Istorie & Politologie

Un volum despre istoria surprinzator de complexa si de bogata a Bucurestiului din perspectiva arheologiei urbane. Bucurestiul de astazi, un oras al agitatiei urbane moderne, ascunde in straturile subterane o istorie surprinzator de complexa si bogata. Inca de la primele asezari umane, spatiul actual al capitalei Romaniei a fost locuit in toate epocile mai vechi sau mai noi, fiecare generatie suprapunandu-se peste urmele celor anterioare, creand astfel o adevarata tapiserie istorica sub picioarele noastre.

Un volum despre politica externa a Romaniei comuniste in Sudul Global, cu precadere in Africa, una din acele carti de istorie care rescriu istoria asa cum o stiam pana in prezent. Cititorii ar trebui sa-i fie recunoscatori autorului pentru aceasta contributie deschizatoare de drumuri, oportuna si meritorie la un subiect dedicat razboaielor purtate prin intermediari. Dovada a calitatilor de cercetator ale profesorului Constantin Hlihor, volumul este cu atat mai valoros cu cat utilizeaza ca surse documente recent declasificate de catre Ministerul Afacerilor Externe din Romania si informatii distribuite in mediul on-line in alte state. - Dennis Deletant

Studiu despre statutul si rolul eunucilor in societate, de-a lungul istoriei. Prezenta "barbatilor fara barba" a constituit o mare provocare, prima din istoria omenirii, la adresa conceptiei binare a genului. Distinctia dintre barbati si femei care sta la baza modelelor sociale, politice si economice cunoscute este contestata astazi, aducandu-se in discutie concepte precum "nonbinar" si "al treilea gen", insa Istoria eunucilor arata ca aceasta provocare aparuse deja cu foarte mult timp in urma.

Biografia austriecei Maria Mandl, supraveghetoarea-sefa a lagarului de la Auschwitz-Birkenau. Captivanta biografie a uneia dintre cele mai cunoscute si mai controversate adepte ale regimului nazist, Maria Mandl, cea care, din tanara inofensiva, a devenit sefa lagarului de femei, o ucigasa cu inima impietrita.

„Această femeie a stat lângă mine și m-a ajutat atunci când țara mea se afla în război. Nu există umilință sau măreție când este vorba de iubire. Nu există diferență de rang între inimile a două femei. Nu ar trebui să fie. Loïe Fuller mi-a dăruit inima ei atunci când toți mă abandonaseră. A pribegit din oraș în oraș atunci când poporul meu avea nevoie de hrană și muniții. A fost alături de mine atunci când stăteam cu spatele la zid, a cutreierat toată America pentru a obține ajutor pentru mine… Vreau ca lumea să știe că Loïe Fuller mi-a oferit inima ei în vremuri de durere și deznădejde.“ — REGINA MARIA A ROMÂNIEI

„Printre numeroasele relații personale ale reginei Maria, care cuprindeau tot spectrul social, de la capete încoronate până la oameni de rând, prietenia «improbabilă» cu dansatoarea Loïe Fuller ocupă un loc aparte.

Variile monografii și studii dedicate fiecăreia amintesc prietenia lor, dar de regulă numai ca o glosă biografică, prețuită pentru latura senzațională și anecdotică ori tratată în tiparele favoritismului regal. Până acum nu s-a scris nici un studiu care să exploreze această prietenie în toată complexitatea ei, să-i urmărească suișurile și coborâșurile, momentele de intimitate și conflict, temele de dialog și dispută, efectele și implicațiile pentru ambele protagoniste și mediile lor.

