno, Bełzec, Sobibór, Treblinka, Majdanek și Auschwitz-Birkenau. „Holocaustul prin gloanțe“, comis de naziști cu precădere în Uniunea Sovietică, este reconstituit prin numeroase relatări ale supraviețuitorilor și ale martorilor, în vreme ce legile antisemite care pregătesc Shoah-ul sunt analizate în detaliu.

Această scurtă istorie se adresează mai ales celor care vor ceva mai mult decât istoria condensată din majoritatea ghidurilor de călătorie. Însă, în cazul Italiei, țară fără o istorie îndelungată ca stat unificat, această abordare ridică o problemă. Mare parte din istoria sa, Italia a fost divizată, iar zone importante au fost teritorii ale unor imperii mai mari, adesea concurente, precum cel al Spaniei și cel al Austriei. În plus, turiștii de azi nu vizitează toată Italia, fiindcă are prea multe de oferit pentru o singură călătorie, ci se concentrează asupra anumitor zone și regiuni.

Carte de memorialistică, biografie şi, totodată, un erudit exerciţiu de istorie şi critică literară, Trei inele spune poveştile a trei scriitori exilaţi care, analizând opere clasice ale literaturii, au creat la rândul lor capodopere: Erich Auerbach, filologul evreu refugiat din Germania lui Hitler la Istanbul, unde şi-a scris principalul studiu asupra literaturii occidentale, Mimesis, François Fénelon, arhiepiscopul francez din secolul al XVII-lea care a fost repudiat din cauza Peripeţiilor lui Telemah, o ingenioasă continuare a Odiseei şi cea mai citită carte în Europa timp de o sută de ani, şi W.G. Sebald, romancierul german autoexilat în Anglia ale cărui naraţiuni sinuoase explorează temele odiseice ale dislocării, nostalgiei şi despărţirii de casă. Acestor trei istorii li se adaugă povestea celor două cărţi scrise de Daniel Mendelsohn despre saga familiei sale marcate de Holocaust şi de aceeaşi Odisee. O carte despre exil şi destin ca temă literară, despre felul cum experienţa personală a exilului se transformă în poveste, într-o naraţiune exemplară.

„Trei inele aminteşte de Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Walter Benjamin şi Hannah Arendt. Mendelsohn este unul dintre foarte puţinii specialişti şi critici care acordă aproape aceeaşi importanţă cunoaşterii şi sentimentelor. Rezultatul e o carte pe atât de subtilă, profundă şi bine documentată pe cât e de sinceră, directă, dureroasă şi emoţionant de umană.” (The Times Literary Supplement)

„Trei inele nu este doar o continuare a volumului O odisee, simplă dezvoltare a unei teme. Ceva s-a schimbat. Putem spune că între O odisee şi Trei inele construcţia circulară se transformă dintr-o preocupare literară într-una metafizică. Aici miza e mai mare: nu vorbim numai de mecanismele povestirii, ci şi de alcătuirea cosmosului.” (James K.A. Smith, Literary Hub)

Carte premiată cu Carnegie Medal și Guardian Children’s Book Award

„Studiile din acest volum au un caracter interdisciplinar pregnant, fiind realizate la confluenta mai multor arii tematice si metodologii de cercetare, toate reunite sub semnul studiului aplicat al religiei. Veti regasi aici lucrari venind dinspre filosofia religiei, teologie si mistica, studii biblice, hermeneutica, istoria religiilor, sociologie, literatura, cartografie, arta religioasa. Traditiile religioase sunt abordate pornind de la texte, imagini sau teme fundamentale, studiate in perspectiva sincronica sau diacronica. Volumul cuprinde studii referitoare la traditia iudaica (biblica, rabinica, filosofica), traditia crestina (studiu biblic, exegeza, iconografie, cartografie), traditia budista tibetana (cu trimiteri, in perspectiva comparata, la hinduism, la traditia Bön sau la budismul Theravada si budismul Chan). Ele sunt grupate in patru sectiuni, pe arii tematice: Studii biblice, Religie si identitate, Istoria ideilor religioase, Religie si reprezentare.

