Istorie & Politologie

Redactat in jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis si Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, calugarul grec Maximos Planudes, le-a adunat, in secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri si discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influentat de scrierile lui Platon, imprumutand elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici si epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativa a religiei egiptene: concentrandu-se asupra cultelor si misteriilor lui Osiris, el prezinta in detaliu atat practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeitatilor raportat la ciclul anual al vietii pe pamantul binecuvantat de Nil, cat si conceptia egitenilor despre univers.

Desi este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii – inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in Epoca Predinastica – nu exista nicio relatare detaliata in textele si inscriptiile din piramide care sa contina o prezentare completa a mitului osirian. Iata de ce textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza aceasta cultura. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand informatii pretioase, bucata cu bucata, Plutarh reuseste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta bucatile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.

„Urmărit, în timp de pace, de Curtea Marţială, sub învinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publică din timpul ocupaţiei germane asupra Munteniei şi Dobrogei, mă văd silit să vorbesc. În chipul acesta cred că voi da oamenilor de bine putinţa de a mă judeca în cunoştinţă de cauză şi de a aprecia dacă am fost sau nu capabil de a săvârşi faptele ce mi s-au imputat.“ – LUPU C. KOSTAKI

„Mare parte dintre așa-zișii «germanofili» erau animați mai curând de teama de Rusia decât de atașamentul față de Puterile Centrale. Această rusofobie, alimentată de istoria familiei și a ținutului de baștină, este fățișă în atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la cârma Ministerului de Interne pentru perioada ocupației. De pe poziția de «gerant», obiectivul său era să netezească raporturile cu autoritățile militare străine și să asigure subzistența locuitorilor din teritoriul ocupat. În schimb, după încheierea războiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Firește că Lupu Kostaki a colaborat cu autoritățile de ocupație, între anumite limite: în fond, de aceea fusese lăsat la București, în virtutea strălucitei sale cariere în admi­nistrație. El vedea în coabitare singura soluție pentru a salva populația civilă rămasă în teritoriul ocupat și chiar pentru a evita dezintegrarea țării. Rămâne de stabilit dacă publicarea, un secol mai târziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki îi va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA

Impresionat de dramaticul incendiu care a afectat catedrala Notre-Dame din Paris pe 15 aprilie 2019, apreciatul romancier Ken Follett schițează un scurt istoric al celor mai importante momente din existența aproape milenară a catedralei – de la dificultățile aparent insurmontabile implicate de construirea unui edificiu atât de grandios într-o epocă marcată de obscurantism și sărăcie până la modul în care romanul lui Victor Hugo a catalizat lucrările de renovare în secolul al XIX-lea și la intrarea triumfală a lui Charles de Gaulle în catedrala devenită simbol al Parisului a doua zi după eliberarea Franței, în 1944. „Impunătoarea catedrală Notre-Dame din Paris, una dintre marile realizări ale civilizației europene, era în flăcări. (...) Ceva neprețuit murea în fața ochilor noștri. Sentimentul era năucitor, de parcă pământul însuși se cutremura.“ KEN FOLLETT