Celebra La Fuller a influențat atât imaginea publică a reginei în diferite contexte, cât și evoluția ei ca prozatoare, scenaristă de film, memorialistă și jurnalistă, chiar colecționară de artă. Ani de-a rândul i-a fost reginei admiratoare înflăcărată, parteneră de discuție, confidentă și consolatoare în clipele grele și, totodată, o îndrumătoare neobosită, de multe ori autoritară și prea adesea pisăloagă… După cum s-a dovedit, prietenia cu Loïe a rezistat la multe turbulențe și furtuni, susținută fiind de optimismul solar al reginei.“ — STANCA SCHOLZ-CIONCA

Traducere, tabel cronologic, introducere și note de Dionisie Constantin Pîrvuloiu

„Visul meu era să pot scrie aidoma lui Tacitus.“ — PROUST

„Tacitus întruchipează idealul de istoric-filozof.“ — GIBBON

„Tacitus prescurtează totul pentru că vede totul.“ — MONTESQUIEU

Istoriile lui Tacitus ne înfățișează povestea zbuciumată a anului celor patru împărați, apoi evenimentele de la începutul dinastiei flaviene, sfârșindu-se cu asediul Ierusalimului. Volumul este precedat de Anale, cuprinzând istoria Romei din vremea domniilor lui Tiberius, Claudius și Nero.

GAIUS (PUBLIUS) CORNELIUS TACITUS (c. 55–117), istoric și om politic roman. A devenit faimos în calitate de orator (cognomenul său, Tacitus, subliniază cu ironie această calitate), iar în cariera politică a avut o ascensiune rapidă: în 88 a fost numit praetor, iar în 97, consul. După o absență de câțiva ani din viața publică, perioadă în care a scris cele două opere istorice importante – Annales și Historiae (Anale și Istorii) –, în 112 a primit cea mai importantă funcție civilă, aceea de proconsul al provinciei Asiae (Anatolia de azi).

Istoria atentatelor teroriste sinucigase, incepand cu Rusia sec. XIX pana in prezent. Traim in epoca atentatelor sinucigase. Dispozitivele explozive detonate de autorii acestora iau mai multe vieti decat orice alt tip de arma. Mai mult, in ultimii ani, numarul celor ucisi prin astfel de atacuri, comparativ cu alte perioade din trecut, a atins punctul culminant.

Primul Război Mondial a schimbat radical destinele statelor Europei Centrale și de Est. Pentru România Mare, care devenise un stat cu o suprafață geografică mult lărgită și o populație etnică mult mai diversă, perioada interbelică a însemnat o epocă de transformări profunde în societate, în aparatul administrativ, dar și în mentalul colectiv.

Noul stat unitar român a fost pus în fața unei serii de provocări politice, administrative, financiare, educaționale și religioase dificile, care vor marca decisiv dezvoltarea sa pe termen lung. Studiile reunite în acest volum, scrise de specialiști în istoria României și Europei interbelice, analizează fațetele diverse ale procesului de modernizare: atitudinea elitelor românești cu privire la noua organizare statală, unificarea unor sisteme legislative diferite specifice fiecărei regiuni a țării, problemele interconfesionale și relațiile interetnice.

Cine este Anticristul? Timp de două milenii, această întrebare a bântuit imaginația creștinilor. Văzut ca Răul suprem întrupat, fiul Satanei, el era așteptat să apară la sfârșitul lumii – care, pentru primii creștini, era iminent – pentru a-i persecuta pe credincioși, uzurpând locul lui Cristos. A-l recunoaște, pe temeiul Scripturilor, era o datorie esențială pentru a evita amăgirea.

Philip C. Almond ne invită într-o călătorie captivantă prin istoria complexă a acestei figuri enigmatice, pornind de la Scriptură și ajungând până la Napoleon și la epoca modernă. Anticristul e un coșmar care a depășit granițele religiei creștine, pătrunzând nu doar în islam și iudaism, ci și în imaginarul cultural universal, de vreme ce îl regăsim în artă, politică, filozofie, literatură și chiar în cinematografie.

Oferind o perspectivă academică solidă, însă scris într-un stil simplu și atrăgător, volumul este esențial pentru oricine dorește să înțeleagă figura cea mai persistentă și mai adaptabilă din istoria Occidentului. Mai mult, Anticristul este o invitație la reflecție asupra modului în care așteptarea Răului suprem, anticipat de nenumărate manifestări parțiale, a modelat cultura și civilizația europeană, și nu numai, timp de două milenii.