Sper ca acest volum sa ii incurajeze pe toti cei care doresc sa inteleaga sau sa aprofundeze, cu instrumente pertinente, fenomenul religios. Numai o cunoastere temeinica, izvorata din bucuria curata de a intelege oamenii si lumea, poate surprinde frumusetea si nobletea invataturilor inalte pe care ni le daruiesc religiile lumii.”

Madeea Axinciuc

Nu ştim unde mergem. Știm doar că istoria ne-a adus în acest punct şi – dacă cititorii împărtăşesc și sunt de acord cu argumentaţia acestei cărţi – ştim şi de ce. Oricum, un lucru este cert. Dacă omenirea urmează să aibă un viitor recognoscibil, aceasta nu se poate face prin prelungirea trecutului sau prezentului. Dacă încercăm să construim cel de-al treilea mileniu pe această bază, vom eşua. lar preţul eşecului, adică alternativa la o societate schimbată, este întunericul. (Eric Hobsbawm)

Lăsând la o parte leninismul şi anti-leninismul, primul lucru pe care trebuie să-l restabilească istoricul este faptul evident, pe care nimeni în anii ‘890 nu l-ar fi negat, că împărţirea globului avea o dimensiune economică. A demonstra asta nu înseamnă să explici totul despre imperialismul perioadei. Evoluţia economică nu este un fel de ventriloc, iar restul istoriei manechinul ei. În această privinţă, nici măcar cel mai fixist om de afaceri, care nu urmăreşte decât profitul, să zicem, din minele de aur şi diamante din Africa de Sud, nu poate fi tratat vreodată exclusiv ca o maşină de produs bani. El nu era imun la apelurile politice, emoţionale, ideologice, patriotice sau chiar rasiale, care erau atât de clar asociate cu expansiunea imperialistă. (ERIC HOBSBAWM)

Marea revoluţie din 1789-1848 a reprezentat nu triumful „industriei” ca atare, ci al industriei capitaliste; nu al libertăţii şi egalităţii în general, ci al clasei de mijloc sau al societăţii „burgheze” liberale; nu al „economiei moderne” sau al „statului modern”, ci al economiilor şi statelor dintro anumită zonă geografică a lumii (o parte din Europa şi câteva regiuni din America de Nord), al cărei centru era reprezentat de statele învecinate şi rivale ale Marii Britanii şi Franţei. Transformarea dintre 1789 şi 1848 este în mod esenţial revolta îngemănată care a avut loc în aceste doua ţări, iar de acolo a fost propagată în întreaga lume. (ERIC HOBSBAWM)

Înalt cât doi cai. Cu ochi strălucind ca niște globuri de foc. Cu gheare lungi, ascuțite ca briciul. Așa vine Ickabog...

Regatul Cornucopiei a fost odată cel mai fericit din lume. Avea o grămadă de aur, un rege cu cele mai stilate mustăți pe care ți le-ai putea imagina, și măcelari, brutari și brânzari ale căror bucate rafinate te făceau să dansezi când le mâncai.

Toate erau perfecte – cu excepția încețoșatei Mocirlova, țara de sus, care, potrivit legendei, era sălașul monstruosului Ickabog. Oricine cu scaun la cap știa că Ickabogul era doar o poveste, de speriat copii spre a fi cuminți. Dar poveștile, când devin mituri, au o calitate ciudată: uneori prind viață și ajung incontrolabile.

Ar putea un mit să detroneze un rege îndrăgit? Ar putea un mit să îngenuncheze o țară fericită? Să împingă doi copii curajoși într-o aventură pe care nu au căutat-o și la care nu s-au așteptat niciodată?

Intră în paginile acestei cărți și vei descoperi un basm strălucit de original creat de una dintre cele mai mari povestitoare ale lumii. Plină de personaje mai mari decât viața, evenimente extraordinare și un mesaj de neuitat despre puterea speranței și a prieteniei, aceasta e o poveste la care cititorii tineri și bătrâni vor dori să se întoarcă, iar și iar.

