Istorie & Politologie

«Seneca a fost supranumit si „constiinta Imperiului“, desi ar fi mai exact sa îl consideram inconstientul lui – dar un inconstient cu o voce publica si un minunat stil literar.
Marele si diversificatul, dar si contradictoriul sau corpus articuleaza într-un mod elocvent contradictiile si presiunile psihologice ale consumerismului, ale globalizarii si ale imperiului – toate aceste teme fiind de o enorma importanta pentru întreaga noastra lume de azi.
Ideea ca cineva nu poate sa gaseasca pacea decât în sine – si, foarte posibil nici macar acolo – este extrem de atractiva într-o societate fragmentata si înfricosata.»

Corint Istorie vă prezintă o nouă carte potrivită pentru adulții interesați nu doar de perioada stalinistă, ci în general de istoria secolului al XX-lea: Stalinismul de fiecare zi. Viața cotidiană în Rusia sovietică a anilor 1930.

Sheila Fitzpatrick și-a asumat cu îndrăzneală să schimbe perspectiva asupra modelului totalitar, oferind în această lucrare clasică o interpretare provocatoare, „revizionistă”. Autoarea descrie modul în care cetățenii sovietici au încercat să ducă un trai obișnuit, în condițiile neobișnuite ale regimului stalinist. Ni se propune o explorare temerară și originală a comunismului sovietic, a acelei laturi invizibile pe care propaganda oficială a ascuns-o cu grijă. Destine de victime și torționari, anonimi și oameni celebri, defavorizați și privilegiați ne sunt înfățișate în contextul tenebrosului deceniu al patrulea, la apogeul Marii Terori.

Colecția Corint Istorie cu blazon comemorează centenarul Primului Război Mondial cu o nouă lucrare dedicată adulților pasionați de povestea unei lumi care a strălucit prin spiritul de sacrificiu și simțul datoriei.

„Eroii nu stau pe gânduri, nu se lasă purtaţi de zbuciumări sufleteşti. Ei acţionează. Imaginaţia lor e legată de lucruri concrete şi imediate. De cele mai multe ori sunt obligaţi să răspundă realităţii date: să ţină focul aprins, să caute ceva de mâncare, să facă rost de o haină în plus, să aşeze paiele aşternutului, să găsească o bucăţică de pâine şi un blid de lături. Ofiţerii umblă fiecare cu câte un ciob de oală sau cu câte o cutie goală de conserve în mână; în haine murdare şi zdrenţuite, necontenit flămânzi şi îngheţaţi [...].” Ion Bulei                                                                                                                                                                 

În zorii întunecaţi ai zilei de 3 martie 1949, întreaga aristocraţie transilvăneană a fost luată pe sus din paturi şi încărcată în camioane. În aceeaşi zi, Partidul Muncitoresc Român anunţa cu mare satisfacţie deportarea tuturor marilor moşieri şi confiscarea averilor acestora. Pentru victoria definitivă a comunismului se impunea distrugerea ultimilor duşmani de clasă.
Sub teroarea regimului lui Gheorghiu-Dej şi mai târziu al lui Ceauşescu, aristocraţii au fost nevoiţi să ducă o viaţă dublă: în timpul zilei lucrau în cariere de piatră, în combinate siderurgice şi în ateliere de tâmplărie; seara se adunau în secret pentru a perpetua ritualurile unei lumi apuse.
Pentru a se documenta asupra acestui episod prea puţin cunoscut din istoria recentă, Jaap Scholten a călătorit mult în România şi Ungaria, în căutarea puţinilor aristocraţi rămaşi în viaţă, martori ai evenimentelor din noaptea de 3 martie 1949. A vorbit cu oameni care au supravieţuit gulagului românesc şi s-a întâlnit cu membrii tinerei generaţii, descendenţi ai acestor distinşi nobili, pentru a discuta cu ei despre situaţia retrocedării proprietăţilor lor şi despre viitor. Cum se poate reconstrui ceva într-o ţară confruntată cu realitatea unui vid moral?