„O carte fascinantă, antrenantă și limpede, iar autorul nu lasă nici o piatră neîntoarsă; probabil e ultimul cuvânt despre acest subiect.“ — JOHN SAXBEE, Church Times

În ianuarie 1907, cotidianul parizian Le Matin a propus o cursă auto care traversa două continente, un experiment grandios ce urma să deschidă noi orizonturi pentru automobil, aflat pe atunci la începuturile sale. Concurenţii au pornit din Pekin şi au condus spre vest până la Paris, trecând prin cinci capitale şi parcurgând circa 13.000 de kilometri. Milioane de oameni din întreaga lume au urmărit peripeţiile întrecerii, devorând ştirile trimise de pe traseu prin intermediul telegrafului. Cursa a consfinţit importanţa practică a automobilului. Ulterior, nimeni nu a mai putut ignora potenţialul acestuia ca rival al căii ferate sau utilizările lui civile şi militare.

Cursa Pekin-Paris se impune atenţiei şi prin faptul că s-a desfăşurat în zorii unei noi lumi. În China şi Rusia, regimurile imperiale se năruiau. Telegraful electric schimba cu mare viteză comunicaţiile şi, odată cu ele, mass-media, comerţul şi politica. Suspendată între vechi şi nou, competiţia automobilistică devine un punct de basculare critic, iar autoarea proiectează acţiunile îndrăzneţe ale piloţilor pe fundalul unei curse geopolitice şi tehnologice mai ample către viitor. Cartea Kassiei St Clair este astfel nu doar povestea unei aventuri palpitante, ci şi o parabolă despre naşterea lumii în care trăim astăzi.

Hărți și desene: Nathan Burton

„Importanța cărții lui Andrei Popa nu constă doar în faptul că analizează istoriografia română în perioada complexă a regimului Ceaușescu, ci și în faptul că o studiază ca parte a procesului de control al memoriei (colective) istorice a națiunii române, folosind instrumentele propagandei de tip totalitar. Cartea de față se bazează pe selecția celor mai importante momente aniversare și comemorative din istoria românilor, denumite chiar de către regimul comunist a fi «jubiliare» (legate de împlinirea unor cifre rotunde).” Florin Abraham „Dincolo de cercetarea empirică bine documentată, meritorie, lucrarea are și o anumită dimensiune teoretică, de discutare a unor concepte folosite. Autorul surprinde foarte bine dimensiunea propagandistică a diverselor aniversări ideologizate și răspunde la întrebările legate de factorul principal care a potențat proliferarea acestui gen de celebrări menite să legitimeze partidul unic și mai ales pe conducătorul C.C. al P.C.R. (Nicolae Ceaușescu). Andrei Popa a ales soluția potrivită: privește spre cauze și instituții implicate.” Cristian Vasile

Volum apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Începând din anii 1970 până la Revoluția din decembrie 1989, Alexandru Șiperco a realizat câteva sute de interviuri neoficiale, însumând mii de pagini, cu 350 de membri și simpatizanți din ilegalitate ai P.C.R. – printre care mulți foști membri ai nomenclaturii comuniste sau ai aparatului de represiune din timpul regimului Gheorghiu-Dej –, precum și cu reprezentanți ai fostelor partide istorice, printre care Corneliu Coposu, Ioan Hudiță și Camil Demetrescu. Nimeni, nici în România și nici în restul statelor din fostul lagăr comunist, nu a inițiat și cu atât mai puțin a reușit să realizeze un astfel de demers care privește istoria necosmetizată a comunismului. Pentru Alexandru Șiperco, determinantă a fost dorința sa de a cunoaște cât mai mult din perioada scursă între 4 aprilie 1944, îndepărtarea de la conducerea P.C.R. a lui Ștefan Foriș, și momentul 19 martie 1965, decesul lui Gheorghiu-Dej. Din interviurile acordate lui Alexandru Șiperco nu lipsesc: actul de la 23 august; acțiunile pentru cucerirea puterii; lichidarea opoziției politice; lupta pentru putere în sânul P.C.R. și consecințele acesteia; colectivizarea și reforma monetară; rolul consilierilor sovietici; activitatea organelor de represiune; regimul din închisorile comuniste; relațiile cu liderii de la Moscova; procesele Rajk, Slansky și Kostov; politica externă; șantaj, trădări, asasinate; prietenii și antipatii, inclusiv în ce-i privește pe liderii României comuniste. Se mai adaugă amintiri ale ilegaliștilor privind perioada de detenție politică, Războiul Civil din Spania, Rezistență Franceză și emigrația politică în U.R.S.S.

