Istorie & Politologie

  ”Liniste: vorbeste Trump” este o colectie impartiala a celor mai importante declaratii, relatari, fragmente de interviuri sau opinii ale lui Donald Trump. Arogant, tupeist, franc si cu un aer mereu invingator, Trump este un fenomen american. Remarcandu-se inca de la debutul in afaceri ca un lider controversat in arta negocierilor, el este in prezent o figura politica importanta, care continua sa tina prima pagina a ziarelor din intreaga lume.

De mai bine de douazeci de ani, istorici de toate varstele si coloraturile sunt dominati de obsesia comportamentului public al intelectualilor romani in secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la inaltimea prezidiului unui complet de judecata morala, adesea fara a se putea administra toate probele unui dosar incalcit, dar si fara intelegerea deplina a naturii umane.

„Solida, foarte bine informata, cartea lui Alex Drace-Francis nu se limiteaza la sinteza unui numar mare de date si ipoteze, ci formuleaza si intrebari importante cu privire la un trecut cultural a carui cercetare este inca marcata de stereotipuri.” (Mircea Anghelescu)

În regimul comunist din România, instaurat o dată cu ocuparea țării de către armata sovietică și preluarea conducerii statului de către partidul comunist român, dirijat si controlat de către ocupant, teroarea a fost ridicată la rang de politică de stat și aplicată în regim pe două viteze: o viteză maximă, în forță și în mod continuu, cu toate instrumentele si tehnicile de tortură din arsenalul terorii, utilizată în cazul deținuților politici, și o viteză lentă, persuasivă și condusă cu tenacitate, asupra întregii populații aflate într-o libertate provizorie. Ambele metode însă au urmărit și au obținut același rezultat: subminarea potențialului biologic și dereglarea profundă a universului psihologic al ființei umane, devenită astfel, aptă pentru reeducare.

Naomi Klein a absolvit London School of Economics și semnează articole în The Nation și The Guardian. A devenit cunoscută în întreaga lume datorită lucrărilor No Logo (2000) și Doctrina șocului (2007) plasându-se în avangarda luptei împotriva globalizării corporatiste. Doctrina șocului a fost tradusă în 30 de limbi, vândută în peste un milion de exemplare și desemnată New York Times Critics’ Pick of the Year.

Tudor Greceanu (1917-1994) a fost unul dintre așii aviației române de vânătoare din cel de-al Doilea Război Mondial, având la activ peste 6.000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1.000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest, și zeci de victorii aeriene pentru care a fost răsplătit cu numeroase ordine și decorații devenind și Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Arestat de comuniști, a reușit o spectaculoasă evadare de la Aiud. Volumul spune povestea unui pilot de vânătoare care și-a începutul ascensiunea puțin înainte de debutul conflagrației, a participat la nenumărate lupte aeriene dintre care cele mai dramatice episoade s-au petrecut în timpul bătăliei de la Stalingrad, apoi a trecut prin infernul închisorilor comuniste și prin amputarea picioarelor din cauza torturilor suferite acolo, lăsând în ultimii ani ai vieții prețioase amintiri despre toate acestea. O parte dintre capitole au fost scrise de Tudor Greceanu însuși, celelalte constituindu-se din interviuri acordate de autor.

"Aș mai face o mică remarcă, cunoscând insinuările viclene care circulau sub comuniști, cum că cei „de ori­gine socială nesănătoasă” erau niște profitori și niște „învârtiți”; m-a izbit printre camarazii și comandanții lui, citați de Tudor Greceanu, marele număr de nume tocmai dintre cei „de origine socială nesănătoasă”: Cantacuzino, Ghica, Miclescu, Greceanu (Ștefan, din Muntenia, pe lângă Tudor, din Moldova), Brătianu, Romanescu, Agarici, Polizu-Micșunești și alții… E drept că Aviația era un corp de elită, dar a fost cam același lucru la Cavalerie. E un amănunt, dar nu strică să se spună". Neagu Djuvara

