Istorie & Politologie

Lucrarea de față ilustrează foarte bine ceea ce, îndeobște, istoricii cunosc, anume că cercetarea trecutului nu este deloc o misiune simplă și, mai ales, nu poate fi considerată niciodată definitiv încheiată. Astfel, în urmă cu mai bine de 27 de ani istoria opozanților anticomuniști din Munții Apuseni (inclusiv a celor din Grupul „Teodor Șușman”) putea fi făcută exclusiv pe baza mărturiilor orale ale unora dintre cei care au supraviețuit regimului totalitar încheiat prin Revoluția din 1989. Însă unii dintre cei care au fost participanți direcți sau martori la evenimente nu mai erau în viață, iar alții nu aveau încă disponibilitatea de a povesti, aflându-se încă sub imperiul temerilor trecutului. […]

O înțelegere mai profundă a fost posibilă, însă, abia după ce au putut fi accesate zecile de mii de file cuprinse în dosarele membrilor Grupului și ale susținătorilor. […] În volumul de față, dedicat „Șușmanilor”, Cornel Jurju reușește ceea ce orice istoric onest își dorește, anume să își poată dezvolta narațiunea având la bază cât mai multe surse posibile. Astfel, el pune împreună informații din documente întocmite de autoritățile vremii, din mărturii de istorie orală, presă, lucrări publicate și surse web, realizând – fără nicio îndoială – cea mai amplă și completă analiză a unui grup de luptători anticomuniști care s-a scris până acum la noi în țară. (Cosmin Budeancă)

Acest volum continuă seria „Străzi din București și numele lor”, dedicată străzilor cu nume de persoane, apărută în colecția „Planeta București”. Pentru realizarea lucrării am cercetat documente aflate la Arhivele Naționale, Primăria Municipiului București și în alte locuri. Am consultat cărți, articole, hărți și planuri ale orașului, albume, am cules informații de la urmași ai celor care au dat numele lor unor străzi din București. Toate afirmațiile inedite indică sursa de unde provin.

Primul nume de scriitor atribuit unei străzi din București a fost cel al lui Mihai Eminescu, în toamna lui 1889, la numai câteva luni după dispariția sa. Au urmat Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Gavriil Musicescu, Dumitru Florescu și alții. Numele unui om politic putea fi refuzat, al unui poet – niciodată.

Aurel Ionescu

George Maior, descris de politologul George Friedman drept „un profesor existential" si „un om de stat care reuseste sa se pozitioneze ca un adevarat ghid", isi lanseaza cartea Manageri ai istoriei.

Studii si eseuri despre teoria si practica puterii in istorie, inainte de inteligenta artificiala.

Diplomatul analizeaza critic in noua sa carte rolul puterii in istorie, atat conceptual si filozofic, cat si ca exercitare a acesteia in mod practic, la nivel societal, statal sau international.

Ediţie, prefaţă şi dosar de Pierre Nora  

Democrația în America a lui Tocqueville și Rusia în 1839 a lui Custine, observă Pierre Nora în prefața acestui volum, sunt două cărți care marchează un moment important: după apariția lor, nu se va mai vorbi nici despre America, nici despre Rusia ca înainte. Prin exemplul american, Tocqueville a surprins mișcarea fundamentală a tuturor societăților moderne. Prin autocrația rusă, Custine a caracterizat toate formele de dictatură bolșevică.

Cartea marchizului a fost un adevărat bestseller al secolului XIX. „Cea mai inteligentă carte despre Rusia scrisă vreodată de un străin“, s-a spus despre ea în Rusia, unde a fost de altfel interzisă și până la Revoluția din 1917, și sub comuniști, fără să înceteze să circule clandestin. În Occident, Custine a fost reînviat de Războiul Rece. În Europa de Est, a devenit publicabil abia după căderea comunismului.

Rusia în 1839 nu poate fi citită, de fapt, decât cu ochii de astăzi, scrie mai departe Pierre Nora. Marchizul pare să fi anticipat cu un secol critica totalitarismului comunist, spunând tot ori aproape tot înainte de Suvarin, de Troțki, de Koestler în Întuneric la amiază sau de disidenții sovietici.

„Aproape nici o carte scrisă de un străin nu a scandalizat publicul rus în secolul al XIX-lea la fel de mult ca jurnalul de călătorie al lui Astolphe de Custine, Rusia în 1839. Custine a dezvăluit cu un ochi ascuțit esența imperiului țarist sub Nicolae I: un regim despotic care se baza pe Biserică și Ortodoxie ca resursă ideologică de putere. Rusia nu era, așa cum visase țarul Alexandru I după victoria asupra lui Napoleon I, puterea monarhică ordonatoare de pe continentul european, care ar fi depășit haosul războaielor de cucerire franceze. Ea reprezenta mai degrabă o amenințare la adresa Europei civilizate. Nu degeaba cartea lucidă a lui Custine a fost interzisă în Rusia până la sfârșitul regimului țarist.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„O mare parte a popularității Rusiei în 1839 s-a datorat, fără nici o îndoială, criticii sarcastice și prozei flamboaiante a lui Custine. De-a lungul anilor…, a rămas una dintre cele mai celebre prezentări ale perioadei țariste.“ — San Francisco Chronicle

Scrisori din Rusia ne înfățișează Rusia așa cum nu a mai fost zugrăvită înainte, sau de atunci încoace… Acest scriitor cu mare simț de observație descrie peisajele nordice și balurile din capitală, Kremlinul de la Moscova și veșmintele oamenilor de rând. Forța scrisorilor lui Custine ca operă unitară se află în dramatismul lor intern. — VICTOR EROFEEV, The New York Review of Books