Evocări din viața Blajului e o capodoperă a literaturii memorialistice românești, interzisă sub regimul comunist. Al. Lupeanu-Melin, preot greco-catolic și profesor la Blaj, rescrie, într-un stil comparabil cu al lui Creangă, Sadoveanu, Agârbiceanu, istoria celui mai important centru al românismului din Ardeal, începând cu „descălecarea” lui Inochentie Micu și până în perioada interbelică. O serie de capitole memorabile despre Petru Pavel Aron, Timotei Cipariu, Ioan Micu Moldovan, despre primul „teatru ambulant” al românilor ardeleni etc. Anecdote savuroase și mărturii tulburătoare. Pentru situarea operei și vieții scriitorului blăjean în istoria literaturii am făcut apel la două texte semnate de profesorii Ștefan Manciulea și Ion Buzași. Cristian Bădiliță COLECȚIA „MICA ROMĂ XXI” Coordonator Cristian Bădiliță De la Inochentie Micu Klein (1737) și până la interzicerea Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist (1948) Blajul, Mica Romă, cum l-a supranumit Eminescu, a fost capitala culturii române din Ardeal. Aici s a inițiat marele „proiect de țară”, occidentalizarea românilor. Sintagma „tradiție greco-catolică” n-a putut fi rostită vreme de patruzeci de ani. Or, fără această tradiție, nu se poate explica originea însăși a României moderne. Colecția „Mica Romă XXI” își propune să acopere acest gol din memoria națională. Vor fi publicate cărți de patrimoniu și autori de raftul întâi, unii dintre ei necunoscuți generațiilor recente. Alexandru Lupeanu-Melin (1887-1937) a fost profesor, scriitor şi preot greco-catolic. A urmat Liceul şi Facultatea de Teologie la Blaj, apoi Facultatea de Litere la Budapesta și la Cluj. Aproape un deceniu a fost profesor de școală și director la Biblio­teca Centrală din Blaj. A colaborat la Unirea, Unirea poporului (înteme­iată și condusă de el multă vreme), Cultura Creștină (Blaj), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Tribuna (Arad), Convorbiri literare (București) etc. Dintre publicațiile sale: Blajul istoric în icoane (1924), Ce este de văzut în Blaj? (1926), La Piatra Libertății (1926), Sufletul Blajului (1931), Blajul și biblioteca lui (1932), Evocări din viața Blajului (1937).

„Cel mai bun punct de plecare pentru a-l cunoaste pe fondatorul bolsevismului este cartea istoricului britanic Robert Service. Service scrie impotriva canonului referitor la Lenin care predomina atit in Est, cit si in Occident.” (New York Review of Books) „Cea mai importanta contributie a cartii sint informatiile de ordin personal. Datorita lor, Lenin apare mai uman, dar si mai inspaimintator. Service nu lasa relatarile sa alunece in sentimentalism si nu uita nici o clipa despre cine vorbeste.” (Wall Street Journal) „Daca, datorita anumitor circumstante, istoria nu s-ar fi intors in favoarea lui, Lenin ar fi putut ramine un exilat anonim. Aceasta biografie superba arata de ce nu s-a intimplat asa.” (Booklist) Robert Service este membru al Academiei Britanice si al Colegiului St Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care si elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (care a cistigat Premiul Duff Cooper in 2009) si Comrades: A History of World Communism.

Lucrarea noastra reprezinta rezultatul combinat al urmatorilor factori: reflectie indelungata, cercetare, analiza si sinteza. La capatul acestui triptic am ajuns sa apreciem odata in plus intelepciunea unui loc comun vechi de cand lumea: lucrurile nu sunt ceea ce par, indreptatind o data in plus vechiul mit platonician al pesterii. Pentru a ne explica, incercam sa demonstram ca esenta politicilor SUA, Germaniei si Rusiei in Romania post-totalitara nu a fost si nu este in nici un caz cea prezentata in mainstream-uldeclaratiilor politice publice, al publicatiilor oficiale sau oficioase, al mass mediei partizane politic, al lucrarilor stiintifice etc.

