Istorie & Politologie

Voința de a făptui în folosul neamului a fost și va rămâne temelia românismului! Și atunci ne întrebăm care sunt nelegiuirile de care se fac vinovați naționaliștii…? Deoarece ,,… chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de dezvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămână cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c-un cuvânt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de dezvoltare a țării și să pătrundă pururi această dezvoltare.

Mihai Eminescu, în ziarul Timpul

Statele Unite sufera pierderi in razboiul contraspionajului. Serviciile de informatii straine, in special cele din China, Rusia si Cuba, recruteaza spioni americani si fura secrete importante din domeniul tehnologiilor de varf.

In Cum sa prinzi un spion. Arta contraspionajului, James M. Olson, fost sef al contraspionajului din CIA, trage un semnal de alarma si ofera un ghid pentru o mai buna protejare a securitatii nationale si a secretelor comerciale. Olson conduce cititorul in zona de umbra a lumii contraspionajului, acolo unde si-a desfasurat, vreme de treizeci de ani, cariera in CIA. Dupa o trecere in revista a activitatii serviciilor de spionaj chineze, rusesti si cubaneze in Statele Unite, autorul explica principiile si metodele fundamentale ale contraspionajului. Cunoastem astfel aspectele specifice ale acestui domeniu, printre care se numara operatiunile cu agenti dubli si supravegherea. Cartea mai analizeaza si 12 studii de caz reale pentru a ilustra motivul pentru care unii isi spioneaza propria tara, arta contraspionajului si situatiile in care contraspionajul repurteaza succese sau inregistreaza esecuri. Fiecare studiu de caz este insotit de o sectiune care cuprinde lectiile invatate.

Carte de istorie, dar, in acelasi timp, si un thriller adevarat, Ridica-
te si ucide primul se sprijina pe trei piloni: Fortele de Aparare
Israeliene, Mossad (agentia de informatii cea mai temuta din lume) si
Shin Bet (serviciul de securitate interna care a desfasurat cea mai mare
campanie cunoscuta de asasinate planificate, pentru a stopa ceva ce
parea de neoprit:atentatele teroriste sinucigase). Impreuna, planuiesc
si participa la infaptuirea asasinatelor planificate. Pe masura ce trece
timpul, metodele devin din ce in ce mai sofisticate - inventarea
dronelor si folosirea acestora in urmarirea si uciderea tintelor
reprezentand un punct culminant.
Nu se poate vorbi, fireste, despre un personaj principal - poate doar
teama, aproape personificata, a statului Israel de a disparea, din nou,
de pe fata pamantului. Totusi, exista o figura importanta - Meir Dagan,
detinator al numeroase functii de-a lungul timpului si, in cele din
urma, sef al Mossadului pe care, de altfel, l-a reconstruit, creand o
agentie vie si extrem de capabila. Cu el incepe cartea si tot cu el se-
ncheie. Este cel care poarta permanent la el poza tatalui sau, surprins
in genunchi, cu doar cateva secunde inainte sa fie impuscat de nazisti,
in timpul Holocaustului. Iar fiul repeta in permanenta: "Aceasta nu mai
trebuie sa se intample niciodata".

Pe baza experienței de jurnalist dobândite pe parcursul a două decenii, autorul scrie despre revoluțiile din Orientul Mijlociu, Primăvara Arabă, război și terorism. În Și apoi s-a dezlănțuit iadul, Richard Engel povestește aventurile prin care a trecut din momentul în care a ajuns în Egipt, la vârsta de 23 de ani, ca proaspăt absolvent al Universității Stanford, până la războiul împotriva ISIS. Volumul prezintă momente tensionate din Egipt, Israel, Palestina, Liban, Tunisia, Libia, Yemen și explică greșelile făcute de administrația americană în această regiune complicată a lumii.

„Limpede, sinceră, concisă. O lectura necesară pentru toți cei care vor să-și facă o imagine minuțioasă și informată despre trecutul și viitorul Orientului Mijlociu și al întregii lumi.” BOOKLIST

Cartea lui Richard Engel reușete să împletească trei povești: cea personală, a carierei lui de corespondent de război, cea a istoriei contemporane pe care a trăit-o și despre care a scris ca jurnalist și, în fine, cea a istoriei Orientului Mijlociu (desigur, schematic și pe sărite), începând cu nașterea islamului – întrucât fără istorie nu poți sa înțelegi acea regiune, unde un incident de acum o mie de ani poate avea forța unuia din urmă cu o zi.” CĂTĂLIN GOMBOȘ

Revista "Memoria" nr. 112 (3/2020)

În ce măsură poate contracara omenirea amenințările majore care pot veni dinspre mediul natural? Dereglări climatice, radiații solare, epidemii, explozii vulcanice, tornade, secetă, cutremure, tsunami – lista e nesfârșită. Trăim de fapt într-o lume extrem de ostilă și avem atât de infime capacități de a o struni. În raport cu datele din anul de grație 1985, Lucian Boia face în această carte o trecere în revistă a diverselor dezastre care și-au pus amprenta asupra evoluției societăților și a civilizației, precum și o comparație cu momentul actual, când este evident că funcţionarea mecanismului om–natură suferă un dezechilibru, foarte probabil ireversibil. Într-adevăr, lumea nu se va sfârși, spune autorul, din pricina cutremurelor, sau a petelor solare, sau a variației axei Pământului. Nici chiar din pricina pandemiilor. Primejdia cea mare o reprezintă acum încălzirea climei și efectul de seră, fenomen global și potențial distrugător, a cărui răspundere o poartă cu precădere omul. Dar nu e deloc sigur că omenirea mai poate opri procesul, sau măcar că își dorește să-și schimbe modul de viață. Abia în acest punct specia umană riscă să dispară cu adevărat.