„Cartea lui Jaap Scholten despre nobilimea maghiară recuperează şi salvează o parte din istoria Transilvaniei care aparţine, în egală măsură, ungurilor şi românilor. O istorie plină de frumuseţi subtile sau spectaculoase, de iubiri şi de excentricităţi ca în romanele lui Miklós Bánffy [...], dar şi de suferinţe şi pierderi îngrozitoare.” FILIP-LUCIAN IORGA

Fenomenele deosebit de complexe ale terorismului şi crimei organizate cresc şi ating cote din ce în ce mai alarmante. Pericolele care se prefigurează odată cu evoluţia metodelor şi cu finanţările uriaşe, precum şi conflictele politico-militare mondiale sunt oprite doar de profesionalismul extraordinar al trupelor din unităţile speciale, eroii zilelor noastre care fac ca acest flagel să fie combătut, într-o luptă acerbă pentru protejarea vieţii, a libertăţii şi a drepturilor fundamentale ale omului. Cartea de faţă descrie partea nevăzută a unor intervenţii reale ale forţelor antitero din 16 state precum: SUA, Rusia, Israel, Iordania şi alte 12 de pe teritoriul Europei şi s-a bucurat de un succes răsunător şi în alte ţări.

O fereastră deschisă către o lume închisă. Suspans până la ultima pagină.

JUDITH GROHMANN este o jurnalistă cunoscută mai ales prin faptul că a fost primul civil căruia i s-a permis să pătrundă în lumea discretă, dar letală pentru răufăcători, a unităţilor speciale.

Așa cum e definită în normele legislative românești actuale, „arheologia preventivă” are scopul „descărcării de sarcină arheologică”. Nu poate fi ocolită senzația că arheologia preventivă vine – mai ales – în întâmpinarea și pentru satisfacerea scopului beneficiarului (obținerea descărcării de sarcină arheologică). N-ar trebui oare ca arheologia preventivă să aibă ca principal scop salvarea unor vestigii arheologice, și nu descotorosirea de ele?…
Impactul cel mai neplăcut pe care-l are arheologia preventivă (contractuală) nu e, în realitate, asupra societății, ci asupra arheologiei înseși. Căci impunând dezvoltatorului plata pentru finanțarea săpăturilor, arheologia riscă să pară o procedură oarecare, obligatorie și definită juridic, subordonată unei logici a pieței. Şi asta se întâmplă în vreme ce arheologia se dezvoltă științific. Iar arheologia preventivă trebuie să se transforme în activitate științifică, să nu dezerteze de la exigențele cercetării și să nu provoace crize în etica profesională a arheologului. Cel care va practica doar arheologia preventivă trebuie să răspundă „prezent” oriunde, să cerceteze orice, de la pavajul străzilor din secolul XIX până la straturile preistorice. Şi va trebui să cunoască câte ceva din fiecare. Câte ceva. Alt impact neplăcut este produs tocmai de bani, de finanțare. Arheologia preventivă are bani prin lege, arheologia sistematică nu. Se creionează un clivaj periculos între arheologia preventivă, care e practică, deschisă concurenței, necesară societății, și arheologia sistematică, închisă tot mai mult între ziduri universitare și academice.

MIHAI BĂRBULESCU (n. 1947), arheolog şi istoric, membru corespondent al Academiei Române. Profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Director la Accademia di Romania din Roma.

Volumul reunește contribuțiile unui număr de 40 de specialiști din diverse domenii (științe sociopolitice, mass-media, arte) având ca temă evoluția postcomunistă a Republicii Moldova și perspectivele care se profilează în vederea aderării și integrării sale în Uniunea Europeană, pe fondul clivajului evident care există în clasa politică de la Chișinău, care trimite electoratul într-o perpetuă confuzie. Un alt aspect important abordat în carte este fenomenul central care, până acum, a compromis traiectul european al Moldovei: corupția.

Volumul cuprinde un amplu interviu despre exilul celebrului fotograf Dan Grigorescu-Negropontes, fiul generalului Eremia Grigorescu. Prin amabilitatea Arianei Negropontes, soția lui Dan Grigorescu-Negropontes, volumul cuprinde numeroase fotografii din arhivele familiilor Negropontes și Grigorescu.

