Istorie & Politologie

Memoriile ofiterului german Ernst Junger despre participarea sa la Primul Razboi Mondial. Constituita pe baza notelor aproape zilnice luate de-a lungul celor patru ani petrecuti in campania din Belgia si Franta, [...] In furtuni de otel este prima carte publicata de Ernst Junger (1920), bestseller in anii 1920, si prima carte de rasunet international izvorata din experienta cruciala a Marelui Razboi, traita cu intensitate tragica si platita funest de o intreaga generatie. - Viorica Niscov

Povestea investigatiei cu privire la identitatea celui care i-a tradat pe Anne Frank si familia ei, precum si a motivelor din spatele acestui gest. Mai degraba un secret bine pastrat decat un mister nerezolvat...

Unul dintre ultimele secrete ale celui de-Al Doilea Război Mondial este motivul pentru care germanii nu au reușit să construiască o bombă atomică. Germania era locul de naștere al fizicii moderne, poseda materiile prime și baza industrială și avea la dispoziție unele dintre cele mai strălucite minți din domeniul fizicii nucleare.

„Importantă și originală, un alt capitol din povestea epică a modului în care omenirea a ajuns să aibă la îndemână mijloacele propriei distrugeri.”, Richard Rhodes, Autor The Making of the Atomic Bomb.

În volumul „Războiul lui Heisenberg”, Thomas Powers prezintă interacțiunea dintre știință și spionaj, moralitate și necesitate militară, paranoia și logica rece care au marcat programul german de construire a bombei atomice, dar și răspunsul Aliaților la acesta. Pe baza a zeci de interviuri și a anilor de cercetare intensivă, Powers concluzionează că Werner Heisenberg, care a fost figura principală a efortului atomic german, a obstrucționat în mod conștient dezvoltarea bombei, iar într-o faimoasă întâlnire din 1941, la Copenhaga, cu fostul său mentor Niels Bohr, a încercat să-i descurajeze și pe Aliați să-și atingă obiectivul de a construi propria bombă. 

Cu o analiză detaliată, Powers dezvăluie evenimentele ce gravitează în jurul fizicianului Werner Heisenberg și echipei sale, arătând cum știința și războiul se întâlnesc într-o competiție devastatoare de putere și cunoaștere. Heisenberg, unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului XX, cunoscut pentru formularea Principiului Incertitudinii, devine aici un personaj complex prins între loialitatea față de țara sa și implicațiile etice ale armelor nucleare.

Powers abordează subiectul cu o rigoare impresionantă, dezvăluind întrebări controversate: Au încercat Heisenberg și echipa sa să construiască bomba atomică? Au fost sabotați de aliați, sau au sabodat ei înșiși proiectul pentru a preveni o catastrofă globală? Fără să ofere un răspuns definitiv, Powers invită cititorii să reflecteze asupra dificultăților morale și asupra tentației cunoașterii, într-un context politic și militar periculos.

„Războiul lui Heisenberg” este o „carte atent documentată și foarte bine scrisă” (Time), a cărei poveste extraordinară captivează și… neliniștește.

2019 a fost ultimul an bun al economiei mondiale. Vreme de generatii, totul a fost mai repede, mai bun si mai ieftin. In cele din urma, am ajuns in punctul in care aproape orice iti doresti iti poate fi trimis acasa in doar cateva zile - chiar ore. America a facut totul posibil, dar acum America pare sa-si fi pierdut interesul de a continua in acelasi ritm.

Motivul pentru care am ales sociabilitatea si divertismentul ca subiecte prioritare pentru studierea istoriei elitelor romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea rezida in importanta si ponderea acestor aspecte, mai ales, in viata cotidiana a elitei sociale, in speta a boierimii. Situatia este pe deplin reliefata in sursele vremii, fiind tratata insa diferentiat, de la simpla mentionare a unor aspecte specifice si redundante, pana la critica virulenta si exagerata a unei intregi clase sociale, considerata parazitara si plina de metehne sociale si morale. Radu Rosetti, descendentul unei mari familii boieresti, precizeaza ca "boierimea moldoveneasca din vremea lui Mihalache Sturdza avea doua indeletniciri de capetenie: intrigile politice si placerile". Si tot el noteaza, intr-un alt loc, ca boierimea ducea, intr-o mare masura, o existenta frivola, abandonandu-se pe "valurile vietii".

