Istorie & Politologie

In Orientul Apropiat isi au originea multe dintre elementele pe care le asociem cu civilizatia avansata, ca agricultura, urbanizarea, statele, scrierea sau legile. Marc Van De Mieroop urmareste evolutia civilizatiilor din aceasta regiune aflata la intilnirea a trei continente, de la aparitia scrierii, primele orase din Mesopotamia si regatele babilonian si hitit, pina la marile imperii ale asirienilor si persanilor si transformarile radicale provocate de cuceririle lui Alexandru cel Mare. Cartea sa, care include harti si imagini, precum si fragmente din texte orientale, aduce o lumina noua in istoria unei zone si a unei epoci cruciale in evolutia omenirii.

Originile: fenomenul Uruk • Dezvoltarea scrierii si administratiei • Cultura scribilor • Nomazi si popoare sedentare • Dezvoltarea statelor teritoriale la inceputul mileniului doi • Babilonul lui Hammurabi • Vechiul Regat Hitit • Interactiuni politice: diplomatie si comert • Kasitii, asirienii si elamitii • Ascensiunea Asiriei • Mezii si babilonienii • Crearea unui imperiu universal: Persia

Evoluția și viitorul Omului. Concepută pentru publicul larg și esențială pentru oricine își dorește să înțeleagă ce înseamnă să fii om, lucrarea „Al treilea cimpanzeu” este semnată de Jared Diamond, laureatul Premiului Pulitzer pentru bestsellerul internațional „Viruși, arme și oțel”.

Descoperirea oaselor fosilizate ale sutelor de creaturi aflate în stadii intermediare a adus dovezi copleșitoare în sprijinul ideii că omul a evoluat din maimuțele antropoide. În 1859, când Darwin a făcut această afirmație, cei mai mulți au considerat că teoria lui este întru totul absurdă, dar descoperirile ulterioare au confirmat-o. Studiile de genetică moleculară ale ultimilor ani ne dovedesc că oamenii de astăzi împărtășesc 98% din programul genetic al celor doi cimpanzei: cimpanzeul bonobo din Zair și cimpanzeul obișnuit din restul Africii tropicale. Mai mult decât atât, distanța genetică dintre noi și cimpanzei este chiar mai mică decât distanța dintre alte specii foarte apropiate precum păsările vireo cu ochi albi și cele cu ochi roșii.

În prima parte, Diamond urmărește evoluția speciei umane de la câteva milioane de ani în urmă până în perioada de dinaintea apariției agriculturii, acum zece mii de ani. A doua parte este dedicată transformărilor care au făcut posibilă dezvoltarea ulterioară a limbii și a artelor, iar cea de-a treia parte analizează în detaliu trăsăturile culturale determinante în diferențierea noastră față de animale: limbajul, arta, tehnologia și agricultura. Ultimele două părți prezintă trăsăturile care ne amenință supraviețuirea: înclinația către crimele xenofobe (trăsătură care se găsește și la animale în luptele dintre indivizi și grupuri) și agresiunea tot mai accelerată asupra mediului. Epilogul reia cele mai importante repere ale ascensiunii omului de la condiția de animal, amendând viteza cu care au avansat mijloacele posibilei noastre decăderi și staționând în punctele esențiale pentru a sublinia modurile în care al treilea cimpanzeu poate învăța din trecut pentru a-și asigura viitorul.

Lucrarea conține hărți, tabele și schițe.  

„O carte strălucită, care poate bucura orice cititor. Un excelent ajutor pentru a înțelege ce înseamnă să fii om.“ Paul Ehrlich, Stanford University

„O carte cu mult spirit. O lectură extraordinară...“ New York Times Book Review

Romanul lui Lagercrantz împleteşte abil două forme narative: biografia empatică a unei figuri istorice reale, pe care sistemul o supune unui tratament abominabil, şi povestea unei anchete în care un polițist perseverent încearcă să dezlege o enigmă în ciuda mentalității intransigente a societății. Independent 
Portretul unui geniu rătăcit care se simte mai legat de computere decât de oameni. Sunday Telegraph
O evocare memorabilă a talentului lui Turing şi a Marii Britanii, încă aflată sub efectele dureroase ale raționalizării şi represiunilor. Daily Mail
Lagercrantz îmbină faptele reale din viața lui Turing cu ancheta imaginară a lui Corell pentru a crea o poveste tulburătoare despre secrete de stat şi ipocrizie sexuală. Sunday Times
8 iunie, 1954. Alan Turing, matematicianul vizionar, este găsit mort în locuința sa, aparent decesul fiindu-i provocat de un măr otrăvit. Ofițerul de poliție Leonard Corell preia cazul şi află că Turing era homosexual şi fusese judecat pentru asta. Deşi convins că e vorba de o sinucidere, Corell este totodată nedumerit de secretomania oficială privind activitatea lui Turing din timpul războiului. Mai mult, sexualitatea acestuia pare să alarmeze serviciile secrete – e posibil să fi fost şantajat de spionii sovietici? Descoperind uimit geniul lui Turing şi întrezărind o scăpare dintr-o viață limitată, Corell devine fascinat de cercetările revoluționare ale matematicianului şi e dispus să facă orice pentru a afla adevărul.