„În vara anului 2008, mă aflam la Paris să pregătesc spre publicare un volum din opera scriitorului, fotografului și gazetarului Dan Er. Grigorescu-Negropontes (1917-1990). Am avut atunci prilejul să stau mai mult de vorbă despre Dan cu Ariana Negropontes, soția acestuia, care i-a fost alături mai bine de treizeci de ani și l-a însoțit în multe din periplurile sale. Aveam să descopăr, spre surprinderea mea, cât de puține lucruri știam despre destinul absolut neobișnuit al omului și artistului pe care îl întâlnisem cu ani buni în urmă, cu care mă împrietenisem și pe care avusesem impresia că îl cunosc cât de cât. Descopeream, în același timp, în Ariana Negropontes o povestitoare talentată, cu o memorie prodigioasă. Cum am găsit extrem de interesante lucrurile pe care mi le povestea, despre felul cum s-a născut o carte sau alta, despre oamenii cu care Dan a venit în contact, despre concepțiile sale și valorile în care credea, i-am cerut Arianei permisiunea să înregistrez convorbirile noastre.

Așa s-a născut această carte pe care o ofer cititorului cu speranța că îl va ajuta să înțeleagă mai bine o epocă, prin întâlnirea cu omul și artistul de excepție Dan Er. Grigorescu-Negropontes.” Crisula Ștefănescu

Dan Er. Grigorescu s-a născut în 1917 la Bârlad, ca fiu al Elenei Negropontes, descendenta unei familii de bancheri, și al Generalului Eremia Grigorescu, învingătorul de la Mărășești și Oituz, ale cărui cuvinte „Pe aici nu se trece" au rămas celebre. În 1919, când Dan avea un an și opt luni, Generalul moare pe neașteptate, răpus de gripa spaniolă care făcea ravagii la începutul secolului trecut. În urma morții Generalului, Elena Grigorescu, însoțită de Dan, pleacă la Paris. Stă cam nouă luni din an; vara se întoarce în țară. Astfel, Dan avea să-și petreacă bună parte din copilărie în Franța, unde își face școala primară și primii ani de liceu la Janson de Sailly, iar verile, la moșiile de la Grozești și Ivești.

Cetati, castele si alte fortificatii din Romania, de la inceputuri pana spre anul 1540, scris si mai ales desenat, documentat, de catre Radu Oltean. Volumul este indispensabil pentru toti cei care vor sa cunoasca adevarata istorie a tarii noastre.

Codruţ Constantinescu este istoric şi scriitor. A publicat volumele "Hai-hui prin Occident" (Editura Premier, Ploieşti, 2004), "Studii irlandeze" (Editura Institutului European, Iaşi, 2006), "Enervări sau despre bucuria de a trăi în România" (Editura Polirom, Iaşi, 2007 în colaborare cu Mirel Bănică), "A trăi pentru a citi" (Editura Karta-graphic, Ploieşti, 2008), "În labirint sunt umbre şi lumini" (Editura Vremea, Bucureşti, 2011), "Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control şi propagandă" (Editura Vremea, Bucureşti, 2013), "Epistolar genovez" (Editura Vremea, Bucureşti, 2015). A publicat articole în numeroase publicaţii din România.

Cartea de față nu poate cuprinde decât o mică parte dintre mărturiile lăsate de supraviețuitorii Gulagului. Am preferat să prezentăm nu numai liniile directoare ale vieții și morții în Gulag (suferința, foamea, frânturi de normalitate, ideea de evadare etc.), ci și să-i împărtășim cititorului destinul individual al celor care au avut norocul să supraviețuiască. Traseele și experiențele lor atât de umane sunt relevante pentru natura criminală a sistemului, fiecare având ceva din Odiseea lui Ulise, rătăcind din insulă în insulă, din lagăr în lagăr, din traumă în traumă, agățându-se de viață pentru a relata chinurile trăite (mulți dintre cei care și-au scris mărturiile recunosc că aceasta a fost o datorie care i-a ținut în viață și le-a permis să lupte). Codruț Constantinescu

Prezenta ediție reproduce volumul "Istoria vieții mele" al scriitorului basarabean Teodor Vârnav (1801?-1868),  descoperit de folcloristul Artur Gorovei şi publicat pentru prima dată tot de el, în 1892 şi 1893, în „Gazeta săteanului”, ce apărea la Râmnicu Sărat.