Premiul Robert F. Sibert

Premiul de excelență Yalsa pentru nonficțiune

Mențiunea Newbery

În decembrie 1938, un chimist dintr-un laborator german a făcut o descoperire șocantă: atunci când a fost plasat lângă un material radioactiv, un atom de uraniu s-a scindat. Această descoperire a lansat o adevărată cursă științifică desfășurată pe mai multe continente pentru valorificarea ei. În Marea Britanie și în Statele Unite ale Americii, spionii sovietici și-au făcut loc în comunitatea științifică. În Norvegia, un comando s-a infiltrat în spatele liniilor pentru a ataca producția germană de apă grea. Iar în mijlocul unui deșert din New Mexico, la Los Alamos, a fost ascuns un grup de străluciți oameni de știință pentru a pune în practică cel mai bine tăinuit și periculos proiect de istorie.

Reconstruind destinele fizicianului Robert Oppenheimer, generalului Leslie Groves și spionilor Klaus Fuchs și Harry Gold, Steve Sheinkin relatează istoria riscurilor, intrigilor, trădărilor și intuițiilor de geniu care au condus la crearea celei mai formidabile arme, bomba nucleară.

„Această incitantă, impresionantă carte de nonficțiune poate fi tonicul necesar oricărui adolescent blazat care își închipuie că istoria este plictisitoare.” The Wall Street Journal

„Un volum excelent despre o epocă și un demers care au schimbat lumea pentru totdeauna.” Kirkus Reviews

Aceasta carte aduce in prim-plan o poveste de iubire neobisnuita, desfasurata pe fundalul tumultuos al inceputului de secol XX. Regina Maria a Romaniei, una dintre cele mai carismatice si influente figuri regale, si Joe Boyle, aventurierul canadian devenit erou al Romaniei, traiesc o relatie marcata de admiratie, devotament si un dor neimplinit.

Prin prisma mitologiei, prof.dr.habil. Antoaneta Olteanu dorește să ofere o prezență de adâncime a unității balcanice pe care o regăsim adesea în sistemul de gândire, de viziune asupra lumii, dar și în cel al tradițiilor și obiceiurilor vechilor comunități din Balcani, elemente care vor fi reluate și în cadrul unor studii comparatiste introduse în acest volum. Așa cum spune autoarea, „Mitologia constituie unul dintre cele mai vechi straturi culturale, care cuprinde atât elemente de credință, cât și ritualuri, practici cotidiene indispensabile activităților cotidiene. Spre deosebire de alte culturi, mitologia ca atare nu s-a păstrat în întregime, fiind marcată de oralitate ca element dominant de transmitere a ei, dar multe elemente au supraviețuit chiar și în eposul eroic, în balade, legende, descântece, farmece și practici divinatorii”. Măcar din comparațiile cu mitologiile vecinilor – slavă, germanică, romanică, se vede destul de bine că pentru o mare parte din această zonă fondul mitologic nu este de sorginte indo-europeană, ci chiar mai vechi, prin prezența masivă a personajelor mitologice femei, mature și chiar în vârstă. Nu moșii, ci babele constituie depozitarele sistemelor de credință, sunt păzitoarele oamenilor și ale întregului univers și sunt prezente tot timpul în viața lor, într-o formă sau alta. Studiul respectiv vorbește despre personificări-patroni ai elementelor, duhuri protectoare ale bolilor și nu în ultimul rând babele descântătoare, moașe etc. O altă particularitate desprinsă este cea constatată în legătură cu duhul casei în acest spațiu, reprezentat mai ales sub formă de șarpe, și nu cu o înfățișare antropomorfă. Spațiul balcanic cunoaște, de asemenea, în mitologia sa, un set de personaje colective demonice, mai degrabă păzitoare ale normelor de comportament, decât marcate de un demonism animalic, oameni-centauri care își fac apariția în perioade-cheie pentru exercitarea acestui control. La greci și bulgari, macedoneni, sârbi avem Kallikantzaroi și Karakongiolî, iar la români – pe Sântoaderi. În afară de fondul vechi, influențe importante vin și din stratul turcesc.

„Volumul de față este rezultatul unui efort colectiv pe care l-am coagulat în cadrul unui vast proiect de cercetare asupra Balcanilor, demarat de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (IASCCL). M-am oprit asupra istoriei culturale a Balcanilor și, din aceasta, am încercat să pun accent pe aspectele etnologice și antropologice pe care le revelă cercetările din spațiul balcanic, în acord și cu preocupările mele principale. Am declanșat astfel, în anul 2022, o serie de prelegeri pe teme balcanice, susținute de specialiști în domeniu. De asemenea, am organizat, tot sub egida ISACCL, două sesiuni de comunicări consacrate acestei pro­blematici, sub numele Tradiții uitate în Balcani. Subiectul general a stârnit un mare interes, și nu numai pentru etnologii și antropologii pe care contam, ci și pentru cei preocupați de domeniul imagologiei, studiului mentalităților, istoriei și chiar politologiei. Astfel a apărut acest volum compozit. Într-un fel, era și normal, realitățile balcanice prezintă în continuare interes pentru mulți cercetători și temele de dezbatere merg la pachet – de la tradiții vechi, extrem de bine conservate, la relații sociale și comportamente naționale pătimașe ce fac să vorbim mai mereu de scântei ce continuă să iasă din butoiul cu pulbere niciodată stins.