…cartea expune pe spatii intinse modul si imprejurarile in care s-a constituit si intregit natiunea romana intr-o entitate statala in intregul ei teritoriu etnic, precum si circumstantele interne si externe in care s-a conceput, implinit si a evoluat Romania Mare.

Este un proces desfasurat cronologic intre 1848 si 1990, cuprinzand intreaga istorie moderna si contemporana...

……………

…in perioada 1927-1929, după ani buni scurşi de la procla-marea RM se constata însă că acel obiectiv era greu de atins. P. Chior, comisar al poporului pentru învăţământ, în 1929, sublinia penuria de cadre de specialitate.

In exprimarea lui stâlcit moldo-vească, P. Chior — nume simbolic — constata că cei „di s-o ridicat până la jiudicarea problemelor, ştiţîi, nici... poţ să-i numeri pi dejiti“. In acest sens funcţiona o instituţie pretins academică, Comitetul ştiinţific moldovenesc, dar specialiştii din sânul lui erau departe de exigenţele cerute.

Se recursese pentru ajutor la Moscova, care trimisese un profesor lingvist, M. Serghievski, despre care acelaşi P. Chior spunea: „Ci pot lua de la dânsu cî el singur nu ştii limba moldovineascî, da graiu basarabeanu care îi lua ca temelia încercărilor lingvistici, el nici atât nu-l cunşti, cî el singur numa începi a faci cunoştinţî cu limba moldoveneascî din RM“.

Cel care trona în chip absolut în domeniul lingvistic, dând directive Comitetului ştiinţific, era Biroul comitetului moldovenesc boleşvic.

Acesta, la 15 decembrie 1929, în aceeaşi limbă stâlcită, totuşi românească, se pronunţa asupra modului de ortografiere asupra unor „buchii“ în alfabetul rusesc.

Mânuitorii condeiului erau o rara avis - cum remarca L. Madan, încă din 1926, anume că limba literară moldovenească a apărut odată cu formarea republicii.

Cu toate acestea, în 1928, avea loc prima reuniune a scriitorilor sovietici moldoveni. M. Andriescu, în 1929, susţinea că scriitorii „sîntem puţintie di tot şi sănguri.

In toatî MS ni numeri pe dijiti. N-avem nişi literaturi vechi, n-avem de undi dinlăuntru nişi ajutori. Şi sîntem nevoit să’nşepem lucu din talpî“. Din aceste motive, scritorii şi poeţii -cum sublinia, în 1927, V. Holostenko, şef de secţie pentru cultură şi propagandă - luau „totul de la cultura românească“.

Era o recunoaştere clară că, în ciuda interdicţiilor, sursa de dezvoltare literar-culturală a moldovenismului era românismul.

Este motivul pentru care acelaşi culturnic se simţea obligat să în-demne asemenea categorie de intelectuali să se îndrepte spre sursele ruseşti şi ucrainene, care sunt „culturi ale proletariatului victorios"

Odată incepută acţiunea de creare a limbii şi culturii moldoveneşti, dificultăţile întâmpinate se dovedeau aproape insurmontabile, întrucât se pornea de la dogma politică înscrisă în înseşi documentele „constituţionale“ ale RM, anume că procesul acesta se reducea la debarasarea aproape totală de caracterul românofon al limbii şi culturii moldoveneşti.

Ca atare, pe tot parcursul existenţei ei, viaţa cultural-politică a acestei zone trans-nistrene se caracterizează printr-o acerbă luptă contra românismului...

Pentru a înţelege trecutul, cu faptele lui, cu oamenii lui, trebuie mai întâi să-l cunoaştem cu adevărat. "CONSILII DE COROANĂ" este o carte de istorie politică, ce înfăţişează o instituţie, cunoscută în parte, dar niciodată abordată global. De la primul Consiliu de Coroană, convocat la 2 aprilie 1877, la ultimul, desfăşurat la 30 august 1940, este surprins şi analizat un segment semnificativ din evoluţia politică a societăţii româneşti moderne la nivelul ei de vârf. Prin chestiunile dezbătute şi atitudinile exprimate, Consiliile de Coroană au fost expresia concentrată a unor conjuncturi istorice şi a unor opţiuni politice, constituind totodată şi un indicator al funcţionării şi evoluţiei regimului politic. Implicând luarea unor măsuri decisive pentru soarta şi viitorul ţării, ele au oferit un cadru de legitimare supremă — chiar şi numai simbolică — a marilor decizii. Conturând acest capitol de istorie mai puţin cunoscut în semnificaţiile şi detaliile sale, nutrim speranţa că lucrarea de faţă ar putea aduce un plus de cunoaştere şi de adâncire a analizei unui fenomen atât de complex cum este viaţa politică românească.

