Istorie & Politologie

Cartea este o prezentare minutioasa a intregii vieti a lui Che Guevara, folosind multe din propriile lui cuvinte din discursuri, jurnale si citate din surse de incredere. In sfarsit o carte onesta despre Che. Probabil ca veti constata ca in acest caz omul este in realitate mai maret decat mitul. Paco Taibo s-a documentat si a spus povestea vietii lui Che intr-un mod care da viata mitului, asa cum putin biografi au reusit sa o faca. Acesta este Ernesto Guevara, asa cum a trait si a murit si puteti intelege cum a devenit „El Che”, simbolul „Americii reformate” si ceea ce l-a impins implacabil catre glontele care i-a curmat viata in scoala parasita din La Higuera.

India juxtapune si coordoneaza fara sa asimileze; de aceea civilizatia indiana conserva elementele barbare in loc sa le transforme, amestecandu-le cu elucubratiile cele mai rafinate.

„Contemporaneitatea lui Weber nu decurge numai din faptul ca este cel mai citat socilolog, ci, in primul rand, din actualitatea analizelor sale si din permanenta reconsiderare a contributiilor sale metodologice si epistemologice.

Prima ipoteză a carţii de faţă este că filosoful Ludwig Wittgenstein şi Hitler s-au cunoscut, iar între ei s-a petrecut ceva decisiv în tinereţe, o întâmplare care a influenţat cursul istoriei secolului XX, determinându-l pe Hitler să purceadă la cea mai sângeroasă persecuţie a evreilor, iar pe Wittgenstein (a doua ipoteză) să se amestece în celebra afacere de spionaj de la Cambridge, el fiind, după toate probabilităţile, agentul recurtor al spionilor britanici, în cap cu Kim Philby.

Nascut la 5 martie 1946 in Norfolk (Anglia), profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Est-Europene de la Univerity College London si la Universitatea din Amsterdam, Dennis Deletant este unul dintre cei mai avizati cercetatori ai istoriei noastre recente.

Întotdeauna ceea ce vedem este mai puţin decât ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Construit ca o explorare libera a istoriei si fetelor arhetipului, eseul lui Coriolan Babeti propune, dincolo de aerul riguros si foarte erudit, o noua interpretare a jocului contemporan cu mitul si cu arhetipul: confruntarile zilelor noastre (intre civilizatii, intre sisteme de guvernare, intre moduri de a privi istoria) sunt, de fapt, infruntari ale celor doua imagini arhetipale, masculinul si femininul.

Cit adevar exista in intriga acestui roman fascinant? Cine a fost de fapt Isus Hristos? A fost casatorit cu Maria Magdalena? Au avut urmasi? Ce contin evangheliile apocrife? Ce este Prioria Sionului?

O carte sfasietoare, revelatoare si coplesitoare despre 11 septembrie, World Trade Center – marturiile supravietuitorilor despre cea mai mare tragedie umana din New York.

Carte distinsa cu premiul „A.D. Xenopol" al Academiei Romane.Tentatia lui homo europaeus evidentiaza rolul institutiilor, personalitatilor si scrierilor care au contribuit la contactele dintre Estul si Vestul continentului in perioada de tranzitie de la medieval la modern.

Parcurgand biografiile celor 120 de dogi ai Serenissimei Republici, patrundem in insasi viata politica si sociala a Venetiei. In spatele dogelui - duce bizantin mai intai, monarh absolut apoi, suveran electiv in fruntea unei oligarhii aristocratice in cele din urma - se insiruie acel complex sistem de organisme suprapuse care constituie temelia Republicii Leului.

"John Pinder se afla de multa vreme printre cei mai importanti experti britanici in privinta institutiilor europene.

Din ţara măgarilor. Însemnări a filosofului şi sociologului Stefan Zeletin (1882- 1934) este o carte tragică. Prin urzeala firavă a alegoriei se străvede cu uşurinţă faptul că ţara măgarilor e ţara românilor, propria patrie a autorului.

"...urmeaza nebunia geloziei si scenele hilare, caraghioase, rusinoase, ridicole ale trupurilor goale abandonate in fierbinteala gesturilor fara ca indragostitii sa gandeasca un minut la pericolul ce-i pandeste si ce-i surprinde pana la urma in intimitatea animalica a placerii trupesti.