„Dacă ne vom mai încălzi cu câteva grade, să ne aşteptăm ca o teribilă criză de civilizaţie să lovească omenirea. Se va petrece – cine ştie? – o mare migraţie spre Nord, Africa revărsându‑se asupra Europei. Migraţia actuală determinată de sărăcie şi de conflicte armate se va amplifica din motive climatice. Lumea va fierbe, atât la propriu, cât şi la figurat.  Dar dacă lucrurile vor merge și mai departe? Va mai exista scăpare? Să emigrăm în spaţiul cosmic? Nici o altă planetă a Sistemului Solar nu oferă condiţii de viaţă cât de cât asemănătoare cu cele de pe Terra. Deocamdată, odată ce am ajunge în situaţia ca Pământul să nu ne mai suporte, nu avem nici un fel de soluţie de rezervă.“ — LUCIAN BOIA

Pe copertă: Simon de Myle, Arca lui Noe pe Muntele Ararat (detaliu), 1570

Albumul dedicat campaniei militare din Ungaria din 1919 işi propune la aniversarea centenară a acelor evenimente să readucă in conştiinţa publică din prezent faptele istorice aşa cum au fost ele consemnate de către contemporani, prin intermediul documentelor păstrate şi a fotografiilor de epocă.

Albumul conţine, pe langă cele aproape 300 de fotografii din epocă, textul semnat de Alin-Victor Matei, cuprinzand o naraţiune a evenimentelor, prezentarea contextului politic naţional şi internaţional, aspecte abordate din punct de vedere social, economic, diplomatic, propagandistic, un spectru amplu de la latura umană la cea politico-administrativă. Un capitol important este dedicat operaţiunilor militare, explicate insă in context geopolitic, dar şi din viziunea combatanţilor, pornind de la soldaţii de rand şi pană la comandanţii militari, prin intermediul mărturiilor consemnate de aceştia, cercetate in arhive.

Societatea occidentală contemporană pune mai mare preț pe moderaţie decât pe reacţia violentă şi preferă compromisul în locul conflictului. Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditaţie asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politică, Sloterdijk discută pe rând etosul creştin, comunist, islamist şi arată, dimpotrivă, că rezervele de furie şi resentiment ale populaţiilor pot fi traduse pozitiv, așa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în soluţii şi structuri politice.

Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în vogă filosof german urmăreşte în datele ei genealogia ideologică a acestui afect universal şi ne vorbeşte, cu erudiţie şi polemic, despre valenţele istorice ale mâniei şi, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgenţa mişcărilor violente. 

Lucrarea de fata ofera cititorilor un prilej de bucurie si reale emotii, facandu-i partasi la intamplarile acelor zile. Autorul reuseste in chip remarcabil sa documenteze plasarea urbei in postura de Oras-Erou, recunoscuta de presa de peste hotare sau de personalitati precum generalul Henri Berthelot, suveranul Romaniei Carol al II-lea, sculptorul Constantin Brancusi, s.a.

Repere ale literaturii de rezistenta a romanilor din Basarabia.

Gaston Dorren face o incursiune de profunzime în istoria celor mai vorbite 20 de limbi de pe glob, cu particularitățile, bizareriile și poveștile extraordinare ale devenirii lor. 

Combinând lingvistica și istoria culturii, Babel ne invită în cel mai intrigant tur al lumii, răspunzând unor întrebări ce adesea au rămas doar un ecou pentru mulți: cum a reușit micuța Portugalie să dea una dintre cele mai vorbite limbi de pe glob, iar Olanda, nu?; de ce femeile din Japonia vorbesc diferit față de bărbații japonezi?; ce înseamnă pentru ruși să fii "înrudit" cu Engleza? sau cum reușeste scisul non-alfabetic din India și China să răspundă acelorași nevoi ca alfabetul nostru, cu cele 26 de litere?

Babel va schimba cu siguranță perspectiva noastră asupra lumii și a modului în care noi vorbim.

Un adevărat poliglot, Dorren vorbește fluent neerlandeză, limburgheză, engleză, germană și spaniolă și citește în franceză, afrikaans, frizonă, portugheză, italiană, catalană, daneză, norvegiană, suedeză, luxemburgheză și esperanto. În timp ce scria Babel a început să învețe limba vietnameză. 

„Prezentarea detaliată pe care o face în acest volum Amy Knight ne arată că Vladimir Putin și imperiul criminal pe care l-a creat supraviețuiește, deoarece disidenții sunt uciși, fără ca cei care o fac să suporte vreodată orice fel de consecință... Domnul Trump și-a exprimat mereu disprețul pentru citirea cărților. Poate că cineva ar trebui să-i pună pe noptieră un exemplar din această carte.”

