Istorie & Politologie

In istoria românească, Decebal, regele erou, întruchipează înainte de toate marile calități morale ale poporului getodac: setea de libertate și vitejia, demnitatea și dragostea pentru pământul patriei. Domnia lui reprezintă momentul de apogeu al istoriei Daciei preromane.

Alexandru are un vis. Vrea sa stapaneasca intreaga lume. Aflat in fruntea unei armate uriase, porneste din Europa sa cucereasca Asia. Si nimic – nici armatele de rebeli, fluviile imense sau chiar turmele de elefanti – nu-l poate opri.
Alexandru cel Mare face parte din seria "Istoria pe intelesul copiilor", care combina povestile captivante cu texte usor de citit. Seria a fost creata cu ajutorul lui Alison Kelly, lector la Universitatea Roehampton.

 Colectia Corint Istorie continua seria de volume construite in jurul gruparii teroriste ISIS, cu noul volum ISIS – Negustorii de oameni. Refugiati, rapiri si afaceri de miliarde de Loretta Napoleoni.

 Colectia Istorie cu blazon va aduce o noua scriere care reuneste povestile de odinioara ale meleagurilor moldovenesti.

 Colectia Istorie cu blazon isi continua eforturile de recreere a povestii elitelor de odinioara prin volumul Un cantec de lebada. Vlastare boieresti in Primul Razboi Mondial de Filip-Lucian Iorga.

Textul prezentului volum este un fel de "jurnal de font". o relatare, din perspectiva unui observator-participant, asupra procesului de dezbatere a planului-cadru pentru invatamantul gimnazial, desfasurat in 2016. (Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea)

„Din spectacolul acelei mizerii şi al instinctivei solidarităţi dintre acei amărâți a ţâşnit brusc în mine o profundă simpatie pentru poporul român, pe care am păstrat-o neștirbită de atunci.“ (Marcel FONTAINE)

„Un om complex, un jurnal complex, dar o iubire simplã faţă de România.“ (Alain LEGOUX)

„La două săptămâni după dezastrul de la Turtucaia, autoritățile române au făcut primele demersuri pentru trimiterea în țară a unei misiuni militare de către guvernul francez; în fruntea Misiunii a fost desemnat generalul Berthelot. Cu ajutorul câtorva sute de ofițeri, subofițeri și soldați specialiști francezi, de la aviatori și medici până la mitraliori și artileriști, o armatã distrusã se va transforma într-o forță capabilă să obțină singura victorie a Antantei împotriva Puterilor Centrale din anul 1917.
Printre cei care au contribuit la miraculoasa renaștere a armatei române se află și căpitanul Marcel Fontaine. Pe frontul românesc, dezvoltă o anume afinitate – care-și va pune amprenta pe destinul său ulterior – pentru camarazii alături de care trebuie să lupte, precum și pentru țăranii alături de care viețuiește. Este martorul mizeriei în care se zbat cei refugiați într-o Moldovă suprapopulată și înfometată, plină de trupe rusești. Depune mari eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor igienice, dar se lovește de o teribilă inerție. Și atunci își dă seama că nu poate avea autoritate asupra subordonaţilor decât fiindu-le el însuși un model.
Nici o fărâmă de fals eroism în însemnările de război ale ofițerului francez. Ne aflăm în fața unui jurnal al lungii și chinuitoarei așteptări, al monotoniei și al automatismelor dezvoltate în spatele frontului, dar și al ororilor războiului cărora le cad victime oameni cu chipuri și nume. Este o realitate pe care manualele noastre, în goana lor după eroi, au preferat s-o ignore. Din nefericire.“ (Daniel CAIN)

Fotografia de pe copertă: Pe front, la Mărășești (din arhiva autorului).

Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XVI-lea.
Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentru români, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iată o situaţie fără ieşire.