Volumul VII cuprinde relatările a 25 de persoane. Mărturiile prezente în acest volum: Leonte Tismăneanu, Ana Toma, Vasile Topală, Lenuța Tudorache, Manole Tudorache, Gheorghe Turcu, Gheorghe Țuțui, Traian Udrea, Maria Ursu, Valentin Urum, Vasile Vaida, Isac Vasilescu-Albu, Ghizela Vass, Vasile Vâlcu, Gheorghe Vidrașcu, Raia Vidrașcu, Aurel Vijoli, Ion Vințe, Mihai Viziru, Vlaicu, Petre Vulpescu, Barbu Zaharescu, Gheorghe Zaharia, Hristache Zambeti, Costache Zmeu.

Apărut la distanță de 13 ani de la publicarea primului volum și la aproape doi ani de la dispariția profesorului Octavian Roske, volumul România 1945–1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, vol. V, literele T–Z, marchează finalizarea prin publicare a unui proiect de cercetare de mare anvergură inițiat de dr. Octavian Roske în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, în anul 2006.

Primele patru volume ale acestei vaste enciclopedii (România 1945–1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, vol. I, A–E; vol. II, F–O; vol. III, P–R; vol. IV, S–Ș) au apărut în anii 2011, 2012, 2016 și 2021, toate sub coordonarea științifică a dr. Octavian Roske și cu sprijinul a peste 100 de cercetători, cadre didactice, specialiști și doctoranzi din mari centre universitare, institute de cercetare sau instituții arhivistice.

Seria Represiunea abordează aspectele cele mai dramatice traversate de societatea românească în timpul regimului comunist, în perioada 1945–1989.

Consacrat literelor T, Ț, U, V și Z, volumul de față conține informații despre locuri de detenție, precum penitenciare (Văcărești), colonii de muncă (Tașaul), localități folosite ca domiciliu obligatoriu (Târgu Neamț, Viișoara), spitale sau secții de psihiatrie folosite pentru neutralizarea opozanților și disidenților (Voila). Mai multe articole din acest volum au ca subiect victimele represiunii, de la categorii profesionale (Ziarist) la culte sau asociații religioase (Vatican, Vicariatul Ortodox Ucrainean), de la comunități etnice (Ucraineni) la organizații sau grupuri de opoziție (Țărănime). Alte articole conțin informații despre terminologia utilizată în anchete, rechizitorii, sentințe sau în diverse acte cu caracter normativ care au constituit suportul juridic al măsurilor represive.

Prezente în acest volum sunt și aspectele legate de viața cotidiană în timpului regimului comunist, rolul unor concepte fundamentale pentru studiul totalitarismului de stângă sau informații despre structuri socioprofesionale, minorități etnice, instituții de învățământ superior care au trebuit să gestioneze ingerințele politice tot mai evidente (Universitățile din București, Cluj și Iași) sau concepte ale universului concentraționar (coordonatorii).

Dintre personalitățile prezentate în volum menționăm pe: Aurel Decei, Camil Demetrescu, Radu Demetrescu-Gyr, Ion Diaconescu, Adrian Dimitriu, Mircea Dinescu, Ștefan Augustin Doinaș, Traian Dorz, Silviu Dragomir, Anton Durcovici, Radu Filipescu,  Victor Frunză, Constantin Galeriu, Vladimir Ghika, Constantin C. Giurescu, Paul Goma, Pantelimon Halippa, Iuliu Hossu, Virgil Ierunca, Dumitru Iuga, Iosif Jumanca, Király Károly, Monica Lovinescu.