The Washington Times

„Amy Knight este principalul nostru expert în spionajul rusesc. Acest raport incisiv, deosebit de critic al artei întunecate și ucigătoare a Kremlinului, care a beneficiat de o documentare amănunțită și îndelungată, ar trebui să fie un apel de trezire electrizant pentru Occident, cu privire la pericolul cu care ne confruntăm din statul mafiot al lui Putin.”

EDWARD LUCAS, editor senior, The Economist

„O carte curajoasă și importantă, extrem de convingătoare. Amy Knight are o înțelegere extraordinară a Rusiei, a agențiilor sale de spionaj și a statului întunecat creat de Vladimir Putin și colegii săi din fostul KGB. Criticii lui Putin au obiceiul foarte straniu de a muri pe neașteptate, iar Amy Knight spune toate aceste povești incredibile, dând dovadă de o abilitate rară.”

LUKE HARDING, autorul bestsellerului A Very Expensive Poison:
The Definitive Story ofthe Murder of Litvinenko
and Russia's War with the West

CONSTANTINOPOL, CAPITALA BIZANȚULUI SAU REGINA CETĂȚILOR

Mit și legendă, istorie și poveste, îngeri și sfinți, palate, biserici, grădini, împărați și împărătese, zarafi, diplomați clarvăzători și eunuci, uluire și invidie, comerț, monede și taxe, fortificații și apeducte, războaie, uneltiri, victorii, înfrângeri și protecție divină. Într-un cuvânt, Constantinopol. Oraşul spiritului absolut, al miracolelor, al grandorii și al desăvârșirii.

Comercianții arabi și turci aduceau mirodenii, parfum, covoare, porțelan și bijuterii, precum și articole din sticlă. Italienii din orașele comerciale Amalfi, Bari, Genova, Pisa și Veneția veneau cu aur, cherestea și lână. Rușii, care coborau pe Nipru și traversau Marea Neagră, aduceau ceară, chihlimbar, săbii și blănuri, iar bulgarii veneau încărcați cu in și miere. Bravii negustori evrei aduceau mosc, aloe, camfor și scorțișoară din China. Aceste produse erau apoi vândute pe diversele piețe din oraș. Parfumul, spre exemplu, era comercializat în gherete ridicate în Augusteion, între Milion și Poarta de Bronz. După ce își vindeau marfa, negustorii puteau să-și încarce navele cu produse căutate la ei în țară, atât dintre cele aduse de alți negustori străini, cât și dintre cele ce proveneau din Constantinopol. Arabii erau în căutare de blănuri, care se vindeau la prețuri ridicate în bazarurile de la Bagdad și Cairo, dar și de mătăsuri bizantine, deși lumea islamică dispunea de o înfloritoare industrie proprie a mătăsurilor. Hainele din mătase, migdalele, stafidele, cârmâzul și mirodeniile, mai cu seamă piperul, scorțișoara și șofranul reprezentau exporturile preferate de italieni, deși luau cu ei tot felul de alte lucruri, inclusiv câte o icoană furată. Vindeau aceste mărfuri cu profit enorm, la cele două târguri anuale din Pavia.

Într-o zi, muncitorii care lucrau pe şantier la Hagia Sofia au plecat la prânz și l-au lăsat pe fiul șefului de echipă, în vârstă de paisprezece ani, ca să păzească uneltele pe șantierul rămas pustiu. În timp ce băiatul aștepta cuminte, s-a pogorât deodată un înger și a întrebat de ce se oprise lucrul. Auzind că muncitorii erau în pauza de masă, vizitatorul nerăbdător i-a zis băiatului să dea fuga și să-i aducă imediat înapoi. Băiatul s-a codit, deoarece promisese să păzească uneltele. Atunci, îngerul i-a făcut promisiunea solemnă că nu se va mișca din acel loc până ce el nu se va întoarce. Când șeful de echipă și oamenii lui au primit mesajul adus de băiat cu respirația întretăiată, l-au dus pe acesta imediat la împăratul Iustinian, care a dat ordin ca el să nu se mai întoarcă niciodată la catedrală. În acest fel, Hagia Sofia avea să aibă propriul ei păzitor pe vecie, deoarece îngerii nu-și calcă niciodată promisiunile. Pe ghizi îi încânta de fiecare dată să indice locul, chiar la stânga altarului, unde se presupunea că îngerul continuă să vegheze.

Autor

Jonathan Harris revizitează istoria Bizanțului dintr-o perspectivă nouă și poate nu întâmplător extrem de actuală. Imperiul din răsăritul Europei a fost excepțional de longeviv. Care să fie explicația? – se întreabă istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populații, de multe ori puternice și agresive, cu armate capabile să distrugă orice împotrivire. Şi se pare că soluția salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dușmanilor în aliați și apoi integrarea lor în imperiu. Autorul este profesor de istorie a Bizanțului la University of London.