Oricât de ciudat ar părea la prima vedere, toate studiile sunt legate între ele, toate reflectă spiritul balcanic în complexitatea lui. Am putea constata, de asemenea, la o privire superficială, că sunt multe teme deja bătute, care nu mai merită să fie abordate. Revizitările sunt necesare, am văzut și vom mai vedea. Comparații nu sunt făcute așa cum ar trebui – sunt bune și cele între două culturi, dar, pentru spațiul balcanic, ar fi nevoie de jonglarea cu mai multe, pentru a surprinde și mai bine trăsăturile zonale. Oricum, nu există studii superflue, toate sunt niște piese de mici dimensiuni într-un puzzle uriaș care încă își mai așteaptă închegarea.”

Antoaneta Olteanu

Pentru cei care au trait cu iluzia unui timp interbelic cu valoare de model, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca a lui Z. Ornea a avut un efect demitizant major. Cartea a aratat ca, departe de a fi fost paradiziaca, epoca a fost si a unei grave maladii sistemice, maladia extremista si prototalitara, care n-a lasat nimic neatins, de la istoria politica la cultura si viata personala. Ba, mai mult, studiul lui Z. Ornea a aratat, cu citate extinse si convingatoare pentru orice cititor de buna-credinta, ca destui autori care abia incepeau sa fie recuperati, cum ar fi Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Eliade, Cioran si altii, departe de a fi un model bun la toate - de la profunzimea viziunii metafizice la concretetea solutiilor politice -, trebuie cititi precaut, fiindca au fost ideologi sau numai adepti ai extremismului de dreapta. - Marta Petreu

Volumul de fata, al patrulea din Povestea vietii mele, reprezinta un document istoric de exceptionala importanta pentru istoriografia regalitatii, scris de unul dintre cei mai reprezentativi participanti la evenimentele imediat urmatoare Primului Razboi Mondial. Regina Maria ofera amanunte din pozitia de diplomat ad-hoc al Romaniei la Paris, in contextul desfasurarii Conferintei de Pace. Este un martor regal inedit, care consemneaza intrevederi cu personalitatile momentului, Woodrow Wilson, Raymond Poincare, Georges Clemenceau ori David Lloyd George. Calatoria in Anglia la familia regala britanica are aceeasi insemnatate diplomatica, facilitand, printre altele, o intrevedere premierului Bratianu cu regele George al V-lea. Reintoarsa la Bucuresti, Maria sustine o conferinta de presa, fapt neobisnuit, iesind din regulile strict monarhice, mai ales pentru o regina consoarta. Volumul memorialistic cuprinde deopotriva impresiile vizitei facute alaturi de regele Ferdinand in Transilvania, apoi ultima intalnire cu mama sa, ducesa de Coburg, precum si momente postbelice cu simbolistica speciala: deschiderea primului parlament al Romaniei Mari, incoronarea de la Alba Iulia, un ceremonial suprem regal ce consfintea noul statut politico-juridic al tarii, toate acestea alaturi de eforturile sale diplomatice pentru reconstructia tarii si ajutorarea celor saraci, a vaduvelor si orfanilor de razboi. - Diana Mandache 

„Sclipitoare. Exhaustiv documentată, inteligent construită și superb scrisă… o lectură obligatorie. Cinci stele.“– Daily Telegraph

„Superbă, absolut fascinantă și captivantă, Hoyer ne oferă prin aceastăprimă istorie completă a ascensiunii și decăderii Germaniei de Esto cercetare revelatoare, de o incredibilă originalitate – și o lecturăirezistibilă, cu o distribuție de personaje fenomenală. O lectură esențială.“ – Simon Sebag Montefiore

„O carte fantastică, efervescentă, ce pătrunde nu numai în esența Germaniei de Est, ci abordează și Războiul Rece și felul în care au fost forjate secolele XX și XXI.“ – Peter Frankopan

„Hoyer redă într-o manieră fascinantă istoria Germaniei de Est, prezentând-o ca pe un capitol important din istoria Germaniei,nu doar ca pe o notă de subsol sau o copie a Uniunii Sovietice.Ca să înțelegem Germania de astăzi, trebuie să înțelegem istoriași moștenirea Estului ei aproape abandonat.“ – Serhii Plokhy

De la cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial până la căderea Zidului Berlinului, „o istorie extinsă și bogată“ a Germaniei de Est (New Republic)

Reputatul istoric Katja Hoyer lasă în urmă obișnuiele caricaturi ale RDG-ului tipice Războiului Rece pentru a ne oferi o nouă viziune caleidoscopică a acestei țări dispărute, scoțând la iveală bogatul peisaj politic, social și cultural de dincolo de opresiune și greutăți. Bazându-se pe o vastă sursă de interviuri și documente inedite, aceasta este istoria definitorie a celeilalteGermanii, cea de dincolo de Zid.