Preoti, profeti barzi sau vrajitori? O intrebare la care cercetatorii rolului social si spiritual jucat de druizi in istoria celta nu au aflat inca raspuns. La fel, despre religia vechilor celti s-au propus explicatii controversate. Cartea de fata incearca sa puna in evidenta teoriile cele mai coerente, sustinute de faptele istoriei si de documentele arheologice. Dan Grigorescu

Criza pe care o traim nu este pur si simplu economica si financiara, ci si filosofica si spirituala. Ea trimite la intrebari universale: Ce il face pe om fericit? Ce anume poate fi considerat un progres adevarat? Care sunt conditiile necesare unei vieti sociale armonioase?
Contra unei viziuni pur materialiste a omului si a lumii, Socrate, Iisus si Buddha sunt trei modele de viata. O viata pe care ei nu o izoleaza niciodata intr-o conceptie inchisa si dogmatica. Cuvintele lor au strabatut secole fara sa se perimeze si, dincolo de divergente, cei trei sunt de acord in ceea ce priveste partea cea mai importanta: existenta omului este pretioasa si fiecare, oriunde ar fi, este chemat sa caute adevarul, sa se cunoasca in profunzime, sa devina liber, sa traiasca in pace cu sine insusi si cu ceilalti. Un mesaj umanist si spiritual, care raspunde fara inconjur la intrebarea esntiala: de ce traiesc?

Filosof si director al publicatiei `Monde des religions`, Frederic Lenoir este de asemenea romancier si dramaturg. A semnat, printre altele, in calitate de autor si coautor lucrarile: `La Promesse de l`ange`, Code Da Vinci, l`enquete, `L`Oracle della Luna` si piesa de teatru `Bonte divine!`. Cartile lui au fost traduse in douazeci de limbi.

„Un tablou cuprinzător al întregii istorii a Rusiei, de la întemeierea primului stat pe pământ rusesc în secolul al IX-lea până în prezent.“ – Choice

E oare imensitatea imperiului de la răsărit o povară psihologică pentru locuitorii săi, care trăiesc cu spaima că pot fi cotropiți oricând, din orice parte? Au oare rușii o bizară — Și unică în felul său — predispoziție spre conducerea autocratică? A fost oare era sovietică doar o punere în practică a proiectului comunist, sau centralizarea puterii în mâinile unui grup de oameni este şi o moștenire a perioadei țariste? De ce încercările unor conducători ruși de a face câțiva pași pe calea reformelor s-au soldat de fiecare dată cu un recul dezastruos? Acestea sunt întrebările care îl urmăresc pe Martin Sixsmith; cartea sa este o lectură esențială pentru înțelegerea unei țări care întreţine cu istoria o relaţie cu totul aparte.
Cu un sfert de secol în urmă, o lovitură de stat militară ameninţa să pună capăt politicii de glasnost şi Perestroika inaugurate în Uniunea Sovietică de Mihail Gorbaciov. Puciul a eșuat, anticipând însă dificultăţile pe care schimbarea avea să le întâmpine în viitor. Nu era pentru prima oară în istoria Rusiei când încercarea de a schimba modelul conducerii ameninţa să sfârşească înainte de a apuca să dea roade. Căci Rusia, o ţară de mare rafinament cultural şi intelectual, a fost întotdeauna cârmuită cu un „pumn de fier“, deplin acceptat de o populaţie gata mereu să jertfească individul pe altarul unei cauze colective primordiale: asigurarea unităţii colosului geografic.
Cartea lui Martin Sixsmith — cunoscător de-o viaţă al culturii, istoriei şi limbii ruse şi martor direct al evenimentelor cruciale de acum 25 de ani — este dedicată tocmai acestui aparent paradox: ea retrasează cei o mie de ani de zbuciu¬mată istorie ai Rusiei, evidenţiindu-i pendularea perpetuă între Estul asiatic şi Vestul european, o pendulare care continuă până în zilele noastre.
Cronicile primelor veacuri sau mărturiile directe culese în anii din urmă, reflectarea momentelor istorice în marea literatură rusă ori în cuvintele seci ale discursurilor politice zugrăvesc fundalul pe care se proiectează întreaga relatare a autorului – fost corespondent BBC la Moscova – şi fac din cartea sa o istorie vie.

Boris Johnson exploreaza, in paginile acestui volum, din ce anume este constituit „factorul Churchill“ – acea inteligenta unica a unuia dintre cei mai importanti lideri ai secolului XX. Demontand miturile si prejudecatile care au dainuit alaturi de realitate, Johnson realizeaza – cu inteligenta si pasiunea caracteristice – portretul unui om al contradictiilor, al curajului contagios, inzestrat cu o elocinta uimitoare si cu o putere inegalabila de a croi strategii.

Curajos pe campul de lupta, Churchill a trebuit sa primeasca ordin de la rege pentru a sta departe de focul bataliei in Ziua Z; a fost de acord cu bombardamentele strategice la scara extinsa, cu toate ca ura distrugerile produse de razboi si ii dispretuia pe politicienii care nu ii traisera ororile. A fost un jurnalist apreciat, un mare orator si a castigat Premiul Nobel pentru Literatura. A fost faimos pentru capacitatea de a combina serile de dineuri oficiale cu noptile in care lua decizii cruciale pentru soarta razboiului.

Viziunea sa progresista asupra lumii l-a facut un pionier in dezvoltarea sistemului public de sanatate, de educatie si de asistenta sociala, desi a ramas un adept incorigibil al incorectitudinii politice. Factorul Churchill nu este o carte doar pe gustul pasionatilor de istorie. Este o lectura esentiala pentru toti cei care doresc sa afle din ce material anume e facut un mare lider.

