Istorie & Politologie

Un jurnal inedit al Ambasadorului Statelor Unite in Romania: W. S. Culbertson (1925-1928). Filele de jurnal sunt foarte interesante, nu doar din punctul de vedere al cercetatorilor, ci si al cititorului pasionat sa afle (daca si) cum au evoluat lucrurile in Romania, de la primii ani ai Marii Uniri si pana azi. Pe alocuri, cartea dovedeste ca foarte multe lucruri nu s-au schimbat deloc

Prezentul volum de amintiri al scriitorului si stenografului Henri Stahl vine in continuarea volumului Porumbacu, ce reuneste mai multe schite ostasesti scrise de acelasi autor.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bucurestiul a fost singura capitala europeana care a fost bombardata rand pe rand de avioanele sovietice, americane, britanice si germane. Primele bombardamente au avut loc imediat dupa intrarea Romaniei in razboi, pe 22 iunie 1941. In zilele care au urmat, aviatia sovietica a executat cateva raiduri asupra capitalei Romaniei, insa fara a provoca mari stricaciuni. La trei ani distanta, in 1944, Bucurestiul a devenit obiectiv strategic pentru aviatia americana si cea britanica, care aveau sa declanseze incepand cu 4 aprilie o serie de atacuri aeriene fara precedent. Avioanele Aliatilor, decolate din sudul Italiei, au provocat orasului distrugeri mari, dar si un numar impresionat de victime si sinistrati. Pana la mijlocul lunii august 1944, aviatia americana si cea britanica au executat asupra Bucurestiului peste 15 raiduri de zi si de noapte. Dupa actul de la 23 august 1944, Romania a trecut de partea Aliatilor, dar Bucurestiul a devenit de aceasta data tinta aviatiei germane, care timp de trei zile a atacat aproape neincetat orasul, provocand noi distrugeri si victime. […] Dupa numarul mare de victime si distrugeri provocate, bombardamentele aeriene din 1944 reprezinta cea mai mare tragedie din istoria Bucurestiului in secolul XX.

Omul de Neanderthal. O poveste rescrisa de stiinta moderna

Mihai Dim. Sturdza, coordonator si coautor  |  Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca – Enciclopedie istorica, genealogica si biografica, vol. V – Ceaur – Cuza. 

CORINT BOOKS, 2018. 

Extras de la p. 317 – COSTACHESTII. Istorie si genealogie (autor – Ion T. Sion)

Familia de boieri Costache poate fi inclusa in randul acelora cu minim interes in a lasa stiri exacte despre obarsia ei. Informatiile mai mult ipotetice din Izvodul Costachesc puse pe seama marilor reprezentanti ai neamului de la sfarsitul secolului XVII si inceputul celui urmator, ca si spitele de neam, fantezist intocmite la mijloc de secol XIX, rezultat al ambitiilor unui descendent ce-si urca originea pana la marele vornic Boldur, ba chiar si mai in urma, au darul mai mult sa abata atentia de la adevar, decat sa-l releve. De aici au rezultat si numeroasele erori si confuzii. Nu poate fi negat faptul ca familia Costache a intrat in posesia unor sate si mosii stapanite anterior de catre Bolduresti. A fost usor, deci, sa se presupuna o filiatie din acestia, pe criteriul ca functiona in vremea aceea “datina protimisisului”, regula care, desi nu este universal valabila si respectata, este destul de frecventa in Evul Mediu romanesc. Astfel, la un 30 martie (anul aproximativ 1632-1633), Mares din Nanesti, tinutul Tecuci, vinde ocina si mosia lui “din sat din Tomcesti, din batranul popei lui Vasilie, (...) dumisali lui Costin postelnicul” dupa ce “si-au intrebat  Mares pre toti razasii sa le vanza acea ocina si razasii n-au vrut sa o cumpere”. Alt  exemplu, de mai tarziu. Un Stefan din Paulesti vinde partea sa de sat si de mosie, cu zapis din 6 noiembrie 1696, lui Ion Palade fost vtori logofat, strain de neam si de loc, cand vanzatorul “cazuse la o nevoie” si, deoarece “nime din razesii mei neapucandu-sa sa ma scoata din aceasta nevoie, am agiunsu la dumnialui logofatul cu voea tuturor razasilor”. Situatii de acest fel pot fi intalnite si in alte numeroase acte. Si constatam acest lucru chiar in cazul Costachestilor, din moment ce nu exista niciun indiciu din care sa rezulte descendenta lor din Boldur prin presupusa filiatie. Caci, avand in fata doua familii de evidenta notorietate in epoca si in posteritate, este greu de inteles cum de nimeni dintre ramurile Costachesti mai vechi sa nu fi avut cunostinta si posibilitatea de a-si ilustra ascendenta invocand intr-un fel oarecare personalitatea marelui vornic al lui Stefan cel Mare si sa o faca abia dupa mai bine de trei secole. Daca filiatia ar fi fost reala, n-ar fi stiut-o, de pida, Costache slugerul, primul cu acest nume, devenit patronim pentru urmasi? Si sa se descopere aceasta filiatie de catre un urmas din secolul XIX, Gheorghe Costache, la interval de zece generatii distanta?