Un călător englez de pe la 1870 pune politețea bucureșteanului din lumea bună pe seama duelului, „o practică la care aristocraţia română se dedă adesea“, și explică apoi: „A călca, din greşeală, pe o rochie de bal înseamnă a-ţi pune viaţa în primejdie. Dacă ai ghinionul să-ţi laşi partenera să cadă, este recomandabil să-ţi faci testamentul, cu excepţia cazului în care eşti un trăgător de elită“. Astăzi însă, duelul ne pare un fenomen exotic în spațiul românesc. Tipul cavalerului brăzdat de cicatrici lipsește din lumea lui Caragiale, unde „onoarea de familist“ se apără cu bastonul, cu o pereche de palme sau cu o lovitură de picior bine plasată. Cartea de față își propune să corecteze această imagine, recuperând o istorie bogată și plină de semnificații, care până acum a fost pur și simplu ignorată.
Bazându-se pe cercetarea a peste 1.200 de afaceri de onoare, de la 1821 până spre 1940, afaceri încheiate cu sute de dueluri, cartea examinează unul dintre resorturile importante ale mecanismului social: onoarea este o adevărată obsesie, care guvernează comportamentele și atitudinile. Aflăm astfel că multe personalități ale timpului aud șuieratul glonțului, iau lecții de scrimă ori participă în calitate de martori la tranșarea unui diferend, fie în cercul strâmt și exigent al înaltei societăți, fie în cercul mult mai larg al aspiranților la consacrarea socială.
Provocarea la duel nu este un simplu accident biografic ori consecința unei furii de moment. Punctul de onoare — ne lămurește un martor al epocii — este produsul unei sensibilități rafinate prin educație și prin conviețuirea într-un mediu care pune preș pe cinste, pe curaj și pe eleganța morală. Adepţii duelului nu se percep pe ei înșiși drept oameni violenţi; dimpotrivă, în ochii lor acest ritual este un instrument de civilizare, care presupune stima reciprocă, rigoarea unei etichete și respectarea demnității umane.

„Incursiunile lui Vasile Parvan in protoistoria Daciei (mileniul I i de Christos) - desi au fost in parte corijate de descoperirile arheologice de dupa 1926 - au ramas puncte de pornire in recuperarea stiintifica a acestei perioade.

Volumul de fata reuneste, pentru prima data la un loc, texte aparute in romana sau in alte limbi, asupra trecutului nostru, complementare Geticii, gratie carora viziunea savantului despre daci se intregeste admirabil.

Senzational e studiul Dacii la Troia (care da titlul volumului), in virtutea caruia - impinsa de cimmerieni, care, la randul lor, erau alungati de sciti - o ramura a dacilor ar fi ajuns in Asia Mica si ar fi refondat Troia VII, pe ruinele Troiei homerice, pe care au stapanit-o timp de trei secole.

In felul acesta, istoria locala a dacilor patrunde spectaculos in istoria universala.“ - I.Oprisan

... Lucrarea apare cu prilejul implinirii a 1910 ani de la capturarea tezaurelor regale dacice de catre romani si a 100 de la ducerea in gura lupului, la Moscova, de catre Guvernul Romaniei a marelui tezaur al Bancii Nationale a Romaniei (primul transport) ...

„Cred că sunt greu de imaginat două viziuni mai diferite decât aceea susţinută de ideologul eurasiatist cu înclinaţii naţional-bolşevice Aleksandr Dughin şi cea universalistă, de inspiraţie iudeo-creştină, a filozofului brazilian Olavo de Carvalho. Este exact ceea ce face din această carte un document intelectual fascinant, o invitaţie la reflecţii informate şi responsabile despre culturi, civilizaţii, revoluţii şi imperii în lumea de azi şi, mai ales, în aceea de mâine.“ (Vladimir TISMĂNEANU)

Habsburgi, Windsori, Romanovi, Hohenzollerni, familii regale ale Belgiei, Olandei, Italiei, Iugoslaviei, Bulgariei, Romaniei sau Greciei – monarhiile europene s-au aflat in inima celor doua Razboaie Mondiale.

Intr-o incursiune istorica fascinanta, punctata de portrete, anecdote, momente-cheie, intalniri decisive, jocuri de aliante, Jean des Cars ne introduce in culisele curtilor europene prinse in vartejul celor doua conflagratii care au zguduit secolul al XX-lea.