Volum coordonat de Elena Platon
Consultant științific: Gheorghe Chivu
Coordonator general: Corin Braga

Al doilea volum al Enciclopediei imaginariilor explorează patrimoniul și imaginarul lingvistic din România. Autorii abordează limba română ca un element esențial în definirea identității naționale și colective și ca un instrument important de conservare a moștenirii „imateriale”, spirituale, a unei comunități. Cercetarea îmbină inovativ două perspective asupra limbii, cea patrimonială și cea a imaginarului lingvistic, cu scopul de a releva etapele fundamentale ale devenirii limbii române, precum și cîteva dintre reprezentările asupra acesteia. Volumul oferă o sinopsă istorică comprehensivă, structurată pe fluxuri imaginare transversale, care depășesc interpretările clasice ale faptelor de limbă, deschizînd noi căi de analiză.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Cu Legendele din farfurie, Marius Cristian oferă publicului românesc o carte unicat. Pornind de
la constatarea simplă cum că „omul este singurul animal care gătește”, autorul ieșean a realizat
o mică istorie a bucatelor cu renume mondial, adunând și discutând o serie de rețete celebre
de la originile lor până-n actualitate și oferind o lectură antrenantă chiar și pentru cei
neinteresați de bucătărie în sens practic. Cum Marius Cristian are și harul stilistic al celui legat
de-o viață, încă din studenție, de presa scrisă (cea scrisă bine, nota bene), m-a făcut, citind de
pildă titlul de capitol „Micile șoapte ale marilor supe”, să exclam: ehei, are și vână poetică,
autorul! Și uite așa, garnisindu-și demersul pe deasupra cu bine-venite referințe istorice,
politice, economice ori literare și apelând la o scriitură voit mai colocvială, Marius Cristian ne
oferă o carte de citit ca și cum ai sta de vorbă după o masă bună la un pahar de vin vechi, de
colecție. (Michael Astner)

Volumul de faţă reunește lucrările Simpozionului organizat de Societatea „Simion Bărnuţiu” din Cluj‑Napoca (Atelierul Simion Bărnuțiu numărul 6), cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţare (aprilie 1993) și a sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.
Simpozionul îi este dedicat lui Simion Bărnuţiu, cunoscut om politic, filosof, pedagog, profesor, luptător neobosit pentru drepturile românilor, iniţiat în francmasonerie, născut pe meleaguri sălăjene, care a contribuit la dezvoltarea învăţământului universitar din Moldova până la moartea sa.
Simion Bărnuţiu a fost un autentic tribun al independenţei României, un avocat al drepturilor și libertăţilor poporului român, aflat în graniţe proprii și străine, un precursor al Marii Uniri din 1918.
Realizarea idealurilor lui Simion Bărnuţiu, o naţiune română liberă într‑un stat unitar s‑a datorat și unor mari personalităţi ale României, unele dintre acestea fiind și francmasoni.
Rolul francmasoneriei în declanșarea Primului Război Mondial, a elaborării și finalizării tratatelor de pace este speculat și exacerbat, astfel că și în zilele noastre ne întâlnim cu bine‑cunoscutul clișeu „francmasonii și evreii sunt responsabili de pregătirea Primului Război Mondial, de elaborarea Tratatelor de pace și, mai ales, de consecinţele lor”. Istoria însă nu confirmă aceste aserţiuni, devenite tabuuri, mituri. Totuși, francmasoneria a fost prezentă în Primul Război Mondial, la fel cum au fost și marile confesiuni religioase, partidele socialiste, liberale, conservatoare.
Lucrările Simpozionului au încercat să surprindă contribuţia unor personalităţi politice, militare, mari scriitori etc. la realizarea Marii Uniri. Alexandru Vaida‑Voevod, Octavian Goga, Iancu Flondor, Traian Moșoiu sunt unii dintre aceștia.
În același timp, rolul real al francmasoneriei la aceste evenimente majore nu ar putea fi înţeles fără a se prezenta situaţia francmasoneriei din Transilvania, Bucovina, Basarabia, precum și din ţările învecinate.
Masa rotundă, având cu tema „Rolul francmasoneriei în Primul Război Mondial”, nu‑și propune și nici nu poate răspunde întrebării omniprezente în legătură cu rolul avut de Francmasoneria Universală în Primul Război Mondial. Societate iniţiatică, umanistă, ea a fost asociată nemeritat conceptelor conspiraţioniste, oculte... Adevărul istoric ne arată că francmasoneria, deși prezentă, nu a avut un rol decisiv în acest proces, constituind însă un mijloc de comunicare între părţile beligerante. Așa cum am mai spus, francmasoneria s‑a aflat în taberele opuse, înregistrând victime pentru apărarea unor cauze naţionale, străine de cele promovate de către fraternitatea universală.
În ceea ce privește apartenenţa la francmasonerie a unor personalităţi politice din România și a impactului pe care l‑au avut la conferinţele de pace și la tratatele semnate, lucrările încearcă să surprindă „contribuţia” masoneriei în mod real, fără proiecţii subiective și ipoteze speculative. Personalităţile prezentate nu erau masoni în timpul Primului Război Mondial, dar au devenit ulterior, participând sub diferite forme la Marele Război, la realizarea Marii Uniri.
Un lucru este cert, personalităţile prezentate au câteva trăsături definitorii: patriotismul ardent, atașamentul nedezminţit pentru valorile umaniste, întreaga viaţă dedicată propășirii progresului societăţii și a omului. Interesant este și faptul că, întâmplător sau nu, toţi sunt născuţi în Ardeal, având un prestigiu profesional indubitabil, unii dintre ei fiind prieteni sau chiar rude... (Mircea Alexandru Birț)