"Fiecăruia îi este frică de ceva. Unii sunt victimele propriului refuz al fricii, al propriului curaj, care este o veșnică luptă psihologică între ceea ce suntem și ceea ce am putea deveni sub imboldul fricii. În luptele cu rușii, unde am fost mereu în inferioritate numerică, doi contra douăzeci, acționam mai puțin sub imboldul fricii, pentru că aveam superioritatea avionului, ceea ce nu s-a întâm­plat cu americanii, când superioritatea numerică era de 1 la 30-40 și nu mai aveam supe­ri­ori­ta­tea aparatelor. Atunci recunosc că de multe ori trebuia să ne învingem frica. Odată am fost doborât: la o altitudine de 11.000 de metri, un proiectil explo­ziv m-a lăsat fără instalația de oxigen. […] Mi-am pierdut cunoștința. Nu știu ce s-a întâmplat. Presupun că am avut un moment de revenire când m-am apropiat de sol. Avionul a fost găsit pus pe burtă, or, a pune un Messerschmitt pe burtă nu e o treabă ușoară". Tudor Greceanu

Popas în amintiri. România 1910-1974

Scrise cu vervă și cu un real talent, memoriile lui Petru Vignali, redactate în România în anii '60-'70, sunt literatură de sertar, în adevărata accepție a cuvântului.
Petru Vignali a fost unul dintre fiii lui Iginio Vignali, arhitect venit în România la începutul secolului XX și căsătorit cu o fată din familia Tuduri, boieri moldoveni înrudiți cu familiile Gane și Negruzzi. Numele arhitectului Iginio Vignali nu este necunoscut celor care iubesc Bucureștii. Antrepriza de construcții pe care Vignali a fondat-o împreună cu conaționalul său Enrico Gambara a ridicat multe clădiri în capitala României.
Urmașii arhitectului s-au risipit prin lume. Amintirile au rămas. Petru, dăruit cu harul scrisului, a lăsat posterității mărturia unui bucureștean de stirpe italiană, care a iubit patria tatălui său – unde și-a făcut o parte din studii, trăind un scurt timp alături de familia italiană – dar și mai mult a iubit țara în care s-a născut, România. Aici și-a petrecut copilăria și tinerețea, printre prieteni considerați a fi cele mai strălucite minți din vremea sa, pentru România a luptat ca aviator în război, aici a rămas, îndurând pierderi, umilințe și lipsuri.
O carte care ne lasă impresia unei picturi pline de viață, înfățișând o Românie altfel decât ne-o închipuiam,cu bunele și relele ei.

"… clasa întâia am făcut-o la o școală de fete. Dimineața, împreună cu mama, luam din Piața Victoriei tramvaiul cu cai care, prin Banu Manta și Gara de Nord, ne ducea până în fața școlii. Cred că în primul an nu am strălucit, fetele erau mai istețe decât mine, apoi erau și mai mari, fiindcă pe atunci școlarizarea începea la șapte ani iar eu aveam șase; fusesem primit cu dispensă de vârstă pe motivul că eram băiat deștept, că mama era institutoare și că Ela Negruzzi, vară cu mama, se avea bine cu ministrul învățământului. De altfel Ela Negruzzi, care arăta ca un jandarm călare, se avea bine cu mai toți miniștrii, când aceștia erau conservatori, fiindcă miniștrii din acele vremuri erau boieri, iar boierii moldoveni erau toți mai mult sau mai puțin rude între ei, de unde a rămas și vorba „cousins de Iassy”. Petru Vignali