„Fascinant si, in acelasi timp, serios documentat in ceea ce priveste realizarile marelui om.“ - Daily Telegraph

„Propria energie a lui Churchill – faptul ca a cautat continuu distractiile, gloria, un loc in lume si puterea – are nevoie de un scriitor inteligent si pasionat pentru a face dreptate istoriei. Johnson este acel scriitor.“ - Mail on Sunday

Jurnalul inedit al unei doamne de onoare a Reginei Maria 

Fiica generalului Anton Berindei si a Mariei Brailoiu, Irina si-a dorit de mica sa aiba o viata extraordinara. Iar dorinta i s-a implinit: a trait evenimente istorice cruciale, a cunoscut figuri marcante ale culturii si politicii romanesti si a fost doamna de onoare a Reginei Maria. Viata cotidiana si lumea de la curte, saloanele literare si artistice ale timpului, personalitati culturale si prietenele din inalta societate ale autoarei se regasesc in acest jurnal scris intr-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film. 

„Prin imbinarea de inocenta si subiectivism, adesea involuntar, patima si indiferenta, judecati de valoare proprii ori asumate de la altii, jurnalele ofera panorama unui rastimp istoric intr-o forma colorata, atragatoare si in acelasi timp cu o virtute mereu prezenta in plan secund: aceea de a indrepta cititorul curios spre alte productii asemanatoare pentru confruntari, coroborari sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal ramase de la Irina Procopiu implinesc asemenea deziderat si parcurgerea lor ofera o privire lucida peste vremuri cu lumini si umbre din istoria Romaniei: la belle epoque, anii interbelici, al Doilea Razboi Mondial, cu dramatice rasturnari sociale ce aveau sa provoace disparitia unor categorii sociale, ca si inmugurirea unei societati noi, in raspar cu traditia promovata zeci de ani de reprezentantii clasei careia i-a apartinut autoarea.” (Georgeta Filitti)

Descoperă minunile uneia dintre cele mai mari civilizației — de la vastul său imperiu pâna la sângeroasele lupte de gladiatori

• Descoperă cum a devenit Roma cea mai mare putere a lumii

• Vezi sabia, pumnalul și armura unui legionar

• Află cum funcționau băile romane și de ce erau atât de populare

Minunile Greciei antice, de la zei și sărbători la nașterea Jocurilor Olimpice

• fapte epice ale unor eroi din lumea Greciei antice

• cum arăta interiorul unei case și află cum trăiau oamenii timpului

• cum a întemeiat Alexandru cel Mare un imperiu grandios

Descoperă o mulțime de informații interesante despre zeii și zeițele din mitologiile popoarelor!

Înfruntă monștri misterioși, însoțește-i pe cei mai curajoși eroi în călătoriile lor legendare, participă la sărbătoarea zeilor și descoperă totul despre mitologie!

Zboară cu Pegas spre Olimp, lăcașul zeilor greci, luptă alături de divinitățile scandinave, descoperă povești uimitoare despre monștri și creaturi fabuloase, și, la final, verifică-ți cunoștințele despre ceea ce ai citit. Ai reținut tot? Felicitări! Acum ești un adevărat specialist în mitologie!

„Cititorii vor fi încântați să descopere informații fascinante și ilustrații spectaculoase!“ — School Library Journal

În seria „Totul despre“ fiecare carte conține peste 100 de ilustrații, informații, curiozități, hărți și infografice, o diagramă ilustrată, galerie de imagini, comparații surprinzătoare, o fotografie din culise, glosar interactiv și multe altele.

Secolul XX ar trebui să ne fie cunoscut. Este acea perioadă din istorie despre care știm cel mai mult, o poveste epică geopolitică, trecând prin Primul Război Mondial, Marea Criză, al Doilea Război Mondial, Secolul American și căderea Zidului Berlinului. Dar, nu se știe cum, povestea aceasta nu ne conduce spre lumea în care trăim acum, acest secol XXI amețitor, prinși într-o rețea a supravegherii constante, a concurenței nejustificate, în mijlocul unui tsunami de lucruri mărunte și de ocazii nesperate.

A venit momentul, prin urmare, pentru o nouă perspectivă. Avându-l pe John Higgs ghid, ieșim de pe calea bătută și cutreierăm prin unele cotloane mai puțin luminate ale secolului XX, explorând atât teritorii cunoscute, cât și mai puțin cunoscute, descoperind abordări cu totul inedite în drumul nostru către prezent. Călătorim în compania unora dintre cei mai radicali artiști, oameni de știință, genii și excentrici ai epocii. Aceștia ne arată că marile inovații, precum relativitatea, cubismul, mecanica cuantică, postmodernismul și matematica haosului nu sunt niște orori abstracte, imposibil de înțeles, așa cum credem cu toții, ci borne importante care ne conduc spre lumea în care trăim.

John Higgs ne prezintă o istorie alternativă a celui mai ciudat dintre secole. Ne arată cum universul elegant și previzibil al epocii victoriene a devenit din ce în ce mai cețos și nesigur și cum am descoperit că lumea noastră nu este doar mai ciudată decât ne-am imaginat ci, pentru a folosi cuvintele astrofizicianului sir Arthur Eddington, „mai ciudată decât ne putem imagina“.