„Un tur extraordinar de bine ghidat printr-o relatare dramatică, profund revelatoare, despre acei oameni care fie din întâmplare, fie cu premeditare au creat lumea noastră de astăzi." – National Post

„Margaret MacMillan, profesor la Oxford, evită cronologiile seci și ne oferă în schimb întâlniri intime cu personaje reale. Se pare că îi place să aducă la lumină detaliile revelatoare.
«Vreau să bârfesc», mărturisește ea – și același lucru îl vrem și noi." – New York Times Book Review

Margaret MacMillan propune o selecție inedită de personalități, unele faimoase, altele mai puțin cunoscute, care și-au lăsat amprenta asupra trecutului. Unele au schimbat cursul istoriei și chiar au dat tonul epocilor în care au trăit. MacMillan analizează conceptul de leadership, așa cum este acesta reprezentat de personaje precum Otto von Bismarck, William Mackenzie King sau Franklin Delano Roosevelt. Observă, de asemenea, cum pot comite unii conducători greșeli enorme, cu consecințe devastatoare, așa cum s-a întâmplat cu Hitler, Stalin sau Thatcher. Richard Nixon și Samuel de Champlain sunt înfățișați ca exponenți ai caracterelor temerare, care și-au asumat riscuri, urmandu‑și cu încăpățânare propriul drum și sfidând adesea societățile din care proveneau. Apoi sunt descriși visătorii, exploratorii și aventurierii, oameni ca Fanny Parkes și Elizabeth Simcoe, care au înfruntat sau ignorat limitările impuse de societățile lor. În cele din urmă, sunt trecuți în revistă observatorii, personaje asemeni lui Babur, fondatorul dinastiei indiene a mogulilor, sau Victor Klemperer, un supraviețuitor al Holocaustului, care a ținut jurnale și memorii ce readuc la viață trecutul.
Oamenii istoriei prezintă relația complexă și deosebit de importantă dintre biografie și istorie,
indivizi și epocile în care au trăit.

„MacMillan a reușit să ducă la perfecțiune această abilitate de a îmbina elementele macro cu cele micro, teoretizările cu detaliul personal grăitor… Ea dezvoltă și ilustrează convingerea conform căreia nu poți înțelege trecutul doar trasându-i forțele oarbe – economia, ideologia, religia. Trebuie să acorzi atenție și oamenilor de pe teren, indivizilor în carne și oase care forfotesc încercând să dea un sens lucrurilor… La sfârșitul acestei cărți captivante, rămâi cu întrebarea dacă nu cumva acei cercetători care insistă asupra unei abordări abstracte, impersonale a trecutului nu sunt de fapt cei care riscă cel mai mult să piardă esența lucrurilor." – Guardian

Autoarea de origine canadiană Margaret MacMillan este un istoric de renume mondial, profesor emerit de istorie internațională la Universitatea Oxford și profesor la Universitatea din Toronto. Și-a obținut doctoratul la St Antony’s College, Oxford, unde mai târziu a ocupat poziția de rector. Anterior a mai fost rector al Trinity College din cadrul Universității din Toronto, precum și la Universitatea Ryerson. Eminent expert în istorie şi relaţii internaţionale, MacMillan este şi un frecvent comentator în mass-media. Este autoarea unor lucrări de mare succes, traduse în mai multe limbi și încununate cu premii prestigioase, precum Războiul care a pus capăt păcii: Drumul spre 1914 și Făuritorii păcii: Șase luni care au schimbat lumea, publicate și în limba română de Editura Trei.

O femeie curajoasă îngenuncheată de Istorie: aşa o descrie Stefan Zweig pe Maria Stuart, care s-a născut să fie regină şi a ajuns o victimă a războaielor religioase şi a intrigilor de la curte. Suverană a Scoţiei, dar recunoscută de catolici şi ca regină a Angliei şi considerată aşadar o ameninţare de verişoara sa Elisabeta, Maria s-a aflat, adesea fără voia ei, în centrul multor comploturi împotriva protestanţilor. Rememorînd cu vervă poetică viaţa ei tumultuoasă, Zweig se concentrează asupra anilor confruntării cu Elisabeta şi ai procesului pentru înaltă trădare. Se conturează astfel splendidul portret literar al unei femei fidele principiilor ei, devotate credinţei sale, tragic de umană într-o epocă dominată de fanatism şi de setea de putere.

„Povestea are intensitatea emoţională a unei crime pasionale; e construită iscusit pînă ajunge la un punct culminant al violenţei şi dezastrului, apoi alunecă la fel de subtil spre un final tragic. Indiferent care e povestea Mariei, cartea lui Zweig poate fi considerată una dintre cele mai strălucite aproximări ale adevărului.” (The New York Times)

Textele cuprinse în această carte prezintă, nu de puține ori, proiecții la care m-am încumetat în diferite momente, privind nerăbdător spre viitor, preocupat de înțelegerea schimbărilor care se anunță și la care am convingerea că, printr-o curiozitate antrenată, putem contribui. (Mihnea S. Stoica)

* * *

Când spunem smart politics nu facem trimitere în mod necesar la tehnologie, ci la un set de comportamente și acțiuni care utilizează informația de calitate (informație reală, de actualitate) într-o manieră inovatoare pentru a găsi soluții eficiente în fața provocărilor actuale. Acest comportament se dobândește prin mai multe tipuri de exerciții: disponibilitatea de a asculta și de a interacționa în mod real cu cei pe care-i reprezinți, capacitatea de documentare și de reflecție pe marginea temelor care preocupă opinia publică. Acțiunea politică trebuie să-și revină, trebuie să fie lucidă și obiectivă, deciziile liderilor politici trebuie să țină cont de faptul că toți ne dorim să trăim mai bine, adaptându-ne la condițiile prezentului și pregătindu-ne potrivit pentru provocările viitorului. (Prof. univ. dr. Ioan HOSU)