„Jean des Cars, eminent specialist al marilor dinastii europene, realizeaza – tara dupa tara, deceniu dupa deceniu – un expozeu al faptelor istorice marcante, construind o lucrare plina de vivacitate si bine documentata, o lectura cu atat mai captivanta, cu cat cele aproape 170 de subcapitole care o compun istorisesc, fiecare in parte, o adevarata poveste.“ - Le Figaro Magazine

„Una dintre cele mai bune carti ale autorului si un succes de librarie: urmarim pe parcursul acestor conflicte comportamentele monarhilor, majoritatea inruditi intre ei. Un secol de istorie a marilor familii, a destinelor europene, iar pentru Europa de Est, o memorie regasita.“ - Valeurs Actuelles

In vara lui 1914, Europa este majoritar monarhica: din douazeci si doua de state, nouasprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Astazi, nu au mai ramas decat zece. Primul Razboi Mondial provoaca prabusirea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulbera patru regate (Italia, Iugoslavia, Romania, Bulgaria).

Cine erau acesti suverani? Dar femeile care le impartaseau destinul?

De la ambitie la orbire, de la curaj la slabiciune, de la gelozie la abnegatie, care au fost triumfurile si esecurile lor? Cum si-au trait gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu aparitia totalitarismelor? Erau constienti de consecintele gesturilor lor? Sau au fost incapabili sa stopeze avansul nationalismelor? Care au fost vietile lor personale, iubirile si pasiunile secrete? Acesti monarhi, care se vor alia, se vor infrunta si uneori trada, sunt toti inruditi, uniti prin legaturi de sange si matrimoniale. Astfel, „razboiul regilor“ va fi o incredibila reglare de conturi familiala – la scara continentala, apoi mondiala.

Nascut la Paris in 1943, Jean des Cars (pe numele intreg, Jean Marie de Pérusse des Cars) este un scriitor si jurnalist francez, colaborator la Paris Match, Figaro Magazine si Jours de France. Istoric reputat si autor prolific, el si-a creat un nume ca pasionat cronicar al marilor case dinastice europene si al destinelor celor mai ilustri reprezentanti ai acestora. Printre lucrarile sale cele mai cunoscute, multe dintre ele traduse in numeroase limbi, se numara Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor, Saga dinastiei Romanov, Saga reginelor, Saga favoritelor, dar si biografiile dedicate unor personalitati istorice celebre, precum Ludovic al II-lea al Bavariei, imparateasa Elisabeta a Austriei, printul mostenitor Rudolf al Austriei, imparateasa Eugenia a Frantei si multe altele.

Sceptrul si sangele este cea mai recenta carte a sa.

„Împărţim istoria în bucăţi, pe tranşe cronologice, domenii, probleme, structuri, în timp ce Istoria adevărată le cuprinde pe toate de-a valma. Punem în istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca şi când asemenea împărţiri chiar ar exista. La fel, identificăm o istorie economică, socială, culturală, politică şi aşa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confecţionat şi pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt în parte e construit sau reconstruit, extras din încurcata ţesătură a Istoriei şi învestit astfel cu o existenţă de sine stătătoare.
Nu e de negat câtuşi de puţin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cât de cât inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit «tipuri ideale», nici adevărate, nici neadevărate; precum pipa lui Magritte. Totul e să nu uităm că această vastă reamenajare e opera noastră, să nu pretindem că aşa ar fi pur şi simplu Istoria.
Nu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentică e un amalgam nediferenţiat în neîncetată fierbere. Operaţia de «disciplinare» şi «sistematizare» ne aparţine. Istoricul e un neobosit făuritor de coerenţă. Sub bagheta lui, totul ajunge să se lege, toate se explică, iar trecutul se încarcă cu semnificaţii.“ (Lucian BOIA)