"Domnul Goga a vrut să cunoască această generație scriitoare, gânditoare și mistică. Și în acest scop a dat o masă la restaurantul Enescu, în separeu. Am avut astfel plăcerea să am sub ochi, simetric așezat pe două rânduri, aproape tot ceea ce-i mai reprezentativ în noua generație (bucureșteană), adică pe toți cei despre care se presupune că sunt meniți să devină cineva și, într-un viitor nu prea îndepărtat, să se suduie reciproc de pe băncile parlamentare sau din vârful peniței. Dl. Goga a prezidat masa între două antiteze spirituale: între Sandu Tudor și Stelian Mateescu, adică între duh și creier. Figurau mai departe: Mircea Manolescu, președintele studenților în drept; C. Enescu, viitor mare economist; Cotaru, monografist, monografist, și încă o dată monografist; Mircea Vulcănescu, despre care se spune că e un mistic și o sclipitoare inteligență; Mișu Polihroniade, minte subțire care vrea să ajungă... S-au discutat câte în lună și în soare și s-au pus în evidență numai doi tineri: Mircea Vulcănescu și Octavian Goga". Petru Vignali

"La Pavia erau foarte respectate tradițiile universitare. Una din acestea era giorno della matricola, cum s-ar zice ziua înmatriculării, care cădea prin noiembrie, după sfârșitul examenelor. În acea zi cursurile erau suspendate, studenții erau stăpânii universității și ai orașului, făceau ce voiau, beau, cântau și petreceau și aveau dreptul să-i tutuiască pe profesori. Ei căpătau o diplomă – care se cumpăra la librărie – care, într-o latinească hazlie zisă macaronica, atesta că studentul cutărică a fost promovat de la starea de puzzolente fagiolo (fasole puturoasă) la gradul dematricola și ca atare beneficiază de prerogativele studențești, ceea ce însemnează că este autorizat să bea, să facă l'amore și, eventual, să învețe". Petru Vignali

„Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi.

"Clubul Bilderberg" este prima carte scrisă despre puternicul grup care domină lumea şi ne controlează viața, fiind rezultatul unor investigații extrem de riscante, care dezvăluie adevăratele nume şi intenții ale membrilor săi. Încă din 1950 au început să aibă loc anual reuniuni internaționale secrete în țări din Europa, din SUA și din Canada, la care participau cele mai influente persoane din lume – politicieni, reprezentanți ai caselor regale, oameni de afaceri, jurnaliști. Fondatorii și principalii arhitecți ai Grupului Bilderberg sunt David Rockefeller și Henry Kissinger.

Cristina Martín, autoare specializată în jurnalism politic și social, este prima care a îndrăznit să vorbească despre unul dintre cele mai controversate subiecte ale istoriei noastre recente. Ea mărturisește: „Când am auzit prima dată de Clubul Bilderberg, m-au trecut fiorii. Totul părea mai degrabă ficțiune decât realitate. Am contactat imediat un cercetător despre care am aflat că îi urmărește de mulţi ani și al cărui nume nu-l voi dezvălui, pentru a-i proteja viața. El mi-a spus: "Bilderberg este ca Big Brother – ochiul care vede și controlează totul! Și n-o fac pentru bani, ei sunt deja foarte bogați. Adevăratul lor obiectiv este puterea absolută, forța de a transforma oamenii în sclavi“.

Deși toate acestea pot părea stranii, așa a început totul și, mai ales, așa continuă și astăzi...

„Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi.

Asasinii economici, scrie John Perkins, sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii străine de „ajutorare“ către seifurile corporaţiilor-gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei.

John Perkins este persoana cea mai potrivită să vorbească despre aceste lucruri: chiar el a fost un asasin economic. Meseria lui era aceea de a convinge ţările importante pentru SUA din punct de vedere strategic să accepte împrumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii şi să se asigure că proiectele profitabile aveau să fie oferite corporaţiilor americane. Împovărate de datorii uriaşe, aceste ţări ajungeau sub controlul guvernului SUA şi al Băncii Mondiale, care acţionau ca nişte cămătari – dictând termenii de returnare a banilor şi forţând guvernele ţărilor respective să li se supună.
Această ediţie actualizată include 15 capitole noi, în care autorul furnizează informaţii aduse la zi despre cum corporatocraţia şi-a sporit în ultimii ani influenţa, făcând din noi toţi nişte sclavi, şi ne arată cum putem proceda pentru a nu mai susţine acest sistem.