În 1990 a disparut o țară.

Când a căzut Cortina de Fier, Germania de Est a încetat să mai existe. Vreme de patruzeci de ani, din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și până în pragul unui nou mileniu, Republica Democrată Germană a reprezentat o Germanie radical diferită de tot ceea ce fusese până atunci șitot ceea ce există astăzi. Solidaritate socialistă, poliție politică, planificare centralizată,sârmă ghimpată: aceasta erao Germanie ridicată pe liniile de falie ale ideologiei și geopoliticii.

KATJA HOYER este un apreciat istoric, membră a Royal Historical Society și cercetător invitat la King’s College London. Este cunoscută deopotrivă și pentru activitatea sa jurnalistică, îndeosebi caeditorialist la Washington Post și gazdă a podcastului The New Germany. S-a născut în Germaniade Est și locuiește în prezent în Marea Britanie.

În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfecțiunii în gimnastică. Din admirație, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice și documentare, biografii, romane și chiar cărți pentru copii. Dar despre Nadia, devenită parte a avuției naționale a României socialiste, se mai scria în penumbră, iar „admiratorii” săi, care adunau material documentar pentru un roman straniu, în parte de groază, în parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii… Cu toții îi urmăreau orice mișcare, orice vorbă și orice gând și împletiseră, la cererea poliției politice de atunci, înfricoșătoarea Securitate, o plasă nevăzută din care marea sportivă a reușit să scape abia în toamna lui 1989. Acum, după zeci de ani, studiind aceste dosare până nu de mult secrete, Stejărel Olaru a construit o carte de istorie, însă una ca un roman, în parte de groază, în parte politic.

„Cartea lui Stejărel Olaru nu este doar o biografie tradițională. Contextul și împrejurările în care Nadia Comăneci a crescut și s-a format, familia, gimnastele din generația sa, antrenorii, și mai ales puzderia de informatori, securiști și decidenți politici, care au țesut o încâlcită plasă de relații în jurul ei menită să o țină captivă în mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveală de autor. În drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stări diferite. Când însingurată și aproape de abandon, când disperată și supusă, adesea neînțeleasă și folosită, dar mereu perseverentă, ambițioasă, visând cu îndârjire să atingă perfecțiunea. Și a atins-o.”
AURORA LIICEANU

„Povestea Nadiei Comăneci, aşa cum o citim aici, seamănă foarte puţin cu ceea ce ştiam din presa de atunci şi din zvonistica ultimelor decenii. Iar frunţile înfierbântate, care se mândresc prin contaminare cu performanţele campioanei, merită o compresă. Nadia n-a fost o răsfăţată a vieţii în România lui Ceauşescu. Dacă a „răsfăţat-o” totuşi cineva, această entitate s-a chemat Securitatea, care a avut grijă să-i înfăşoare zilele într-un păienjeniş la limita credibilului.
Stejărel Olaru deschide arhivele, cercetează documentele vremii şi pune pe hârtie o aventură pe care o citeşti cu un nod în gât. Este aventura unui idol batjocorit, a unui om care, la un moment dat, n-a mai putut să suporte. Şi a plecat.”
RADU PARASCHIVESCU

O istorie a vietii de zi cu zi din ultimii ani de razboi si primii ani de pace, cand romanii de rand sufereau abuzurile Armatei Rosii "eliberatoare".

Spectaculos de variate scene de război, intrigi, dezbateri teologice, conflicte marțiale, sacrificii, răzbunări, ambiții aprinse și capete încoronate pline de vanitate, note încărcate de grație și digresiuni delicioase, căldură umană și credință disperată, pasiuni dezlănțuite și cruzimi fără margini, unsprezece secole de grandioasă strălucire și depravată decadență...

Secole pline de frământări și de aprige dispute despre natura lui Hristos și Biserica Lui. Secole de cunoaștere, în care copiștii și învățații au păstrat și au transmis mai departe moștenirea lumii antice. Secolele unor împărați ca Iustinian cel Mare, Teodosiu și Vasile Bulgaroctonul, oameni pioși, eroici sau monstruoși, însă niciodată, dar niciodată plicticoși. Și, mai presus de orice, secole ale creativității, în care arta și arhitectura au atins profunzimi spirituale aproape fără egal.