Lucrurile nu stau asa, caci atat marele vornic Boldur, cat si urmasii lui sunt consemnati documentar, ca si alte numeroase cazuri de boieri, cu prenume si nume: Sima Boldur, Andrusco Boldur, Giurgea Boldur, indicandu-li-se ultimilor doi descendenta din primul. 

Carte distinsă cu premiile SAMUEL JOHNSON • DUFF COOPER • HESSELL-TILTMAN • ARTHUR ROSS, acordat de Council on Foreign Relations (Medalia de argint) și PREMIUL GUVERNATORULUI GENERAL AL CANADEI

Conferința de Pace de la Paris, 1919, și încercarea de a pune capăt războiului

Între ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului care urma să pună capăt tuturor războaielor", oameni din toate colțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace. Cele mai importante personalități prezente au fost conducătorii celor trei mari puteri – Woodrow Wilson, Lloyd George și Clemenceau –, dar la Paris au sosit mii de alți delegați, fiecare cu propria sa agendă. Regi, prim-miniștri și miniștri de externe, însoțiți de suitele lor de consilieri, stăteau cot la cot cu jurnaliști și lobbyiști, luptând pentru o serie întreagă de cauze, de la independența Armeniei până la drepturile femeilor. T.E. Lawrence, regina Maria a României, Maynard Keynes, Ho Și Min – tot mapamondul avea ceva de rezolvat la Paris în acel an. Lumea nu mai văzuse niciodată ceva asemănător și nici că avea să mai vadă vreodată.

Cititorul care va avea rabdarea sa parcurga pana la capat acest volum va fi rasplatit cu asupra de masura, pentru ca paginile care urmeaza nu sunt o hermeneutica arida a cutumelor si reglementarilor juridice din vechiul drept romanesc si din perioada de inceput a dreptului modern, ci alcatuiesc o imagine vie si atractiva, dar si cuprinzatoare si exacta a faptelor de viata relevante, in evolutia lor, care i-au legat si ii leaga pe romani, in intreaga lor istorie, de vita-de-vie si de vin.

C R E S T I N I S M U L   S I   P O V E S T E A   L U I   P I E R D U T A :

Gorbaciov. Viata si epoca lui de William Taubman, laureat al premiului Pulitzer

Cel mai distructiv și mai zguduitor confict din toate timpurile este adus la viață în această carte plină de dinamism și de imagini sugestive, care prezintă acest război epic din toate unghiurile, trasând cursul evenimentelor militare, strategice și politice de pe glob și documentând experiența combatanților și a civililor. Informația clară și imaginile care o susțin oferă o înțelegere profundă a ceea ce s-a întâmplat în războiul care a schimbat fața lumii. Include și o secțiune dedicată câmpurilor de luptă, muzeelor și monumentelor care comemorează războiul.

Sultana Kosem. Putere, ambitie, intriga

Volumul descrie viata reala a uneia dintre cele mai puternice femei din istoria Imperiului Otoman, prezentand multe aspecte necunoscute sau mai putin cercetate pana acum. Cartea o prezinta pe Sultana Kosem, o femeie puternica, tenace, care a stiut cum sa foloseasca sistemul de putere pe care l-a creat prin intelepciune, dar si viclenie, intrigi, jocuri sangeroase. A trait jumatate de secol in palatul sultanilor otomani si si-a croit drumul in politica incepand ca favorita a sultanului, apoi a fost sultana mama (regenta) pentru doi fii sultani, din cei 11 copii pe care i-a avut. A fost supranumita Stapana Institutiilor, Mama Luminatilor, Preamarita Sultana Mama, Sultana Martira… Pentru documentarea acestei carti, autoarea a calatorit din Caliacra la Roma, din Salamanca la Zagreb, din Atena la Ankara, cercetand arhivele, pentru a recladi destinul acestei personalitati si pentru a descrie o perioada istorica tumultuoasa din istoria Imperiului Otoman.