„Odată cu cel de-al doilea volum, este mai evidentă structura de «poveste în poveste», în care diversele teme își găsesc firesc locul într-un teritoriu istoriografie vast și încă insuficient explorat, în care se creionează principalele rețele de rezistență armată, de opoziție, dar și marile sau mai puțin cunoscutele cazuri individuale de opoziție, disidență și rezistență, al căror numitor comun îl constituie regimul ideologic, cu marile valuri de arestări, anchete, hărțuiri, presiuni, internări în azile psihiatrice etc. Cititorul întâlnește ortodocși, catolici și greco-catolici, protestanți, musulmani, evrei, din toate naționalitățile trăitoare pe cuprinsul României, întregul spectru politic interbelic uniformizat de comunism, inclusiv membri ai PCR sau simpatizanți etc., așa cum au reieșit din cercetări și documentări, singurul criteriu fiind cel expus în titlul Dicționarului.

Prin obiective și metodologie, cele două volume ale Dicționarului construiesc legături cu celelalte proiecte enciclopedice apărute la INST, precum Mecanisme represive în România 1945-1989. Dicționar biografic (9 vol., 2001-2011) sau România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea (5 vol., 2011-2024). Ajuns la cel de-al doilea volum, România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Rezistență, opoziție, disidență. Dicționar biografic răspunde și unei nevoi de pedagogie națională, așa cum este manualul de Istorie a comunismului în România pentru liceu, un demers îndelung așteptat de întreaga societate, pe fondul crizei evidente dc conștiință și identitate a unei lumi ieșite brusc din comunism într-o tranziție care a rezolvat treptat probleme de infrastructură, dar a lăsat în suspensie chestiuni esențiale precum procesul comunismului.” (Flori Bălănescu)

Premiul Senatului francez pentru carte de istorie 2023

Există oare o societate secretă care influențează mersul omenirii? Templieri, masoni, Illuminati – mass-media, rețelele sociale, opinia publică în general țes și împletesc spaimele vechi în forme noi, încercând să facă față unei lumi din ce în ce mai complicate.

Într-o epocă a conspirațiilor și miturilor, această carte ne dezvăluie povestea uneia dintre cele mai misterioase și controversate societăți secrete. Fondat în secolul al XVIII-lea, ordinul Illuminaten este reprimat de autoritățile epocii. Dar aura sa ocultă nu numai că supraviețuiește; ea se extinde și se insinuează în mintea oamenilor de-a lungul veacurilor, devenind un etalon explicativ al marilor evenimente istorice. Illuminaten devin Illuminati; ideea de societate secretă continuă să fie folosită ca un simbol al puterii ascunse și al controlului global.

Riguros și captivant, istoricul francez face lumină asupra miturilor care i-au transformat pe Illuminati într-un subiect al teoriilor conspirației din zilele noastre, dezvăluind realitatea din spatele legendei.

„Cea mai surprinzătoare este capacitatea mitului Illuminati de a se adapta schimbărilor politice ale secolului XX şi a-şi face intrarea în secolul XXI, mai viu şi mai impetuos ca niciodată, cuprinzând totul şi răspândindu-se în toate direcţiile: de la filmuleţul conspiraţionist făcut pe genunchi şi difuzat pe reţelele sociale la jocurile video cele mai costisitoare, de la romanele lui Umberto Eco la rap, de la Benjamin Gates la House of Cards.“ — PIERRE-YVES BEAUREPAIRE

În 1943, cu sprijinul protectorului său Pierre Laval, șeful guvernului colaboraționist de la Vichy, Paul Morand preia conducerea misiunii diplomatice franceze la București. Legat de acest oraș prin originea română a soției sale, dar și prin volumul pe care i-l consacrase înainte de război, rafinatul și cinicul Morand se vede tot mai izolat. Dominația Germaniei naziste în Europa se erodează, îndatoririle profesionale îl pun deseori în situații ingrate, iar refugiul în literatură și artă aproape că nu-l mai consolează. Colaboraționist convins, fascist și antisemit, Morand se teme de ceea ce-i rezervă viitorul și își clădește edificii complexe de iluzii. Va lăsa urme puține și neconvingătoare la București, folosindu-și apoi toată influența pentru a fugi din calea Armatei Roșii: obține postul de ambasador în Elveția și astfel se asigură că va putea schimba ușor, după prăbușirea regimului de la Vichy, statutul de diplomat cu cel de azilant.