„Civilizaţia europeană e în curs de restructurare radicală nu în urma vreunei invazii, ci a accelerării istoriei, cu schimbările inevitabile de paradigmă. Se schimbă totul – şi repede: condiţiile de trai, reperele culturale, mentalităţile, comportamentele… Aceasta e principala provocare a anilor ce vor veni. Sunt toate indiciile că ne vom instala durabil într-o istorie fluidă, extrem de schimbătoare, cu totul alta decât lumea, nu imobilă, dar cu evoluţii lente şi aproape imperceptibile la scara unei vieţi umane, pe care au cunoscut-o înaintaşii noştri. E, aşadar, cu totul altă poveste decât „sfârşitul Antichităţii“: povestea, care abia începe a fi scrisă, a unui viitor cu totul diferit decât trecutul. Să ne ţinem bine, e ameţitor!“ (Lucian BOIA)

Ilustrația copertei: René Magritte, La Trahison des images (1929)

Colecția Corint Istorie vă prezintă un nou volum dedicat biografiei uneia dintre femeile puternice ale istoriei lumii, un suveran care a reinventat conceptul de regalitate: "Regina Victoria. Secretele unei epoci" de Matthew Dennison.

Regina Victoria a fost o suverană a contradicțiilor. Un amalgam de sentimentalism și emfază, teamă de intelectualism și interes pentru noile tehnologii, romantism și modestie. Caracterul acestei regine ilustrează perfect atmosfera unei epoci căreia i-a dat numele. A fost pasionată de fotografie, de călătorii cu trenul și de artă modernă. Este cea care a reinventat instituția monarhică.

Viu, spiritual și accesibil, volumul "Regina Victoria. Secretele unei epoci" reprezintă o evaluare obiectivă a caracterului capricios și a impactuluipersonalității suveranei engleze, fiind scris cu multă ironie, talentși acribie.

Această carte a apărut cu sprijinul "Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc". Conținutul volumului nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a Institutului.

Colecția Corint Istorie vă aduce continuarea volumului "Destin în bătaia vântului", jurnalul detenției Evgheniei Ghinzburg.

După mărturiile cutremurătoare din "Destin în bătaia vântului" (despre calvarul său până a ajuns în iadul numit Kolîma), în a doua parte a jurnalului său, Evghenia Ghinzburg descrie viața în Gulag, eliberarea sa după ispășirea pedepsei, domiciliul forțat în Magadan până în momentul reabilitării oficiale din 1957. Cu o voință teribilă și încrederea că adevărul va triumfa, autoarea a avut puterea să reziste până la capătul drumului, ieșind din anii de teroare mai puternică, descătușată și dornică de viață, mai sensibilă și continuând să iubească poezia, cea care i-a adus alinare în momentele de cumpănă.

„Povestea Evgheniei Ghinzburg este un exemplu incredibil de rezistență umană și perseverentă, dezvăluind crudul și cumplitul regim politic al vremii. Paginile ei constituie o adevărată provocare – oferă o nouă viziune asupra vieții, o perspectivă la care cei mai mulți dintre noi nu ne-am gândit vreodată și care ne va face să apreciem libertatea pe care o consideram un drept de la sine înțeles.”  ESTHER HARPER, Central and Eastern European London Review

„Nu e puțin lucru să povestești fără ură și încrâncenare episoade atât de dramatice, dar este o calitate comună a tuturor cărților valoroase despre suferință. De altfel, faptele vorbesc de la sine și trezesc empatia în cititor, fără să fie necesare epitetele bombastice.” ALIN MUREȘAN

Cum a putut deveni un obscur caporal corscian, Napoleon I, imparat al Frantei intre 1804 si 1815?

Mai intai general, apoi consul si imparat, acest tanar ambitios al Vechiului Regim ridicat de Republica a fost un reformator nerabdator, fondator al statului modern si, in acelasi timp, un geniu militar care a dominat, o perioada, monarhiile europene.

Actiunea cartii se petrece in perioada 1739-1799, abordand ascensiunea tanarului general Bonaparte si a primilor sai camarazi militari, de la batalia din Toulon la campania din Egipt, incheindu-se cu intoarcerea acasa.