Volumul este prima monografie dedicata ganditorului roman care completeaza si detaliaza putinele informatii din Dictionarul general al literaturii romane si din Enciclopedia exilului literar romanesc a profesorului Florin Manolescu. Autorul actualizeaza si corecteaza datele din memoriile printului roman, cele mai multe fiind inedite, bazate pe cercetari la arhivele militare, diplomatice si ecleziastice, precum si prin discutii sau corespondenta cu persoanele din afara tarii care l-au cunoscut pe Matila Ghyka sau pe membrii familiei sale. O bogata literatura de expresie franceza si engleza (putine in germana si rusa) a fost parcursa pentru a putea reconstitui traseul vietii lui Matila Ghyka si impactul operei sale in contemporaneitate. Anexele volumului sintetizeaza cariera scurta de ofiter de marina si pe cea de diplomat, oferind informatii despre persoanele cu care printul roman s-a intersectat. Apreciem ca volumul, accesibil in egala masura, atat publicului larg, cat si celui specializat in domeniile in care s-a manifestat Matila Ghyka, permite recuperarea unui important membru al diasporei culturale romanesti.

Volumul se refera la trei ansambluri de rituri si legende care, impreuna, dau seama asupra unei maniere specifice prin care un grup anume de credinciosi isi asuma crestinismul, doctrina si practicile sale, deopotriva in spatiile consacrate liturgic si in afara lor. Este vorba despre nunta dupa brazi si biserica pe frontiera, consumul de muguri in loc de anafura de Pasti, spovedania la arbore etc.
Analizele pe care le-am intreprins ne-au condus in fata unei forme aparte, aproape disparute, a religiozitatii crestine, configurata in conditii ale solitudinii, locuirii sezoniere pe munte si in afara asezarilor "domestice", liminalitatii, itinerantei si profesiei pastorale, o religiozitate care confera naturii vegetale rolul de mediator intre Dumnezeu si credinciosul uman.

Este a treia ediție!

Încă de la a doua ediție, cartea a fost completată cu un capitol dedicat celor șapte episcopi greco-catolici martiri.

Autorii au imaginat un „album” format din „chipuri și icoane” greco-catolice împărțite pe cele trei „generații de aur”: cea pornită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (generația iluministă a Școlii Ardelene, care a trasat programul cultural de emancipare națională), cea de la jumătatea secolului al XIX-lea (cea romantică pașoptistă, care a formulat programul politic de țară) și cea de la finele „secolului naționalităților” (cea critică și cea care a făcut România Întregită de la 1918).

În spatele acestor nume cunoscute se află creatorii României moderne, de la Samuil Micu până la Iuliu Maniu și Iuliu Hossu, de la Ioan Budai-Deleanu până la Simion Bărnuțiu, George Coșbuc și Liviu Rebreanu sau de la Petru Maior până la Timotei Cipariu, Augustin Bunea și Ion Agârbiceanu.

Volumul Printre sportivi insistă pe anumite particularități, cvasiinexistente în diversele studii și articole postdecembriste, ale fenomenului sportiv românesc postbelic și se bazează pe un corpus documentar relevant. Conceperea volumului reprezintă un atu, existând un echilibru atât calitativ, cât și cantitativ. Astfel, sub aspectul calității,
se remarcă respectarea metodologiei istorice asupra problematizării și, din punct de vedere cantitativ, este de apreciat chibzuința autorului în evitarea unui dezechilibru între numărul de pagini alocat fiecărui capitol.
Încă din partea introductivă este sesizabilă intenția izvoditorului de a imprima lucrării o interpretare obiectivă, pornind de la relațiile internaționale și efectele acestora asupra mișcării sportive mondiale, bazată pe principiul comparației. Totodată, registrul ideologic și propagandistic, redat în primul capitol, este adus la cunoștința
lectorului într-o manieră diacronică și analitică. Urmărirea informativă a celor care, în mod real sau eronat, se remarcaseră potrivnic regimului sau puteau fi suspicionați de legături interzise, cu elemente inamice puterii de stat, deschide seria activităților specifice Securității. Mecanismele referitoare la urmărirea informativă sunt înfățișate
accesibil, ușurând exercițiul de înțelegere a respectivei îndeletniciri a  Rețeaua informativă, o altă preocupare de bază a Securității Statului, aduce clarificări în ceea ce înseamnă colaboraționismul, tipul de legături și finalitatea activității. Cazuistica prezentată limpezește rolul îndeplinit de rețeaua informativă, care se întâlnea, probabil, și în alte ramuri ocupaționale. Un alt aspect, supus unei critici persistente în anii ’90, se referă la răspunderea penală, îndeobște, pentru refuzul înapoierii în țară. Includerea, într-un capitol distinct, este binevenită, deoarece explică felul în care regimul politic interpreta diverse acțiuni ale cetățenilor, considerate infracțiuni, tipurile de acțiuni ale lucrătorilor Securității și efectele juridice și financiare asupra celor condamnați. Precizarea cadrului juridic, competențele organelor de anchetă, instrumentarea cazurilor și verdictele instanțelor de judecată ne sunt mai clare, după lecturarea capitolului. Din parcurgerea volumului,
aflăm că la competițiile internaționale majore, Jocurile Olimpice sau Campionatele Mondiale, ofițerii de informații însoțeau delegațiile sportive, fiind confirmate pe bază de documente. Așadar, tabloul informativ, redat prin diverse lucrări memorialistice sau jurnalistice, este complinit de materialele arhivistice inedite (a se vedea, fondul Ministerul Apărării Naționale). Contemporanii acelor vremi, își pot reaminti emoțiile
stârnite de succesele, eșecurile sau frustrările de la edițiile Jocurilor Olimpice. Ultimul capitol se concentrează pe mișcarea de resort, dar la nivel departamental, fiind urmată de acțiunile Securității în anii ’70-’80 și precizarea unor elemente prevestitoare ale domino-ului politic din blocul totalitar socialist. Concluziile de la finele volumului întregesc efortul autorului în acțiunea de sistematizare și interpretare a informațiilor, fiind însoțite de bibliografia aferentă și indice de nume.
(Mihai Retegan)