„Cea mai bună descriere a unui coșmar al istoriei care durează de secole. O carte căreia posteritatea îi confirmă cumplita actualitate.“ — GABRIEL LIICEANU

Proiectul Cetăți, castele și alte fortificații din România, o monografie unică în istoriografia noastră, concepută în patru volume, își propune reconstituirea unei imagini de ansamblu a arhitecturii de apărare din această zonă geografică, din Neolitic până în secolul XX. Textul sintetizează istoria politică și militară a spațiului carpato-dunărean, prezentând contextul în care au fost ridicate structurile fortificate de-a lungul timpului. Fotografiile, desenele de arhivă sau imaginile aeriene pun într-o lumină nouă siturile și monumentele – mai mult sau mai puțin cunoscute publicului pasionat. Ilustrațiile originale sunt executate pe baza unei documentări minuțioase, cu măiestria care l-a impus pe Radu Oltean ca pe un reper de neocolit în domeniul reconstituirii vizuale a istoriei. Nu în ultimul rând, această serie reprezintă cel mai puternic argument pentru conservarea unui patrimoniu extrem de valoros, vitregit de vicisitudinile trecutului și, mai ales, ale prezentului.

Descoperă lumea împăratului roman Marcus Aurelius și provocările enorme cu care s-a confruntat și pe care le-a depășit cu ajutorul filosofiei stoice.

Această nouă biografie îl readuce la viață pe Marcus Aurelius (121–180 d.Hr.) pentru o nouă generație de cititori, explorând fascinanta călătorie psihologică a împăratului roman.

Donald Robertson examinează relațiile lui Marcus Aurelius cu figurile-cheie din viața sa, precum mama sa, Domitia Lucilla, și împăratul Hadrian, precum și cu maeștrii lui stoici. Autorul se bazează în mare măsură pe propriile meditații ale împăratului și pe corespondența acestuia, examinându-i deopotrivă acțiunile, așa cum sunt descrise în Istoria Augusta și în alte texte antice.

Marcus Aurelius s-a străduit să reconcilieze filosofia și valorile morale cu presiunile politice la care era supus ca împărat la apogeul puterii romane. Robertson examinează atitudinea lui Marcus față de sclavie și dilema morală pusă de capturarea inamicilor în război, dar și aspecte precum atitudinea sa față de femei, rolul stoicismului în reacția față de amenințarea războiului civil, tratamentul creștinilor sub domnia sa și numirea ca succesor a fiului său Commodus.

Pe parcursul cărții, Meditațiile sunt folosite pentru a clarifica din surse directe mentalitatea împăratului – caracterul, valorile și motivele sale – în timp ce Robertson împletește cu măiestrie călătoria interioară a lui Marcus Aurelius ca filosof cu evenimentele exterioare din viața sa de împărat roman.

DONALD ROBERTSON este psihoterapeut, specializat, printre altele, în terapie cognitiv-behavioristă, în filosofie stoică şi în hipnoză clinică. A tratat pacienţi cu probleme legate de anxietate. Este autorul a zeci de articole publicate în reviste de specialitate, dar şi al volumelor The Philosophy of Cognitive-Behavioural Therapy şi The Practice of Cognitive-Behavioural Hypnotherapy.

NEW YORK TIMES BESTSELLER

LOS ANGELES TIMES BESTSELLER

NEWSWEEK FAVORITE BOOK OF THE YEAR

FINALISTĂ A BAILLIE GIFFORD PRIZE

Există un singur scenariu, în afară de impactul unui asteroid, care ar putea distruge lumea așa cum o știm, în doar câteva ore: războiul nuclear. Iar unul dintre factorii declanșatori ai acestui război ar fi o rachetă nucleară îndreptată spre Statele Unite.

În fiecare generație a existat cel puțin un jurnalist care a analizat în profunzime instituțiile militare nucleare: tehnologiile, măsurile de siguranță, planurile și riscurile. Aceste investigații sunt esențiale pentru a înțelege cu adevărat lumea în care trăim, în care o rachetă nucleară va duce la o altă rachetă, coregrafia sfârșitului lumii necesitând decizii importante luate în câteva secunde, pe baza informațiilor pe care le avem la dispoziție.

Finalistă a Premiului Pulitzer, Annie Jacobsen explorează acest scenariu în cartea sa bazată pe zeci de interviuri exclusive cu experți militari și civili care au construit armele nucleare, au avut acces la planurile de răspuns și au fost responsabili de luarea deciziilor în cazul în care acestea ar fi fost necesare. Războiul nuclear. Un scenariu examinează cele câteva minute care urmează după lansarea unei rachete nucleare. Este o lectură esențială, diferită de orice altă carte prin profunzimea și urgența sa.

„În Războiul nuclear. Un scenariu, Annie Jacobsen ne oferă o imagine vie a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă apărătorii noștri nucleari ar eșua... Înfricoșător.“ Wall Street Journal

„Captivant... esențial dacă doriți să înțelegeți detaliile complexe și tulburătoare care stau la baza unei decizii care va duce la distrugerea civilizației, aceea de a arunca bomba asupra inamicului... Jacobsen și-a făcut temele. A petrecut mai mult de un deceniu intervievând zeci de experți și studiind literatura bogată pe această temă, o parte din ea fiind desecretizată abia în ultimii ani.“ New York Times Book Review

