Istorie & Politologie

Am intrat în „lumea ticăloşilor” încă de pe vremea când, la Piteşti, elev fiind, începeam să înţeleg ce înseamnă nepotismul printre cei cu origine sănătoasă. Apoi în facultate, când am suferit rigorile unei societăţi „comuniste”, demente şi corupte în străfundurile ei. Mai târziu am experimentat un alt nivel: mizeria fizică şi morală a oamenilor, stăpâniţi de frică şi de dorinţa de a supravieţui cu orice preţ, chiar cu preţul dezumanizării sau al pierderii identităţii. După ‘89 lumea a continuat la fel, cu mai multă făţărnicie, parcă. Am văzut bucuria oamenilor la suferinţele aproapelui. Ca jurnalist am fost martor la goana după putere şi bani a unei lumi fără repere, care şi-a pierdut naţionalitatea şi valorile. Lumea ticăloşilor, în mod paradoxal, era locuită de câteva personalităţi uriaşe, a căror moralitate şi inteligenţă sufletească stătea în calea victoriei depline a discipolilor răului. Ei au fost cei din lumea sfinţilor, care au trăit în „lumea ticăloşilor”. (Autorul)

Trei prieteni în căutare de „mai bine", îşi aleg căi diferite. Unul devine securist, altul jurnalist şi cel de-al treilea călugăr. Totul este adevărat şi, în acelaşi timp, ficţiune. Viaţa celor trei descrie ultima perioadă a dictaturii lui Ceauşescu şi primii ani de după evenimentele din decembrie. Apar formele absurde, groteşti, dureroase, ale dictaturii cu lipsa de libertate, foametea, minciuna zilnică şi crima. După decembrie '89 vin manipulările, trădările, jaful deşănţat, simularea stîngace a democraţiei şi chinurile facerii unei prese, nu întotdeauna libere, dar pluraliste. Dincolo de ficţiune, în realitatea grotească îşi fac loc o serie de personalităţi care se opun „lumii ticăloşilor”. Aşa sînt poetul şi politicianul Ioan Alexandru, părintele Galeriu, Petre Ţuţea, părintele Cleopa, părintele Stăniloaie şi alţii, care fac parte din trama cărţii. Un roman realist despre viaţa noastră.

"Sa nu uitam, nu trebuie sa se uite crimele naziste!"

Un nou volum al unei serii cu o importanţă deosebită în ceea ce priveşte controversata istorie a perioadei comuniste a văzut lumina tiparului la sfârşit de 2016, fiind editat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST). “România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, volumul III, P-R”, volum publicat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, coordonat cu acribie ştiinţifică de Octavian Roske, constituie un extraordinar efort de a recompune un tot din părţile componente ale unei perioade asupra căreia mulţi dintre cei care au trăit-o “privesc” şi azi cu oarecare teamă, în timp ce tinerii absolvenţi de liceu sau de facultate, înţeleg cu greu doctrina despre care li se vorbeşte la şcoală, mai ales în ceea ce priveşte un capitol aparte: libertatea de exprimare. 

Prezentul volum constituie un important instrument de lucru pentru autorii manualelor de istorie mai ales, dar şi pentru cei care vor să afle aspecte cu totul speciale ale unei perioade nu foarte îndepărtate din trecutul poporului român.  

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului a structurat proiectul “Enciclopedia regimului comunist din România, (1945-1989)” pe trei serii: represiune, rezistenţă, instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste. Primele două volume ale “Enciclopediei regimului comunist. Represiunea” au apărut în 2011 şi 2012, cărora, iată, li se adaugă al treilea volum din această serie (“România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, volumul III, P-R”) şi care, împreună cu lucrarea “Enciclopedia regimului comunist din România, 1945-1989, Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste”, publicată cu cinci ani în urmă, realizează o sinteză a unui fenomen amplu, cuprins într-o epocă de tristă amintire, cu date esenţiale, repere şi fotografii valoroase. “Consacrat literelor P-R, volumul de faţă conţine informaţii despre locuri de detenţie, precum penitenciare (la articolele Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Poarta Albă,  Rădăuţi, Râmnicu Sărat, Râmnicu Vâlcea, Roman), colonii de muncă (Pardina, Peninsula, Periprava, Periş, Piatra Frecăţei, Popeşti Leordeni, Roşia Pipera, Roznov) centre de anchetă (Rahova),  lagăre de muncă (Perieţi, Plătăreşti), detaşamente de muncă (Petroşani, Roşiori de Vede),  localităţi folosite ca domiciliu obligatoriu (Părteşti, Pelicanu, Petreşti, Pietrişu, Prisaca, Răchitoasa – jud. Bacău, Răchitoasa – jud. Ialomiţa, Rădăşeni, Rădeşti, Răsuceni, Reghin, Roşu, Rubla), centre de detenţie (Pâncota), spitale sau secţii de psihiatrie folosite pentru neutralizarea opozanţilor şi disidenţilor (Podari, Poiana Mare, Răducăneni). Mai multe articole din acest volum au ca subiect victimele represiunii, de la categorii profesionale (poliţişti), la culte, asociaţii sau manifestări religioase (penticostal, presă religioasă, prozelitism, reforma învăţământului religios, Rugul Aprins), de la comunităţi etnice (…), la partidele politice considerate ostile regimului comunist (…). Alte articole conţin informaţii despre terminologia utilizată în anchete, rechizitorii, sentinţe sau diverse acte cu caracter normative care au constituit suportul juridic al măsurilor represive”, subliniază Octavian Roske în prefaţa volumului, accentuând faptul că fiecare articol este însoţit de o bibliografie selectiveă, cercetătorii având în vedere, pe de o parte, studierea arhivelor, a legislaţiei existente, a lucrărilor online şi a numeroaselor cărţi, reviste şi a altor tipuri de publicaţii, respectiv, pe de altă parte, istoriile orale care întregesc terenul studiat. Aşadar, completaţi-vă colecţia proprie cu o lucrare care nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă! 