„Când bolșevicii au ajuns la putere, în 1917, noul regim a început să îi transforme pe aristocrați în pauperi, exilați sau de-a dreptul în leșuri. [...] Douglas Smith, un fost diplomat american și o autoritate în istoria sovietică, autorul câtorva cărți fundamentale, [...] adoptă o perspectivă inedită atunci când optează să scrie istoria revoluției, concentrându-se asupra clasei dispărute: cine au fost membrii ei? Cum a fost viața lor înainte de revoluție? Ce li s-a întâmplat mai apoi? Cercetarea lui Smith este remarcabil de minuțioasă [...]. Percheziții, arestări, concedieri, confiscări, exilări interne, întemnițări, torturi, execuții și chiar profanări de morminte – acestea și multe alte experiențe sumbre sunt descrise de Douglas Smith în stilul său absolut captivant. Autorul menționează evenimente istorice, dar intenția sa este de a demonstra cum acestea și-au pus amprenta asupra personajelor. El zugrăvește cu o limpezime brutală adevărul exprimat și de Orwell în Ferma animalelor: o nouă aristocrație – una politică – se formează întotdeauna pentru a o înlocui pe cea dispărută și a beneficia de plăcerile traiului pe spinarea altora. Smith redă povești pilduitoare și amare despre politică și putere, dar și despre profunda suferință umană pe care acestea le generează, în mod inevitabil.” Kirkus Reviews „Absolut palpitantă, excelent documentată și cu o distribuție formată atât din aristocrați ruși de-a dreptul flamboaianți, membri a două dintre cele mai mărețe și mai nobile dinastii, cât și din comisari sovietici brutali, Ultimele zile ale aristocrației ruse este o carte de istorie extraordinar de importantă, dar și o poveste emoționantă despre oameni, despre măreția și dispariția nobilimii ruse și despre supraviețuirea individuală a unora dintre membrii săi.” SIMON SEBAG MONTEFIORE „Nemaipomenită și excelent istorisită!” ROSEMARY SULLIVAN, The Wall Street Journal „Captivantă... plină de evenimente și anecdote minuțios redate.” LIESL SCHILLINGER, The New York Times Lucrare distinsă cu Pushkin House Russian Book Prize 2013, desemnată „cea mai bună carte a anului 2012” de Salon și „cea mai bună carte a săptămânii” de BBC Radio 4.

Autorul volumului Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul prezintă o nouă serie de 50 de episoade din culisele istoriei. Giles Milton face din nou dovada talentului său de a reda, cu multă măiestrie și umor fin, întâmplări mai mult sau mai puțin cunoscute din istoria omenirii. De data aceasta, sunt aduse în fața cititorului personaje celebre precum Winston Churchill, care a încurajat testarea pe animale a unor arme biologice (în cazul de față, a bombelor cu antrax), I.V. Stalin, care a murit otrăvit de unul dintre apropiații săi, ori Mata Hari, acuzată pe nedrept de spionaj în favoarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial. Lor li se alătura oameni necunoscuți publicului larg, dar care au trecut prin situații extraordinare, cum ar fi o familie care a supraviețuit 38 de zile pe mare fără apă sau provizii, după ce vasul cu care călătoreau a fost distrus de o balenă ucigașă, ori savantul rus, poreclit „Frankenstein Roșu”, care a încercat să producă un hibrid om-maimuță folosind mijloace îndoielnice din punct de vedere etic. „Maestrul istoriei narative.” The Sunday Times „Giles Milton este în stare să ia un eveniment din trecut și să-l readucă la viață... Este o sursă de inspirație pentru aceia dintre noi care cred că istoria poate fi captivantă și relaxantă” Matthew Redhead, The Times

Traducere de Andreea Eșanu

Reza Aslan ne oferă un inedit tratat de istorie a religiilor, pornind de la religiile animiste ale preistoriei, trecând prin diferitele religii politeiste ale Antichității și ajungând la monoteismele complexe de mai târziu. Căutând „inefabila experienţă a credinţei“, autorul demonstrează că fiecare religie și fiecare credincios, conștient sau nu, își creează zeul sau zeii luând ca model omul, cu toate ale sale, bune sau rele. Istoria lui Dumnezeu este istoria omului. Respingând interpretările literale ale cărţilor sacre, fanatismul și fundamentalismul, Reza Aslan pledează pentru un „umanism spiritual“, poate singurul capabil să salveze omenirea.