Adevărul istoric despre evoluția poporului român

Lucrarea de față poartă semnătura istoricului român de renume Constantin C. Giurescu (1901-1977) și cuprinde trei volume care prezintă istoria poporului român din cele mai vechi timpuri până la sfârșitul epocii fanariote.

Autorul a pornit în procesul de elaborare a acestui text amplu cu deplina convingere că trecutul neamului nu trebuie să rămână închis într-un turn de fildeș. Volumele sale se adresează atât studenților, profesorilor, specialiștilor în domeniu, cât și celor pasionați de istorie sau celor dornici să cunoască parcursul poporului nostru. De aceea, merită să stea la loc de cinste în biblioteca oricărui român.

- Istoria românilor. Vol. 1 - Din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Alexandru cel Bun (1432)
- Istoria românilor. Vol. 2 - De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul
- Istoria românilor. Vol. 3 - De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocii fanariote (1601-1821)

Informațiile nu se rezumă la istoria politică, ci detaliază aspectele sociale, economice și culturale ale dezvoltării noastre. Sunt înfățișate momente esențiale atât din viața românilor din vechea Dacie, cât și din evoluția celor din Peninsula Balcanică. Constantin C. Giurescu punctează că suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei și cel mai vechi din sud-estul european. De asemenea, consideră că suntem cel mai vechi popor creștin din această zonă a Europei. Pentru a înțelege dezvoltarea complexă a umanității, a ținut seama atât de factorul spiritual, cât și de cel material, oferindu-i fiecăruia importanța cuvenită. Din fiecare pagină transpare preocuparea constantă pentru adevărul istoric – autorul nu prezintă numai părțile luminoase ale trecutului nostru, ci și pe cele problematice.

Ediția de față reproduce textele apărute în Istoria românilor de Constantin C. Giurescu: vol. I (ediția a cincea, 1946), vol. al II-lea (ediția a patra, 1943, partea I și a II-a) și vol. al III-lea (partea I, ediția a doua, 1944, partea a II-a, ediția întâi, 1946). Grație efortulului editorial de excepție, sunt reproduse și figurile și hărțile din edițiile menționate.

Proiectul initial al autorului cuprindea întreaga istorie a poporului român, din cele mai vechi timpuri până la înfăptuirea României Mari. De fapt, partea I a volumului al IV-lea a fost redactată, dar manuscrisul a dispărut în 1950, când familia Giurescu a fost evacuată de reprezentanții regimului comunist.

„Nu înțeleg patriotismul ca formă de exaltare proprie și de denigrare a tuturor celorlalți.” – Constantin C. Giurescu

„Stilul nu înlocuiește niciodată adevărul, după cum veștmintele cele mai împodobite nu pot înlocui sănătatea corpului ce se ascunde sub ele. Istoria, această utimă judecătoare pe pământ, trebuie să aibă o singură lege: dreaptă față de toți, inclusiv dușmanii.” – Constantin C. Giurescu

„O carte bine-venită în anul centenarului Marii Uniri, având un rol recuperator pentru cel care a fost scriitorul, publicistul, avocatul și omul politic Ionel Pop (unul dintre secretarii Unirii de la 1 Decembrie 1918), care readuce în prezent atât personalitățile care au luptat pentru înfăptuirea României Mari, cât și contextul istoric și locurile în care acești oameni aleși s-au format. În cele două manuscrise inedite – Bătrânii noștri și Genius loci – îi veți putea descoperi pe înaintații noștri, ai tuturor, ai națiunii române de astăzi. O carte-document, o pildă pentru conduită, dedicarea și sacrificiul pe care trebuie să le redescoperim pentru a răzbi în negura vremurilor pe care le trăim...”

ALEXANDRU IOAN BÂRSAN

„Unirea Transilvaniei a fost floarea sufletului, căldura inimii și munca brațelor a milioane și milioane de români, care în șirag de veacuri au trăit în lumina unui ideal, în căldura unei nădejdi și adesea s-au fărâmițat în țărâna pământului românesc fără să lase vreun nume. Sunt fericit că m-am încadrat în această moștenire și am trăit zilele glorioase ale izbânzii.”