„Paul Morand (1888-1976) a pus Bucureștiul interbelic «pe harta destinațiilor turistice». Astăzi, prin acest Jurnal, el iese pe ușa din spate, compromis de un puternic antisemitism impregnat cu fascism și complicitate pentru Franța lui Pétain. Destinul său civic și cultural îl apropie de confratele său român Vintilă Horia. Antisemiți, fasciști și antidemocrați cu sclipiri literare, memoria lor spirituală este șubredă și puternic controversată.” (Alexandru Florian)

„Paul Morand a dus viața unui privilegiat al sorții care, aparent, a știut să se strecoare printre capcanele istoriei. Două aspecte cruciale – refuzul de a i se alătura lui de Gaulle la Londra în 1940 și fidelitatea până la capăt față de Vichy – demonstrează contrariul.” (Radu Ioanid)

„Jurnalul lui Morand nu este încărcat de sentimente. Tonul este brutal, sinceritatea deplină, exceptând puținele momente în care scriitorul este cuprins de îndoială cu privire la motivațiile acțiunii sale politice...” (Stéphane Guégan)

„Paul Morand își imagina că, în timp, pasiunile suscitate de perioada Vichy se vor atenua. S-a înșelat crunt: atitudinea față de Pétain și cei care l-au urmat n-a încetat să se înăsprească. În acest volum, diaristul pare a voi cu orice preț să-și justifice reputația de antisemit și de personaj preocupat doar să-și apere cele mai nedemne interese materiale.” (Eric Roussel)

Prima traducere integrala a unuia dintre textele majore ale stiintelor politice. Scrisa intre 1519 si 1520, Arta razboiului are structura unui manual de afaceri militare, indispensabil in exercitiul de guvernare al principelui italian. Adresabilitatea a impus si forma discursiva a cartii. Niccolo Machiavelli a influentat stiinta politicii din secolul al XVI-lea si pana in zilele noastre, oferind sfaturi care sa poata anima virtutile diriguitorilor. Iar virtu, conceptul central al gandirii lui Machiavelli, acopera ca semnificatie capacitatea umana, eminamente politica, de a se adapta si de a inrauri cursul evenimentelor.

Descoperiti o perspectiva detaliata si profunda asupra evenimentelor si climatului politic din Romania in contextul celui de-al Doilea Razboi Mondial prin jurnalul lui Constantin Argetoianu. In aceasta perioada cruciala, Romania, condusa de maresalul lon Antonescu, se afia alianta stransa cu Germania nazista si angajata pe Frontul de Est impotriva Uniunii Sovietice.

Aceste însemnări cuprind date și evenimente al căror martor ocular a fost și sunt desprinse din cotidian și puse direct pe hârtie. Atunci când o informație se dovedește a fi greșită, pe parcurs autorul o corectează. Din știri, mai mult sau mai puțin comentate, din conversații, audiențe, vizite se încheagă imaginea vieții politice din perioada 1935-1944.

Este o mare bucurie să ne reîntâlnim cu scrierile lui Constantin Argetoianu, mustind de patimă sau partizanat politic, ori cu pișcăturile adresate unor însemnaste personalități ale timpului său. Pentru toate aceste minunate narațiuni, dialoguri, portrete, descrieri să-i mulțumim marelui scriitor politic al carui spirit bântuie în căutarea crucii pe câmpurile Sighetului.

In noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1939, un grup de legionari a pus la cale un atentat minutios planificat pentru a-l elimina pe Argetoianu, sperand sa suprime astfel unul dintre cei mai mari oponenti ai lor si sa transmita un mesaj de forta. Insa, in ciuda tuturor eforturilor si a detaliilor precise cunoscute despre rutina sa zilnica, tentativa a esuat din motive imprevizibile, lasand in urma o poveste dramatica de conspiratie si violenta neconsumata. Aceasta poveste fascinanta dezvaluie tensiunile si luptele subterane din Romania interbelica, unde bataliile pentru putere si influenta politica s-au transfonnat adesea in acte de violenta extrema. Esecul tentativei de asasinat asupra lui Argetoianu reflecta complexitatea si pericolele unei epoci marcate de conflicte ideologice si de razbunari sangeroase. Tentativa de Asasinare a lui Constantin Argetoianu de catre Legionari reprezinta o incursiune captivanta in unul dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei politice romanesti, aratand cum determinarea si ambitiile extreme pot duce la confruntari violente si la schimbari de paradigma politica.