„Este Dumnezeu forța însuflețitoare care unește toate ființele vii – așa cum par să fi crezut strămoșii noștri preistorici? Sau natura divinizată – așa cum credeau mesopotamienii? Sau o forță abstractă care impregnează universul – așa cum o descriau unii filozofi greci? Sau o divinitate personificată, care arată și acționează întocmai ca o ființă umană? Sau este Dumnezeu o ființă umană la propriu? Indiferent ce răspuns am da, întrebarea despre ce este Dumnezeu a reprezentat o preocupare stăruitoare atât pentru credincioși, cât și pentru necredincioși, vreme de sute de mii de ani. Întrebarea propriu-zisă a condus la formarea unor întregi civilizații, dar și la distrugerea lor. A creat pace și prosperitate, dar și război și violență.“ – REZA ASLAN

Anii 2019 și 2020 marchează, deopotrivă, două date semnificative pentru regalitatea românească și dinastia națională: Jubileul Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Române. În martie 2019 s-au împlinit șapte decenii de la nașterea sa, iar în ianuarie 2020 se vor împlini trei decenii de la venirea definitivă, pe pământ românesc, a viitoarei suverane.

Majestatea Sa Margareta – prima femeie aflată la conducerea Casei Regale a României, a Dinastiei și a Familiei Regale autohtone, suverană și custode al Coroanei Române, fiică de suveran al Regatului României, nepoată a monarhilor noștri Carol al II-lea și Regina-mamă Elena a României, precum și strănepoată a suveranilor României Mari, auguștii Ferdinand I și Maria – este, prin statut, misiune și destin, o personalitate unică a României contemporane și un reper al regalității europene.

Lumea Majestaii Sale este un prilej de a o omagia pe Majestatea Sa Margareta printr-un volum jubiliar, în care membri ai Familiei Regale a României, succesori la tron sau membri ai familiilor regale europene domnitoare sau nedomnitoare, colaboratori apropiați, prieteni de familie, personalități diplomatice, nume importante ale prezentului instituțional românesc și european aștern amintirile, gândurile sau proiecțiile lor asupra vieții, misiunii și destinului Custodelui Coroanei pentru România anului 2020.

„În multele ocazii în care am stat de vorbă cu Custodele Coroanei, am auzit și am văzut profunda ei hotărâre de a îmbunătăți șansele la sănătate și educație ale poporului român. În mod special, munca Fundației sale și munca neobosită ca președinte al Crucii Roșii Române au fost cu adevărat remarcabile; la fel este și patronajul său acordat International Award of the Duke of Edinburgh, care aduce un plus de șanse în viața celor mai dezavantajați din societate.

Cu ocazia aniversării a treizeci de ani de la întoarcerea Familiei Regale române, trimit cele mai calde urări verișoarei mele dragi, Majestatea Sa Margareta a României, Custodele Coroanei, și întregului popor român.” Alteța Sa Regală Principele de Wales

Volumul a stat la baza filmului Dupa-amiaza unui tortionar, regizat de Lucian Pintilie in 2001 si nominalizat la premiul „Leul de Aur”.

Strania sinucidere a Europei. Imigratie, Identitate, Islam este povestea unui continent si a unei culturi surprinse intr-un moment de cumpana. Rata scazuta a natalitatii, imigratia masiva si cultivarea lipsei de incredere si a urii de sine i-au facut pe europeni neputinciosi sa se sustina pe ei insisi si sa se opuna propriei lor schimbari ca societate.