Al doilea volum din ciclul dedicat de Iordan Gheorghe Bărbulescu schimbărilor ce au avut loc în Europa după 1950 reconstituie marile evenimente de la căderea Zidului Berlinului încoace, unul dintre cele mai importante fiind transformarea Comunității Economice Europene într-o uniune politică în 1992. Autorul analizează orientarea acesteia spre statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est, cu un accent special pe problematica românească. Dacă până la începutul anilor ’90 nu a existat, în ciuda dialogului, un angajament ferm și structurat al CE/UE în sensul extinderii spre statele ieșite din comunism, odată demarat, acest proces s-a desfășurat într-o manieră sinuoasă și din partea UE, și din partea candidatelor. Autorul arată că nu a existat o legătură de tip cauză-efect între revoluțiile antisovietice și reformele CE/UE, dar că acestea din urmă au avut un rol crucial în lungul drum spre o democrație reală al statelor-satelit ieșite de sub influența sovietică. Unificarea europeană despre care se vorbea de mai bine de un secol s-a realizat așadar prin extinderea UE spre centrul și estul Europei, modificându-se nu doar ordinea europeană, ci și relația transatlantică, într-o cheie a progresului și a stabilității.

Ce vede un copil la naștrere? Când a apărut lumina? Câte nuanțe și ce culori poate distinge ochiul uman? Dar ochii cameleonului?

Să descoperim împreună întregul univers al lucrurilor văzute, de la iluzii optice, simboluri și complexitățile limbajului Braille și până la acele curiozități și mistere imposibil de pătruns cu ochiul liber.

Volum apărut cu suportul financiar al Autorităţii Naţionale Pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, CNCS‑UEFISCDI, şi cu suportul logistic al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

„Indiferent de resorturile care au determinat și determină interesul față de trecut, am putut constata în ultimii 31 de ani o creștere a numărului celor care au căutat în arhive ori s‑au adresat instituțiilor cu atribuții în domeniu pentru a afla mai multe informații despre membri ai familiilor lor care au avut de suportat măsuri represive în anii comunismului. Acest interes ne confirmă necesitatea și relevanța proiectului nostru. Inițial ne‑am propus publicarea unui volum de mărturii și documente care să prezinte experiențe personale și să ofere perspective diverse asupra a ceea ce au fost nevoiți să îndure membrii familiilor deținuților politici. Însă pentru că atât interviurile realizate, cât și documentele identificate în Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au fost mult mai numeroase și interesante, am decis ca în loc de un singur volum, așa cum era planificat, să îl publicăm și pe al doilea. Acesta conține 21 de interviuri cu șapte foști deținuți politici, o soție de fost deținut politic și 15 copii, nepoți sau frați de foști deținuți. De asemenea, 55 de documente privind situația deținuților, respectiv situația familiilor acestora, în timpul și mai ales după perioada de detenție. Credem că, la fel ca primul volum, acest al doilea volum va aduce o contribuție consistentă la completarea imaginii a ceea ce a însemnat represiunea comunistă în România.” (Editorii)

„Suntem în plină furtună. Poate că nu e chiar un război mondial, dar există o uriașă tensiune a schimbării în lume. Schimbările se potențează reciproc. Educația, tehnologia, mediul înconjurător, comunicarea și ideologia transformă societățile, politica și economia. Competiția SUA-China și toate celelalte conflicte și mize subsecvente, ce decurg din această megaconfruntare, definesc tot mai clar aliniamentele în strategia și politica internaționale. Uniunea Europeană va trebui să își clarifice rapid clivajele interne și drumul strategic extern, precum și relațiile bilaterale cu SUA, China și Rusia, menținând alianța occidentală (preferabil) sau mobilizându-și resursele și voința pentru autonomia strategică ori făcând și una, și alta.
A încerca o explicație succintă a transformărilor complexe și profunde ale lumii în care trăim poate fi un exercițiu riscant, atâta vreme cât realitățile sunt volatile, dinamica politică este din ce în ce mai accelerată, iar percepțiile sunt influențate de circumstanțe locale și temporale variabile, de emoții trecătoare, dar intense, de afilieri ideologice mai mult sau mai puțin conștiente, de bule și mediatizări părtinitoare, de valuri de fake news, de evaluări care se schimbă de la un an la altul și chiar de la o lună la alta. Dar încercarea, cred, merită să fie făcută. «Momentul istoric» în care ne aflăm este prea semnificativ și plin de consecințe pentru a nu-i acorda importanța cuvenită.” (Valentin Naumescu)