Academia Romana - Institutul National pentru studiul totalitarismului

„Teoreticienii de toate tipurile dau târcoale pașnicelor turme de istorici, care pasc pe bogatele pășuni ale surselor lor primare sau își rumegă publicațiile unii altora. Câteodată chiar și cel mai puțin combativ simte imboldul de a se confrunta cu atacatorii săi. Nu se pune problema că istoricii, prezentul autor aflându-se printre ei, sunt necombativi, cel puțin atunci când au de-a face cu scrierile celorlalți. Unele dintre cele mai spectaculare controverse academice au fost purtate pe câmpurile lor de luptă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că cineva care a profesat vreme de cincizeci de ani a produs, în timp, reflecțiile asupra subiectului său care au fost adunate în această colecție de articole.” Eric Hobsbawm

In anul 1853, Razboiul Crimeii a inceput cu o intensitate mai degraba romantica. Faptele de o bravura uimitoare, multe dintre ele savarsite de medici, femei si copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost insa si cruzimea si brutalitatea. In scurt timp, razboiul s-a transformat intr-o competitie a uciderilor de la distanta, impersonala, care a semanat, cu mult inainte, cu razboiul de transee din prima conflagratie mondiala. In cele din urma, a devenit o vitrina pentru generali incompetenti si erori birocratice.

     Fragment din volum:

„Pentru a comemora genocidul armean, Gaidz Minassian, specialist în istoria Armeniei și Caucazului, profesor la Sciences-Po și jurnalist la Le Monde, a reconstituit, în Visul spulberat al armenilor, aventura unui grup de tineri revoluționari armeni fascinați de modelul francez al Luminilor și hotărâți să lupte pentru propriile drepturi, pentru recunoașterea identității lor în cadrul Imperiului Otoman, precum și pentru emanciparea și egalitatea tuturor popoarelor. Proiect ambițios, care pleacă de la mobilizarea politică tradițională și pașnică și sfârșește în radicalizarea armată, ba chiar în terorismul anarhist. Liderul lor emblematic se numea Christapor Mikaelian, unul dintre fondatorii FRA (Federația Revoluționară Armeană). O parte dintre ei vor cunoaște un destin tragic și vor fi capturați de la primele arestări ale armenilor din Constantinopol, în aprilie 1915, care marchează începutul a trei ani de silnicii...“ (Jean-Claude PERRIER, L’Orient Littéraire)

„Armenii au fost masacrați după niște metode barbare care țin de secolul al XIX-lea, în numele unui program de modernizare a societăților destinat să introducă Europa și Turcia în secolul XX. Poate că a venit timpul pentru comunitatea internațională să le aducă un omagiu și să facă dreptate la începutul acestui secol XXI, pentru ca toți acești «sacrificați» ai patriei (Yerkir) să poată dormi în pace și devotamentul lor să fie în sfârșit recunoscut de Istorie sau să capete un sens în dezvoltarea umanității. Atâta timp cât lumea, și în primul rând Turcia, nu recunoaște genocidul din 1915 – această crimă care leagă o ramură a omenirii de pământul său –, Yerkirul nu-și va relua Istoria. Până atunci, armenii trebuie să se străduiască să iasă din imaginar și să facă din Yerkir nu un loc memorial intangibil, ci un spațiu real. Astfel, în loc să se blocheze într-o postură de victimă care nu se mai justifică – fiindcă e sterilă și fără efect –, această revenire la real îi invită pe armeni să înscrie sacrificiul acestor generații de combatanți și de intelectuali pe lista universală a popoarelor care luptă pentru Libertate.“ (Gaidz MINASSIAN)