„O bombă! Una dintre acele rare situaţii în care cineva adânc implicat în structurile de tip imperialist, guvernamentale/corporatiste, dezvăluie în termeni neechivoci aranjamentele ascunse ale acestora. O extraordinară privire din interior şi un curaj moral unic.“  - John E. Mack, profesor la Harvard, laureat al Premiului Pulitzer

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului a structurat proiectul “Enciclopedia regimului comunist din România, (1945-1989)” pe trei serii: represiune, rezistenţă, instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste.
Cele două volume – “Enciclopedia regimului comunist. Represiunea”, volumul II: F-O, coordonator Octavian Roske, şi “România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste”, coordonator Dan Cătănuş, alături de prima carte din seria “Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, volumul A-E”, coordonat tot de prof. Roske –  constituie, fără îndoială, lucrări care nu trebuie să ne lipsească din bibliotecă!

Volumul de muncă al numerosului colectiv de autori a fost imens. Cercetătorii au studiat îndeaproape “faţetele” acestei epoci de oprelişti. Domeniile dezbătute sunt numeroase, însă aş accentua asupra faptului că Academia Română a primit în acei ani o grea lovitură, prin lupta susţinută a comuniştilor pentru a elimina elitele intelectuale şi, odată cu ele, a tuturor instituţiilor democratice, a libertăţii cuvântului, a tuturor valorilor. 113 membri ai Academiei Române au fost îndepărtaţi, între care Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, generalul Radu Rosetti, Simion Mehedinţi, Dimitrie Gusti, Horia Hulubei şi mulţi alţii. Nouă dintre cei întemniţaţi au murit în închisoare, fără lumânare şi fără să cruce la căpătâi. Imaginile regăsite în volumele amintite sunt zguduitoare, constituind o poartă către o lume dispărută astăzi, din fericire, însă o mărturie a anilor grei pe care i-a traversat România. 

Colecția Corint Istorie vă prezintă o carte-eveniment, menită să le arate adulților pasionați de istorie adevărata imagine a lui Vladimir Putin, într-o manieră echidistantă și extrem de bine documentată: "Noul țar" de Steven Lee Myers.

„Nicio personalitate nu a influențat atât de mult istoria europeană în secolul al XXI-lea așa cum a făcut-o Vladimir Putin. "Noul țar" este o biografie fascinantă, detaliată, care explică aproape în manieră shakespeariană resorturile acțiunilor lui Putin.”  Robert D. Kaplan

„Noul țar" al lui Steven Lee Myers nu este prima biografie a lui Putin, dar este, fără îndoială, cea mai plină de forţă dintre toate cele care s-au scris până acum. Logică și atotcuprinzătoare, ea reușește să înlăture vălul de mister care îl înconjoară pe unul dintre cei mai secretoși conducători ai lumii.” Daniel Treisman, The Washington Post

„Ceea ce Steven Lee Myers înțelege și descrie atât de bine în "Noul țar", recenta sa biografie atotcuprinzătoare – cea mai plină de informații și mai extinsă din câte s-au scris în limba engleză – este că, în realitate, Putin consideră că el este ultimul care se mai interpune între ordine și haos... O biografie completă, scrisă de un autor bine informat...” Gal Beckerman, The New York Times Book Review

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau. 
Din anul 1999 este căsătorit cu prin­ţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. 
Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei
Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.

4 , 5   M I L I A R D E   D E   A N I   P E   R E P E D E - Î N A I N T E

Popoare și populații, sminteală și înțelepciune, război și pace, mărire și decădere, artă, religie și arhitectură, îngeri și monștri, idei briliante și rateuri de geniu, cele mai statornice erori și cele mai formidabile invenții, care din păcate nu ne-au adus fericirea.

„Monștrii există cu adevărat, dar ei sunt prea puțini ca să devină periculoși. Mai periculoși sunt oamenii normali.“ - Primo Levi 

Cheia acestei povești – preluate de la Roald Dahl – este că nou-născutul, pe numele lui Adolf, a supraviețuit.