 De la revolutia bolsevica la razboiul rece, de la “perestroika” la conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a cunoscut in sec. XX evenimente decisive, cu repercusiuni geopolitice majore. In ce fel am putea judeca oare acesti ani cruciali care au determinat una dintre cele mai mari schimbari din istorie? Pentru a scoate in evidenta trecutul si a decripta obstacolele pe care Federatia Rusa le are de infruntat, doi oameni, ambii intens marcati de “secolul rosu”, isi impartasesc experienta si analizeaza fenomenul. Diplomatul rus Vladimir Fédorovski a cunoscut sistemul totalitar din interior si a participat la distrugerea sa. Intelectualul francez Alexandre Adler, sedus initial de comunism, a sfarsit prin a-si pierde iluziile din tinerete.

În Dicţionar temele sunt grupate în 514 articole, ordonate alfabetic, aşa încât fiecare poate repede găsi ce-l interesează, concepte, etape, evenimente politice, militare sau diplomatice, personalităţi... de dată recentă sau mai îndepărtată în timp. Preocuparea evidentă a autorilor pentru o documentare şi o interpretare echilibrată, cu indicarea, când este cazul, a interpretărilor diferite, captarea esenţialului în formulări sintetice, în cuvinte bine măsurate, dar cu evitarea stereotipurilor, permit furnizarea unui volum apreciabil de informaţie. Un bogat sistem de trimiteri facilitează cititorului accesul firesc la o cunoaştere suplimentară, la inserarea datelor în contexte mai largi sau, invers, la concretizarea unor informaţii de ordin mai general. Cititorul are sentimentul lucrului bine făcut. (Acad. Dinu C. Giurescu).

Das vorliegende Buch ist ein Versuch, die Geschichte Rumaniens objektiv zu betrachten, was heutzutage durchaus notig ist. Sein Verfasser hat sich oftmals in die Lage eines europaischen Burgers mit durchschnittlicher Allgemeinbildung gestellt, der mehr Information uber eines der Lander seines Kontinents erfahren will. Deshalb wird auch immer wieder Bezug auf die europaischen Zustande einer gegebenen Epoche genommen, Zustande, die sich in der rumanischen Geschichte widerspiegeln. Somit wird die Wichtigkeit der einheimischen Fakten keineswegs verringert, sie werden bloB in einen erweiterten Kontext eingegliedert.

10 historische Karten, 60 Portrats von Personlichkeiten der rumanischen, Geschichte und Kultur, 111 farbige Abbildungen, ein umfassendes Literaturverzeichnis (uber 600 Titeln die hauptsachlich ab 1995 erschienen sind).

Filosofie politică. „Despre guvernarea reprezentativă” este o carte plină de surprize și sugestii despre bunele practici ale guvernării, care nu trebuie să lipsească din bibliotecile celor preocupați de zona politicii. 

Volumul de față a văzut prima dată lumina tiparului în 1861 și reunește principiile la care a lucrat filosoful britanic John Stuart Mill în cea mai mare parte a vieții sale. Această lucrare publicată la mijlocul secolului al XIX-lea își păstrează prospețimea și relevanța până astăzi, când suntem tot mai aproape de a încheia a doua decadă a secolului XXI. În primul rând, pentru că imaginează până în cele mai mici detalii acel model politic pe care îl numim „democrația reprezentativă”. Winston Churchill spunea despre acesta că „este prost, dar e cel mai bun dintre cele pe care le-a inventat omenirea”. John Stuart Mill îi descrie organizarea, detaliază rolul instituțiilor, felul în care sunt aleși sau numiți demnitarii și explică atribuțiile fiecăruia. Pune în evidență atu-urile, dar și vulnerabilitățile guvernării reprezentative, comparând-o cu alte sisteme politice din vremea sa. În final, ajunge la o concluzie foarte asemănătoare cu cea a premierului britanic din secolul următor. 

Colecția IN NUCE reunește fragmente „veşnic verzi” din cultura omenirii, împletind discursuri din artă, literatură, științe sociale și religie. Dincolo de renumele autorilor și de valoarea titlurilor pentru fiecare domeniu în parte, acestea sunt pilde ale înțelepciunii universale din toate vremurile.