Competitia • Doua riuri • Eunucul si unicornul • Cursa mirodeniilor • Regatul de Mijloc • Stiinta • Asediul • Micrografia • Osman si Fritz • Cu Tanzimat-ul prin Europa • De la Istanbul la Ierusalim • Proprietatea • Lumi noi • Tara celor liberi • Revolutiile americane • Soarta gullahilor • Medicina • Profetia lui Burke • Molohul razboiului • Medecins sans Frontieres • Craniile din Insula Rechinilor • Rusinea neagra • Consumul • Nasterea societatii de consum • Sa ne occidentalizam! • De la epoca jazzului la epoca bogatiei • Spiritul jeansilor • Pijamale si esarfe • Munca • Etica muncii si etica cuvintului • Distrati-va! • Ierusalimul chinez • Tarimuri ale necredintei • Sfirsitul lumii?

„Ce punţi de legătură se pot identifica, în istoria secolului XX, între germanul Hindenburg şi francezii Pétain sau de Gaulle, între polonezul Piłsudski şi finlandezul Mannerheim, între turcul Mustafa Kemal şi oricare dintre cei pomeniţi mai sus? Faptul că toţi s-au remarcat ca militari destoinici şi că toţi au ajuns, în ţările lor, să ocupe funcţia supremă. În ce mod, pentru cât timp şi cu ce rezultate e deja o altă chestiune. Dar acest lucru s-a întâmplat întotdeauna în condiţiile unor crize pe care oamenii în uniformă au fost chemaţi să le rezolve sau în care, cel mai adesea, s-au implicat din îndemn propriu. O vocaţie «imperială» le-a fost comună tuturor, dacă restituim cuvântului imperium sensul său iniţial, acela de «comandă, poruncă, stăpânire». O zicătoare tătară, frecvent citată de Mustafa Kemal Atatürk, «Numai mâna care poate ridica sabia e vrednică să ţină sceptrul», este potrivitã ca exergă acestor cariere stranii, care par, în plin veac XX, să reînvie chipuri şi legende ale trecutului. Toate numele menţionate au dobândit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de accepţia literară a termenului. Toate au avut o existenţă romanescă, toate pot deveni eroi de roman.“ (Ștefan CAZIMIR)

Cu o mie de ani în urmă, civilizația occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce șanse avea această societate frustă de țărani și războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanțului? Aparent, nu prea multe. Și totuși, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizația tehnologică și a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfățișează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creștine și la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticențe a schimbării și perfecționărilor de tot felul. Începând cu primele inovații tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice și prin revoluția industrială, și până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-și diversifice propriile structuri și să-și accelereze ritmul, împletind interesul și idealul, speranța si disperarea, disprețul față de ceilalți și afirmarea demnității umane. Din această dinamică și din aceste contradicții s-a născut lumea în care trăim.

Ampla teză de doctorat a autoarei, susținută în noiembrie 2015, a devenit de notorietate odată cu apariția unui prim volum apărut în decembrie 2015, "Familia Bibescu-Basarab Brâncoveanu: de la Craiova la Paris".

Este o investigație minuțioasă a vieții, activității și realizărilor constructive ale membrilor familiei Bibescu-Basarab Brâncoveanu, materializată într-o monografie complexă, dedicată uneia dintre cele mai importante familii boierești muntenești din secolul al XIX-lea.

Demna urmasa a sultanei Hürrem, Kösem devine, dintr-o sclava grecoaica, pe nume Anastasia, una dintre sultanele cele mai puternice ale Imperiului Otoman, marea iubire a sultanului Ahmed I si mama a doi viitori sultani. Romanul tinerei autoare Asli Eke ne poarta in fascinanta epoca a Sultanatului femeilor, la inceputul secolului al XVII-lea, in fastul oriental al haremului din Palatul Topkapi, printre valuri tesute din taine de nepatruns. Cu toate ca nu a avut si nu are in lume notorietatea legendarei Roxelana (Hürrem), Kösem a fost, fara indoiala, conform opiniei majoritatii specialistilor epocii, cea mai puternica dintre sultanele otomane. Respectata ca si inaintasa sa, Kösem se va bucura de intreaga incredere a stapanului si sotului sau, in conditiile in care sultana, spunea un izvor al timpului, „era consultata in multe probleme”, consecinta a calitatii de „favorita a sultanului, care o doreste mereu sa-i fie alaturi”.