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj

Traian Vedinaș iluminează toate laturile unei vieți de epopee, revelându-ne un Onisifor Ghibu jurnalist, dascăl, pedagog, om politic, educator al tinerilor și al națiunii, memorialist, organizator de instituții și de țară. După îndelungi studii și după profunde meditații asupra acestui destin ieșit din comun, autorul îi pune protagonistului cărții sale cel mai potrivit sigiliu: „dascăl de pedagogie națională”. Este de prisos să spun că, mai ales în aceste vremuri de pierdere a echilibrului moral, lectura cărții de față înseamnă aproprierea unui ghid de bună conduită civică românească și universală. (Ioan-Aurel Pop)

* * *

Luată în întregul ei, opera lui Onisifor Ghibu – cărți despre istoria educației și învățământului, cărțile-proiect pentru educația în societatea românească, paginile de jurnalism, memoriile Pe baricadele vieții, precum și cele trei tomuri ale jurnalului (acoperind perioada anilor ’40-’70) – ne‑a lăsat moștenire un buchet de idealuri: omul să se manifeste ca om în lumina adevărului, să promoveze binefacerile dreptății, să cultive bucuriile creației culturale, politice, economice și organizaționale, să iradieze celorlalți pace și seninătate sufletească, să‑și activeze mereu credința și iubirea pentru neam, ca parte specifică a umanității, ocrotită pretutindeni în lume de interfețele sacrului. (Traian Vedinaș)

* * *

TRAIAN VEDINAȘ (n. 15 septembrie 1947, Lazuri/Sălaj). Critic și istoric literar. Facultatea de Filologie (1972) și Istorie-Filosofie (1981) a UBB Cluj-Napoca. Debut absolut în Tribuna, 1971. Doctor în filosofie cu teza Structuri arhaice în cultura populară românească din Transilvania, 1996. Volume: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, 1983; Coresi, 1985; Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (în colab. cu Valeriu Nițu), 1988; Sistemul culturii țărănești, 2000; Introducere în sociologia rurală, 2001; Proiecte și paradigme în gândirea socială românească, 2004; Echinoxismul, 2005; Revista Echinox în texte, 2006; Dominația televiziunii, 2006; Antropologie și asincronism, 2007; Bătăliile mistagogului. Mircea Eliade și politicile anilor ’30, 2008; Principiul asincroniei și seducția culturii, 2010; Podul interzis, roman, 2010; Proiecte rurale românești, 2015; Cununeaua Soarelui. Mireasa Grâului. Mitologie țărănească și filosofie emblematică, 2016; Simion Bărnuțiu: pașoptist și filosof modern, 2016; Sălajul la Centenar (coord.), 2018; Măiestrele, versuri, 2018; Cărticica animăluțelor dragi, 2019. Colaborează la revistele Tribuna, Steaua, Familia, Telegraful român, Cercetări de lingvistică, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” (secretar de redacție, din 2000), Cercetări sociale, Sociologie românească, Caiete Silvane, România literară, Făclia, Sălajul, Piața literară, Datina ș.a.