„Fie-ne îngăduit să atragem luarea-aminte că Teodor Vârnav, dintre toţi memorialiştii noştri, n-a fost numai primul în dată, dar şi întâiul şi unicul care şi-a mărturisit fără ruşine, dar şi fără cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici şi mari, din copilărie şi adolescenţă, iar de la această vârstă tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare şi consecinţele lor, sanitare şi penale, neplăcute. Din acest punct de vedere Teodor Vârnav îmi aminteşte, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys, autorul jurnalului londonez, dintre anii 1660 şi 1669, editat şi la noi, dar cu străşnicie expurgat de tot ce atinge morala.” Șerban Cioculescu

„Traiul tătâni-mieu era foarte curioz, pentru că, precât îmi aduc aminte, el cu alta nu să îndeletnicea, fără numai cu şăderea şi cu ciubucul, însă aceasta nu ştiu din ce pricină urma, adică ori din lenevire, sau din neagiungere; iar maică-mea purta de grijă atât pentru lucrarea puţinului pământ ce aveam, cât şi pentru gospodăria casii.” Teodor Vârnav

Dan Casassovici, fiu al unei familii de industriași importanți, ajunși la bunăstare prin muncă stăruitoare, a văzut deposedarea familiei sale de tot ce câștigase prin merite personale. A devenit inginer, în ciuda obstacolelor și greutăților inerente în vremea comunismului. În 1976, a emigrat și și-a croit un destin pe măsură în lumea liberă.

L-am rugat pe Dan Casassovici să scrie într-o carte de ce a plecat din România. Ca să se înțeleagă că poți avea o copilărie și o tinerețe frumoasă, aproape în orice condiții. Tinerețea lui a fost la fel de frumoasă ca a multora dintre noi. A reușit să învingă piedicile care se puneau celor din clasa lui socială, a reușit să învețe, și-a găsit o slujbă cu oameni între care s-a simțit bine. Dar a știut că numai atât i se va permite. A știut că libertatea e departe de lumea în care trăia. Ca și atâția alții, care au plecat când, cum și unde au putut. Pentru că tinerețea e frumoasă, dar omul mai are nevoie și de altceva. Silvia Colfescu

"Când m-am născut, bunicul meu Corneliu, dar și tata, au răsuflat ușurați. Aveau un moștenitor care să le continue activitățile, să conducă fabrica familiei și să predea cursuri de textile la facultate. Destinul meu era trasat și nu-mi rămânea decât să nu ies din făgaș. Dar lumea s-a schimbat și nimica nu a mai fost așa! Eu am devenit altcineva, altundeva, am făcut altceva." Dan Casassovici

"Prietenii din generația mea, a celor născuți în anii 1940-1945, au apucat doar câțiva ani frumoși. Erau născuți în familii care făceau parte din categorii sociale de oameni ajunși, prin munca lor, în fruntea țării. Erau copii de oameni politici, intelectuali, doctori, bancheri sau industriași. Veneau din familii cu studii superioare, erau deja la cel puțin a treia generație de notabili, sau „încălțată” cum se mai spunea.

Am avut mulți prieteni, copii ai prietenilor părinților mei, pe care i-am cunoscut și i-am frecventat fiindcă „vorbeam aceeași limbă". Primisem aceeași educație care punea pe prim plan valori ca familia, munca, cinstea, respectul cuvântului dat, loialitatea.

Ne-am cunoscut în mod firesc, ne-am împrietenit, ne simțeam bine împreună și am urmat o bucată de drum alături. De acasă eram îndrumați să avem o comportare exemplară pentru a nu intra în conflict cu autoritățile, să fim bine crescuți și respectuoși. Ni s-a mai spus că trebuie să învățăm mai bine ca ceilalți, că trebuie să învățăm limbi străine și că, în afara casei, nu trebuie să ne comportăm diferit de ceilalți colegi de clasă. Ceea ce auzeam acasă nu aveam dreptul să repetăm afară. Părinții ne-au inoculat valori care fuseseră ale lor, pe care le știau necesare." Dan Casassovici

Un mare iubitor al Bucureştilor. Un cercetător atent care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor şi care ne povesteşte cu farmec despre oraşul pe cate îl iubim cu toţii. Nicolae Vătămanu s-a născut  la 29 noiembrie 1897. A murit în București, într-un bloc prăbușit la cutremurul din 1977.