Cel de al VII-lea volum din Însemnările Zilnice ale lui Constantin Argetoianu cuprinde perioada 1 iulie - 22 noiembrie 1939. În zilele de 23-25 noiembrie n-a consemnat niciun eveniment – fiind afectat de modul cam brusc în care Regele Carol al II-lea l-a înlocuit la preşedinţia Consiliului de Miniştri. Caietul manuscris care cuprinde perioada 26 noiembrie - 31 decembrie 1939, a fost rătăcit. Sperăm ca în curând să intrăm în posesia unor caiete cu însemnările lui Argetoianu care mai lipsesc și pe care să le asezăm alături de celelalte care alcătuiesc arhiva memorialistică a marelui scriitor politic. În Anexă la acest volum este şi o parte a Însemnărilor Zilnice din perioada 17 august – 22 decembrie 1936 care lipsea și care a fost descoperită ulterior.

Înainte de a intra în sală, Regele a chemat în salonul de alături câţiva miniştri şi i-a decorat. Celor noi, de curând, şi celor care aveau deja Steaua României clasa I nu le-a dat nimic. Lui Ghelmegeanu, lui Andrei, lui Ralea, generalului Marinescu şi lui Colan, care n-aveau Cordon, le-a dat pe al Coroanei, lui Călinescu, lui Mitiţă Constantinescu şi lui Iamandi, care aveau deja Cordonul Coroanei, le-a dat Cordonul cel mic al Stelei (clasa I).

Aceste însemnări cuprind date și evenimente al căror martor ocular a fost și sunt desprinse din cotidian și puse direct pe hârtie. Atunci când o informație se dovedește a fi greșită, pe parcurs autorul o corectează. Din știri, mai mult sau mai puțin comentate, din conversații, audiențe, vizite se încheagă imaginea vieții politice din perioada 1935-1944. Este o mare bucurie să ne reîntâlnim cu scrierile lui Constantin Argetoianu, mustind de patimă sau partizanat politic, ori cu pișcăturile adresate unor însemnate personalități ale timpului său. Pentru toate aceste minunate narațiuni, dialoguri, portrete, descrieri să-i mulțumim marelui scriitor politic al carui spirit bântuie în căutarea crucii pe câmpurile Sighetului.

Aceste însemnări cuprind date și evenimente al căror martor ocular a fost și sunt desprinse din cotidian și puse direct pe hârtie. Atunci când o informație se dovedește a fi greșită, pe parcurs autorul o corectează. Din știri, mai mult sau mai puțin comentate, din conversații, audiențe, vizite se încheagă imaginea vieții politice din perioada 1935-1944. Este o mare bucurie să ne reîntâlnim cu scrierile lui Constantin Argetoianu, mustind de patimă sau partizanat politic, ori cu pișcăturile adresate unor însemnate personalități ale timpului său. Pentru toate aceste minunate narațiuni, dialoguri, portrete, descrieri să-i mulțumim marelui scriitor politic al carui spirit bântuie în căutarea crucii pe câmpurile Sighetului.

În acest al doilea volum al Însemnărilor Zilnice, Constantin Argetoianu ne introduce într-o sumedenie de subiecte, care de care mai interesante, cum ar fi: problemele Cabinetului Tătărescu – cu formule noi de guvernare și remanieri surprinzătoare –, scandaluri provocate de afacerile oneroase ale reprezentanților Puterii și Opoziției, precum și picanterii din culisele Palatului regal. Nu este trecută cu vedere nici ascensiunea Gărzii de Fier și incidentul diplomatic prilejuit de înmormântarea liderilor legionari Moța și Marin. Un loc de seamă ocupă și lumea culturală cu portretele lui George Enescu, Lucian Blaga, Martha Bibescu sau George Georgescu. Fără această operă-fluviu a fermecătorului Constantin Argetoianu istoria noastră politică ar fi rămas infinit mai săracă.