Începând din anul 2002, Turcia este condusă de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) și de liderul său, carismaticul Recep Tayyip Erdogan. De atunci, statul turc s-a schimbat profund. În contul noii puteri s-au înregistrat în egală măsură succese și eșecuri. Un autoritarism tot mai accentuat și o politică de islamizare a societății au anulat treptat imaginea democratică a „Noii Turcii”.

În acest studiu bine documentat, reputatul economist și politolog Ahmet Insel prezintă cauzele ascensiunii AKP, strategiei politice și succeselor electorale ale lui Erdogan, obținute în ciuda scandalurilor de corupție și a luptei deschise cu comunitatea Gülen.

Adusă la zi cu o prefață a autorului pentru ediția românească, Turcia lui Erdogan demonstrează că societatea turcă este frământată de aspirații contradictorii – teama de a-și pierde identitatea socio-istorică și voința de a se integra în lumea modernă.

„Concluziile volumului sunt evidente şi se impun a fi lecturate cu atenţie deosebită mai ales de cei care doresc să cunoască în profunzime Turcia şi perspectivele sale europene. Turcia şi Europa nu au ajuns nici pe departe la capătul liniei, tensiunile sunt, în continuare, la un nivel ridicat. Retorica publică rămâne combativă şi, dacă nu apar nuanţări de parcurs, s-ar putea ca aceasta să aibă efecte semnificative asupra parteneriatului strategic între Europa şi Turcia.” Cristian Diaconescu

Autorul abordeaza istoria complicata a Securitatii prin prisma cercetatorului si realizeaza o lucrare aprofundata si bine documentata fara a specula pe marginea informatiilor. Un demers academic temerar, aceasta carte vine in continuarea publicarii a sute de documente, studii de caz si lucrari memorialistice pentru a oferi o perspectiva unitara si academica asupra spionajului romanesc.

     Fragment din volum:

Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondenta fictiva dintre autoare si sefa Biroului Documente Secrete din temuta Directie Generala a Presei si Tipariturilor (Cenzura), care in anii ’70 mergea personal la fabrica de hirtie sa ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) si care, inainte sa fuga din tara in 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, dupa patruzeci de ani, il pune la dispozitia cercetatoarei. Intreaga activitate a unui cenzor – meserie ingrata, despre care era interzis sa vorbesti – este rezumata in acest caiet-jurnal, ce dezvaluie nu doar structurile institutiei cenzurii, ci si viata de culise, cu framintarile, revoltele si culpabilizarile celor care decideau soarta cartilor. Sint doar cinci luni din viata cenzoritei Filofteia Moldovean, dar atit de dense, incit ne dau imaginea aproape completa a acestei institutii misterioase. De profesie cititori si vinatori de greseli ideologice, asaltati de sute de manuscrise, de termene drastice de predare si sanctiuni amenintatoare, cenzorii isi pierd identitatea si, macinati adesea de nevroze si alte boli, isi cauta vindecarea inclusiv prin scris. „Operele” lor – caietele de cenzor –, autocenzurate sau nu, trebuiau obligatoriu sa dispara. Nu s-a pastrat niciun asemenea document in arhive, incit Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenusa tuturor la un loc.

Revista Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania Holocaust Nr.1 2016 Studii si cercetari.

Fragment din carte:

"In order to justify the existence of an institution which was novel for the Romanian constitutional order, the authors of the Treaty referred to the state of emergency which was manifest in Romania in 1940, the inadequacies of the traditional institutions to deal with political, economic, and social challenges and to the totalitarian fascist ideology. Hence, the period prior to the Antonescu regime was considered to have been marked by institutions which ruled inefficiently and could not keep pace with the new ideologies and the transformation of states worldwide. In a justification of Antonescu's rule marked by revolutionarism and messianism, the authors considered that, in the new era, when a gap existed between the evolution of nations and "the time's transformations", from the middle of "nations gifted with vitality and accountability before history, true leaders ascend, elitist spirits" which had the mission to "concentrate in their hands the entire expansion of a nation's life, give the people, through a unique, intelligent and decided power of command, the possibility to get rid of the remains of the past". 

Lack of delays, obstacles, and hesitations were the virtues associated to the new political regime, in which "a single man thinks and decides and his power of command is transmitted through the state's bodies". The fundamental principle which circumscribed Negulescu and Alexianu's treatment of the new regime was the Conducator principle. The authoritarian rule exerted by him was considered to be in accordance with the "impetus of the people's community", which created and raised the Conducator. According to this thesis, the Conducator principle also ensured the elite's rule since Antonescu, through his will and acts, proved to be the "most typical expression of the people and its elite". 