„Am cunoscut în lagăr oameni care ucideau alți oameni cu hărnicie și dăruire de sine, își denunțau aproapele cu altruism, conștiinciozitate și punctualitate, oameni care aplicau tortura onest și vrednic, dovedind permanent o exemplară ordine și rigoare.“ - Andrezej Szczypiorski, supraviețuitor din lagărul de concentrare de la Sachsenhausen

Un Hitler, un Napoleon, un Jan van Leiden, un Idi Amin, un Pol Pot nu reprezintă anormalitatea. Nu sunt excepții. Excepția sunt cei care, când situația o cere, apără demnitatea omenească împotrivindu-se consimțământului unanim. 

Pictura care ne interesează este Școala din Atena, una dintre cele patru mari fresce din această bibliotecă. Iulius dispunea de două sute douăzeci de volume. Știm cu atâta precizie datorită listei de inventar pe care o avem la dispoziție. Cărțile erau împărțite pe patru tematici – teologie, filozofie, drept și poezie – așezate ordonat pe rafturi sub fresce care oglindeau subiectul. În fresca de deasupra raftului de filozofie, Rafael a reprezentat o imaginară Școală din Atena, un fel de toga-party la care iau parte toți marii gânditori care au trăit vreodată. Sunt aproape șaizeci de persoane, alcătuind o istorie intelec­tuală, de la primii persani până la Atena antică. Sunt prezenți chiar și un învățat musulman și o femeie. În centru stau de vorbă Platon și Aristotel (care au trăit, de fapt, la distanță de o generație). Platon arată cu degetul spre înălțimi, iar mâna lui Aristotel este îndreptată mai degrabă în jos. Ar fi prea puţin spus că apariția celor două superstaruri ale filozofiei grecești la dimensiuni uriașe, în mijlocul Vaticanului, a avut o semnificație „epocală“.

...Trebuie să nu uităm nicio clipă că acești adevărați prinți ai artelor din Renaștere erau și mari maeștri ai self-promotion-ului. Totul era nou! Tabula rasa! Resetare! Ne dăm în vânt după asemenea formule simple, atrăgătoare, și ne lăsăm ușor orbiți de ele. Rafael era stăpân nu doar peste un atelier mare, plin de artiști care lucrau în numele lui, ci și peste o armată de specialiști în PR, plătiți de el să-i răspândească faima în lume. Atunci când prelua un contract, fie picturile din Vatican, fie camerele private ale bancherului Chigi din Villa Farnesina, nu trebuie să ne imaginăm un artist tru­dindu-se concentrat, de unul singur. Demersul artistic căpăta amploarea și dinamica unei superproducții hollywoo­diene de astăzi, cu un Rafael întruchipat de Steven Spielberg – ca producător, regizor și impresar, diri­jând o uriașă școală de artiști. Iată un aspect prin care Renașterea reprezintă indubitabil un punct de cotitură: atunci s-a petrecut schimbarea de statut a artistului, tot mai puțin meșter și tot mai mult superstar.

E un studiu riguros, extrem de bine organizat, unic in exegeza romaneasca. Profesorul Liviu Malita dovedeste inca o data ca este, pe plan national, unul dintre cei mai straluciti critici si istorici literari actuali.” (Ion Vartic)

Cadoul perfect pentru iubitorii de mașini de toate vârstele - Classic Car

O istorie completă a automobilului în imagini detaliate uimitoare. Peste 1200 de mașini, motoare puternice, mărci de renume, oameni și invenții care au stat în spatele celor mai bune branduri din lume - aceasta este o cursă de anduranță prin istoria motorozării.