„Atemporal, magistral... Un thriller geopolitic care îți strânge stomacul, cu multiple perspective și cu un ritm alert. Cu o prezentare aproape romanescă, Războiul nuclear. Un scenariu este echivalentul unei alarme de trezire, o amintire inconfortabilă și necesară a cât de fragile devin toate comoditățile secolului XXI în fața unui fulger orbitor și a unei unde de șoc aproape instantanee. Cercetată exhaustiv și conținând interviuri cu profesioniști care înțeleg cu adevărat cât de aproape suntem de anihilarea termonucleară, Războiul nuclear. Un scenariu ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toți, în special pentru politicienii și factorii de decizie care țin literalmente în mâinile lor soarta precară a speciei noastre.“ Forbes

„Metodic și viu în același timp. În documentarea detaliilor apocalipsei, scrierea amintește de «Hiroshima», un articol-cult al lui John Hersey publicat în revista New Yorker în 1946.“ The Economist

„Războiul nuclear schițează un război nuclear global cu o precizie înspăimântătoare pentru toate cele 72 de minute dintre lansarea primei rachete și sfârșitul lumii. ... Scenariul este construit pe baza a zeci de interviuri și documente, unele dintre ele recent desecretizate, ca fundament factual pentru a descrie ceea ce s-ar putea întâmpla.“ Politico

„O avertizare urgentă care va provoca cu siguranță coșmaruri.“ Kirkus Reviews

Intre imperiile Antichitatii, Egiptul, Babilonul, Sumerul, Asiria sau Fenicia au reprezentat forme speciale de agregare a societatii, care au creat deopotriva mituri seducatoare si structuri politico-militare solide, apte sa sustina civilizatii infloritoare, trasand evolutia umanitatii intre Mesopotamia si Valea Nilului.

Devenita mare putere europeana în urma victoriei obținute în Batalia de la Poltava (1709) asupra lui Carol al XII-lea al Suediei, Rusia nu a încetat niciodata sa urmareasca obiectivul expansiunii sale spre vest și sud-vest, țintind în mod special Europa Centrala, Balcanii, Dardanelele și țarmurile Marii Adriatice. Chiar daca istoricii considera așa-zisul Testament al lui Petru cel Mare (1725) un fals menit sa serveasca propaganda adversarilor sai, activitate intensificata în timpul Razboiului Crimeei (1854–1856), ideile ce i-au fost atribuite apocrif în acest text se regasesc în mod tulburator în acțiunile ulterioare ale Imperiului Țarist, ale Uniunii Sovietice și ale Federației Ruse.

Michel Labrecque a vizitat Republica Moldova de trei ori: în 1991, imediat după declararea independenței, în 2006, pentru a vedea unde a ajuns Moldova în cincisprezece ani, și în 2023, după un an de război în Ucraina. De fiecare dată, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, un jurnalist și dramaturg moldovean care i-a fost ghid înainte de a-i deveni prieten.
Inițial, Labrecque nu știa nimic despre această țară. Dar „afecțiunea sa pentru țările mici sau teritoriile care încearcă să se mențină pe linia de plutire în uraganul globalizării” l-a făcut să se îndrăgostească de Moldova. Întrucât am aceeași afecțiune, am apreciat enorm călătoria pe care am întreprins-o citind cartea sa. (Louis CORNELLIER)

Michel LABRECQUE este jurnalist și scriitor. Angajat la Radio-Canada din 1982. S-a remarcat în principal ca reporter radio internațional. A fost corespondent în America Latină, călătorind prin lume și explorând probleme sociale, politice, economice, culturale și umane majore. În 1991, a fost trimis la Moscova și Kîiv pentru a relata despre evenimentele-cheie din jurul prăbușirii URSS.
Este unul dintre puținii jurnaliști care s-au interesat de soarta Moldovei după ce fosta republică sovietică a devenit independentă, revenind aici în mai multe rânduri pentru a relata despre evoluțiile acesteia. În Moldova, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, jurnalist, regizor și dramaturg care l-a ghidat prin țară și i-a rămas de atunci un prieten apropiat. De-a lungul a trei decenii, Michel Labrecque a rămas un martor atent și privilegiat al tensiunilor intense care zguduie Moldova și slăbesc viitorul cetățenilor săi.
În 2024, a publicat la Septembre Éditeur cartea La Moldavie dans l’oeil du cyclone russe, un eseu despre schimbările sociale și politice din Republica Moldova de-a lungul a mai bine de trei decenii.

„Ne aflăm în fața unei lucrări remarcabile prin competență, concepută într-o manieră clară și expresivă și, totodată, deosebit de accesibilă lecturii, care […] se sprijină în mod temeinic pe literatura de specialitate relevantă. Analizele autorului sunt susținute și ilustrate cu finețe prin inserarea unor texte și documente iconografice atent selecționate. Chiar dacă istoria frământată și dureroasă, precum și universurile existențiale, mereu captivante, ale germanilor dobrogeni nu mai zac în întregime în penumbra uitării, această carte contribuie, fără îndoială, la readucerea lor în conștiința colectivă – într-un mod revelator și viu.” (Anton STERBLING, Zeitschrift fur Balkanologie)

„Reconfirmându-și talentul de prozatoare și interesul pentru inovație, Paula Erizanu vine cu un surprinzător docu-fiction, un adevărat roman istoric, alcătuit dintr-un uriaș puzzle de mărturii. Vocile, fermecător de autentice, ale supraviețuitorilor unei lumi măturată de abuzuri, deportări, jafuri, prinsă între războaie (inclusiv cel din Ucraina) transmit un paradoxal și reconfortant sentiment al vieții care răzbește prin încercările istoriei, luând-o mereu de la capăt. Cu multă discreție, autoarea arată saltul cultural și civic făcut de copii crescuți în sărăcia și violența unei societăți tradiționale pe care o schimbă treptat.