În 2005, Institutul de Literatură și Cultură Comparată de la Universitatea Nanjing, împreună cu Editura Pedagogică din Shandong au organizat prima întâlnire a echipei editoriale a seriei Istoria schimburilor literare dintre China și restul lumii, marcând începutul editării unei istorii ample a schimburilor literare dintre China și diverse țări și regiuni din Europa, Asia, America etc.
Seria de față este o istorie a contactelor literare dintre China și Europa Centrală și de Est. Nu se vorbește pur și simplu despre literatură, despre textul în sine, ca o creație individuală a unui intelectual, ci aspectele naționale, culturale, politice, economice etc. devin fundalul acestor schimburi pentru a demonstra complexitatea contactelor bilaterale și unicitatea schimburilor literare, locul scriitorilor și al operelor, și pentru a reașeza „omul” în centru.
Fiind prima istorie a relațiilor dintre China și Europa Centrală și de Est, furnizează cititorului informații bogate și perspective variate privind modul cum a stimulat literatura (cultura) chineză literatura străină de‑a lungul schimburilor dintre est și vest, și cum a format literatura străină caracterul internațional și modern al literaturii chineze.

Karl Marx e un gânditor din veacul al XIX-lea, care a avut norocul nenorocos de a fi fost expropriat, în scopuri partizane, de forţe politice şi ideologii corespunzătoare din secolul următor.

Reactualizarea lui ambiguă, fidelă şi trădătoare cu schimbul, n-a reprezentat un caz singular; un destin similar avea să-l vizeze, o vreme în paralel, şi pe Friedrich Nietzsche, chiar dacă într-o direcţie opusă, manipulat de unii dintre presupuşii săi adepţi şi urmaşi.

Drama celor pe care i-am numit „vinovaţi fără vină” m-a preocupat de-a lungul deceniilor, printre ei numărându-se nu numai, dar cu precădere tocmai Marx şi Nietzsche. Un astfel de interes dual îşi avea justificarea în faptul că au fost revendicaţi, ca „părinţi fondatori”, de două extreme ale poziţionării sociale din timpul vieţii mele.

În speţă, interogaţia despre Marx privea măsura în care textele lui se dovedeau răspunzătoare pentru malformaţiile „socialismului real” ori „multilateral dezvoltat” din estul Europei – sau se sustrăgeau efectiv unei asemenea identificări fatale. (…)

Antologarea propusă e un instrument de intrare în posesia măcar câtorva aliniamente ale gândirii lui Marx. Ea ar putea fi utilă unor politologi, sociologi, istorici, economişti, dornici să nu se blocheze în resentimente, ca o primă treaptă de cunoaştere. Miza pe care mi-am propus-o e tocmai susţinerea acelui început de familiarizare, care apoi să deschidă o posibilă aprofundare, cu dezacordurile sau acordurile corespunzătoare. Am mai spus cu diverse prilejuri: în termenii vechi-testamentari, din I şi II Regi (Samuel), Marx nu este un „câine mort” – după cum, potrivit spuselor lui, nici Spinoza şi nici Hegel n-au meritat acest calificativ infamant. E cu totul altceva tentativa de a-i aplica întrebarea pe care faţă de Hegel a formulat-o Benedetto Croce: „ce e mort şi ce e viu” din moştenirea lui Marx?

Răspunsul îl vor aproxima mulţi, în confruntări deschise. Tot aşa cum, în intenţia mea subtextuală, deschis rămâne şirul sugerat de numărul fragmentelor culese şi adnotate aici: 1 2 3 4… (Ion Ianoși)

După o sută de ani, Primul Război Mondial continuă să ne fascineze şi să ne îngrozească. Acest volum, cu o prefaţă de profesorul Hew Strachan, scris de trei istorici de renume, cuprinde luptele de pe toate teatrele de război şi investighează câteva dintre poveştile neistorisite ale conflictului. Studiază umilirea Rusiei la Tannenberg, în timp ce marile bătălii de pe frontul de vest – de pe Somme, de la Ypres, de la Verdun, din pădurea Belleau – şi memorabilele campanii din Palestina, Italia şi Africa sunt explorate prin raportarea la cauzele lor şi la fundalul războiului.