Cu acest volum deschidem un nou ciclu din scrierile politice ale lui Constantin Argetoianu. Însemnările Zilnice ale sale acoperă o perioadă de un deceniu și însumează mii de file, care se vor regăsi în cele 10 volume. Aceste însemnări cuprind date și evenimente al căror martor ocular a fost și sunt desprinse din cotidian și puse direct pe hârtie. Atunci când o informație se dovedește a fi greșită, pe parcurs autorul o corectează. Din știri, mai mult sau mai puțin comentate, din conversații, audiențe, vizite se încheagă imaginea vieții politice din perioada 1935-1944. Este o mare bucurie să ne reîntâlnim cu scrierile lui Constantin Argetoianu, mustind de patimă sau partizanat politic, ori cu pișcăturile adresate unor însemnaste personalități ale timpului său. Pentru toate aceste minunate narațiuni, dialoguri, portrete, descrieri să-i mulțumim marelui scriitor politic al carui spirit bântuie în căutarea crucii pe câmpurile Sighetului.

„Cine au fost naziştii? Ce i-a motivat pe cei care le-au transformat proiectul în realitate? Ce s-a întâmplat cu busola lor morală? Au fost în vreun fel oameni denaturaţi, tulburaţi mintal sau degeneraţi? Au fost gangsteri care au acţionat cu intenţii criminale? Sau «bărbaţi obişnuiţi» (şi câteva femei) ori, poate, mai exact, «germani obişnuiţi»? Proveneau de la periferia societăţii, erau nişte paria sau făceau parte, într-un fel, din corpul societăţii germane? Ce i-a determinat pe nişte oameni, de altfel normali, să comită sau să aprobe atrocităţi ucigaşe cumplite împotriva inamicilor reali şi presupuşi? Sau poate că n-au fost normali? În plus, de ce atâţia germani proeminenţi şi responsabili, aflaţi în funcţii înalte în instituţiile-cheie ale societăţii, au acceptat dictatura, războiul şi genocidul? Şi ce-au gândit aceia dintre ei care au supravieţuit războiului despre comportamentul lor din timpul celui de-Al Treilea Reich? Au adoptat vreo perspectivă morală în ce-i priveşte, au avut remuşcări, au reuşit să înţeleagă ce-au săvârşit?” (Richard J. Evans)

In paginile acestei carti inedite, autorii realizeaza o analiza aprofundata a anumitor aspecte istorice asociate cu infiintarea Tarii Romanesti. Astfel, sunt prezentate documente care indica faptul ca exista o legatura intre Ordinul Templier si infiintarea Tarii Romanesti. In acelasi timp, autorii il identifica pe Negru Voda drept primul care a descalecat la Campulung, inainte de anul 1215.

Nu toti cei care s-au aflat - ca sa spunem asa - in umbra Maresalului Antonescu l-au "vazut" din acelasi unghi sau au dat aceeasi forta impresiilor consemnate; pe deasupra, unii s-au incredintat jurnalelor lor de indata dupa intalnirile si discutiile cu Antonescu, in vreme ce numerosi au preferat s-o faca dupa cativa ani ori cateva decenii, atunci cand, deci, figura Maresalului a putut sa le apara "alterata" de scurgerea timpului, iar insemnarile celor in cauza sa fie "viciate" de extrem de bogata literatura istorica aparuta in lume si consacrata epocii sau problemelor celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cu mentiunea ca, din motive asupra carora nu consideram ca se impune sa mai insistam, am preferat sa-l introducem pe cititor in perioada cea mai importanta, cea mai dificila, cea mai controversata din viata si activitatea lui Ion Antonescu - aceea cat timp el a indeplinit functia de conducator al statului roman, imprimand, in consecinta, ritmul si convingerile sale desfasurarii istoriei romanesti, si nu numai atat -, ne exprimam convingerea ca este preferabil sa-l lasam suveran pe cititor, facand el singur selectia fericita dintre numeroasele "piese" sau "argumente" pro si contra ce i le ofera in continuare voluminosul, grandiosul si inca deschisul "dosar Ion Antonescu"! - Gh. Buzatu