Sf. Ioan Paul al II-lea se desprinde din paginile cartii ca un inger bun si intra cu blandete in inima cititorului, atingand toate corzile si lasand o amprenta de nesters, asa cum a atins odinioara pe toti cei cu care s-a intalnit, buni sau rai, in calatoriile sale lungi cat de trei ori distanta de la pamant la luna, schimband in bine si cele mai impietrite inimi...

Paginile cartii surprind pe un Karol Wojtyła nascut din suferinta poporului polonez, suferinta de care nu va fi scutit nici el, dar care il va cali si forma pentru misiunea petrina, pe care o va implini cu zel apostolic pana la ultima suflare. Nenumaratele sale calitati si dragostea de munca il vor face curand remarcat de ierarhia bisericeasca si-i vor deschide drumul spre cea mai mare responsabilitate in Biserica, pe scaunul lui Petru, dar firul rosu care strabate toata viata sa si care-l caracterizeaza cel mai bine pe Karol ca tanar, student, preot, episcop si papa este de om al rugaciunii. Toate actiunile sale sunt insotite de rugaciune; deciziile mari sunt rodul rugaciunii. Increderea in puterea rugaciunii este nemarginita.

Cartea aceasta nu este o simpla biografie a Marelui Papa Ioan Paul al II-lea, iar personalitatea sa complexa, prinsa in contextul istoric in care a trait si cu referinta la momente din alte perioade istorice poloneze semnificative, invita la reflectie asupra multor afirmatii indraznete si provocari riguros argumentate, dar care vor face subiect de dezbateri interesante in cercul celor vizati.

Împotriva interpretării este prima colecţie de eseuri a lui Susan Sontag care i-a și adus renumele de una dintre cele mai incisive voci critice moderne. Sontag a fost printre primii gânditori contemporani care au scris despre întrepătrunderea dintre formele înalte şi formele mărunte ale artei, acordându-le valori egale ca subiecte valide. De asemenea, Sontag discută cu aceeași pasiune despre Sartre, Camus, Simone Weil, Godart, Beckett, Lévi-Strauss, filme SF, psihanaliză şi gândire religioasă contemporană. Publicată iniţial in 1966, această colecţie a avut o influenţă majoră asupra a generaţii întregi de cititori, precum şi asupra câmpului de critică culturală.

Născută în Manhattan (16 ianuarie 1933), unul dintre cei mai influenţi critici culturali ai Americii moderne, Susan Sontag este o provocare pentru orice biograf. Contribuţiile sale în literatură, filozofie, regie şi activism politic, deşi adesea controversate, constituie repere solide în argumentarea libertăţii de expresie.

Lucrările sale publicate, traduse în 32 de limbi, includ patru romane – The Benefactor, Death Kit, The Volcano Lover şi In America –, un volum de nuvele, I Etcetera, o serie de piese de teatru, printre care Alice in Bed şi Lady from the Sea, şi colecţiile de eseuri Despre fotografie, Boala ca metaforă. SIDA şi metaforele sale, Împotriva interpretării, Privind la suferința celuilalt, At the Same Time şi Where the Stress Falls.

Printre numeroasele aprecieri primite de Susan Sontag se numără Peace Prize oferit de German Book Trade (2003), premiul Prince of Asturias 2003, Jerusalem Prize (2001), premiul National Book Award pentru In America (2000) şi The National Book Critics Circle Award pentru Despre fotografie (1978). În 1992 a primit The Malaparte Prize în Italia şi în 1999 a fost numită de guvernul francez Commandeur de l'Ordre des Arts et des Lettres.

De cum am aflat despre Pitești, mi-am zis – fără promisiune fermă, fără jurămînt, ci așa, ca ceva de la sine înțeles – că trebuie scrisă cartea Piteștiului. Ca să nu se uite... (Paul Goma)

Un roman fascinant, exotic și sălbatic, reconstruind magistral atmosfera cruciadelor la Mediterana, în vremea expansiunii otomane a lui Soliman Magnificul, o frescă de moravuri și aventuri, un noir mediterraneo clasic, scris după „rețeta originală” a fondatorului genului, scriitorul italian Massimo Carlotto. La 1541, Marea Mediterană este teatru de război, incursiuni, conflicte religioase. Puternica armată a lui Carol Quintul, vîrf de lance al creștinătății, este înfrîntă la porțile Africii de nord de corsarii lui Hasan Aga, care conduce cetatea în numele lui Soliman Magnificul. Acești corsari sînt în mare parte renegați – europeni creștini care au trecut la Islam din interes, pentru a obține unele libertăți, sau pur și simplu ca să poată jefui fără obstacol navele și a prădui coastele Mediteranei sub protecția Sublimei Porți. Reduan și Otman, protagoniștii romanului, sînt corsari renegați, foști mercenari lanscheneți, care au ales libertatea Algerului, unde credeau că își pot trăi nestingheriți relația interzisă.  Lumea Nouă pare însă singura opțiune, pe fundalul conflictului mereu treaz între creștinism și Islam, care își dispută influența și își impun regulile cu duritate în bazinul mediteranean al tîrgurilor de sclavi, goanei după comori și răscumpărărilor. Algerul fascinant, exotic și sălbatic, reconstruit magistral în toată vivacitatea lui cosmopolită, este decorul viu al acestui roman istoric, de moravuri și de aventuri, un noir mediterraneo clasic, scris după „rețeta originală” a fondatorului genului, Massimo Carlotto. 