IONEL POP

„Mai toată istoria românilor în marile sale articulații de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX ni se desfășoară în fața ochilor prin lentila lui Ionel Pop, personalitate fascinantă el însuși, care s-a intersectat cu oameni care au făcut istorie în Transilvania de până la Primul Razboi Mondial sau după 1918, în România Mare. Amintirile memorialistului caută să îmbrace în cuvinte adecvate, atent formulate, atât dificultățile, cât și împlinirile (personale sau colective) la care a fost martor ocular. Fie că, măcar acum, la 100 de ani de la Marea Unire, să putem descoperi în România contemporană și, mai ales, în cea viitoare «cursul mare și liniștit» al unei națiuni mărețe, mândre de trecutul pe care și l-a asumat cu responsabilitate și cu încredere în destinul ei istoric din această parte a Europei.”

IOAN BOLOVAN

„Cartea lui Cristian Preda e un ghid oportun pentru cei care vor să desluşească lumea politică în care trăiesc. La vot şi nu numai. De ce ațipesc parlamentarii? e în acelaşi timp o carte utilă pentru risipirea confuziilor şi pentru priceperea câtorva lucruri despre care avem păreri inflamate, uneori cu accente isteroide: mecanismele de producere a compromisului politic, logica alternanţei la guvernare, importanţa votului, coabitarea politică, mizele cooperării, igiena politică, importanţa statului de drept văzut ca domnie a legii. Ar fi utopic să crezi că o asemenea carte va produce o mutaţie. În schimb, e de sperat şi de aşteptat ca ea să deschidă nişte ochi şi să destupe nişte minţi. Are toate argumentele s-o facă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Poate fi ceva mai instructiv și plăcut decât să citești, scrisă cu simplitate, inteligență și har, povestea propriei tale vieți? Se împlinesc anul acesta trei decenii de la primele alegeri ținute după căderea comunismului. Ce s-a întâmplat cu noi în acești 30 de ani? – iată întrebarea la care răspunde unul dintre cei mai versați politologi români și, deopotrivă, unul dintre cei care au cunoscut scena politică a acestor ani dinăuntrul ei. Eseul lui Cristian Preda vine în întâmpinarea oricui vrea să priceapă, dincolo de suprafața cotidianului, lumea în care a trăit. Suntem răspunzători de soarta noastră după cum suntem echipați sau nu să înțelegem locul în care ne-am născut.“ — GABRIEL LIICEANU

În concluzie, ca descendentă a unei familii cu personaje liberale, a  străbunicului meu Constantin Vrăbiescu, fost deputat în Divanul ad hoc în 1857 (coleg cu I. C. Brătianu) deputat liberal de Dolj în Parlamentul României (coleg cu Eugen Carada), a unchiului meu Iulian Vrăbiescu fost Primar al Craiovei, Prefect de Dolj și Senator de Dolj al Partidului Liberal și a îndepărtatului văr Vintilică Brătianu (fiul lui Vintilă Brătianu, și nepot al lui Olga Stolojan născută Vrăbiescu), Președinte PNL 1996-2000 –  nu pot decât să mulțumesc autorilor Dr. Alexandru Cristian, dl. Eugen Stănescu și dna Julia Stănescu,  atât pentru alegerea subiectului cât și pentru strădania obținerii informațiilor necesare pentru publicarea și distribuirea acestei cărții prin țară. Aceasta va contribui acum în 2020 la formarea opinii publice necesare cetățenilor tocmai la un moment care poate avea consecințe importante în vederea readucerii încrederii cetățenilor – sau eventual al viitorilor votanți – în Partidul Naținal Liberal, PNL după o lungă și nefericită întrerupere.

Simona Maria Vrăbiescu Kleckner

Regatele se nasc, apoi dispar tot așa de repede cum au apărut. În cartea sa, Bjørn Berge reînvie istoria ținuturilor disparute și invită cititorii într-o călatorie de explorare către cele mai îndepartate colțuri ale lumii, purtându-i prin junglă și deșert, prin orașe vibrând de viață, dar și prin stepe pustii. Autorul relatează istoria unor țări care au existat pentru scurt timp, o lună, un deceniu, câteva zeci de ani, în perioada dintre 1840-1970 și a căror existență a fost curmată subit. Tarâmurile poartă nume enigmatice: Heligoland, Tripolitania sau Manciuko, misteriosul stat care a existat din 1932 până în 1945, ori Allenstein, stat întemeiat în 1920.

Prin intermediul hărților și timbrelor, în cartea Pe urmele țărilor dispărute geografia devine tangibilă, iar istoria vie. Relatările sunt presărate cu anecdote și confesiuni ale martorilor oculari, cuprinzând fragmente din istorisirile lui Knut Hamsun din timpul călătoriei sale pe teritoriul ce avea să devină ulterior colonia Batum sau ale lui Antoine de Saint-Exupéry care a fost pilot poștal în Capul Juby.

Bjørn Berge (n. 1954) activează ca arhitect și cercetator în cadrul biroului Gaia Lista, Norvegia. A scris și publicat numeroase articole și cărți despre arhitectură și ecologie. În limba engleză, a publicat The Ecology of Building Materials.

Viena, 1939. Familia Kleinmann duce o viaţă simplă, obișnuită. Gustav lucrează ca tapiţer, în timp ce soţia lui, Tini, se ocupă de apartamentul modest în care locuiesc. Bucuria lor cea mai mare sunt cei patru copii: Edith, Fritz, Herta şi Kurt. Dar, după ce naziştii anexează Austria, lumea celor asemenea soţilor Kleinmann se schimbă rapid şi radical, chiar sub ochii lor: vecinii le devin ostili, afacerea le este confiscată, iar ameninţările la adresa lor se transformă curând în realitate. Gustav şi Fritz se numără printre primii arestaţi, fiind trimiși în Germania, la Buchenwald. Astfel se declanşează o serie de chinuri inimaginabile pentru ei.