Un spion de miliarde. O poveste adevarata despre spionaj si tradare in timpul Razboiului Rece

Avangarda Califatului. O istorie intelectuală a jihadismului

Dumneavoastra ati jucat un rol-cheie in promovarea acestor relatii. Acum, nu numai ca autor al cartii Toate drumurile duc la... Kabul, dar si ca diplomat de clasa, cu o experienta de prima mana in problemele regiunii, veti continua sa aveti de spus un cuvant deosebit de important in a ne sprijini sa extindem relatiile prietenesti care infloresc intre Romania si Afganistan.
- DR. ABDULLAH ABDULLAH, fost ministru al Afacerilor Externe al Afganistanului

Emil Ghitulescu a trait o experienta unica in viata unui diplomat, aceea a mandatului de reprezentant al Romaniei in - la ora respectiva – cea mai fierbinte zona geopolitica de pe glob: Pakistan si Afganistan. A fost aceasta misiune o sansa sau o corvoada? (...) Noi, profanii, am fi mai degraba tentati sa raspundem ca destinul i-a jucat o festa ambasadorului Emil Ghitulescu, trimitandu-l, in locul unei destinatii exotice si linistite, in „miezul problemei“, intr-o zona in care moartea este o prezenta cotidiana si in care reprezentarea unei tari ca Romania are exigente necunoscute in alta parte.
- RAZVAN VONCU, scriitor si critic literar

Emil Ghitulescu, ambasadorul Romaniei in Pakistan, era pe aeroportul Otopeni, in drum spre Islamabad, pe 11 septembrie, cand teroristii au atacat New Yorkul. A tresarit cand si-a dat seama ca postul sau de la Islamabad devine unul de foc.
- ATALIN TOLONTAN, ziarist

Emil Ghitulescu este cunoscut si respectat in lumea scriitorilor ca un autor cu o cultura intinsa, talentat si devotat literaturii romane (...). Dupa 1989, relansat in cariera diplomatica, foloseste in mod exemplar cultura ca mijloc de acreditare in constiinta partenerilor de dialog din alte tari, ca instrument ideal de comunicare si persuasiune. Emil Ghitulescu a inteles intotdeauna corect aceasta realitate si si-a facut un stil din comunicarea diplomatica si in plan spiritual. El nu este numai un inalt functionar, ci si un om de cultura in actiune.
- ALEX STEFANESCU, scriitor si critic literar

Introducere și note de Constantin Ardeleanu
Ediție îngrijită de Valentina Sandu-Dediu

Volumul de amintiri al învăţătorului şi ofiţerului în rezervă Eugeniu Bucheru acoperă „trei tărâmuri ale morții“. Primele două sunt prezentate sub forma istoricului unor momente relevante din anii 1943–1948: luptele din Crimeea și Kuban, apoi, după 1944, anii grei de prizonierat în URSS, la Monastîrka şi Oranki, şi în sfârşit revenirea în ţară, în 1948, odată cu ultimul lot, al celor care refuzaseră înscrierea în divizia Tudor Vladimirescu. Al treilea tărâm, viața trăită în România comunistă, se referă la următoarele patru decenii și este prezentat sub forma unei radiografii hiper¬critice a regimului.
Memoriile lui Eugeniu Bucheru, povestitor inteligent şi talentat, se înscriu în seria mărturiilor lăsate de foşti prizonieri de război în URSS, precum Radu Mărculescu. De altfel, greva foamei pe care o aminteşte autorul în această carte este evocată şi de Radu Mărculescu în Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică.

Am trudit la redactarea şi perfecţionarea acestei lucrări timp de 10 ani (...), din dorinţa ca România postdecembristă, care este patria mea, să încerce să nu mai repete erorile înaintaşilor. Ştiu că acest lucru nu se întâmplă. Dar această iluzie, de care sunt conştient, m-a determinat să perseverez. De altfel, nu doar în ţara noastră, ci pretutindeni, aproape nimeni nu învaţă din greşelile celorlalţi. (...) Totuşi, consider că sacrificiul românilor care şi-au pierdut viaţa pentru integritatea teritoriului naţional (în cele două războaie mondiale) sau pentru libertate politică şi revenirea la democraţie (în decembrie 1989) trebuie respectat şi omagiat, în primul rând, prin bună guvernare, lucru de care n-am avut parte, din nefericire, aproape niciodată în istorie.