Noua tehnologie şi tactică adoptate în urma stagnării de pe linia frontului, care a dus la crearea a sute de kilometri de tranşee, sunt dezvăluite şi cercetate, autorii explorând în paralel vieţile civililor şi soldaţilor prinşi în conflictul armat, pe baza unor relatări din sursă directă, care oferă o imagine emoţionantă şi prezintă particularităţile personale a fiecărei biografii în peisajul ororilor Marelui Război.

O CĂLĂTORIE în timp ca să vânezi mamuți, să mărșăluiești cu soldați romani și să zbori cu frații Wright. Această carte te va purta în cele mai fascinante momente ale istoriei, de la strămoșii noștri timpurii până la viața din zilele noastre.

EXPLOREAZĂ cum arată istoria unor popoare, locuri și evenimente cu ajutorul unor imagini spectaculoase generate pe computer.

DESCOPERĂ cum era viața de zi cu zi în Evul Mediu și cum anumite invenții, cum ar fi tiparnița, au schimbat fața lumii.

Titlul cărții, "Aici e pământul sfânt al Blajului", îi aparține lui Ștefan Manciulea, care s‑a inspirat dintr‑o frază a lui Nicolae Iorga, admirator al Blajului și al cărturarilor blăjeni. Prima secțiune prezintă o serie de personalități și celebrități ale orașului de pe Târnave. Secțiunea a doua trece în revistă momente semnificative ale istoriei blăjene. În secțiunea finală sunt cuprinse legende și tradiții legate de geografia acestui oraș.

Pr. Dr. Ioan Mitrofan Directorul Centrului Cultural „Jacques Maritain”, Blaj

„O relatare bine scrisă, care te pune pe gînduri, despre actuala criză a globalizării. Nu toată lumea va fi de acord cu interpretarea lui Eyal, dar puțini vor rămîne indiferenți.” (Yuval Noah Harari, autor al bestsellerului Sapiens)

Combinație de reportaj, viniete pătrunzătoare și analize originale, Revolta arată că stînga și dreapta au multe în comun. Străbătînd lumea de la un capăt la celălalt, Eyal stă de vorbă cu mineri dezamăgiți din Pennsylvania, grupuri anarhiste de la periferia Atenei și neonaziști germani și relatează despre un oraș japonez unde ratele natalității se prăbușesc și despre familii de refugiați sirieni pe care le-a însoțit de pe țărmurile Greciei pînă la destinația lor, în Germania. În aceste relatări la timpul prezent, Eyal împletește lecții ale trecutului, de la Războaiele Opiului din China pînă la colonialismul din Haiti și Planul Marshall. Prin aceste legături istorice, el arată că rădăcinile revoltei au fost mereu adînci și puternice și că, în loc să privim răzvrătirile actuale ca făcînd parte dintr-un fenomen trecător, ar trebui să recunoaștem că revolta este noul statu-quo al lumii globalizate în care trăim.

„Revolta care frămîntă lumea de azi va ajunge să-l obsedeze pe cititorul acestei convingătoare și pătrunzătoare epopei despre criza globalizării și a ordinii liberale, rodul gîndirii profunde a lui Eyal, un scriitor integru și foarte talentat. O lectură obligatorie pentru orice cititor serios.” (Ehud Barak, fost prim-ministru al Israelului)

O istorie inedită a politicii românești pornind de la versurile închinate domnitorilor și președinților, șefilor de partide și cetățenilor, miniștrilor corupți și deputaților somnoroși din regimurile care s-au succedat de la Regulamentele Organice pînă astăzi. O istorie extrasă din ziare, epigrame și broșuri electorale, recuperată din foile volante distribuite la mari evenimente, din Moftul Român al lui Caragiale și din postările de pe Facebook din zilele noastre. Veți descoperi cum au fost contestate cu virulență mari personalități ale istoriei noastre, dar și laudele deșănțate la adresa unor politicieni ridicoli, veți citi extrase din articole despre dueluri sau din poezii despre bătăuși electorali de profesie. Cartea înfățișează o lume românească plină de viață, grăbită mereu să-i denigreze pe politicieni, dar și să le ridice statui după trecerea lor în neființă.