A fost un doctor cunoscut. Pe lângă aceasta, şi-a dedicat întreaga viaţă scrierii unei istorii a medicinii româneşti.  A scris numeroase şi valoroase cărţi despre istoria universală a medicinii. A fost cunoscut în vremea lui şi datorită rubricii săptămânale din ziarul Universul intitulate „Sfaturile medicului”.

A făcut mii de fotografii în Bucureşti, a  scris cărți despre întâmplările dramatice, vesele, importante sau mărunte și despre locuitorii orașului, lucruri care altfel ar fi uitate și care merită să fie cunoscute.

„Cartea de faţă fusese pregătită pentru tipar încă de prin 1975; sfârşitul tragic al doctorului Vătămanu în cumplita seară de 4 martie 1977 i-a întârziat însă publicarea. De soarta ei s-a îngrijit cu devotament doctorul Sandu Pavelescu, care a izbutit să recupereze manuscrisul dintre dărâmăturile blocului de pe Calea Victoriei, unde locuise şi pierise unchiul său, şi a întreprins cele dintâi demersuri pe lângă forurile editoriale. ” GHEORGHE BRĂTESCU din POSTFAȚA la prima ediție

Așa este bucureșteanul, din moși, strămoși: un om care știe să se bucure de viață, căruia îi place să petreacă și, dacă porunca din bătrâni spune că de ziua cutărui sfânt este interzis să muncești, se supune cu mare drag obiceiului. Și această bucurie a sărbătorii, cu toate ale ei, dă farmec orașului. Este, în ciuda detractorilor săi, un oraș zâmbitor, care întoarce către lume o privire luminoasă, de dincolo de rănile și de cicatricile cu care l-a înzestrat timpul. Silvia Colfescu

Un oraș tânăr. O urbe pestriță și veselă. Un peisaj care multă vreme a datorat mai mult satului decât orașului și în care abia târziu și cu greu regăsim Micul Paris. Și sarea și piperul lui, locuitorii. Cei care, în scurgerea generațiilor, în frământările istoriei, poartă mai departe în timp sufletul unei așezări. Această poveste a sufletului Bucureștilor ne-o spune Lelia Zamani, cu dragoste și talent, în cartea ei.

Ca și acum o sută, două sute sau trei sute de ani, până și cel mai sărac bucureștean pune pe masa de Paște ouă roșii, cozonac și o bucățică de miel, iar de Crăciun, sarmalele și cozonacul nu lipsesc nimănui. Lelia Zamani

Autoarea, absolventă a Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi doctor în filologie cu o temă desprinsă din istoria bucureşteană a secolului al XIX-lea, este Șef Secție Istorie bucureșteană la Muzeul Municipiului Bucureşti. A publicat la Editura Vremea următoarele cărţi: Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti, 2007, Oameni şi locuri din vechiul Bucureşti, 2008, Negustori, negustorași și negustoreli în vechiul București, 2009. A colaborat şi colaborează la radio, la diverse reviste şi publicaţii, multe dintre ele de specialitate, articolele scrise axându-se pe istoria de odinioară a Capitalei.

Interviuri cu arhitecții Alexandru Botez, Octavian Florescu, Emanoil Mihăilescu, Nicolae Rădulescu, Vintilă Săvulescu, Ioan Spătaru, Alexandru Tătaru, Nicolae Vasilescu

„Mai mult, pe Vlad Mitric-Ciupe curiozitatea l-a îndemnat să treacă de la scormonirea arhivelor la dialogul cu protagoniștii epocii, urmarea fiind cartea de față, în paginile căreia cititorul va găsi opt dialoguri cu tot atâția supraviețuitori ai închisorilor vremii. Ce-i definește e că toți au absolvit Arhitectura. Deși diferă în ton, cele opt dialoguri au același leitmotiv – viața în închisoare și traiul în România comunistă –, fiecare fiind un testimoniu făcut în cheie personală, când mai sec, când mai miezos, când mai rece, când mai patetic. Vlad Mitric-Ciupe e un interlocutor răbdător, ascultându-și preopinenții fără a le întrerupe perorația, dar totodată e un întrebător consecvent, aducându-i pe vorbitori la tema discuției, atunci când, furați de amintiri, se abat de la universul penitenciar sau de la climatul politic. În consecință, conversațiile sunt solidare grație unuia și aceluiași liant: redau gustul comunismului într-o dublă ipostază, carcerală și socială.” Sorin Lavric