„Necuratul”, apărut la Editura ALL în traducerea Antoanetei Olteanu, este cel mai controversat roman din întreaga activitate literară a lui Valentin Pikul, unul dintre cei mai populari scriitori ruși din toate timpurile. Cărțile lui s-au vândut în peste 500 de milioane de exemplare.
 
Grigori Rasputin a făcut obiectul a numeroase legende, însă puțini cunosc povestea ascensiunii sale dintr-un sătuc siberian la curtea imperială. În viziunea lui Pikul, el este Necuratul. Cu o ironie mușcătoare și un umor savuros, autorul satirizează mecanismele puterii și influența nefastă pe care Rasputin a exercitat-o asupra familiei imperiale și a întregii elite din Sankt-Petersburg. Mai mult decât atât, Pikul reconstituie, pe baza a sute de surse documentare, viața spectaculoasă a Romanovilor și evenimentele premergătoare Revoluției Ruse din 1917. Afacerile politice, economice și sociale din ultimele decenii ale Rusiei imperiale contribuie la acest tablou incitant. 
 
Proiect întins de-a lungul a aproximativ zece ani, „Necuratul” este un roman istoric special. În stilul său neobișnuit, plin de umor, Valentin Pikul a realizat o ficționalizare de excepție a biografiei lui Grigori Rasputin și o frescă unică a ultimelor decenii din istoria Imperiului Țarist. Discursul său literar este presărat cu șarje eseistice și citate din izvoare istorice. Contestat de criticii sovietici, care l-au acuzat adeseori de falsificarea adevărului istoric, Pikul a fost adorat de cititorii imuni la direcția literară oficială, care au găsit în opera sa personaje și idei inoportune în realismul socialist. 

„Pikul este regele neîntrecut al bestsellerului istoric.“ - James Von Geldern

„Cel mai scandalos roman al lui Pikul.“ - Richard Stites

„A fost vreodata istoria atit de savuroasa? Bill Bryson este un adevarat maestru al naratiunii.” (Daily Mail)

In vara anului 1927, America avea o bursa prospera, un presedinte care lucra doar patru ore pe zi (si dormea cam tot restul timpului), un sculptor pe jumatate nebun ce planuia sa ciopleasca patru capete gigantice in stinca inaccesibilului munte Rushmore, o revarsare devastatoare a apelor fluviului Mississippi si un tinar aviator necunoscut pe nume Charles Lindbergh, care urma sa devina cel mai celebru om din lume. A fost vara cind a aparut filmul sonor, s-a inventat televiziunea, teroarea lui Al Capone a ajuns la apogeu si s-a luat decizia nechibzuita care a dus la Marea Depresiune. Cu umorul sau inconfundabil, Bill Bryson readuce la viata vara aceea uitata, in care America s-a maturizat, a pasit in centrul scenei si a schimbat lumea pentru totdeauna. 

„Mai multi autori au scris despre evenimentele din 1927, insa doar Bryson a adunat laolalta toate piesele colorate ale acelui anotimp fericit.” (The Boston Globe)

„Bryson a inventat ceea ce ar putea deveni un nou gen de non-fictiune: o scurta istorie a unei epoci spusa prin biografia unei veri. O carte din care poti invata multe lectii.” (The Times)

Dincolo de aspirația de a contribui la literatura de specialitate, această carte poartă în filigran un țel mult mai „apăsător“ — acela de a răspunde unei întrebări istovitoare conceptual și greu de epuizat în plan narativ, și anume: Pentru a nu mai greși în continuare, unde s-a greșit în parcursul democratic al României ultimilor 25 de ani? Este vorba, așadar, nu atât de un demers restaurator, cât de unul care își asumă o finalitate și o opțiune transfiguratoare: această carte privește „înapoi“ (spre anii 1990–2008; 2008–2014) mai ales în vederea decelării unui „înainte“. Sebastian Burduja