In contrast to other works in the field of constitutional law, Negulescu and Alexianu neglected the legal value of the royal decrees issued in September 1940, that had appointed Antonescu as a Conducator and established his prerogatives. "

Ghetoul din Chisinau 1941-1942. O istorie documentara a Holocaustului in interiorul frontierelor contestate ale Romaniei

Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, este un prim studiu cuprinzator asupra evenimentelor ­istorice prea putin cunoscute, legate de crearea, administrarea si lichidarea ghetoului din Chisinau, in primele luni de dupa atacul din iunie 1941 al fortelor Axei impotriva Uniunii Sovietice (Operatiunea „Barbarossa“). Omorurile in masa desfasurate in timpul inaintarii comune, romano-germane, catre Chisinau, capitala Basarabiei, dupa un an de stapanire sovietica, au fost ­urmate de impuscarea a mii de evrei chiar pe strazile orasului, in primele zile de dupa restabilirea administratiei romanesti. Cei care au supravietuit si acestei etape au fost inghesuiti intr-un ghetou, persecutati si lichidati treptat, pana la sfarsitul acelui an, 1941.
Adeseori lasata in umbra de pogromurile petrecute concomitent in Germania si Polonia, istoria Holocaustului din Romania, inclusiv tot ce s-a intamplat in Basarabia (teritoriul aproximativ al Republicii Moldova de astazi), a fost trecut sub tacere in deceniile comuniste, prin negare si prin politici de blocare a accesului la documentele din perioada razboiului. Cartea de fata este rezultatul unei cercetari indelungate, care a inceput cu misiunea lui Paul A. Shapiro in Romania post-decembrista, ca reprezentant al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii, care a obtinut acces la toate aceste documente.
Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, se adreseaza celor care studiaza istoria Holocaustului, care intreprind studii iudaice, care sunt interesati de istoria Europei de Est in secolul XX, romanilor din Romania si Republica Moldova.

Paul A. Shapiro este Director de Afaceri Internationale si Director Emeritus al Centrului Jack, Joseph si Morton Mandel pentru Studii Avansate despre Holocaust, de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite. Este autorul unor studii despre politica si fascismul din Romania interbelica. A fost membru al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania si membru al echipelor de conducere ale periodicelor Journal of International Affairs si Problems of Communism.

Dupa eforturi sustinute de a liberaliza accesul la arhivele documentare din tarile Europei de rasarit, dupa decenii de cercetare despre Holocaust in arhivele europene, Paul Shapiro, cercetator si director de programe educationale si de cercetare la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, se intoarce la „dragostea dintai“: istoria extremismului de dreapta din Romania. In deceniul al optulea al secolului trecut, „inarmat“ cu o bursa Fulbright, a poposit in Romania cateva luni, dornic sa se initieze in specificul fascismului romanesc, Miscarea Legionara. Astazi, cu Ghetoul din Chisinau, autorul ne surprinde cu o naratiune despre rezultatele criminale ale anti­semitismului statal din barbaria totalitara a regimului Ion Antonescu. Rapiditatea ghetoizarii, dezordinea, dezinteresul absolut al autoritatilor fata de evrei, haosul si precaritatea au fost caracteristicile acestei locuiri supra-aglomerate. In fapt, ghetoul a fost gandit, inca de la inceput, ca o simpla etapa de adunare pentru deportarea in Transnistria. Dintre Vechiul Regat, Bucovina de Nord si Basarabia, aceasta din urma a fost regiunea in care distrugerea evreilor a atins cota maxima. 

Fragment din carte:

"D. Trecerea peste Nistru. 
Coloanele sosite la Rezina erau luate in primire de o formatiune de jandarmi, sub comanda Locot. rez. Popoiu, care avea insarcinarea sa execute operatia de trecere peste Nistru. Ii primea, ii trecea incolonati pana la Rublenita in Transnistria, unde ii dadea in primire jandarmilor de acolo, insarcinati cu aceasta misiune. Trecerea se facea pe jos si in carute. 
In rezumat: 
Evacuarea s-a executat in conditiuni grele si se caracterizeaza prin dificultati intampinate in parcurs, datorita lipsei de vehicule si jafuri comise de populatia comunelor situate pe traseele convoaielor. Carutasii au exploatat imprejurarea, cautand sa stoarca, prin toate mijloacele, sume de bani si lucruri de la evrei. Dificultatile de transport si vremea rea au inlesnit aceste jafuri, practicate uneori cu complicitatea, sau cel putin cu toleranta escortelor. "