"Călătoria pe care o încep implică în mod evident o deplasare în spaţiu, dar nu către centrul geodezic al pământului, ci către centrele spirituale. Este vorba deci de o aventură, întrun fel asemănătoare cu cea descrisă de Jules Verne, al cărei erou, profesorul Lidenbrock, reuşeşte să ajungă la centrul incandescent al planetei noastre, prin neverosimile şi palpitante peripeţii, dar, întrun sens mai larg, mai puţin literar, mai variat şi mai filozofic în acelaşi timp, dacă este adevărat că filosofia continuă să însemne încă în zilele noastre, tot ceea ce este uman.

Utilizând mijloace de transport mai rapide decât cele de atunci, pe care însă geniul polifonic al romancierului francez care a anticipat existenţa atâtor lucruri bune şi rele în povestirile sale ştiinţifico-fantastice le-a intuit şi le-a descris chiar, voi încerca să ating la rândul meu câteva centre, pe care le consider creatoare de energii şi explicative în acelaşi timp; centre umane, persoanele ale căror opere – ştiinţifice, literare, filozofice sau artistice – au oferit un drum nou sau o nouă posibilitate de exegeză pe care Malraux o numea condiţia şi Teilhard fenomenul uman." Vintilă Horia

Transilvania prezentă, a secolului XXI, poartă urmele unui trecut frământat şi destul de diferit de ceea ce s-a întâmplat în alte regiuni ale Europei. Călătorul venit de departe este frapat, deopotrivă în peisajul urban şi în cel rural, de alăturarea unor lăcaşuri de cult variate, de la cupolele bizantine şi neobizantine ale bisericilor ortodoxe la turnurile gotice care străpung cerul şi de la arcurile rotunde ale bisericilor romanice până la faţadele baroce ale altor locuri de închinăciune. Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în pericol, s-au aflat în rivalitate şi în dispută, şi-au periclitat reciproc existenţa, dar au funcţionat până la urmă concomitent şi s-au influenţat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în anumite cercuri, drept o lume a toleranţei. „Toleranţa” transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european. Autorii

"Aceasta carte aniversara condenseaza viata si opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile si spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum si ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevarat importante în viata

„La 73 de ani, când Îngerul compasiunii l-a readus în tara, Neagu Djuvara era perfect fertil si alegru, pregatit pentru o noua tinerete, pe care a trait-o alaturi de noi cu o intensitate, o pasiune intelectuala si o distinctie a civilizatiei admirabile. Cine a avut ochi de vazut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a facut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferintele irosite în istorie ni l-a adus, iar el si-a facut cu asupra de masura datoria de a ne arata, în carne si oase, noua, celor care am uitat, ce înseamna sa fii civilizat si european într-o maniera curat româneasca."" (Horia-Roman Patapievici)

„Dupa decenii întregi în care istoria a trebuit sa se strecoare, ca disciplina, printre nenumarate clisee ideologice, sa navigheze printre adevaruri camuflate, desfigurate sau ocolite, sa accepte o îndelungata asceza, care risca sa produca standardizarea ireparabila a discursului istoric, Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de staif catedratic si de exigente conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamânii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc normativitatea solemna a istoriei de cabinet în pofta vitala de cunoastere, în obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei."(Andrei Plesu)

„Locul pe care-l ocupa domnul Djuvara în viata publica româneasca nu l-a luat de la nimeni si nu va fi niciodata luat de altcineva. Ca l-am cunoscut si ca o personalitate atât de originala sta cu noi de un sfert de veac este o aruncare a zarurilor sortii la fel de norocoasa pentru noi ca acelea care i-au determinat acestui om cotiturile unei vieti într-adevar exceptionale. Numai în societatea noastra, în care el, Neagu Djuvara, este supravietuitorul unei civilizatii morale moarte, poate sa fie cineva un fenomen cultural de unul singur." (Andrei Pippidi)

„Mai întâi m-a cucerit personajul Neagu Djuvara. Un ADN cu blazon de boierie sadea pe linie materna si ighemonikon diplomaticesc dinspre tata, plus fibra armâneasca la care balcanismul aburos cataonic din vinele mele a percutat euforic fara ezitare. Diplome sorbonarde în Istorie si Drept. Patriotic-romantice înrolari ofiteresti pecetluite cu subtile misiuni politice de anvergura nationala (si consecinte continentale) la nici treizeci de ani. Studii caftanite de Raymond Aron. Un exil împanat institutional cu mult disputatele conturi prevazator alimentate de «bietul» Ica Antonescu, dar si cu Cioran, Eliade, Visoianu, Brutus Coste, Ionesco & Co. Abordari ale istoriei la nivel de Toynbee, dublate de misiuni secrete si comandouri parasutate, ambiguu pastorite de spionajul francez si american...“ (Dan C. Mihailescu)

Cu o prefata de Gabriel Liiceanu: Cele trei vieti ale lui Neagu Djuvara Cuvinte de apreciere semnate de Georgeta Filitti, Dan C Mihailescu, Radu Oltean, Andrei Plesu, Sandra Ecobescu, Andrei Pippidi, Mihai Dim. Sturdza, Horia-Roman Patapievici"