Sebastian I. Burduja este reprezentantul unei generații care nu mai este interesată de trecut decât în măsura în care acest trecut poate explica bunele și relele de după 1989. Orizontul său teoretic și civic este modelat, în chip ireversibil și bun, de studiile făcute într-o mare universitate a lumii. Acuitatea sa analitică este validată de articolele publicate în diverse reviste de specialitate. Experiența sa practică este confirmată de activitatea depusă în instituții financiare internaționale unde lucrează ca specialist în probleme de dezvoltare economică și 
politică a țărilor din Europa de Est și din Asia Centrală. Vocația sa este anunțată de faptul că a fondat și a condus organizații ale tinerilor intelectuali care doresc o schimbare în bine a României.

Prin faptul că arată cât de tenace poate fi cultura unei corupții adânc înrădăcinate, Între speranță și deziluzie poate fi mai degrabă o lectură descurajantă. Dar, prin faptul că demonstrează că instituțiile anticorupție pot reuși să controleze fenomenul corupției dacă li se oferă autonomia și resursele necesare și prin faptul că identifică modalități prin care actorii externi și forțele inovatoare din societatea civilă și din mediul de afaceri pot monitoriza performanța guvernamentală, pot reforma instituții și pot lupta împotriva corupției, această lucrare este profund constructivă și dătătoare de speranță. Larry Diamond

O carte extrem de necesară, cu totul remarcabilă prin claritate conceptuală, rigoare metodologică, perspectiva istorică bine conturată și, ceea ce mi se pare esențial, inteligența morală. Este, după știința mea, cea mai pătrunzătoare și coerentă discuție a factorilor endogeni și exogeni care au influențat și vor continua să influențeze variațiile corupției în România. O recomand cât pot de călduros politicienilor, jurnaliștilor, oamenilor legii, studenților și profesorilor. Eu unul am ieșit îmbogățit citind această carte. Vladimir Tismăneanu

Sebastian Burduja este mesagerul autorizat, oricât de necunoscut încă, al unei lumi noi, crescută pe vechile dureri ale catastrofelor tranziției românești, pe care le scanează, de aproape, de departe, le demontează și le respinge, ca să nu se mai repete. Cartea sa va fi percepută, sunt sigur, ca mesajul ultimativ aruncat în sticla unui gest de despărțire revoltată, dar, implicit, și de regăsire dorită, departe, în marea neagră a crizelor de creștere ale României democrate. Emil Hurezeanu

Sebastian Ioan Burduja (n. 1985) este licențiat în științe politice al Universității Stanford și absolvent al programului de dublu masterat în politici publice și administrarea afacerilor al Universității Harvard. În prezent este doctorand în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. A publicat articole pe tema democrației și a luptei împotriva corupției din România în jurnale de specialitate din Statele Unite și a colaborat cu reputați analiști politici, precum Larry Diamond și David Gergen. Lucrează ca specialist în cadrul unei instituții financiare internaționale cu sediul la Washington, D.C., concentrându-se pe dezvoltarea economică și politică a țărilor din Europa și Asia Centrală. A efectuat stagii de pregătire la Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa, compania de consultanță McKinsey & Co. și National Endowment for Democracy. Este cofondator al Fundației CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studenților și Absolvenților Români) și președinte fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS). Este fondator și președinte al Platformei Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT).

Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.

Colecția Istorie cu blazon vă oferă o carte eveniment, sinteza atent documentată a informațiilor despre formarea Regelui Mihai și despre specificul Clasei Palatine, o metodă de educare cu adevărat originală menită să familiarizeze viitorul suveran al țării cu tânăra elită a tuturor categoriilor sociale și a tuturor provinciilor istorice românești.