„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte esențială pentru a înțelege nu doar ultima sută de ani de singurătate ai Republicii Moldova, aflată la confluența între culturi și etniii, ci și identitatea și deschiderea spre lume a moldovenilor, statornici și în același timp, migratori, cosmopoliți și legați de teritoriul lor.” (Gabriela Adameșteanu)

„„Aicea-i și raiul, și iadul” nu e doar un titlu de carte, ci adevărul in nuce cu privire la condiția umană. Ca o Șeherezadă contemporană, Paula Erizanu colecționează poveștile emoționante ale celor din jurul ei și le spune mai departe, pentru a le salva. Densă, articulată pe mai multe voci, care se împletesc într-o țesătură narativă de mare diversitate umană, această docudramă istorică și socială, încadrată într-o ramă autobiografică, impresionează prin autenticitate. Nu doar roman și nu doar confesiune autobiografică, ci și una, și alta, în proporții bine dozate, cartea Paulei Erizanu oferă o secțiune transversală prin întregul secol XX, răsfrânt în destinele unor oameni obișnuiți, condamnați să suporte Istoria ale cărei victime devin. Un caleidoscop tulburător al demnității și ticăloșiei umane, în care lumina și întunericul nu sunt niciodată absolute, ci desfăcute în nenumărate stadii intermediare.” (Carmen Mușat)

„Mărturiile culese de Paula Erizanu ne demonstrează încă o dată că moldovenii știu despre trecutul lor mai mult de la alții și mai puțin de la oamenii locului. Pentru prima dată vocile minorităților, ale marginalilor, ale refugiaților și ale emigranților se împletesc într-o poveste comună care vine să umple găurile albe ale unui secol basarabean. „O carte care crește”, spune Paula Erizanu, și chiar asta este, o carte care ne face mai conștienți.” (Tatiana Țîbuleac)

A testimonial of the life and deeds of Her Majesty Margareta, The Custodian of the Crown, during the 35 years that have passed sincer her arrival in Romania, presented in an elegant volume, with beautiful images.

O cronică a vieții și faptelor Majestății Sale Margareta din perioada celor 35 de ani petrecuți în România postcomunistă, într-un volum elegant, cu texte detaliate și imagini superbe.

În cele ce urmează nu ne-am propus să înfăţişăm o istorie a Moldovei în anii domniei lui Grigore Al. Ghica (1849-1856) sau o biografie a acestuia (născut în 1804, mort în 1857). Intenţia noastră este ca, întemeindu-ne pe mărturiile şi izvoarele documentare (între care mule inedite) ale vremii, să schiţăm un portret istoric al ultimului domnitor al Moldovei.

Volumul Douăsprezece zile reconstituie desfășurarea unui eveniment istoric marcant din perioada Războiului Rece – Revoluția Ungară din toamna anului 1956. Intensă și reprimată cu brutalitate, a reprezentat un puternic moment de contestare a stăpânirii sovietice asupra țărilor Europei de Est.

Victor Sebestyen, jurnalist a cărui familie a fugit din Ungaria, oferă o nouă perspectivă istorică, folosind documente oficiale recent desecretizate, jurnale din propria familie și mărturii ale unora dintre participanți. 

Astfel, sunt descrise zilele de început ale Revoluției, când, înarmați doar cu câteva puști, cocktailuri Molotov și cu un curaj disperat, locuitorii Budapestei s-au răsculat împotriva ocupanților sovietici și aproape că au reușit să-i alunge. În timp ce lumea întreagă urmărea cu uimire confruntarea, maghiarii păreau încrezători în victoria asupra Imperiului Roșu. Numai că sovieticii nu au ezitat să recurgă la acțiuni violente, trecute cu vederea de puterile occidentale, implicate în Criza Suezului.

Dinamic și cutremurător, Douăsprezece zile este un volum de neratat pentru cei interesați de istorie și care vor să afle mai multe despre un episod istoric crucial din a doua jumătate a secolului al XX-lea, petrecut la granița cu România.

„Această carte captivantă poate fi citită ca roman de aventură, dar și ca descriere a unor fapte de o calitate morală înălțătoare.” - ANDREW ROBERTS, Evening Standard

„Victor Sebestyen a scris o relatare magistrală, pe deplin captivantă și originală despre nobila, violenta și condamnata Revoluție Ungară. Este o poveste despre crime și bătălii pe străzile din Budapesta și din temnițele KGB-ului, cu intrigi de la Casa Albă până la Kremlin. Mai presus de toate, reprezintă o mărturie a curajului și demnității poporului maghiar.” - SIMON SEBAG MONTEFIORE, autorul cărții Stalin. Curtea țarului roșu

„Aceasta este o relatare vie, sfâșietoare, despre zdrobirea brutală a primei insurecții armate împotriva ocupației sovietice. Douăsprezece zile devine, astfel, o lectură obligatorie pentru a înțelege marile riscuri pe care oamenii și le pot asuma în numele libertății.” - KATI MARTON, autoarea cărții The Great Escape

„Sebestyen reușește să aducă desăvârșit la viață momentul Revoluției.” - STEFAN WAGSTYL, Financial Times

Un volum de istorie despre starea economiei a României în perioada regimului ceaușist. Impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu.

Volumul a apărut cu sprijinul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

„Cosmin Popa reușește un lucru remarcabil în cadrul unei istoriografii în care predomină accentul pe dimensiunea politică, ideologică sau culturală. El izbutește să reunească într-o sinteză inovatoare analiza fracturilor structurale ale economiei planificate a României ceaușiste. 

Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă. 

Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)

„Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură: nu înţelege uşor mintea noastră cum de s-a întâmplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul român. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frământări, a ieşit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi având aceleaşi datini şi obiceiuri. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, în general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“

NEAGU DJUVARA (1916–2018) s-a născut la Bucureşti, într-o familie de origine aromână aşezată aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă. Licenţiat la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria (iunie–noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu URSS. La Stockholm, funcţionează ca secretar de legaţie până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Rămâne în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei. În 1961 pleacă în Republica Niger, unde va sta 23 de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. În 1972, obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, sub îndrumarea lui Raymond Aron; mai târziu, obţine şi o diplomă a INALCO de la Paris. Din 1984 este secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până în 1990, când se întoarce în ţară. Membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. Cele mai importante cărţi: Le droit roumain en matière de nationalité (teză de doctorat); Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations (carte premiată de Academia Franceză; în româneşte, Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor); Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle(în româneşte, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne); O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri; Cum s-a născut poporul român; Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii; De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul; Însemnările lui Georges Milesco (roman); Amintiri şi poveşti mai deocheate; Amintiri din pribegie (versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil, 1948–1990); Există istorie adevărată?; Thocomerius–Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti; Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie; Ce au fost „boierii mari“ în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI–XX); Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă; Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări; O scurtă istorie ilustrată a românilor.

RADU OLTEAN (n. 1970) este astăzi unul dintre cei mai apreciați autori de ilustrație documentară cu subiect istoric. A absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, în 1997. A debutat cu seria de colaborări cu Neagu Djuvara: Cum s-a născut poporul român (2001), Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii (2001), De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul (2003; trad. engl. From Vlad the Impaler to Dracula the Vampire, 2011), apărute la Humanitas. Pasiunea sa pentru ilustrația documentară este dublată de aplecarea spre studiul științific al istoriei; lucrările sale se bazează pe analiza riguroasă deopotrivă a izvoarelor directe și a cercetărilor celor mai recente. A conceput proiecte editoriale care valorifică un patrimoniu iconografic cvasinecunoscut publicului larg: Bucureștii – 550 de ani de la prima atestare documentară (editor și coordonator, 2009), Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureștilor (2013, în colaborare cu Emanuel Bădescu), Bucureștii Belle-Epoque (2016, în colaborare cu Emanuel Bădescu). Volumul Art historia. Ilustrația istorică între artă și știință / Historical Illustration Between Art and Science (2018) reunește cele mai frumoase lucrări ale sale, apărute în țară sau în prestigioase publicații de profil din străinătate, cu care colaborează în mod constant. Din ampla sinteză, unică în spațiul istoriografiei noastre, Cetăți, castele și alte fortificații din România a publicat primele două volume (în 2016, urmat de ediția în limba engleză, și în 2020); cele două volume care întregesc seria apar tot la Humanitas. Dacia: Războaiele cu romanii. I. Sarmizegetusa (2014), primul dintr-o serie de două volume bogat ilustrate care sintetizează stadiul actual al cercetărilor în domeniu, a fost tradus în spaniolă şi în engleză şi reeditat la Humanitas în 2019.

"Mărturisesc că este în intenția mea ca această carte să aducă în prim-plan o parte a istoriei teatrului de la noi trecută cu vederea de către cronicarii care au scris-o: contribuția artistelor și a artiștilor queer, cărora le dedic acest volum. Istoria mișcării teatrale, în sens mai larg și a vieții artistice din România comunistă, ar fi mai săracă fără aceste nume, iar noi, cei care le urmăm lor, am rămâne mai lipsiți de repere esențiale, atât din punct de vedere artistic, cât și moral." Cristina Modreanu

Clădirea a cărei poveste este reconstituită în această carte are ea însăși în urmă o întreagă istorie. Această istorie ni se dezvăluie pas cu pas, printre fotografii de epocă și constatări reieșite din documente. Ion-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Clădire cu adevărat iconică, străjuită de statuile Atenției, Vigoarei, Legii, Justiției, Elocinței și Adevărului, Palatul de Justiție rămåne pe mai departe un simbol al unității, coeziunii și rezilienței naționale. Judecător Alina-Corina Corbu

Cuvânt-înainte la ediția în limba română de Francesco Santi Studierea Evului Mediu prin prisma literaturii pe care a produs-o poate modifica radical nedreapta percepție comună asupra acestui mileniu de istorie. „Pe umerii giganților”, potrivit unei expresii atribuite lui Bernard de Chartres, adică exploatând valorile Antichității greco-latine, autorii Evului Mediu au creat opere originale în care varietatea temelor și a perspectivelor de abordare ține pasul cu mutațiile sociopolitice ale vremii și cu preferințele diverse și schimbătoare ale unui public răspândit pe aproape tot cuprinsul Europei. Cu un canon de autori greu de definit, literatura latină medievală surprinde și fascinează în același timp prin complexitate: genurilor consacrate în Antichitatea clasică li s-au adăugat altele, iar tendinței tenace de a interpreta și a reprezenta lumea prin autoritatea primilor gânditori creștini i s-au alăturat cu timpul puncte de vedere mai raționale și mai realiste. Realizat de un colectiv de reputați medieviști, Manualul propus de Società Internazionale per lo Studio del Medio Evo Latino oferă o perspectivă sintetică și integratoare asupra producției literare medievale de limbă latină: genuri, opere, autori, curente și școli de gândire jalonează întreaga evoluție, divizată pe secole, a literaturii din epocă. Adresat în primul rând profesorilor, cercetătorilor și studenților din toate ciclurile de studiu ale disciplinelor umaniste, dar și unui public mai larg interesat de istoria patrimoniului cultural european, Manualul oferă informații fundamentale cu privire la evoluția și semnificația unei literaturi care exaltă latina atât ca limbă de creație, cât și ca vehicul de transmitere a cunoașterii.