John Julius Cooper, viconte de Norwich (1929–2018), este un celebru autor britanic de lucrări în domeniul istoriei. 

După studiile urmate în Canada, Franța și Marea Britanie (New College, Oxford) în timpul și imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a lucrat în diplomație, pentru ca apoi să se dedice realizării de programe de radio și televiziune, realizării de filme documentare, călătoriilor, operelor de binefacere (spre exemplu pentru salvarea Veneției), dar în primul rând scrisului. S-a distins printr-un mare număr de publicații, într-o paletă enciclopedică, fiind preocupat în primul rând de spațiul bizantin și de lumea mediteraneeană, dar și de trecutul Franței și al Angliei. 

Interesul său față de istorie se îmbină permanent cu dragostea de artă, arhitectură, literatură, bogăție culturală și intelectuală în general.

Istoria României moderne este – la scara celor două milenii trecute de la începutul formării poporului roman – sinonimă cu ieşirea românilor din lumea medievală, cu asumarea idealurilor generale de construire a naţiunii române şi a statului naţional, în contextul modelului european. Modernitatea s-a clădit, însă, pe acumulările trecutului, pe experienţa general‑umană (a Europei şi a lumii) şi locală (românească). Marii intelectuali ai poporului român – între care s‑au aflat în prim plan şi istoricii cei mai valoroşi – şi‑au dat seama, mai intens din secolul al XVII‑lea încoace, că românii au deopotrivă rădăcini vest‑ şi est‑europene.

Pe de o parte, prin originea romană, prin limba neolatină, prin modul de creştinare şi prin numele purtat, românii se trăgeau de la Roma, adică din Occident, pe când, pe de altă parte, prin biserica organizată după model bizantin, ca şi prin limba slavonă a cultului, a cancelariei şi a culturii medievale şi prin alfabetul chirilic, se revendicau din Noua Romă (Constantinopol), din moştenirea bizantino‑slavă, adică din Răsărit.

Această stranie dualitate făcea din români – unicii moştenitori de marcă ai romanităţii orientale – o realitate sui generis, lăudată de unii, veştejită de alţii şi aşezată acolo unde cele două jumătăţi ale Europei se întâlnesc şi interferă. (Ioan-Aurel Pop)

„Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la români această chestiune a îmbrăcat forme speciale.
Românii, locuitori până în epoca modernă în două principate autonome supuse Porții Otomane și râvnite de mulți alți vecini, dar trăitori și în vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de ruși și de turci, pierduți în mijlocul atâtor străini rapace, s-au întrebat, parcă mai mult decât alții, de unde vin și cine sunt ei.

Până la urmă însă, toate popoarele mici, lovite de soartă și lăsate la cheremul celor mari, au asemenea preocupări, transformate uneori în adevărate obsesii.” (Ioan-Aurel POP)

Anul 1918 constituie un punct de reper definitoriu pentru istoria noastră multimilenară, pentru evoluţia neamului românesc. Izvorâte din sămânţa binecuvântată a iubirii de neam şi ţară, faptele înaintaşilor noştri de acum un veac, jertfa de sânge a celor peste un milion de fii ai pământului românesc au condus la cea mai măreaţă victorie a poporului român: realizarea dezideratului suprem al Unirii Românilor într-o singură entitate statală, independentă şi suverană. Ea trebuie să reprezinte pentru cei de azi şi de mâine nu numai un argument de a fi şi de a rezista pe pământul pe care ne-am născut şi ne-am dezvoltat, dar şi de a fi mereu pregătiți să ne apărăm libertatea, identitatea şi demnitatea naţională.  Victor Voicu

Azi, la trecerea unui veac de la înfăptuirea Unirii românilor din 1918, rod al vredniciei și perseverenței conducătorilor adevărați, urmați de majoritatea poporului, al vitejiei și credinței ostașilor în dreptatea cauzei și a izbânzii acesteia, constatăm faptul că dincolo de deciziile care s-au luat şi s-au semnat la Paris, în 1919-1920, sau mai târziu de alte foruri internaționale, Unitatea românească rămâne o realitate pe care vicisitudinile politice şi actele vremelnice de forță n-au putut şi n-o pot schimba.
Iată de ce, ea se cere apărată cu dârzenie şi curaj, întărită prin propriile eforturi de păstrare şi dezvoltare a identității specifice şi a elementelor, printre care armata, care-i conferă în timp putere şi permanenţă. Soarta ei stă, în primul rând, în puterea brațelor şi minților noastre, în tăria inimilor milioanelor de români, în noi înșine.  Dumitru Preda