„Într-adevăr, noi nu scriem istorie, ci biografii, iar virtutea şi viciul se manifestă cel mai clar nu în acţiunile cele mai strălucite. Dimpotrivă, adesea, o întâmplare neînsemnată, o vorbă, o glumă arată mai bine caracterul omului decât bătăliile care lasă în urma lor mii de morţi…” Plutarh

"Dintre puţinele cărţi pe care le recitesc, Plutarh este cel care mă captivează şi mă îmbogăţeşte cel mai mult. El a fost prima lectură a copilăriei mele, el va fi ultima lectură a bătrâneţii mele; este aproape singurul autor pe care nu l-am citit niciodată fără a avea vreun câştig.” Jean-Jacques Rousseau

În această carte am încercat să împărtăşesc direct, ca de la om la om, un pic din acest univers grecesc, de care sunt ataşat şi a cărui supravieţuire în fiecare dintre noi mi se pare, în lumea de azi, mai necesară ca oricând. Îmi plăcea şi faptul că această moştenire îi parvine cititorului în maniera a ceea ce Platon numeşte mituri povestite de dădace, la fel ca lucrurile care trec de la o generaţie la următoarea în afara oricărui învăţământ oficial.

Am încercat să povestesc ca şi cum tradiţia acestor mituri s-ar putea încă perpetua. Voiam ca vocea care, odinioară, de-a lungul secolelor, se adresa direct ascultătorilor greci şi care a amuţit să se facă din nou auzită de cititorii de azi şi ca, în anumite pagini ale acestei cărţi, dacă voi fi ajuns acolo, să continue să răsune ca un ecou. Jean-Pierre VERNANT

„Scrisa in buna parte inainte de 1989, aceasta carte n-a avut nici o sansa de tiparire in anii din urma ai unui regim national-comunist. Z. Ornea nu intreprinde pur si simplu o critica de la stinga a ideilor de extrema dreapta, desi marxistul care era nu se dezminte, ci si una plina de bun-simt si respectuoasa fata de adevarul istoric. Inainte de a se declansa, urmare a publicarii unor texte uitate ori ignorate mai devreme, campania contra «fascismului» lui M. Eliade si al congenerilor sai, Z. Ornea a analizat cu finete si fara spirit de revansa deriva ideologica. Z. Ornea s-a priceput ca putini altii sa infrunte riscul de a transforma orice analiza a ideilor in dogmatismul de rigoare. In loc sa ocoleasca monstrul, i-a facut fata. Era de fapt un social-democrat caruia epoca de dupa 1971 ii oferea o noua provocare. A fi de stinga in plin protocronism constituia o nesansa, ca si a fi obiectiv in plin dogmatism. Alunecarea spre sovinism a comunismului romanesc in deceniile 8 si 9 confirma analizele lui Z. Ornea despre anii treizeci si facea similitudinile atit de izbitoare, incit devenise mai usor sa critici stinga democrata decit dreapta legionara. Nu monografia despre Gherea i-a creat autorului greutati cu cenzura, ci aceea despre extrema dreapta din deceniul 4.” (Nicolae Manolescu)

Cu o precizie remarcabilă, George Friedman a prognozat tendințe viitoare în politica, tehnologia, cultura și demografia globală. În Puncte de presiune, Friedman se concentrează asupra Europei – centrul cultural și de putere al lumii în ultimele cinci secole... până acum. Analizând cele mai instabile, imprevizibile și fascinante linii de graniță ale Europei și Rusiei – și liniile de falie care au existat vreme de secole și care au fost motivul a numeroase războaie catastrofale – Friedman scoate în evidență, într-o modalitate inedită, punctele de presiune care au început din nou să cedeze. Uniunea Europeană de astăzi a fost construită în mare parte pentru a reduce la minimum tensiunile geopolitice care au sfâșiat continentul de-a lungul istoriei. După cum demonstrează Friedman, folosindu-se de o bogată analiză istorică și culturală, acest model a început să își arate limitele. Puncte de presiune relatează istoria vie a Europei și explică, cu multă claritate, care sunt cele mai volatile regiuni ale acesteia: teritoriul agitat și mereu în schimbare dintre Occident și Rusia (o zonă mare care include, în prezent, Ucraina, Belarus și Lituania); vechea linie de graniță dintre Germania și Franța și zona Mediteranei, care este leagănul iudaismului și al creștinismului și care a devenit un centru al vieții islamice.

Din paginile scrise de Friedman se desprinde o imagine clară a regiunilor și țărilor, iar istoria începe să se contureze precis. Puncte de presiune este o analiză cuprinzătoare a Europei moderne, a trecutului său remarcabil și a faliilor care s-au trezit la viață și care vor fi fundamentale în viitorul apropiat. Aceasta este cea mai oportună și, până la urmă, cea mai fascinantă carte a lui Friedman.

„... în preajma lui George Friedman, există mereu tentația de a-l confunda cu un glob de cristal, capabil să îți arate viitorul.“ — The New York Times Magazine

„Friedman descrie în culori vii o regiune unde amintirile sunt vechi, vulnerabilitățile omniprezente și amenințările apar rapid și pe neașteptate...“ — Publishers Weekly

„Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri și de astăzi.