William Mitchell, cercetator literar american, si Gottfried Boehm, istoric de arta german, au initiat in urma cu trei decenii asa-numitul iconic turn. Este vorba despre "intoarcerea la icoa­na" sau "intoarcerea la imagine" care a cuprins in ultimele trei decenii toate domeniile de cercetare: stiintele umaniste, stiintele naturii, stiintele vietii, arta etc. Cercetatorii au inteles ca chiar discursul vorbit sau textul literar, pentru a putea fi intelese, sunt transformate in imagini la nivelul creierului. Cuvantul si imagi­nea au intrat astfel intr-o interrelatie, care arata ca prin fiecare cuvant rostit sau scris se realizeaza o comunicare simbolica, iar prin fiecare imagine se transmite un sens abstract. In anul 2023 a fost intemeiata la Graz, in Austria, Reteaua Europeana de cercetare pentru iconic turn in confesiunile crestine, care isi pro­pune, intre altele, sa cerceteze si istoria si evolutia artei crestine, in special a icoanei.

„Autoarea a strâns un buchet de hărți vechi pe care le prezintă pe înțelesul tuturor, încercând să atragă un public cât mai divers spre muzeul în care activează. Volumul de față ilustraza perfect nu numai dimesiunea științifică, dar și pe cea educațională a Muzeului Hărților din București, singurul muzeu cu profil cartografic din România.” Prof. univ. dr. Laurențiu Rădvan, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

„Cartea și cercetarea științifică din spatele acesteia sunt excelente. Ele oferă publicului larg o perspectivă culturală asupra hărților, traducând câteva dintre ideile esențiale ale cercetării cartografice contemporane într-o poveste accesibilă, captivantă și plăcută.” Prof. univ. dr. Ingrid Baumgärtner, Universitatea din Kassel, Germania

IOANA ZAMFIR este muzeografă la Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi din București. A urmat studii de Istoria Artei, continuând cu specializări în Studii Culturale. A beneficiat de burse Erasmus și DAAD la universități din Tübingen, Paris și Kassel și este doctor în Filologie. A avut intervenții la conferințe prestigioase dedicate cartografiei istorice, precum ICHC sau ISHMap, și prezentări la instiutuții precum Biblioteca Națională a Franței (Departamentul de Hărți și Planuri). A participat la expoziții care valorifică dimensiunea culturală a hărților vechi, aducând-o în dialog cu alte domenii ale patrimoniului material sau imaterial. Printre acestea menționăm curatorierea mai multor expoziții la muzee naționale, printre care „Orașul nevăzut. Cristina Bobe” (Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, 2024-2025) sau „Hărțile Naturii” (Muzeului Național de istorie Naturală „Grigore Antipa”, 2022), și contribuția în calitate de cercetătoare la proiecte expoziționale internaționale precum „Human Scale”, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2025.

Prefață de Academician Mihai Bărbulescu
Text însoțitor de Ion Taloș

Lucrarea evidențiază impactul major pe care l-a avut latinitatea în cristalizarea conștiinței naționale și modul în care, mereu de-a lungul secolelor, aceasta a constituit un reper, un factor de coeziune pentru românii din toate provinciile istorice. Și, nu în ultimul rând, argumentele aduse subliniază importanța latinității în toate acțiunile românilor de justificare a dezideratului de a se alinia celorlalte state civilizate europene. (MIHAI MUNTEANU)

Noua carte a lui Mihai Munteanu ne dezvăluie încă o dată complexitatea preocupărilor autorului: profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, totodată doctor în Istorie (cu o teză de numismatică) al Universității Babeș-Bolyai. Ceea ce ar putea fi surprinzător pentru mulți nu este pentru cei care-l cunosc îndeaproape: pasiunea pentru istorie i s-a inoculat din adolescență, poate chiar din copilărie, într-o familie de reputați intelectuali.

 Cu cartea lui Mihai Munteanu vedem ideea romanității românilor cum trece prin secole, din Evul de Mijloc și până azi, uneori expusă explicit, alteori doar simțită, cu ilustrarea ei majoră în limba românească, cu atâtea alte impulsuri felurite, imagini și simboluri, mai tenace ori mai modeste, spre menținerea memoriei. Și, dacă citind-o, ne împrospătăm și ne îmbogățim neuitarea, înseamnă că această carte și-a îndeplinit menirea. (MIHAI BĂRBULESCU)

Rara împerechere dintre cercetarea istoriei și practicarea ingineriei în viața și în profesia autorului a înlesnit crearea unei opere originale, care surprinde nu o dată prin dezvăluirea unor fațete necercetate până acum ale latinității noastre. Pe lângă comentarea părerilor unor savanți străini și ale mediilor cultivate ori ale celor rurale din România cu privire la limba română, Mihai Munteanu analizează rolul Columnei lui Traian, atitudinea monarhiei față de latinitate, deviațiile unora de la romanitate (protocronismul, denigrarea limbii române), cercetează emisiunile bancare, numismatica, urme ale latinității în infrastructură (poduri, drumuri); totodată stabilește locul latinității în perioada guvernării comuniste și identifică urme contemporane ale acesteia, oferind prilejul unei plăcute lecturi. (ION TALOȘ)

În loc de prefață de Nae Antonescu

Ilustrații de Picu Pătruț

Pe copertă: Picu Pătruț, Botezul lui Iisus Hristos (detaliu) (din manuscrisul Stihos adecă viers, Colecția Muzeului Național al Țăranului Român)