„Sensul lucrării de față este unul fără echivoc. Alături de izvoarele arhivistice și menționările din lucrările memorialistice, apelul la istoria orală este metoda indispensabilă de analiză a temei propuse – destinul individual al arhitecților care au cunoscut forma cea mai dură a represiunii, respectiv detenția politică. Astfel, acest volum prezintă viziunea proprie și directă a celor opt arhitecți foști deținuți politic care mai erau în viață la nivelul anului 2012, cu regretul dispariției anterioare a tuturor celorlalți.” Vlad Mitric-Ciupe

„Afirmația a cunoaște pentru a nu se mai repeta niciodată poate părea astăzi o platitudine. Există și interogații similare lui qui prodest. Cu toate acestea, și în cazul celor opt interlocutori ai noștri, drama prin care au trecut transcende cauzalitatea strict istorică. Ne alăturăm și noi concluziei lui Sorin Lavric: există un sens în miezul celor mai macabre întâmplări. Invităm cititorul să-l descopere.” Vlad Mitric-Ciupe

In mare masura, G. K. Chesterton a scris aceasta carte pentru a combate teoriile sustinute de H. G. Wells in lucrarea sa „The Outline of History”, conform carora omul se trage din animale, iar Isus a fost un simplu om.

Povestea monarhului care se identifică profund cu poporul român. Ivor Porter prezintă viața regelui Mihai I din copilărie până la revenirea în țară după 1989. Mai mult decât o biografie regală, aceasta este o poveste care reconstituie din detalii autentice viața lui Mihai I al României.

În după-amiaza zilei de 10 ianuarie 1922, fiul lui Carol și al Elenei a fost botezat Mihai. La ciocnirea unei cupe de șampanie după eveniment, ambasadorul britanic a adresat regelui, reginei și fericiților părinți ai prințului „cele mai bune urări de bunăstare și prosperitate pentru moștenitorul Coroanei României”. Nimeni nu putea să prevadă, în acel moment, destinul chinuit și viața agitată care îl așteptau. Mihai avea să devină monarhul care a condus personal lovitura de stat ce a izgonit trupele lui Hitler din România. Timp de trei ani după aceea, în condițiile în care Armata Roșie ocupa țara, a menținut pe cât posibil democrația constituțională, până când a fost forțat de Moscova să abdice. A urmat apoi exilul de patru decenii în Marea Britanie și Elveția. Alături de soția sa, Ana de Bourbon-Parma, a crescut cinci copii din veniturile obținute la o fermă avicolă și de zarzavaturi, din activitatea sa de pilot de încercare al societății Lear Aircraft din Europa și, mai târziu, în calitate de agent de bursă pe Wall Street. Ultima parte a lucrării de față, intitulată „România, prinsă în capcana trecutului comunist”, prezintă evenimentele care au marcat viața regelui în perioada postdecembristă și raporturile sale cu țara.
Lucrarea cuprinde cronologie, tabele genealogice, dicționar de personalități, lista reședințelor regale și fotografii color.

„Cu nestrămutată credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi de dorinţa de a munci, voi continua să slujesc poporul român, de care destinul meu este indisolubil legat.” - Regele Mihai I, 4 martie 1948
„Cartea despre Regele Mihai şi evenimentele care au lovit, de-a lungul secolului XX, soarta României îmbracă însemnătatea unei mărturii cu totul ieşite din comun.” - Andrei Brezianu              

Povestea adevărată a poliției secrete din Marea Britanie. Această carte-document are puterea de a ne schimba perspectiva asupra lumii în care trăim, reunind cele mai șocante întâmplări din activitatea ofițerilor de poliție sub acoperire.