FILIPPO DEGLI SCOLARI (1369-1426), cunoscut și sub numele de PIPPO SPANO (Ozorai Pipo în Ungaria), nu este unul dintre acele personaje care au fost glorificate de istorie și istorici; cu toate acestea, el a jucat un rol foarte important în evenimentele istorice și politice ale Regatului Ungariei în timpul regelui Sigismund de Luxemburg, devenind sfetnicul cel mai apropiat al acestuia. Filippo Scolari, fost ucenic negustor florentin, a avut o carieră administrativă, politică și militară rapidă și strălucită: a fost trezorier suprem, guvernator a opt comitate importante, printre care și cel de Temesvár (Timiș), și a fost Ban de Szörény (Severin), dar mai presus de toate a fost un comandant militar abil și puternic. Deși istoricii i-au apreciat geniul, virtuțile militare, eroismul și carisma, Filip a fost un lider militar în ton cu vremurile: oportunist, perfid, semeț, cinic și, adesea, chiar crud.

Filippo Scolari și-a început cariera militară luptând cu succes împotriva rebelilor bosniaci. Cu toate acestea, a rămas în istorie mai ales ca „sperietorul” de turci, împotriva cărora a obținut numeroase victorii, deși, în realitate, niciodată în bătălii memorabile. Cu siguranță, mai importante și, în general, victorioase au fost campaniile sale împotriva venețienilor în anii 1411-13, chiar dacă au trezit unele suspiciuni de trădare și corupție. Nefavorabile, în schimb, au fost cele două campanii antihusite pe care le-a desfășurat în Cehia între 1420 și 1422. Unul dintre cele mai mari merite ale lui Filippo Scolari a fost însă contribuția sa la construirea sistemului de apărare de-a lungul graniței de sud a regatului maghiar. Filippo a fost, de asemenea, un dedicat iubitor al artelor frumoase și ctitorul unor edificii monumentale, a căror realizare a urmărit-o îndeaproape.

„Interviu cu Puterea a luat naștere treptat, de-a lungul anilor… Zguduită de moartea bărbatului pe care îl iubea, nimeni altul decât Alexandros Panagoulis, politician grec care a luptat împotriva Regimului dictatorial al coloneilor din țara sa și asasinat în cele din urmă, Oriana Fallaci revine, aproape fără să vrea, la vechiul său centru de interes: Puterea. Puterea ca armă, Puterea ca forță de distrugere, Puterea ca realizare a democrației, Puterea ca luptă armată, Puterea ca luptă religioasă, Puterea ca luptă pentru drepturile celor oprimați,

Puterea ca luptă sindicală… Dictatori cu rezonanță în istorie, mari politicieni ai scenei mondiale, strategi militari de renume, personalități religioase de prim rang, lideri de culoare, sindicaliști care au dat un nou sens luptei muncitorești – Nguyễn Ngọc Loan, Mehdi Bazargan, Ruhollah Khomeini, Muammar Gaddafi, Robert Kennedy, James Farmer, Dalai Lama, Rashida Abedi, Faruk al-Kaddoumi, Sandro Pertini, Giovanni Malagodi, Ugo La Malfa, Giancarlo Pajetta, Enrico Berlinguer, Deng Xiaoping, Lech Wałęsa, Mieczysław Rakowski, ArielSharon – vor trece prin furcile caudine ale interviurilor sale.

Caustice, fără precedent de directe, neiertătoare, în fiecare dintre aceste interviuri Oriana Fallaci va cere explicații, va cere soluții, va pune probleme de conștiință sau chiar îi va acuza deschis pe cei cu care discută pentru răul făcut sau pe care continuă să-l facă. O carte-document despre Putere, despre Puterea ca „boală care îi molipsește chiar și pe cei care cred că sunt vaccinați… Un diavol care îi duce în Iad până și pe îngerii Raiului”.

Istoria omenirii din preistorie până în zilele de azi, relatată prin ceea ce toți oamenii au în comun: familia.

Pornim în acest excurs fascinant de la urmele pașilor unei familii lăsate pe o plajă acum 950 000 de ani. De aici, Montefiore ne poartă într-o palpitantă călătorie epică prin familiile și casele dinastice care ne-au modelat lumea: Cezari, Medici, Incași, Otomani, Moguli, Bonaparte, Habsburgi, Zuluși, Rothschild, Rockefeller, Krupp, Churchill, Kennedy, Castro, Nehru, Pahlavi, Kenyatta, Saudi, Kim, Assad și mulți alții.