"În anul 1785, căpitanul de gardă John Byron, considerat pe atunci „cel mai frumos bărbat din Anglia”, prezenţă fermecătoare în societate şi cu renume de „amant impetuos”, s-a însurat cu Miss Catherine Gordon, singurul copil dar şi singura moştenitoare a scoţianului George Gordon Esq. of Gight. Proprietatea Gight fusese „cândva!” mult mai întinsă, dar moştenitoarea ei avea multe alte resurse de venituri, chiar o „impresionantă sumă de bani gheaţă”, motiv pentru care gurile bârfitoare au pălăvrăgit cu maliţie despre mirele interesat financiar – văduv de abia un an, plin de datorii – şi despre excentrica mireasă, despre care se spunea că pe cât putea fi de sensibilă, încăpăţânată sau violentă, pe atât era îndrăgostită. [...] După o perioadă de doar un an, sub imperiul sentimentelor de nefericire şi al lipsei de comunicare între o ambiţioasă bine educată şi un risipitor, Catherine s-a supus inevitabilei despărţiri. Doamna Byron, ruinată şi aşteptând un copil, s-a reîntors în Anglia şi s-a stabilit la Londra, la numărul 16 pe Holles Street [...]"

Aşa începe povestea Lordului Byron din volumul "Solitarul solidar", povestea unei vieţi aventuroase, care îl poartă pe poet atât prin saloanele londoneze, cât şi prin Italia şi Grecia, unde îşi găseşte sfârşitul în timpul războiului de independenţă şi unde este celebrat ca un adevărat erou.

Cea de-a doua parte a volumului semnat de Corina Cristea este dedicată operei Lordului Byron, care cuprinde atât versuri, cât şi teatru.

Corina Cristea. Prozatoare şi traducătoare, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti, Corina Cristea a debutat cu volumul de povestiri Prietena mea, Si (1969), căruia i‑au urmat o serie de scrieri ce s‑au bucurat de cronici favorabile din partea unor critici precum G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu, George Pruteanu, M. Ungheanu, Laurenţiu Ulici

La împlinirea vârstei de 16 ani, pe când se pregătea să intre în armată, Guvernul, prin Ministerul Aerului, cunoscând pasiunea pentru mecanică a Principelui, a hotărât să-i dăruiască un automobil de marcă.

Născută Crassan, fiică a unui mare moşier câmpulungean, avocat, deputat, senator şi prefect al judeţului Muscel, Anella Robănescu întruchipează perfect tipul caracteristic de femeie din burghezia românească a primei jumătăţi a secolului XX. Amintirile şi Jurnalul din Primul Război Mondial, singurele ei scrieri, zugrăvesc portretul unei femei delicate, o persoană cultivată, devotată familiei şi plină de bunătate.

„Bucurestiul a fost capitala cea mai incercata de catre aviatia inamica. Admiram cu atat mai mult stoicismul populatiei sale, Bucurestiul trecand, fara pregatire, de la bucuria de a trai la un apocalips sangeros. Fiecare raid al avioanelor se solda cu un numar mare de morti si raniti. Oroarea se prelungea prin baltoace sau paraie de sange pe strazi, prin cai in agonie care se zbateau in mijlocul propriilor lor madulare sau prin atelaje pornite in goana, dupa ce-si pierdusera vizitiii.“ - Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Frantei la Bucuresti in 1916     

 „Capitala avea, in dupa‑amiaza zilei de 25 septembrie, aspectul unui oras peste care a trecut o mare catastrofa. In Piata Mare, la raspantia Caii Calarasilor cu str. Sf. Ioan Nou, in Bulevardul Maria in fata spitalului Brancovenesc, in strada Covaci, la raspantia Bulevardului Elisabeta cu Calea Plevnei, spectacolul era sfasietor. Strada e acoperita cu cadavre si cu raniti care se tanguiesc. Un martor ocular are, in Piata Mare, impresia mustelor moarte presarate pe hartia insecticida de pe o farfurie.“ - Constantin Kiritescu

Lunile octombrie şi noiembrie 1956 au însemnat momente de răscruce pentru români şi pentru est-europeni în general, zguduiţi cu toţii de izbucnirea anti-comunistă a populaţiei din Ungaria, începută cu o demonstraţie a studenţilor din Budapesta.  S-a născut şi la noi, mai ales în rândul tinerilor, un val uriaş de simpatie faţă de revoluţionarii maghiari: adversităţile trecutului fuseseră date uitării, căci în acei ani aveam un duşman comun − pe sovietici şi comunismul lor imperialist. Pentru mulţi români atmosfera de solidaritate a acelor momente este probabil greu de înţeles astăzi, când politicile extremiste au creat din nou o stare de tensiune între cele două naţiuni.