„Dacă poveștile acestea nu ar fi fost adevărate, ar fi constituit un roman de spionaj și aventură colosal. Cartea de față este un strălucit și convingător argument în favoarea libertății presei!” – Alan White, „The New Statesman”
„De-a dreptul șocant... Atât de mulți oameni au fost mințiți, păcăliți, amăgiți – oameni care au cunoscut acei ofițeri de poliție vreme de ani întregi, considerându-i prieteni, iubiți, parteneri de viață sau părinți ai copiilor lor! În tot acest timp nu au avut nici cea mai mică bănuială că erau victimele unei rețele complexe de spioni. Iar această rețea era organizată și subvenționată de către statul britanic, care intervenea în cele mai intime aspecte ale vieții lor.” – Carole Cadwalladr, „The Observer”

Rob Evans și Paul Lewis și-au condus ancheta jurnalistică cu profesionalism și responsabilitate, până la ridicarea ultimului văl sub care se ascunde realitatea sumbră. Demersul lor arată societății și poliției că în numele apărării statului de drept nu pot fi folosite orice fel de metode și că există reguli ale jocului, care trebuie respectate într-o democrație. „Acoperiții“ lui Rob Evans și Paul Lewis nu sunt angajați ai Scotland Yard-ului, ci ai poliției. Nu sunt spioni, ci polițiști detașați într-o unitate specială, menită să lupte împotriva „extremismului intern“. Ei au misiunea să devină membri ai unor organizații susceptibile de a organiza manifestații de stradă în cauze de tot felul, precum încălzirea globală, drepturile animalelor, globalizarea, poluarea sau chiar denunțarea abuzurilor poliției. Unele din aceste organizații sunt alcătuite din universitari și oameni de știință, iar potențialul lor de a se transforma în mișcări violente, menite să pună în pericol stabilitatea statală, este cvasi-nul. De aceea, infestarea lor cu agenți acoperiți, plătiți din banii contribuabilului, sună ca o glumă proastă. În final, vreo zece dintre agenții sub acoperire ai Brigăzii Speciale pentru Demonstrații (BSD), devenită ulterior Serviciul Secret Național pentru Ordine Publică (SSNOP) au fost deconspirați, iar viețile lor duble au fost scoase la lumină. Câți agenți sunt, însă, încă activi în clandestinitate? Potrivit autorilor, numărul lor trebuie să fie de cel puțin zece ori mai mare.   

"Săptămâni la rând, memoriile ei au ocupat prima poziție în clasamentul bestsellerurilor în Franța. Cartea este publicată în 18 limbi, inclusiv în limba maternă, araba.” NICHOLAS KRISTOF, New York Times

Lucrarea trateaza una dintre tendintele aparute la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si anume politica de secesiune din Europa Centrala si de Est, luand ca exemplu spatiul romanesc si politica revizionista a populatiei maghiare. Dupa o serie de consideratii de ordin general cu privire la termeni precum dreptul minoritatilor, secesiune, autodeterminare sau autonomie, se face o trecere in revista a tuturor actiunilor revizioniste intreprinse pe teritoriul Romaniei de reprezentantii populatiei minoritare maghiare cu sprijinul altor state, in principal al Ungariei.
Autorii dedica un amplu capitol actiunilor de prevenire si combatere a miscarilor separatiste violente, propunand o serie de masuri in acest sens.

Jurnalul ne descoperă, o dată mai mult, subtilitatea spiritului de observaţie al scriitoarei, ingeniozitatea şi neprevăzutul asociaţiilor de idei pe care le făcea în descrierea unor personaje, ironia-i acidă, întinsele relaţii pe care le avea în “lumea bună” europeană a epocii, dar mai presus de toate un sugestiv tablou al Reichului nazist mediat de figura şi decorul intim al numărului doi al acestuia, inenarabilul Hermann Göring, tipice, în multe privinţe, pentru regimurile dictatoriale care au îndoliat veacul de care abia ne-am despărţit. DUMITRU HÎNCU

Volumul reprezintă o binevenită interogare a rezidenței adevăratului spirit democratic, tezaurizat nu în instituțiile reprezentative ale statului, ci în societate. Numai aici se află garanția reușitei democratice a unui popor, pentru că nimic nu poate asigura libertatea perpetuă a națiunii mai mult decât permanenta responsabilizare a cetățenilor cu privire la destinul politic al comunității în care trăiesc