Educatia la Centenar reuneste perspectivele a 61 de cadre didactice din mediul academic, specialisti din diverse domenii si clerici ai Bisericii Ortodoxe Romane si ai Bisericii Romano‑Catolice asupra transformarilor prin care a trecut sistemul de invatamint romanesc sub influenta evenimentelor istorice nationale si europene din ultima suta de ani. Sint evocate personalitati precum Andrei Saguna, Spiru Haret, Dimitrie Gusti, Cristofor Simionescu, Ion Jalea, George Vaideanu, Onisifor Ghibu si Stefan Barsanescu, care si‑au pus amprenta asupra educatiei in perioada premergatoare Marii Uniri si ulterior. Pe parcurs sint prezentate genealogii ale principiilor si valorilor ce au constituit repere pentru invatamintul romanesc, dar si explicatii privind provocarile cu care se confrunta acesta in prezent.

Ziua de 21 august 1968 e nodul multor evenimente. In absenta documentelor de arhiva, reiesea din discursul public ca singurul care avusese curajul sa se opuna intrarii trupelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia fusese Nicolae Ceausescu. In fata intregii lumi, prin mitingul din dimineata zilei de 21 august, liderul roman condamnase amestecul unui stat in treburile interne ale altuia. Pledase deschis pentru suveranitate si libertate nationala. Toti aceia care i-au ascultat ori citit spusele le-au interpretat in termeni de patriotism, insubordonare la comenzile Kremlinului, dorinta de apropiere de valorile clasice ale democratiei. Prestigiul mondial al liderului comunist Ceausescu s-a ridicat la cote pe care nu le mai atinsese vreodata un conducator roman. „Solul Romaniei” a fost invitat, vizitat si onorat de mai-marii lumii de la acea vreme. In forumurile internationale a venit cu initiative, propuneri si solutii de mediere care ii confereau dimensiuni de mare lider. Intre granitele tarii insa, corul laudelor l-a asurzit pe insusi eroul caruia ii erau inchinate, facandu-l sa-si piarda mintile. Paranoia astfel declansata a progresat pana intr-atat, incat, peste mai bine de 20 de ani, in decembrie 1989, a fost convins ca, prin cuvinte asemanatoare celor rostite in 21 august 1968, din acelasi balcon si cu ajutorul garzilor muncitoresti infiintate atunci, va risipi mania poporului umilit in dezamagirea lui.

21 august 1968 fusese ziua apoteozei lui Ceausecu. Conotatii pozitive ar avea insa acea zi in memoria oricarui roman de varsta potrivita. Din trairile ei afective, la scara globala a Romaniei ar reiesi ca a fost ziua mandriei nationale!

Publicat pentru prima dată în 1915, volumul reprezintă o colecție de însemnări originale scrise de ziarista și sufrageta Grace Ellison pentru Daily Telegraph despre șederea sa în haremul unui nobil turc. Dornică să risipească imaginea cu iz senzaționalist pe care o aveau occidentalii despre haremul turcesc, Ellison zugrăvește un portret intim al vieții luxoase, dar izolate, a femeilor în zona casei care le era dedicată. Printre temele abordate se numără moda, evenimentele sociale, poligamia și legăturile din familie. Pe lângă descrierea vieții în interiorul haremului, autoarea oferă un comentariu critic plin de pasiune despre statutul femeilor din Turcia, discutând despre rolul religiei și al naționalismului în viața acestora. Cum sfârșitul cărții coincide cu începutul Primului Război Mondial, cartea este un instantaneu captivant al societății turcești în tranziție de la epoca otomană la aceea a republicii moderne.

Documentele secrete Parvus. Revolutia cumparata. Planul ocult al revolutiei bolsevice. Biografie, cu 57 de reproduceri si documente

…cine a fost Parvus? Nascut in 1867 intr-o familie de evrei din patura mijlocie, nu departe de Minsk, tanarul talentat a facut studii de economie in Elvetia, dupa care a plecat in Germania. Inca de foarte devreme, Parvus a fost insufletit de doua dorinte inegale: visul despre bani multi  si despre marea revolutie.