Ascultam înfriguraţi la radio ştirile despre evenimentele din ţara vecină – pe unde scurte, în toate limbile... În Piaţa N. Bălcescu (astăzi "Universităţii"), o mare mulţime de oameni le smulgea din mână vânzătorilor de ziare Informaţia Bucureştiului, cu ultimele ştiri de la Budapesta. La cei 18 ani ai mei trăiam cu încordare emoţia enormă a unui uragan istoric, a solidarităţii populare, stăpânit de speranţa că lucrurile nu se pot opri aici, că până la urmă dictaturile întunecate din ţările noastre se vor prăbuşi. Am sperat într-o minune încă două zile, m-am dus la manifestaţia studenţească ce nu s-a mai putut desfăşura, am scris împreună cu trei colegi manifeste care nu s-au mai putut răspândi, iar pe 6 noiembrie a urmat duşul rece al arestării, cizma aplicată brutal pe grumaz de haidamacii lui Alexandru Drăghici, ministrul Securităţii.

Radu Surdulescu este profesor dr. consultant la Universitatea din Bucureşti, Departamentul de Engleză. A publicat, în volum sau reviste de specialitate, numeroase lucrări în domeniile studiilor literare şi culturale, manuale, recenzii, traduceri literare din şi în limba engleză.

În ultimele 500 de milioane de ani, au existat cinci extincții în masă, când diversitatea vieții pe Pământ a scăzut brusc și în mod dramatic. Oamenii de știință din toată lumea monitorizează în prezent cea de a șasea extincție, despre care s-a spus că va fi cea mai devastatoare de la impactul asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor. De data aceasta, cataclismul suntem noi. Într-un stil care este, în același timp, sincer, amuzant și plin de informații, Elizabeth Kolbert ne explică de ce și cum au alterat oamenii viața pe planeta Pământ, într-un mod în care nu a mai făcut-o nici o altă specie. Împletind date obținute în urma unor studii multidisciplinare, descrieri ale speciilor fascinante care au dispărut cândva și istoria extincției ca un concept de sine stătător, Kolbert ne oferă o relatare emoționantă și exhaustivă a disparițiilor care au loc chiar sub ochii noștri, demonstrându-ne că a șasea extincție este foarte probabil să devină cea mai importantă moștenire pe care o va lăsa omenirea, forțându-ne să regândim problema fundamentală despre ceea ce înseamnă să fii om.

Elizabeth Kolbert este jurnalistă și scriitoare americană, profesoară la Williams College. A devenit cunoscută odată cu apariția cărții ei din 2006, Field Notes from a Catastrophe, fiind un observator atent și un comentator cu experiență al problemelor de mediu pentru revista The New Yorker. A primit Premiul Pulitzer pentru Nonficțiune în 2015, pentru cartea "A șasea extincție: O istorie nenaturală a Pământului".

Cum sint recrutati spionii? Unde si cum sint antrenati? Cum isi aleg sotiile? Cum sint structurate si cum functioneaza organizatiile de spionaj? Cum sint utilizate santajul si alcoolul ca metode de recrutare? Cum sint interpretate informatiile obtinute? De ce spionajul KGB este mai putin eficient decit cel organizat de GRU? Noua carte a lui Victor Suvorov ofera raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele, informatii sustinute cu exemple care scot in evidenta complexitatea actiunilor de recrutare si activare a agentilor. Cititorul interesat va descoperi situatii concrete in care au fost implicate principalele servicii secrete ale Uniunii Sovietice, KGB si GRU, atit din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cit si din perioada in care Victor Suvorov a fost ofiter GRU. 