Cartea este o cercetare temeinică cu tendințe exhaustive și a cărei investigație acoperă veacuri de istorie românească: perioadele secolelor XVII-XX, cele mai frământate din punct de vedere al subiectului ales, urmate în desfășurarea lor cronologică, asigurând astfel studiului o privire comparativă, precum și posibilitatea de a constata revirimentul sau numai declinul temporar al deprinderilor de pietate, în funcție de vicisitudinile veacurilor din spațiul românesc. Doru Radosav a scris o carte mare, senină și liniștită, din perspectiva cercetătorului savant care nu uită să dovedească orice afirmație, cât de neînsemnată ar părea ea, care nu s-a înnămolit în aburii confesionalismului agresiv și, ceea ce se poate încă o dată lesne observa, este cât de apropiate sunt cele două  confesiuni creștine: cea ortodoxă și cea greco-catolică. (Nae Antonescu)

Discursul istoriografic privind sentimentul religios este articulat de câteva repere problematice: cunoaşterea adevărurilor creştine (nivelul de instrucție religioasă al individului şi al societății), practicile sacramentale şi devoțiunea individuală (rugăciune, botez, cununie, împărtăşanie), devoțiunea colectivă (participarea la liturghie, cultul sfinților, cultul icoanelor, pelerinajele etc.). Toate acestea pot aproxima gradul şi intensitatea trăirii religioase a individului şi comunității. Întrucât sentimentul religios este expresia duratei lungi în istorie, reconstituirea lui este relevantă doar dacă se apelează la un segment cronologic, derulat pe mai multe secole. În cercetarea de față, această reconstituire porneşte din secolul XVII şi se încheie în prima jumătate a secolului XX, mai exact în 1935, anul minunii de la Maglavit.  Lucrarea nu are decât pretențiile unei tentative de abordare a unui asemenea subiect de istorie, oricând aşezat pe un „nisip mişcător”, iar încercarea doreşte să delimiteze o anumită perspectivă de analiză, o lectură „religioasă” a istoriei, care îşi mărturiseşte de la bun început atât carențele documentare, cât şi inevitabilele scăpări şi inabilități interpretative. În întregul ei, cartea este doar un punct de vedere, asumat şi în consecințele sale, supuse, precum toate care sunt, atotputerniciei judecății lui Dumnezeu. (Doru Radosav)

Istoria culturii române, de Ovidiu Pecican, are printre protagoniste: Legenda și Istoria, Oralitatea și Scriitura. E opera unui învățat istoric, deplin cunoscător al tradiției orale, ceea ce îi permite să lumineze fără excese, echilibrat și nuanțat, trecutul cultural îndepărtat al românilor.

Istoria culturii române nu a fost scrisă până azi, rămânând un teritoriu abordat cu precauție, parțial, niciodată ca întreg. Reconstituirea anevoioasă a modului cum românii și-au plămădit și afirmat propria spiritualitate rămâne de un interes crucial pentru a înțelege modul de a fi, de a simți și de a înțelege și aborda lumea al locuitorilor neolatini de la Dunăre și din Carpați. Dincolo de lucruri și înfăptuiri uitate ori rămase deocamdată insuficient cunoscute, paginile lui Ovidiu Pecican despre premisele preistorice îndepărtate și până în evul mediu, ale impulsurilor, manifestărilor și soluțiilor culturale de interes românesc acoperă un gol hrănit atât de dialogul autorului cu cele mai autorizate voci, cât și de fructificarea unora dintre cele mai recente analize și revelații.

Dragoș Petrescu, antreprenor, doctor în științe aerospațiale, s-a născut în localitatea Padina din județul Buzău. A urmat Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău și a absolvit Facultatea TCM la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași în 1995 și masterul în 1996 ca șef de promoție. Studiile doctorale le-a absolvit în 2004 la Deakin University din Melbourne, Australia, iar în 2016 a finalizat un master în administrarea afacerilor la The Wharton School din Philadelphia, în Statele Unite ale Americii.

Este CEO/director executiv și membru în consiliul de administrație al câtorva companii din diverse sectoare: aerospațial, energie convențională și regenerabilă, apărare, minerale critice, manufactură, producție filme, cosmetice și biotehnologie. A pus bazele a 4 companii tehnologice cu activitate în 71 de țări, pe 6 continente și a avut colaborări cu agenții spațiale naționale și firme private precum NASA și, respectiv, SpaceX, și furnizori ai industriei de apărare și parteneri NATO.

A fondat și dezvoltat holdingul Ainira Industries, cu 11 divizii de afaceri globale. Invențiile și inovațiile sale se regăsesc în 19 industrii și includ: motoare electrice cu combustie internă pe bază de hidrogen; echipamente pentru energie sustenabilă; aparatură medicală și tehnologie militară; nanomateriale și grafen; platforme de inteligență artificială; baterii și sisteme de producție integrată a vehiculelor electrice; proiectare și dezvoltare de centre manufacturiere tip Gigafactory.

Multe dintre aceste tehnologii au fost achiziționate sau comercializate de companii din Fortune Global 500. Parteneri săi principali includ: Mercedes-Benz, Volkswagen Group (Audi, Porsche, Bugatti, Lamborghini, MAN), Volvo, Toyota, consorțiul Mitsubishi, Hyundai, John Deere, Intel/Mobileye, GoogleX, ABB, Schneider Electric, Stihl/IDT, Caterpillar, Boeing, Raytheon, Dassault Systèmes, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Tesla și Hoya Japan.

Dr. Petrescu locuiește cu familia în Melbourne, împărțindu-și activitatea și timpul între Europa, Orientul Mijlociu, China, Asia de Sud-Est și Australia.