Cartea se remarcă prin relatarea unor aspecte emoţionante, prin care autorul încearcă să reconstituie cele mai importante momente din preajma încheierii armistiţiului, care a pus capăt Primului Război Mondial. Autorul insistă cu detalii extrem de realiste asupra acţiunii deopotrivă a unor personalităţi politice şi militare, dar, şi asupra unor crâmpeie, de cele mai multe ori tragice, din viaţa oamenilor obişnuiţi, a acelor din spatele frontului, de multe ori victime colaterale, sub toate aspectele, a operaţiunilor militare, dar şi a impactului semnării armistiţiului. Detaliul creează în lucrarea de faţă un cadru general, din care se desprinde dorinţa de pace a tuturor.

Un centenar si mai multe teme pentru acasa. Ce au invatat si ce nu au invatat romanii din ultimul secol de istorie

In lumea militarilor de cariera exista o vorba: "Amatorii discuta mai ales despre strategie, dar profesionistii sunt mult mai atenti la logistica". 
Incerc, in acest volum, sa pun in discutie atit perioada de dinainte de 1918 (pentru a intelege cum s-a ajuns la Marea Unire), cit si pe cea de dupa, catre noi. Volumul a plecat dintr-o simpla constatare: am avut revelatia, pe care probabil si alti romani au avut-o inaintea mea, ca la noi nu strategii lipsesc, ci responsabilii cu logistica. Romanii, de cel putin o suta de ani, au un apetit real de a vorbi despre viitor, dar planurile au fost cel mai adesea programe politice de partid. Drept urmare, am avut partide care au aratat constant un viitor mai bun decit prezentul (de genul: «sa dam drept de vot tuturor romanilor», "sa dam pamint tuturor romanilor", "sa cautam luminita de la capatul tunelului" etc., spuse intr-o forma sau alta), iar dictaturile mai lungi sau mai scurte prin care am trecut ne-au semnalat ca viitorul este la un sacrificiu sau doua distanta si ca este incomparabil mai bun decit trecutul si prezentul la un loc. Desi nu epuizeaza lista domeniilor care s-ar preta unei analize centenare, acest tom acopera o sfera ampla – de la armata la scoala, de la arhive istorice la planificare strategica, de la benzi desenate la practica guvernarii. - Adrian Cioroianu

Tunelurile de sub Zidul Berlinului. O poveste fascinanta despre razboiul rece, cenzurarea mass-mediei de catre Casa Alba a lui JFK si doua tuneluri pe sub Zidul Berlinului!

In vara anului 1962, anul de dupa construirea Zidului Berlinului, niste tineri vest-germani si-au asumat riscul puscariei, al torturii de catre Stasi si chiar de a-si Pierde viata pentru a-si salva prietenii, iubitele si simpli straini din Berlinul de Est, sapand tuneluri pe sub zid. Apoi, doua posturi de televiziune din Statele Unite au aflat de aceste proiecte secrete si au intrat intr-o cursa de a fi primele care le documentau din interior. Presedintele John F. Kennedy era reticent insa fata de orice lucru care ar fi putut duce la o confruntare cu Uniunea Sovietica, si a aprobat masuri fara precedent pentru a impiedica realizarea celor doua  documentare de televiziune, punand la incercare limitele presei libere in era escaladarii tensiunilor nucleare. 

Primul Razboi Mondial intre realitate si fictiune este un rezultat al cercetarilor facute de Gabriela Girmacea in muzee si arhive, in care, pornind de la literatura si de la documente autentice cu referire la epoca, a reconstituit trecutul afectiv al participantului la conflagratie. In acest sens, a prezentat in lucrare doua profiluri de combatanti: intelectuali, pentru care scrisul a constituit o incercare de a se elibera de trauma razboiului (Camil Petrescu, Ioan Missir, Felix Aderca) sau de o drama personala (Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu), alaturi de oameni simpli, care au notat si ei trairi, ingrijorari, descrieri ale unor scene de lupta in corespondenta trimisa familiei sau pe foi razlete pastrate in arhive sub mentiunea insemnari din razboi. Alteori, acestia din urma au imortalizat diferite aspecte pe placute fotografice si numele lor a devenit cunoscut astazi (Constantin Acsente din Slobozia).