O distribuție numeroasă, cu personaje dintre cele mai complexe, constituie inima pulsândă a acestei istorisiri. Unii sunt conducători faimoși, de la Alexandru cel Mare, Attila, Ivan cel Groaznic și Genghis-Han până la Hitler, Thatcher, Obama, Putin și Zelensky. Unii sunt spirite creative, de la Socrate, Michelangelo și Shakespeare la Newton, Mozart, Balzac, Freud, Bowie și Tim Berners-Lee. Alții sunt mai puțin cunoscuți: Hongwu, care și-a început viața ca cerșetor și a fondat dinastia Ming; Kamehameha, cuceritorul Hawaii; Zenobia, împărăteasa arabă care a sfidat Roma; regele Henry din Haiti; Lady Murasaki, prima romancieră; Sayyida al-Hurra, Regina Pirat marocană. Întâlnim în aceste pagini nu doar cuceritori și regine, ci și profeți, șarlatani, actori, gangsteri, artiști, oameni de știință, doctori, magnați, iubiți, iubite, soți, soții și copii.

O istorie a lumii la scara cea mai grandioasă, dar și intimă – survolând secole, continente și culturi, și legând marile teme ale războiului, migrației, pandemiilor, religiei, medicinei și tehnologiei de oameni aflați în centrul dramei umane. Pasionantă precum o lucrare de ficțiune, Lumea surprinde istoria umanității, în toată bucuria, suferința, dragostea, ingenuitatea și cruzimea sa, într-un fir narativ unic, inovator, care va deplasa pentru totdeauna limitele a ceea ce poate realiza istoria.

De la autoarea bestsellerului SPQR: O istorie a Romei antice, fascinanta istorie a modului în care imaginile autocraților romani au influențat arta, cultura și reprezentarea puterii vreme de mai bine de 2 000 de ani.

Cum arată chipul puterii? Cine ajunge să fie comemorat în artă și de ce? Cum reacționăm la statuile politicienilor pe care îi desconsiderăm? În această carte – pe fundalul contemporan al „războiului statuilor“ –, Mary Beard relatează povestea felului în care portretele celor bogați, puternici și celebri din lumea occidentală au fost modelate vreme de două milenii după imaginile împăraților romani, îndeosebi ale „Celor doisprezece Cezari“, de la cinicul Iulius Caesar la crudul Domițian. Cartea de față ridică întrebarea de ce acești autocrați sângeroși au dominat arta din Antichitate și Renaștere până în ziua de azi, când conducători reprobabili continuă să fie asemuiți unui Nero strunindu-și lira în timp ce Roma arde.

„Cu Enciclopedia istorică a comunităților evreiești din România. De la întemeiere la Holocaust încheiem un proiect de istorie, cultură și civilizație început în 2019. Atunci am editat o istorie geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord. Astăzi, acest volum deschide drumul către istoria evreilor din Vechiul Regat și Transilvania de Sud, respectiv Basarabia, Bucovina și Transnistria în volumul al doilea. Institutul «Elie Wiesel» oferă astfel publicului cititor istoriile locale ale comunităților evreiești din România. Iar tragedia evreilor din perioada Holocaustului reprezintă subiectul central al acestor comunități, multe dintre ele astăzi dispărute. Am ales varianta enciclopedică pentru că ea oferă șansa unor narațiuni sintetice și ușor de descoperit cu ajutorul unui indicator geografic: localitatea. De asemenea, în locul unei lucrări originale, neputând inventa milenara «roată», am optat pentru preluarea, prin traducere și actualizare, când a fost cazul, a unor enciclopedii deja publicate în SUA și Israel, coordonate de reputați istorici ai domeniului.” (Dr. Alexandru Florian)

Hărțile exercită o atracție misterioasă asupra noastră. Fie că sunt pergamente antice, fie că sunt abia scoase din torpedoul mașinii sau sunt generate de Google, hărțile ne spun tot ceea ce dorim să știm, nu doar despre unde vrem să mergem, ci și despre lume, în general. Și, cu toate acestea, când vine vorba de geopolitică, mare parte din ceea ce ni se spune este emis de analiști și de tot felul de experți autointitulați, care au uitat să consulte harta locului despre care vorbesc.