 Interesat cu intreaga dornniei sale fiinta, de destinul dacilor si al mostenirii complexe si profunde adusa de ei in etnogeneza poporului roman, autorul pune in evidenta prin cugetari — ce urca adesea spre treapta filosofiei istoriei — prin comparatii cu soarta altor neamuri si observatii pornite de la fapte nu o data la indemana oricui, aspecte revelatorii despre continuitatea sufieteasca, culturala si materiala a celor despre care istoria parca si-a propus sa nu-i mai aminteasca. Cu o rara staruinta, domnul Gavril Cornutiu demasca si condamna cu vehementa sau ironie popoare, personalitati si oameni, deranjati de existenta noastra sub soare si mai ales de bogatiile spirituale si naturale pe care ei, dacii, ni le-au lasat. E o replica la multe din perfidiile contra noastra proliferate dinauntru si din afara. 
    Fragment din volum:

Ce a realizat N.Iorga in Istoria bisericii romanesti nu se mai intreprinsese anterior si aproape e imposibil sa se refaca astazi, in primul rand, din punct de vedere al vastitatii documentarii. Spre a nu mai vorbi de larga cuprindere si conexiune a elementelor chemate sa lumineze fenomenul "vietii religioase a romanilor", sau de profunzimea analizelor critice in detaliu si de ansamblu.
   Caci "Istoria" lui N.Iorga aduce contributii esentiale nu numai de viziune generala, ci si de detaliu, in mai fiecare dintre chestiunile luate in discutie..
    Ea ramane, orice s-ar spune si oricate carti se vor mai scrie - si trebuie sa se scrie mai ales despre viata religioasa a ultimului secol - un monument de care trebuie sa ne apropiem cu sfiala, ca de o lucrare neapartinand sferelor obisnuitului. 

Incarcand textul pana la saturatie cu referinte la epoci, locuri, edificii, personalitati, evenimente, N.Iorga deruleaza istoria vietii religioase a romanilor din cele mai vechi timpuri - inca din vremea paganismului - pana la inceputurile secolului al XX-lea (in prima editie), adusa ulterior, la zi (in editia a II-a), pana dupa primul razboi mondial.
Abordand viata religioasa in derularea ei istorica, el zaboveste pe acelasi palier, cand in Moldova, cand in Tara Romaneasca sau Transilvania, iar mai tarziu si in Bucovina, Banat si Basarabia, incercand din cadrul respectivului modul spatio-temporal, sa arunce punti, atat carte trecut, cat si carte celelalte provincii romanesti - intinzandu-si  totodata privirile si carte largul european: balcanic, rusesc, apusean.
Asa incat, desi segmentele isi au o anumita individualitate, ele nu pot fi extrase - decat cu greu, din intreg, si cu pierderi pentru totalitatea excursului critic. I.Oprisan
                                                                                                   

Pe baza unei profunde documentari, ce ne uimeste si astazi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al.I.Odobescu si de la unele materiale arheologice puse la dispozitia sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce si-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, ii stabileste originea frygo-tracica si-i descifreaza simbolistica, functiile si filiatia cu celelalte religii ale lumii antice.
Monografia exemplara, Cultul Cabirilor in Dacia ofera totodata interesante deschideri catre intelegerea mitologiei romanesti si a unor creatii inconjurate inca de mister precum Miorita sau Calusarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprisan

„O odisee intelectuala, un jurnal de calatorie si un roman comic, toate integrate intr-o singura lucrare. Geografia geniului este o carte inteligenta, originala si absolut incantatoare!” - Daniel Gilbert, profesor la Universitatea Harvard

     Fragment din volum:

Colectia Contributors reuneste lucrari informative, inteligente, semnate de nume cu autoritate in diverse domenii. Cititorul va gasi in paginile colectiei argumente convingatoare, analiza riguroasa si independenta in gandire. Volumele incluse in aceasta colectie sunt menite sa te faca sa intelegi ideile, tendintele si mutatiile din lumea moderna, din actualitatea imediata si din mintile celor ce provoaca sau decid schimbarile. 

   "Ceea ce uneste multiplele si altminteri foarte diferitele perspective si abordari din aceasta carte este ideea de criza a Uniunii Europene si tentativele de refacere a ordinii globale, la sfarsitul a ceea ce putem numi „etapa post-Razboi Rece". Nu avem inca o denumire consacrata a erei in care intram, dar incepem sa ii deslusim contururile: instabilitate, incertitudine, frustrare, adancirea clivajului sistem vs. antisistem (a se vedea alegerea lui Donald Trump la Casa Alba si Brexitul), intensificarea miscarilor contestatare, in special ale tinerilor, violenta crescuta, schimbari foarte rapide de context politic si economic, tendinte de dezintegrare la nivel european si la nivelul unor state nationale, recrudescenta curentelor nationaliste si faliilor identitare rasiale, etnice si religioase, concurenta dusa pana la agresivitate si potential conflictual, slabirea puterii hegemonice a Statelor Unite, fragmentarea sistemului international si dezacorduri frecvente in cadrul sistemelor de organizare ale lumii occidentale. Volumul think-tankului „Citadel" se doreste, asadar, o diagnoza a Uniunii Europene si a vecinatatilor ei si, prin extensie, o privire mai larga asupra politicii globale, asupra sistemului de aranjamente ale lumii in care traim, la sfarsitul erei Obama si inceputul erei Trump. Fireste, nu avem pretentia de a trata exhaustiv acest moment al crizei (crizelor) europene sau al ordinii internationale, dar reusim totusi sa deschidem, credem noi, cateva directii majore de intelegere a contextului in care ne aflam." (Valentin Naumescu)