Autoarea a incercat sa ofere cititorului o perspectiva aparte cu privire la razboi intr-o carte senzoriala, in care a analizat momentul istoric si a mediat intelegerea textului, a epocii, a atmosferei generale prin fotografii si reproduceri dupa ziare, scrisori, carti postale, harti. Acest demers nou in lumea editoriala se adreseaza unui cititor care va trai o experienta similara cu cea a cercetatorului, intrucat reproducerile in forme si dimensiuni originale ii ofera senzatia ca a descoperit si ca citeste un document autentic, ii dezvolta atentia si curiozitatea fata de un subiect sau fata de o epoca, pe care, uneori, e dificil sa si-o imagineze sau sa si-o reprezinte.

Raportandu-se la Primul Razboi Mondial, cititorul tanar intelege ca procesul infaptuirii Romaniei Mari a fost facut cu sacrificii de catre oameni care au crezut in ideea de unitate nationala. Si cu toate acestea, indiferent de varsta cititorului, cartea il apropie de istorie prin exemple de viata si imagini care aduc in prim-plan temeri, emotii, stari, trairi. Intoarcerea la trecut trebuie sa se faca intotdeauna cu respect fata de valori si de oameni, in spiritul adevarului istoric. Primul Razboi Mondial nu a fost fictiune, dar putem intelege istoria plecand de la aceasta - afima autoarea.

De mai bine de un secol și jumătate, viața și destinul tragic al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei continuă să fascineze. Se știe că suveranul a fost declarat nebun și a murit în condiții misterioase, după ce a construit castele fabuloase, bijuterii ale Germaniei de Sud.
A reînsuflețit lumea cavalerilor medievali și a fost un mare admirator al secolului al XVII-lea francez. A reușit să impună opera muzicală a lui Richard Wagner, salvându-l pe compozitor de la faliment. A fost primul mecena al festivalului de la Bayreuth. A fost totodată straniul confident al propriei sale verișoare, celebra Sisi, împărăteasa Austriei și regina Ungariei. S-a luptat pentru identitatea regatului său în interiorul Imperiului German. Copleșit de prăbușirea propriilor idealuri, s-a refugiat în munți, construind palate de basm și izolându-se într-o lume pe care nimeni nu o putea atinge sau distruge.
A murit pe malurile lacului Starnberg, în împrejurări bizare. Accident? Suicid? Asasinat? Ludovic al II-lea nu este numai cel mai faimos rege al Bavariei, dar rămâne și cel mai enigmatic.

Cartea lui Jean des Cars este o captivantă poveste a unui destin cu aură romantică, un omagiu adus unei moșteniri artistice incontestabile, dar totodată și o încercare temerară de reabilitare a unui mare nedreptățit al istoriei.

Grație unei cercetări minuțioase în arhive și unei atente munci de investigație bazate pe documente aduse la iveală de specialiști, Jean des Cars reușește să contureze portretul unui rege excentric, iubitor al artelor, inițiator al unor proiecte arhitectonice extravagante și să explice viața și moartea acestui monarh vizionar, multă vreme victimă a unei reputații nemeritate: „Vizitând Bavaria, am căzut pradă, la rândul meu, dorinței de a-l cunoaște mai bine pe acest rege neînțeles de contemporani, însă reabilitat de mulțimile care, an după an, îi descoperă palatele ori vizitează Bayreuthul, templu al artei wagneriene al cărui animator și mecena a fost.
În Germania, și firește în Bavaria, Ludovic al II-lea este subiectul unei vii admirații, ba chiar venerații. De când mi-am început documentarea, în 1972, Ludovic al II-lea al Bavariei a redevenit, dincolo de frontiere, un personaj la modă. După literatură, cinematografia și televiziunea și-au aruncat la rândul lor lumina magică asupra acestui rege neobișnuit."

Născut la Paris în 1943, Jean des Cars (pe numele întreg, Jean Marie de Pérusse des Cars) este un scriitor și jurnalist francez, collaborator la Paris Match, Figaro Magazine și Jours de France. Istoric reputat și autor prolific, el și-a creat un nume ca pasionat cronicar al marilor
case dinastice europene și al destinelor celor mai iluștri reprezentanți ai acestora. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără Sceptrul și sângele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor, Saga favoritelor (publicate în limba română la Editura Trei), precum și Saga dinastiei Romanov, Saga reginelor și biografiile dedicate unor personalități istorice celebre (Ludovic al II-lea al Bavariei, împărăteasa Elisabeta a Austriei, prințul moștenitor Rudolf al Austriei etc.).