Din cuprins: 
Necesitatea spionajului militar • KGB si GRU • Cele trei niveluri ale spionajului militar • Spionajul tactic • Spionajul operativ • Spionajul strategic • Cirtita • Sotia – o comoara pentru spion • Recrutarea • Coordonarea agentilor si practica obtinerii informatiilor • GRU si complexul militar-industrial • Tovarasul Stalin – un mare spion militar

Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult, atat proza, cat si versuri. Din opera sa poetica amintim : Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele si Reveriile. 

Era macedonean aroman de origine, iar tatal lui, Ienache Cosmand, a venit in tara tocmai din Ohrida, facandu-si in Valahia o situatie si stabilindu-si resdinta la Bolintinsa, sat aproape de Bucuresti.

Corint Istorie vă prezintă o nouă carte destinată îndrăgostiților de călătorii și celor care doresc să afle mai multe despre misterele lumii arabe și despre profilul scriitoarei și lingvistei Gertrude Bell, una dintre personalitățile care au influențat decisiv politica britanică în Orientul Mijlociu:Regina deșertului. O femeie în Arabia de Gertrude Bell și Georgina Howell.

Gertrude Bell, una dintre marile aventuriere ale secolului al XX-lea şi cea care a influențat decisiv politica britanică în Orientul Mijlociu în anii de după Primul Război Mondial, a întors spatele societăţii victoriene pentru a studia la Oxford şi a vedea lumea. Pasionată de călătorii și alpinism, de arheologie și limbi străine (a învățat turca, italiana, franceza, germana, araba şi persana), scriitoare, poetă, lingvistă şi spioană, ea şi-a dedicat viaţa promovării cauzei arabe şi a jucat un rol crucial în definirea hotarelor actuale din Orientul Mijlociu.

Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane - Constantin Gane este povestea unei lumi care a stralucit prin stil, prin inteligenta, bun-gust si subtilitatea conversatiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvantati nu numai cu avere si ranguri, ci si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simtul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocari, literatura „cu staif”, reeditari sau marturii inedite ne vor ajuta sa recuperam istoria dramatica si plina de farmec a vechilor elite romanesti sau de pe alte meleaguri. Lucrarea prezinta fotografii si gravuri care ilustreaza portul sau personajele mentionate in text.

Rusia revolutionara (1891-1991) de Orlando Figes.

Revolutia Rusa reprezinta o adevarata piatra de incercare pentru orice specialist in istorie moderna si contemporana. Care au fost cauzele acesteia? A fost, oare, un succes sau un esec colosal? Se mai pot simti consecintele sale astazi? Acestea si multe altele sunt intrebarile la care unul dintre cei mai celebri istorici britanici contemporani incearca sa ne ofere raspunsuri.

Orlando Figes demonstreaza ca Revolutia Rusa a cunoscut trei etape corespunzatoare unor generatii si ca, desi s-a transformat odata cu trecerea timpului, si-a pastrat, pana la prabusirea Uniunii Sovietice, aceleasi idealuri si principii aparute in perioada foametei din 1891. Povestea incepe cu Lenin si bolsevicii sai, care au stabilit modelul de distrugere si reinnoire a lumii care avea sa fie pastrat apoi de toti conducatorii rusi, si se incheie cu Mihail Gorbaciov, considerat „ultimul bolsevic” animat de idealul transformarii complete a unei societati.  

Asemeni inițiativei generoase și vizionare din anul 1895, când, sub domnia Regelui Carol I și prin efortul folcloristului ­Dumitru Stăncescu și al editorului Carol Müller, a fost pusă temelia colecției de carte „Biblioteca pentru toți“, astăzi, Curtea Veche Publishing vine, altruist și inspirat, în ajutorul ­copiilor și tinerilor țării. Numărul cititorilor de carte a scăzut foarte îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri. La fel ca primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei. Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi ca oameni. Principele Radu al României