„A scrie, după rigorile disciplinei istorice sau după metodele a ceea ce Marc Bloch numea «meseria de istoric», o carte monografică de peste 1 000 de pagini despre România în perioada Administraţiei Preşedintelui Emil Constantinescu este un act de curaj intelectual. (...) Evident, ca orice lucrare de istorie, cartea nu se limitează la reconstituirea evenimentelor celor patru ani, ci plasează în epocă mandatul prezidenţial aflat în atenţie, analizând în detaliu perioada precedentă de după 1989 inclusiv şi perioada următoare până la zi, având însă reverberaţii în întreaga istorie modernă românească, europeană şi mondială de după 1800." Acad. Ioan-Aurel Pop

Cartea realizeaza o analiza detaliata a marilor evenimente mondiale din ultimele decenii pentru a sublinia fragilitatea unei ordini mondiale. Prin argumente istorice bine documentate, autorul nu numai ca pare sa combata ideile care circula frecvent despre o conspiratie ce incearca sa stapaneasca lumea, ci afirma deschis ca „ordinea globala este in pragul colapsului“. Volumul face o radiografie a relatiilor intre cele trei mai puteri mondiale – SUA, Rusia si China –, incercand sa identifice intentiile acestora de expansiune in alte teritorii. Astfel, viziunea autorului se extinde la nivel mondial. Autorul avanseaza ideea ca ecourile Razboiului Rece inca se resimt la nivel global si exista semnele unor provocari planetare si de durata, similare anilor ’50-’60.

Francmasoneriei din Romania, a masurilor adoptate la nivel central si transmise organelor de securitate, ci o abordare dintr-un spectru larg de perspective. Volumul se bazeaza pe o gama larga de documente, inclusiv o lista a lojilor masonice si a membrilor acestora, scheme de organizare, ritualuri, reguli si regulamente, taxe, certificate, brosuri, articole din ziare si reviste, programele de masuri pentru cunoasterea si contracararea ''actiunilor ostile tarii noastre preconizate de Francmasonerie'', registre cu semnaturile participantilor, membri si vizitatori, la Tinutele rituale si Conventele Marii Loji Nationale din Romania sau a Marelui Orient Roman, ceea ce demonstreaza ca ''Francmasoneria a fost permanent sub lupa organelor Securitatii Statului'' (Marian Craciun). Autorul sesizeaza si lipsa cunostintelor si ignoranta celor care au intocmit ''manualul'', dand de multe ori alte sensuri unor simboluri ce apartin Francmasoneriei.

Vasile Malureanu, fost general in cadrul Serviciului Roman de Informatii, isi scrie memoriile din perspectiva unui fost ofiter, realizand un studiu despre problemele cu care s-a confruntat cultura in perioada 1964-1989. Autorul analizeaza pozitia oamenilor de arta si cultura, si nu numai, fata de comunism, in general, si fata de regimul Ceausescu, in special, si incearca sa raspunda la o serie de intrebari care framanta inca societatea romaneasca, prin prisma documentelor Securitatii, respectiv produsele informative finite.

„Măsurile represive directe sau indirecte luate de regimurile comuniste împotriva celor consideraţi inamici sau împotriva familiilor acestora şi efectele derivate din ele fac parte dintr-o realitate cu care sute de milioane de oameni s-au confruntat. Iar traumelor fizice şi psihice îndurate de foştii deţinuţi în închisori li se adaugă cele cărora au trebuit să le facă faţă atît ei, cît şi familiile lor timp de zeci de ani: marginalizarea socială, teama permanentă de posibile represalii ş.a. Ei au fost nevoiţi să trăiască cu un stigmat al «impurităţii», să accepte că sînt o categorie aparte, inferioară. Din nefericire însă, după schimbările de regimuri politice, măsurile reparatorii şi compensatorii pentru suferinţele îndurate nu au reuşit să restabilească echilibrul care a fost rupt cu brutalitate, schimbîndu-le dramatic vieţile.” (Cosmin Budeancă)