„Ca nepot al lui Duiliu Zamfirescu, fac parte dintr-o familie care a profesat scrisul și diplomația, cum au făcut bunicul, tatăl, sora și fratele meu. Ca și Regele, și eu am fost pasionat de motoare. I-am fost Măriei Sale coleg, prieten și partener în hobby-ul cu mașinile. Regele Mihai a primit, în liceu, o educație foarte bună și, prin călătoriile din țară, pe care le-am făcut împreună, a ajuns să cunoască România mai bine decât oricine. Dacă îl cunoști, cu bunele și relele lui, constați cum calitățile sale sunt mult mai numeroase decât defectele. Noblesse oblige!”   LASCĂR ZAMFIRESCU, fost elev în Clasa Palatină

„Majestatea Sa Regele Mihai ne poate servi oricând drept model de bună-creştere, de eleganţă şi de înţelepciune, de tărie în credinţă şi de loialitate faţă de cei pe care s-a născut să-i conducă şi să-i slujească. Regele nostru este şi rezultatul unei formule originale de educaţie, a cărei poveste o veţi citi în continuare. Toţi Regii şi toate Reginele României au avut parte de o educaţie aleasă, dar în cazul Regelui Mihai metoda s-a aflat la intersecţia educaţiei primite în particular cu aceea oferită de şcolile publice. Principele Moştenitor Mihai a avut, astfel, posibilitatea de a primi o educaţie de o calitate specială, dar şi de a intra în contact cu ţara şi cu oamenii ei.” FILIP-LUCIAN IORGA

Colecția Corint Istorie vă aduce un nou volum construit în jurul motivelor care atrag fascinația tinerilor adepți ai organizației ISIS. Cartea ISIS. Jocul morții de Mark Bourrie este o lectură pentru cititorii adulți.

"ISIS − Jocul morții" analizează fascinația exercitată de mișcarea islamistă radicală – convingerile sale religioase, propaganda sofisticată, rețelele de socializare –, oferind răspunsuri unor întrebări dificile: de ce ar alege tinerii să lupte în războaiele altora, alături de oameni atât de sângeroși și de cruzi precum cei din ISIS? Cum de a devenit Statul Islamic atât de eficient în ademenirea luptătorilor străini? Oferă ISIS răspunsuri tinerilor frământați de probleme? Constituie delictele acestui stat – sclavia, crima, violul, represiunea și distrugerea siturilor arheologice – o atracție atât de mare? Ce facem cu cei care se întorc acasă, dupa ce au luptat alături de ISIS?

„Autorul excelează atunci când insistă asupra metodelor de îndoctrinare folosite de ISIS. Mark Bourrie cercetează modul în care violența conduce la «jurăminte de cruzime», prin separarea celor înregimentați în grupările islamiste (îndeosebi a celor din Occident) de țările de origine, de familii și de propriul trecut. Volumul avertizează asupra vieților pierdute și a costurilor tragice generate de radicalizarea unor tineri nerăbdători să adopte ideologia Statului Islamic.” PUBLISHERS WEEKLY

„Bourrie se dovedește un autor curios, eclectic și curajos, care nu se ferește să abordeze chestiuni delicate precum propaganda, war porn și globalizarea. Sinteza sa despre istoria valurilor succesive de violență urbană, care au afectat America de Nord și Europa în ultimii 150 de ani, sugerează ideea că trăim vremuri fără precedent.” www.quillandquire.com

  ”Liniste: vorbeste Trump” este o colectie impartiala a celor mai importante declaratii, relatari, fragmente de interviuri sau opinii ale lui Donald Trump. Arogant, tupeist, franc si cu un aer mereu invingator, Trump este un fenomen american. Remarcandu-se inca de la debutul in afaceri ca un lider controversat in arta negocierilor, el este in prezent o figura politica importanta, care continua sa tina prima pagina a ziarelor din intreaga lume.

De mai bine de douazeci de ani, istorici de toate varstele si coloraturile sunt dominati de obsesia comportamentului public al intelectualilor romani in secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la inaltimea prezidiului unui complet de judecata morala, adesea fara a se putea administra toate probele unui dosar incalcit, dar si fara intelegerea deplina a naturii umane.

„Solida, foarte bine informata, cartea lui Alex Drace-Francis nu se limiteaza la sinteza unui numar mare de date si ipoteze, ci formuleaza si intrebari importante cu privire la un trecut cultural a carui cercetare este inca marcata de stereotipuri.” (Mircea Anghelescu)