După prăbuşirea pe care a reprezentat-o criza, după anii de evoluţie economică lentă care i-au urmat, dezvoltarea va deveni obiectivul detaşat al perioadei care vine. Globalizarea poate construi o serie de premise ale dezvoltării, dar nu poate asigura şi dezvoltarea propriu-zisă. Corporaţiile? Corporaţiile vin şi pleacă. Ele pot crea „insule“ ale dezvoltării; problema este cine reuneşte toate acest „insule“, cine construieşte perspectiva? Să nu ne amăgim! Avem de-a face cu o adevărată mutaţie. Dezvoltarea va reprezenta principala unitate de măsură a unei bune guvernări şi va da seamă de vrednicia statului. Stat–dezvoltare este noul tandem care va domina viaţa şi relaţiile internaţionale ale lumii. Criza recentă a avut un impact masiv asupra relaţiilor şi ordinii internaţionale. Globul pare că a intrat în trepidaţii, iar „indisciplina geopolitică“ este caracteristica noii vieţi planetare. Parcă nimeni nu mai este mulţumit cu situaţia actuală şi toată lumea ar dori să înceapă o „nouă partidă de şah geopolitic“. La nivelul actorilor globali importanţi, nimeni nu este prea puternic pentru a domina şi nimeni nu este prea slab pentru a se lăsa dominat.

Paul Dobrescu este profesor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, București. De-a lungul carierei sale academice, a fost preocupat să descifreze procese definitorii ale lumii contemporane, cum ar fi evoluția globalizării, ridicarea lumii emergente, reaşezarea puterilor globale. A publicat numeroase lucrări de geopolitică, sociologie politică şi comunicare, între care amintim: Mass media, puterea fără contraputere (2002, în colaborare), Geopolitica (2003), Istoria comunicării (2007, în colaborare), Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane (2010), Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente (2013, distinsă cu premiul Henri H. Stahl al Academiei Române), Lumea cu două viteze. Puterile emergente şi ţările dezvoltate (2013), La ruse de la mondialisation (L’Harmattan, 2015).

Inegalitatea de venituri este una dintre problemele definitorii ale vremurilor noastre. Ne afectează pe toţi, din lumea întreagă. Dezbaterea despre creşterea sa bruscă s-a dezlănţuit de mulţi ani, iar politicienii, oamenii de ştiinţă şi activiştii sunt neputincioşi în a opri acest fenomen, în ciuda numeroaselor discursuri, a analizelor statistice, a câtorva proteste firave şi a dezvăluirilor ocazionale. Totuşi, o întrebare rămâne: de ce? Şi de ce acum? Documentele Panama furnizează un răspuns convingător la aceste întrebări: corupţia masivă, generalizată. Şi nu este o coincidenţă că răspunsul vine de la o firmă de avocatură. [...] Impactul colectiv al acestor eşecuri [al băncilor, al autorităţilor de reglementare financiară şi fiscale, al instanţelor judecătoreşti, al instituţiilor media, al profesiunilor juridice] este o eroziune completă a standardelor etice, care conduce în cele din urmă la un nou sistem pe care continuăm să îl numim capitalism, dar care este echivalent cu sclavia economică. În acest sistem – sistemul nostru –, sclavii nu ştiu care le este statutul, nici cine le sunt stăpânii, care există într-o lume aparte, unde lanţurile intangibile sunt ascunse cu grijă într-un maldăr de limbaj judecătoresc inaccesibil. Oribila dimensiune a pagubelor aduse lumii ar trebui să ne trezească pe toţi. Dar atunci când e nevoie ca un avertizor de integritate să dea alarma, este un motiv de şi mai mare îngrijorare. Este un semnal că sistemele de verificare şi echilibru ale democraţiei au dat greş, că prăbuşirea este sistemică şi că instabilitatea gravă ar putea fi chiar după colţ. Aşa că acum este timpul pentru a acţiona cu adevărat, iar acest lucru începe prin a pune întrebări. - Din manifestul lui John Doe

„Dezvăluiri din interior despre cum guverne, corporaţii şi grupuri de crimă organizată au folosit lumea secretă a jurisdicţiilor offshore pentru a se implica în fraude şi furturi sistematice. Povestea aproape perfectă pentru secolul XXI – eşecul democraţiei, triumful puterii comerciale şi lăcomie, lăcomie, lăcomie.” - The Guardian

În primăvara anului 2011, Siria a căzut pradă unei crize politice transformate rapid într-un război civil atroce. În trei ani, acest conflict a făcut 150 000 de morți, a produs milioane de refugiați și a provocat patrimoniului cultural universal pagube ireparabile.
De ce să nu scriem despre acest lucru? Occidentul s-a înșelat în privința problematicii siriene. Erorile de apreciere din declarațiile intempestive ale marilor puteri au creat impresia penibilă a unei diplomații dominate de improvizație.
Afirmaţiile publice ascund cu greu tragica lipsă de idei a unei politici duse uneori de oameni pe care complexitatea situaţiei din Siria îi depășește.
Astăzi, Siria este un sanctuar pentru jihadul mondial. Cum s-a ajuns aici? Volumul de faţă răspunde la această întrebare, încercând să analizeze erorile care au costat atât de scump un popor.

„Frédéric Pichon denunţă gestionarea dezastruoasă a conflictului sirian de către cancelariile occidentale.” (CONFLITS)