O relatare uimitoare despre modul în care un mic oraș-stat din Grecia Antică a devenit cea mai influentă civilizație din istorie, de la autorul bestsellerului Roma. Nașterea unei mari puteri

Plină de povești cu aventuri și de răsturnări uimitoare de situație, Atena. Povestea celei mai mari civilizații a lumii celebrează orașul-stat care a transformat lumea – de la revoluția democratică ce i-a marcat începutul, prin Epoca de Aur politică și culturală a cetății, la declinul spre echivalentul antic al unui oraș universitar din epoca modernă.

Anthony Everitt își construiește istoria cu portrete de neuitat ale atenienilor talentați, șireți, ambițioși și lipsiți de scrupule care au contribuit la ascensiunea cetății: Temistocle, genialul strateg naval care i-a condus pe greci spre victoria decisivă împotriva inamicilor perși; Pericle, fără îndoială cel mai mare om de stat atenian, și șiretul Alcibiade, care a schimbat tabăra de câteva ori în timpul Războiului Peloponesiac – și a murit sub o ploaie de săgeți asasine. Și nu sunt singurele povestiri care te fac să te simți în mijlocul acțiunii, căci nu sunt uitate nici bătăliile decisive care au definit lumea greacă: Termopile, Salamina și Maraton. Povestitor fără egal, Everitt combină analiza istorică erudită, plină de substanță, cu episoade narative impresionante care captează lumea plină de culoare, emoție și dramatism a Greciei Antice.

Deși istoria Atenei este mai puțin cunoscută decât cea a altor imperii ale lumii, alura orașului-stat îi va inspira pe Alexandru cel Mare, pe romani și chiar pe Părinții Fondatori ai Americii. Nu este exagerat să spunem că atenienii au făcut posibilă lumea în care trăim azi. În paginile acestui volum, Anthony Everitt readuce la viață străvechea poveste a Atenei.

„O istorie inestimabilă a unei civilizații fundamentale... combinând cunoștințele savantului cu arta narativă a scriitorului.“ Booklist

„Fascinantă... o povestire cuprinzătoare și plăcută despre una dintre cele mai inovative societăți din istoria occidentală... Everitt explică momentele de vârf ale istoriei Greciei cu fler și aplomb.“ Shelf Awareness

„O lectură extrem de plăcută… Everitt știe să te țină mereu în priză.“ Kirkus Reviews

Fără să-și dea seama de acest lucru decât în veacurile din urmă, omul a fost nevoit să conviețuiască încă de la început cu un dușman invizibil cu ochiul liber, care se găsește nu doar peste tot în lumea înconjurătoare, ci chiar și în trupul său. Este vorba despre nenumărații agenți patogeni (bacterii, virusuri) în fața cărora armate redutabile s-au recunoscut învinse și din pricina cărora s-au prăbușit imperii întregi. Evenimentele majore din istoria omenirii au fost de multe ori determinate de această mulțime tăcută și omniprezentă a microbilor: dispariția omului de Neanderthal, ascensiunea creștinismului, expansiunea islamului, trecerea de la feudalism la capitalism, prăbușirea sistemului colonial european și abolirea sclaviei. Epidemiile catastrofale analizate în paginile acestei cărți au decimat populații întregi, dar i-au și silit pe oameni să vină cu idei noi, care au dus la îmbunătățirea stării de sănătate și a vieții sociale a omului.

„Superb scrisă... Kennedy împletește la perfecție cercetarea științifică cu istoria, iar vocea sa de autor stăpân pe sine îi va încânta cu siguranță pe cititorii lui Yuval Noah Harari sau Rutger Bregman.” (The Times)

„Kennedy transpune o varietate uimitoare de informații într-o carte scrisă într-un stil simplu și accesibil pe care chiar și cititorii familiarizați cu subiectul o vor găsi fascinantă. Patogeneza ne arată locul modest pe care îl ocupăm în univers, în timp ce această lume mare, impunătoare – și terifiantă uneori – continuă să se învârtă. Dar, ne reamintește Kennedy, nu suntem neputincioși.” (The Washington Post) 

„Plină de informații uimitoare, Patogeneza nu acoperă doar mii de ani de istorie, ci încearcă și să schimbe radical felul în care vede cititorul multe dintre evenimentele (adesea foarte cunoscute) descrise în ea.” (The Guardian) 

Virusurile paleolitice și ascensiunea oamenilor moderni • Cea mai proastă decizie din istoria omenirii? • Moartea Neagră Neolitică • Germenii sunt mai redutabili decât germanii • Învierea lui Hristos • Ciuma se întoarce • Noii barbari • Moartea Neagră și spiritul capitalismului • Sclavia și epidemiologia • Iacobinii negri și febra galbenă • De la economia pieței libere la „socialismul gazului și apei” • Sindromul vieții de doi bani • Ce înseamnă să fii om în era microbilor

Cel ce coboară pe Calea Victoriei, spre splaiul Dâmboviţei, vede, drept în faţă, dincolo de apă, un complex arhitectonic impunător, de factură modernă, având în mijloc o clădire foarte înaltă, căreia unii locuitori ai cartierului îi spun „blocul-turnˮ, însă cei mai în vârstă îi zic altfel, folosind un nume pe cât de frumos, pe atât de neobişnuit!

Până acum câteva decenii, zona arăta complet diferit. Care o fi istoria acestui loc? Acolo se va desfăşura povestea noastră, lungă şi întortocheată, mai mult tristă decât veselă, care începe cu boieri mari, cu domni şi domniţe, cu prinţi şi prinţese.

Să traversăm deci râul pentru a ajunge în cartierul Bisericii Sfinţii Apostoli, apoi să închidem ochii, spre a ne duce cu mintea în urmă cu mai bine de trei secole. - Dan Roșca