Acum, la sapte zile de la insotirea mamei mele, Regina Ana, pe ultimul sau drum, doresc sa va adresez din inima, fiecaruia dintre cei care ne-ati stat alaturi, calde multumiri.
Tuturor celor care ati trimis mesaje de condoleante, celor care ati aprins o lumanare si ati adus o floare, tuturor celor care ati varsat o lacrima si celor care v-ati indreptat cu gandul catre familia noastra, va trimit recunostinta.
Ne-ati insotit, pe surorile mele si pe mine, in aceasta calatorie a durerii. Si ne-ati ajutat sa fim mai puternice.
Funeraliile reginei Ana au pus impreuna, sub semnul Coroanei, Romania si Republica Moldova, Biserica Ortodoxa si cea Catolica, sufletele si nazuintele romanilor din intreaga lume. Cu totii am fost, in aceste zile, in comuniune, mandri, indurerati si inaltati spiritual.
Cu ani in urma, tatal meu spunea ca cea mai frumoasa coroana regala este increderea si dragostea romanilor.
Regina Ana a fost un exemplu de devotament fata de Rege si Natiune. Iubirea, respectul si admiratia cu care romanii au condus-o pe ultimul drum ne dau sporita speranta pentru viitor. Principesa Mostenitoare Custodele Coroanei romane.

„Cum poţi purta potrivit conştiinţei un război izvorât din lăcomia de a-ţi spori teritoriul, în care se comit atâtea omoruri, atâtea jafuri, atâtea violuri asupra femeilor, atâtea incendieri de case şi biserici şi nenumărate alte rele? Şi cu toate astea, cineva care în senat ar invoca doar acest motiv împotriva iniţierii unui război cu sorţi de izbândă şi folositor ar fi refuzat de toţi. Aş spune şi mai mult: voi cum aţi putea accepta, potrivit conştiinţei, un război pentru a apăra pământurile care vă aparţin? Ba chiar dacă nimeni nu porneşte la război împotriva voastră şi nimeni nu vă cere să purtaţi război, cum altfel aţi putea voi să vă păstraţi teritoriile stăpânite, în care, dacă vă gândiţi bine, poate că nimic nu e al vostru, pentru că voi aţi ocupat tot sau măcar cea mai mare parte cu armele sau cumpărându-l de la cine nu avea nici un drept asupra lui? La fel se întâmplă cu toţi ceilalţi, pentru că, dacă te gândeşti bine la originea lor, toate statele sunt obţinute prin violenţă şi, în afară de republici, chiar înlăuntrul lor nu există putere care să fie legitimă, şi încă mai puţin e aceea a împăratului, care are atâta autoritate, încât justifică violenţa celorlalţi; de la această regulă nu-i exclud pe preoţi, a căror violenţă este dublă, deoarece ca să ne ţină înrobiţi folosesc atât armele spirituale, cât şi pe cele lumeşti.“ (Francesco GUICCIARDINI)

Pe parcursul celor trei mii de kilometri de la izvoare pina la varsare, Dunarea trece pe teritoriul a zece state, cu limbi si obiceiuri din cele mai diverse. Andrei Sarii spune povestea fascinanta a acestui fluviu, imbinind analiza proceselor politice si a evenimentelor istorice petrecute pe malurile lui cu note biografice, scene din viata de zi cu zi a popoarelor dunarene, impresii personale din calatoriile sale de-a lungul Dunarii, inclusiv un capitol extins despre Romania. Cum a construit arhitectul roman Apollodor celebrul sau pod? Cum au aparut pe malurile Dunarii un lagar de exterminare nazist si un oras metalurgic stalinist? Ce efecte a avut constructia impozantelor Porti de Fier? La aceste intrebari si la multe altele raspunde Andrei Sarii in cartea sa, in care regii si episcopii medievali, filosofii si generalii din secolele trecute se intilnesc cu contemporanii nostri: politicieni, istorici, arheologi, ecologisti, artisti sau pescari ce traiesc pe malurile marelui fluviu. 