Povestea omenirii și a secolelor traversate de memoria ei fluidă prin literatură, muzică, arte, haute couture, teatru și cinematografie, un grandios elogiu al simțurilor capabile să unească sensibilități și culturi, idei și speranțe, triumfuri și tristeți, atingeri și dorințe, senzații divine și trăiri respingătoare într-un romantism unic, numai al ființei umane. 

Din Alexandria secolului al VI-lea la Bagdadul secolului al IX-lea, din Córdoba musulmană într-un Toledo catolic, din Mesopotamia abbasidă la Spania andaluză, de la școala de medicină medievală din Salerno până la Palermo și, în cele din urmă, la Veneția renascentistă, unde marile tiparnițe ale orașului negustoresc aveau să permită geometriei lui Euclid, sistemului astronomic conceput de Ptolemeu și tezaurului de lucrări de medicină scrise de Galen să se răspândească într-o lume frământată și avidă de cunoaștere.

O vânătoare de comori epopeică prin neașteptatul labirint al cunoașterii, străbătând vremuri, credințe și continente cu îndrăzneală erudită și meticulozitate entuziastă, într-o subtilă rapsodie a învățaților.

Urmând traseul acestor fire fragile de inițiere de la secol la secol, de la est la vest și de la nord la sud, Violet Moller dezvăluie, în toată splendoarea ei, rețeaua de legături dintre lumea islamică și creștinism, fluxul și refluxul  cunoașterii, schimbul liber de idei între religii și culturi cât mai diferite, toate semne distinctive ale lumii moderne care aveau să transforme matematica, astronomia și medi­cina de la începutul Evului Mediu până în Renaștere.

Cu o prefață semnată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Pe copertă: Gustav Klimt, Copacul vieții, 1905

Colecţia Noua Spiritualitate este coordonată de Dumitru Constantin-Dulcan.

Cartea scrisă de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevărată enciclopedie care ne vorbește, pe baza experimentelor științifice, despre universul cognitiv, nebănuit de interesant, al lumii fără grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabilă cultură și cu inteligență, cu o afecțiune și o devoțiune de o rară noblețe pentru toate ființele cu care coabităm pe această planetă. Scriind această carte, intenția autorului este aceea de a stabili o relație de respect între noi și animale, de a înțelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este și al nostru. Neînțelegerea rostului lor a avut consecințe iremediabile, prin dispariția multor specii de animale. Dacă nu vom ține seama de aceste avertismente, ultima specie care va dispărea, spun toți comentatorii acestui fenomen, va fi cea umană. Citiți cu răbdare această carte minunată, care vă va marca și vă va transforma profund. (Dumitru Constantin-Dulcan)

Ediția a doua, revăzută
Pe copertă: Bartolo di Fredi, Adorația Magilor (circa 1380)

Adrian Popescu este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), unde reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit. (Raluca Dună)

* * *

În Cortegiul magilor e reluat motivul poemului ce deschide volumul Călătoria continuă: drumul celor trei magi spre Betleem. Narațiunea are candoare și pitoresc necontrafăcut. (Dinu Flămând)

* * *

O fermecătoare poveste de Crăciun, care ar putea face înconjurul planetei dacă ar fi tradusă cu artă în limbi de circulație, este Cortegiul magilor (1996). Autorul istorisește călătoria întreprinsă de „cei trei magi”, Balthazar, Melchior și Gaspar, la Ierusalim și apoi la Betleem, în scopul de a se închina nou-născutului Isus... Faptele sunt relatate la persoana întâi din perspectiva servitorului lui Balthazar. (Alex. Ștefănescu)