Din numeroasele cercetări care s-au concentrat în ultima vreme asupra Revoluţiei Ruse, volumul lui Robert Service se distinge prin câteva caracteristici importante. Optând pentru studierea deceniului delimitat de izbucnirea Primului Război Mondial (vara anului 1914) şi moartea lui V.I. Lenin (ianuarie 1924), autorul creează un tablou amplu, capabil să cuprindă multitudinea şi amploarea dramelor individuale şi colective ale epocii. Discursul tradiţional, axat pe raţionamentele şi acţiunile elitelor, este completat de vocile unor oameni obişnuiţi ale căror vieţi au fost afectate profund de violenţă, război şi teroare. Ştim ce se va întâmpla cu Nicolae al II-lea, Kerenski, Lenin, Troţki sau Stalin – dar tânărul mobilizat pe front, agricultorul din Nordul îndepărtat, funcţionarul moscovit sau alţii ca ei, ale căror jurnale sunt aduse de autor în atenţia publicului, vor reuşi oare să traverseze cu bine vârtejul creat de război, criza economică, tulburările sociale, revoluţie, războiul civil şi represiune? Rigoarea analitică este completată în acest volum de substanţa unei naraţiuni însufleţite de valorile libertăţii şi demnităţii umane. Acestea sunt doar câteva dintre argumentele care fac din lectura cărţii lui Robert Service un reper esenţial pentru cei care vor să înţeleagă epoca revoluţiei şi, într-un sens mai larg, Rusia şi lumea ultimului secol.

Un turn de fildeș în comunism? analizează directivele ideologice în privința cercetării din domeniul umanist, încercând să surprindă cum a evoluat percepția ideologică în legătură cu definiția adecvată a cercetării și în ce măsură s-a păstrat o reflecție academică onestă din punct de vedere profesional (chiar invocând oportunist materialismul dialectic și istoric sau orientarea marxistă).

Povestea omenirii a avut dintotdeauna o dimensiune globală, iar Jeffrey D. Sachs, renumitul economist și expert în dezvoltare sustenabilă, străbate cele mai importante etape din istoria lumii, arătând modul în care putem face față provocărilor de astăzi, precum și oportunitățile oferite de secolul al XXI-lea. Sachs îl poartă pe cititor prin șapte epoci distincte de schimbări tehnologice și instituționale, de la stadiile incipiente ale vieții pe Pământ la oamenii moderni timpurii și la migrația pe distanțe lungi, încheind cu reflecții asupra globalizării actuale. Volumul abordează o varietate de teme, precum influența geografiei, tehnologiei și instituțiilor asupra revoluției neolitice, rolul calului în ascensiunea imperiilor, expansiunea teritorială vastă din epoca clasică, progresul civilizațiilor după deschiderea rutelor maritime din Europa spre Asia și cele două Americi, epoca industrializării și epoca digitală din prezent. Dinamica acestor epoci din trecut oferă o perspectivă nouă asupra procesului din prezent – o globalizare bazată pe tehnologii digitale. Epocile globalizării este o carte esențială pentru oricine dorește să înțeleagă lumea în care trăim, o lume aflată sub semnul schimbării și transformării.

Istoria intelectuala a Romaniei a oglindit, incepand din secolul al XIX-lea, intregul spectru al gandirii europene. In acelasi timp, dezbaterile romanesti au reflectat caracteristicile specifice ale tarii, in cadrul regiunii sud est europene. Victor Rizescu a publicat numeroase lucrari despre gandirea social-politica romaneasca, cu accent asupra corelatiilor politice diverse ale liberalismului local si ale criticilor formulate la adresa lui. Volumul de fata contine o colectie de studii ale sale asupra sindicalismului si a proiectului de reorganizare corporatista a statului roman in perioada interbelica. Ele demonstreaza anvergura problematicii respective in contextul epocii. Un veritabil tezaur de fapte inedite. - Armin Heinen, profesor emerit, Universitatea din Aachen

Arhitectura realizata intre 1700 si 1800 a atins o perfectiune deja devenita clasica, pe care nicio epoca ulterioara nu a mai reusit sa o egaleze. Prima jumatate a secolului al XVIII-lea a fost dominata de spiritul baroc, intruchipat mai ales in palate si biserici: Schonbrunn la Viena, Palatul de Iarna la Sankt Petersburg, sau splendidele biserici si palate-resedinta din Germania si Europa Centrala. Dupa 1750, Barocul a fost abandonat in favoarea Neoclasicismului, care a adus noi tipuri arhitecturale: case particulare, institutii si orase amenajate dupa un plan urbanistic - Bath, Philadelphia sau Washington, cu teatrele, muzeele, spitalele si bancile lor. Pe fundalul complex al acestor categorii generale sunt puse, de asemenea, in discutie chestiuni precum stilul, expresia artistica individuala, afiliatii politice si religioase. Sir John Summerson ne ofera aici un rezumat succint si elegant al intregii perioade, aducand in centrul atentiei nu numai frumusetea rafinata a cladirilor, ci si ideile care le-au facut posibile. - Editorii