Drept e oare, buni amici,
Ca noi ăștia, cei mici,
Cu patriotism în pept,
Să nu gustăm din buget?
*
Indignat pe-un veac năuc
Și pe cei ce se despoaie,
Domnul Iorga intră-n baie
În manta de cauciuc.
*
Ceaușescu, cine ești?
Un tiran din Scornicești.

Proiect editorial apărut la 80 de ani de la Dictatul de Viena, sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders

„La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atât occidentalii, cât și sovieticii au ajuns la concluzia comună că o mai bună frontieră etnică între România și Ungaria decât cea trasată prin Tratatul de la Trianon nu era posibilă. Această decizie venea însă după o tragedie istorică trăită de locuitorii Transilvaniei (români, maghiari, evrei, germani etc.) în perioada 1940-1944. A fost o experiență traumatizantă atât pentru populaţia României, cât și pentru cea a Ungariei. Începând cu 1943, Transilvania preocupa tot mai insistent Cancelariile de la Moscova, Londra și Washington. În cele mai multe cazuri, interesul Marilor Puteri a fost să manevreze state din Europa Centrală pe bază de aspirații teritoriale, uneori camuflate în lozinca «drepturilor pentru minorități». Transilvania continua să fie văzută tot ca un teritoriu de compensație! În fapt, cazul «arbitrajului» și «medierii» germano-italiene în problema Transilvaniei (1940-1944) a avut mai puțin de a face cu drepturile reale ale vreunei minorități (în afară poate de cea germană), căci populația Transilvaniei a trăit toate suferințele, de la coșmarul asasinatelor în masă (românii din Transilvania de Nord), la refugieri, expulzări, pierderi de bunuri și frustrări neînchipuite, așa cum o demonstrează chiar rapoartele celor două comisii mixte germano-italiene inserate în acest volum. Și, în plus, a contribuit  la agravarea raporturilor dintre România și Ungaria, cu consecințe pentru ele și pentru această parte a Europei încă insuficient relevate de investigația istoriografică.” (Vasile Pușcaș)

Scopul acestei cărți este de a scoate în evidență importanța hotărârilor politice trecute, luate la un moment dat în vederea rezolvării unei situații dificile din perspectivă imediată, dar care au evoluat cu timpul în împrejurări grave pentru milioane de oameni. În speță, mă refer la urmările celui de Al Doilea Război Mondial, pe care le resimțim până astăzi, în 2020. Observațiile mele vizează istoria americană recentă și influența avută asupra celei românești.

— SIMONA M. VRĂBIESCU KLECKNER

Pentru a înțelege mai bine Partidul Comunist Chinez au fost alese 100 de concepte cheie provenite din istorie, realitate, teorie și practică. Desigur cu o istorie atât de îndelungată, o experiență bogată și o ideologie atât de solidă și de profundă este greu de comprimat istoria PCC în doar 100 de termeni. Ca urmare cartea slujește drept ghid preliminar astfel încât cititorii să descopere și să înțeleagă doctrina acestei formațiuni cheie pentru a deschide poarta cunoașterii.

Înarmat cu cele necesare scrisului, un reportofon şi un aparat de fotografiat, am ieşit în întâmpinarea foştilor deportaţi din Banat la Mănăstirea „Sfânta Treime”, Libertatea (Brăteanu), de lângă satul Coslogeni, comuna Dichiseni, judeţul Călăraşi, unde aflasem că vor zăbovi mai mult timp şi vor participa la un parastas pentru cei peste 1730 de morţi, din care 176 copii, ce şi-au dat obştescul sfârşit în gulagul românesc din Bărăgan.

Trei zile şi trei nopţi am ascultat cu înfrigurare, compasiune şi revoltă mărturiile cutremurătoare ale foştilor deportaţi şi deţinuţi politici care i-au urmat pe cei dintâi în satele şi casele părăsite în 1956 şi până la marea amnistiere din 1964.

Profund impresionat şi indignat de cele auzite, mi-am extins investigaţia şi asupra altor surse de documentare: cărţi, reviste, înregistrări radio şi emi­siuni de televiziune, de pe Internet şi alte publicaţii, acumulând un volum însemnat de date, constatând în acelaşi timp că despre soarta deportaţilor din Bărăgan s-a scris şi s-a publicat mult, dar nu îndeajuns pentru a face cunoscute suferinţele şi dramele trăite de aceşti oameni nevinovaţi.  Ion MUSCALU