Volumul reunește o paletă largă de opinii cu privire la prezentul și viitorul religios al Europei, cuprinzând texte semnate de mari personalități ale vieții publice din România, Republica Moldova, Elveția, Coasta de Fildeș, Germania, Belgia, Spania și Franța, precum și de slujitori ai diferitelor Biserici, oferindu-i cititorului posibilitatea să compare discursuri de diferite facturi. În paginile acestui volum, veți regăsi articole semnate, printre alții, de: Lluís Alemany Giner, Iuliana Alexa, Madeea Axinciuc, Teodor Baconschi, Vasile Boari, Sorin Bocancea, Radu Carp, Raymond Clarinard, Marc‑Antoine Costa de Beauregard, Vasile Sebastian Dâncu, Lucian Dîrdală, Refi Ergun, Cristina Hermeziu, Jean‑Luc Mouton, Denis Müller, Simeon Mureșan, Horia‑Roman Patapievici, Constantin Pătuleanu, Philippe Perchoc, Andrei Pleșu, Daniela Rațiu, Nathalie de Senneville‑Leenhardt, Michael Shafir, Constantin Sturzu, Sorin Șelaru, Eugen Tănăsescu, Bogdan Tătaru‑Cazaban, László Tőkés, Cristian Unteanu.

Un volum de istorie a ideilor, o istorie a Rusiei prin literatură și scrierea memorialistică, semnat de unul dintre cei mai rafinați și mai profunzi eseiști români din ultimul deceniu.

Odata cu deschiderea arhivelor fostei Securitati, au iesit la iveala detalii legate de racolarea de catre autoritatile vremii a unor persoane cu conceptii radicale de dreapta, intre care si militanti legionari in exil. Regimul comunist de la Bucuresti ajunsese intr-un punct in care legitimarea si sustinerea pe plan intern si extern devenisera prioritati, iar solutia era relativ simpla: in tara trebuia creat un dusman al unitatii nationale –minoritatea maghiara a devenit rapid o tinta –, iar in strainatate urmau sa fie atrasi reprezentanti de marca ai emigratiei romanesti. Volumul evidentiaza tendinta xenofoba si nationalista ce a caracterizat perioada cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, oferind informatii inedite despre legionari si represiunea stalinista, asasinate si razbunari sau lupta partizanilor anticomunisti. Acestora li se adauga o trecere in revista a principalelor transformari politice prin care a trecut Romania din 1990 pina in 2015.

Din cuprins: Extremistii de dreapta si comunismul • Asasinat, razbunare sau executie? • Colportaje biografice • Legionarii si represiunea stalinista • Bibliotecarul de la Auschwitz, Hans Mokka • Inspector scolar nazist si militant antimaghiar: Hans Weresch • Instrumentalizarea nationalismului antebelic • Anticomunism nationalist si "Cartea neagra a comunismului" • Despre Ion Gavrila Ogoranu • Recuperarea fascismului romanesc

În ținutul faraonilor și al piramidelor, Cleopatra era o prințesă cu un viitor nesigur. Când propriul ei frate a încercat să o ucidă, ea și-a dat seama că nu poate avea încredere în nimeni. Apoi, conducătorii Romei au început să se lupte pentru ai capta atenția și Cleopatra s-a confruntat cu cea mai mare provocare din viața ei. Crezi că a reușit să își îndeplinească planurile? Cleopatra face parte din seria Istoria pe înțelesul copiilor, care combină poveștile captivante cu texte ușor de citit.

Seria a fost creată cu ajutorul lui Alison Kelly, lector la Universitatea Roehampton.

Iulius Cezar face parte din seria "Istoria pe înțelesul copiilor", care combină poveștile captivante cu texte ușor de citit. Seria a fost creată cu ajutorul lui Alison Kelly, lector la Universitatea Roehampton.

În anul 44 Î.C., Iulius Cezar a fost înjunghiat mortal în Senatul Roman. Uciderea lui cumplită a dus la prăbușirea Republicii Romane, veche de 450 de ani, și la nașterea Imperiului Roman. Dar cine era el și de unde venea? Poți urmări ascensiunea spectaculoasă a lui Cezar, de la avocat de succes și comandant militar de excepție până la statutul de cel mai puternic om din Roma.