Iar când Gustav urmează a fi transferat la Auschwitz, ceea ce e totuna cu o condamnare la moarte, fiul său, Fritz, alege să i se alăture. De-a lungul următoarelor luni de suferinţe, iubirea constantă dintre ei este singura care-i menţine în viaţă.

Carte bazată pe jurnalul secret al lui Gustav şi pe o cercetare meticuloasă de arhive, Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz povesteşte pentru prima oară istoria familiei Kleinmann, o poveste a iubirii şi a curajului unor oameni care au de înfruntat orori cumplite.

„O poveste captivantă și extraordinară. Profund emoționantă și plină de umanitate.“ Guardian

„Ororile Holocaustului sunt transpuse la scară umană în această istorisire captivantă și accesibilă inclusiv celor care nu au cunoștințe de istorie despre perioada respectivă.“ Publishers Weekly

„O relatare profund umană și o reprezentare viscerală a vieții de zi cu zi în lagărele de concentrare.“ Daily Express

„Băiatul este cea mai mare bucurie a mea“, scria Gustav Kleinmann în jurnalul secret, pe care l‑a ținut la Buchenwald. „Ne întărim reciproc. Suntem unul, inseparabili...“ „Măcar de‑am fi liberi; numai că‑n orice moment avem moarcă‑n moartea dinaintea ochilor.“

JEREMY DRONFIELD s-a născut în anul 1965, în Țara Galilor. După ce a obținut doctoratul în arheologie la Cambridge, a început să scrie literatură. Primul său roman, The Locust Farm (1998), a fost nominalizat la Premiul John Creasey Memorial pentru debut în genul thriller. Lista operelor sale include romanul de succes The Alchemist´s Apprentice (2001), precum și lucrări de nonficțiune cum ar fi Beyond the Call. The True Story of One World War II Pilot’s Covert Mission to Rescue POWs on the Eastern Frontthe Front (2015), Dr James Barry: A Woman Ahead of Her Time (2016), Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz (The Boy Who Followed His Father into Auschwitz, 2019) și Hitler’s Last Plot (2019).

Aceasta este una dintre marile povești nespuse ale secolului XX!

Spionul pelerin este relatarea nemijlocită a misiunii îndeplinite de un fost ofițer SAS trimis în spatele Cortinei de Fier, pentru a găsi pe cineva care nu vrea să fie găsit și a felului în care, într-o acțiune ulterioară, acesta a fost nevoit să dejoace atât mașinațiunile unui misterios ofițer KGB – un anume Vladimir Puțin –, cât și un complot criminal pus la cale de conservatorii de la Kremlin. O eventuală reușită a acestei conspirații ar fi oferit rușilor pretextul căutat pentru a scoate tancurile pe străzile Germaniei de Est. Astfel, Zidul Berlinului nu ar mai fi căzut, iar harta Europei ar fi arătat astăzi cu totul diferit.

Cartea aceasta este o poveste cu urmăriri pe acoperișuri, interogatorii luate teroriștilor pentru aflarea unor informații vitale, o femeie frumoasă din Germania de Est (suspectată că ar fi spioană Stasi), trădarea din partea unor persoane în care eroul are încredere, o goană prin pădure cu agenți dușmani pe urme și o culminantă luptă cu pistoale la Castelul Colditz (folosit odată de sovietici ca spital de psihiatrie și unde erau ținuți disidenții).

În romanele cu James Bond, agenții MI6 sunt cei care îndeplinesc asemenea misiuni, dar în realitate, atunci când au de înfruntat un dușman nemilos, într-un mediu izolat și periculos, serviciile de informații apelează la membrii Forțelor Speciale Britanice. Este prima dată când un martor din interior povestește despre felul în care agenții britanici sub acoperire fac orice este necesar pentru a proteja interesele Marii Britanii în străinătate – dezvăluind amestecul pe care l-au avut în diferite evenimente mondiale.

O sărbătoare în cinstea eșecului, ruinei, dezastrului, profețiilor greșite, orgoliului, prostiei și, pe cuvânt de onoare, a albumelor și filmelor proaste!

Marea carte a răului este o lucrare în care autorul a adunat o bogată colecție de informații despre eșecuri, greșeli, pierderi și încurcături. Ea arată că oamenii care se clasează pe ultimele locuri într-o întrecere sunt la fel de interesanți ca și cei care ies primii. Că ceea ce este rău nu e mai puțin uimitor decât ceea ce este bun. Că natura este uluitoare nu numai când încearcă să ne omoare, ci și atunci când încearcă să ne ajute. Și că toate acestea sunt adesea amuzante!

DESCOPERIȚI:

• Zece dintre cele mai proaste animale ale Creației

• Zece dintre cele mai aspre pedepse aplicate în mitologie

• Zece dintre cele mai triste locuri de pe planetă

• Zece dintre cele mai proaste scene de amor din filme

• Zece dintre cele mai stupide ustensile de bucătărie

• Zece dintre cele mai plictisitoare sporturi

• Zece dintre cele mai năucitoare cuvinte din limba galeză

• Zece dintre cei mai înspăimântători paraziți ai omului