Din cuprins: 
Drumul fluviului. De la Padurea Neagra la Marea Neagra • Danubius. Frontiera romana • Donau. Apa sfinta • Dānuvius. Oglinda Austriei • Procesul fluviului • Dunaj. Fiica Gloriei • Duna. Cintecul nomadului • Tuna. Granita uitata • Sensurile fluviului • Dunav. Eterna batalie • Дунаи. Malurile rusesti • Dunav. Calaretii traci • Dunarea. La hotarul de rasarit • Ἴστρος. Capatul fluviului

 Editura Corint publica o noua carte a scriitorului Vladimir Fedorovski, "In slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei". Vladimir Fedorovski este cel mai editat scriitor de origine rusa din Franta si autorul mai multor bestselleruri internationale, printre care "Le Roman des Tsars" (2013), "Le Roman de la Perestroika" (2013), "La Magie de Moscou" (2014), "La Volupté des Neiges" in 2015 si "Secolul rosu", aparut in 2016 la Editura Corint. Autorul a fost recompensat cu numeroase premii, printre care, in 2012, „Grand prix Palatine du roman historique” pentru Le Roman de Raspoutine (2011).

     Fragment din volum:

 Andrew Baruch Wachtel a realizat o istorie atragatoare a unei zone controversate din Europa.

     Fragment din volum:

Este poporul nostru atit de maret cum cred unii dintre noi sau e un ghinionist al istoriei, cum sustin altii? De ce romanii nu au reusit sa progreseze mai repede dupa 1989? De ce nu se inteleg cu maghiarii? Incotro se indreapta satul romanesc? Dar invatamintul? De la fotbal si complicata problema a nationalismului pina la frauda electorala in varianta autohtona si terorismul islamist, Sorin Mitu ofera o perspectiva inedita, nu de putine ori plina de umor, asupra istoriei, societatii, culturii si politicii romanesti. Concluzia? Mostenirea trecutului nu este intotdeauna pe placul nostru si uneori ne este destul de greu sa invatam din lectiile istoriei, dar putem fi optimisti: daca acum un secol ne aflam la portile Orientului, acum am intrat in Occident, cu toate beneficiile care decurg de aici. 

Din cuprins: 
Romanii si maghiarii: un cuplu de cosmar? • Propaganda ruseasca la romani: de la Dimitrie Cantemir la Ion Iliescu • Terorismul islamist, legislatia „Big Brother” si negativismul romanesc • Familia romaneasca, intre Nunta Zamfirei si Leana & Costel • Istoria, genealogia si geopolitica lui Mos Craciun • Scoala romaneasca si reformele ei minunate • De zece ani in Europa: incredibila istorie a Remainiei • Alegerile si democratia: un mit enervant al vremurilor noastre? • Modele ale nationalismului romanesc: de la nationalismul pinguin la nationalismul zombie

Naţiune, naţionalism, stat naţional: cuvinte atât de des pronunţate şi cu o puternică încărcătură simbolică şi emoţională. Dar ce înseamnă ele de fapt? Reflectă o realitate obiectivă, sau sunt mai curând expresia unei mitologii materializate? Definesc permanenţe, sau doar o fază istorică recentă pe cale de a se încheia? Lucian Boia îşi propune să răspundă la aceste întrebări în spiritul propriului său sistem de interpretare: o istorie în care imaginarul conduce jocul. Prilej de meditaţie asupra ultimelor două secole, marcate de o adevărată religie a naţiunii, dar şi prilej de bilanţ, acum, la începutul mileniului trei.

Lipsa cărţilor de istorie adevărată a României, mai exact a cărţilor în care adevărul istoric să nu fi fost ocolit sau distorsionat pentru a se conforma ideologiei comuniste, a făcut ca substanţialul volum al lui Keith Hitchins despre afirmarea naţiunii române moderne să fie foarte bine primit de publicul românesc încă din 1997, cînd a apărut prima ediţie în limba română. De atunci, România. 1866–1947 a devenit o lucrare clasică. Studiul lui Keith Hitchins le oferă românilor o perspectivă exterioară în sensul bun al cuvîntului – adică nepărtinitoare, realistă şi integrativă – asupra istoriei lor naţionale. În ochii specialistului american, constituirea României moderne este un proces clasic, urmînd îndeaproape etapele de formare ale tuturor celorlalte state naţionale din Europa.

Hitchins prezintă cronologic acest proces, prin evenimentele sale politice capitale: Independenţa, domnia regelui Carol, Primul Război Mondial, România Mare, al Doilea Război Mondial. Tendinţele generale în evoluţia economică şi socială, ca şi modificările percepţiei de sine a românilor sunt analizate în afara strictelor departajări cronologice de mai sus. Ultimul capitol al cărţii tratează scurta perioadă august 1944–1947, în care, sub puterea comunistă, statul român modern a fost pur şi simplu dezintegrat.