Istorie & Politologie

„După ce reușise acolo unde modernismul mimetic ratase, realizând prin ontologia etnică o sinteză între autohtonism și europenism, antimodernismul nostru radical a lăsat în urmă preocupările pentru limba perfectă și spațiul perfect, concentrându-se pe omul perfect. Iar pentru asta a ajuns, asemeni altora, la eugenism, rasism și genocid. Este istoria spusă de această carte fundamentală.” (Sorin Antohi)

„Cartea lui Marius Turda, rezultată în urma unei excelente cercetări și la fel de bine scrisă, provoacă o regândire a perioadei de glorie a intelectualității și culturii românești într-o lumină critică necesară, arătând nivelul generalizat de interes față de teorii eugeniste și politici de excluziune în jurul unor noțiuni rasiale despre identitate, societate și stat.” (Maria Bucur)

„Marius Turda pune în lumină fața mai puțin cunoscută a dezbaterilor identitare ale românilor care în perioada interbelică mizează pe biopolitică și eugenism, la un moment dat chiar pe rasism. Este o carte fascinantă despre naționalism, avatarurile biologizării națiunii și pericolele modernității; este, în cele din urmă, o carte avertisment pentru noi, cei de astăzi, un manual de vânat demoni.” (Constantin Bărbulescu)

Aparitia cartii Basarabia. Drepturi nationale si istorice, scrisa de Gheorghe Bratianu, tradusa din limba franceza prin stradania Editurii Meteor, reprezinta un act de cultura. Conform opiniei autorului, analiza spinoasei teme nu este completa, dar problemele esentiale sunt puse cu o acuratete demna de un maestru. Dupa cum a fost acest erudit de spita nobila, numit Gheorghe I. Bratianu.

Se desfășoară un război. Pentru independența Ucrainei și securitatea Poloniei, pentru viitorul Europei și locul libertății în cadrul ei. De asemenea, se desfășoară o luptă pentru viitorul Rusiei. Oare ne-o putem imagina fără imperialism? Oare Polonia poate exista fără libertate? Care este moștenirea Republicii Polone și care este cea a Moscovei – A Treia Romă? În această carte caut răspunsuri la aceste întrebări. Le caut în istoria vecinătății dintre Polonia și Rusia, din vremurile când încă nu existau nici măcar aceste denumiri până în momentul nostru istoric. Libertatea și despotismul nu sunt delimitate geografic. Sunt impulsuri înscrise în firea umană. Istoria creează totuși de-a lungul veacurilor și prezintă retrospectiv forma condiționărilor care permit ca libertatea să se dezvolte sau să fie înăbușită; condiționări care întăresc tehnicile despotice sau le subminează. Tocmai aceasta este una dintre posibilele istorii de reprezentare a relațiilor polono-ruse. - Andrzej Nowak

Orientul Mijlociu și Africa de Nord reprezintă o regiune în continuă schimbare. Schimbările politice și de alianțe geo-politice pot să-i surprindă până și pe analiștii experimentați. În special după Primăvara arabă, am văzut că mulți analiști de renume au fost surprinși că rezultatul revoltelor nu a fost o lume arabă mai democratică. Acest lucru poate să trădeze și o anumită coloratură ideologică pe care o revendică acești analiști. Există o tendință de a analiza lucrurile printr-o prismă eurocentristă, ba chiar mai mult, de a suprapune propriile valori pe alte culturi. (…) Lucrarea de față s-a născut tocmai din nevoia găsirii unor noi unelte de lucru prin care se poate face o analiză mai precisă a realităților lumii arabe. Aceste unelte nu trebuie văzute ca fiind menite să înlocuiască teoriile relațiilor internaționale precum realismul sau liberalismul. Ele pot oferi o cunoaștere mai aprofundată a societăților din regiune, astfel încât să facem distincția între când putem aplica și când nu teorii eurocentriste.

Este Tragedia Germaniei o lucrare de istorie revizionistă? O reorientare către „germanofilie" a unui autor care este notoriu pentru inaderenţa la orice curent interpretativ major şi comod? Categoric nici una, nici alta. Cartea acceptă întru totul lanţul de eşecuri politice, diplomatice şi militare de care însăşi Germania este responsabilă, oprindu-se în cele din urmă asupra ororilor nazismului. Nu acceptă însă canonul interpretativ dominant al istoriografiei postbelice potrivit căruia Germania ar fi avut în mod exclusiv vocaţia unui stat generator de război, totalitarism şi antisemitism. În această privinţă este poate una dintre primele iniţiative intelectuale europene care aminteşte că în istoria modernă a Germaniei au existat aceleaşi neajunsuri care s-au văzut şi la alte naţiuni europene de seamă: expansionism, militarism, rasism, democraţie neconsolidată. Nu în deficienţele structurale ar trebui căutată o explicaţie cauzală, ci pur şi simplu în înlănţuirea unor evenimente imparabile şi necontrolabile care, de la Bismarck la Hitler, duce către un deznodamânt nefericit, deci către o tragedie.

O carte-document, excelent scrisă, o copleșitoare imersiune în prima jumătate a secolului trecut, dar și o poveste cu eroi și trădători, mari lideri și soldați de rând, victorii și înfrângeri, extaz și tragedie. O relatare superbă a unor vremuri tulburi!

Rezultatul unei intense cercetări a numeroase arhive și memorii, volumul de față poate fi citit ca un roman polițist. Andrew Lownie se apleacă asupra uneia dintre cele mai spinoase probleme ale serviciilor secrete britanice din secolul al XX-lea: spionii englezi ai lui Stalin – acei tineri de familie (foarte) bună, cu studii la cele mai prestigioase instituții din Marea Britanie, care ulterior aveau să ocupe posturi înalte în sistemul politic și de securitate britanic și care, paradoxal, au ales să transmită informații secretizate către Moscova.

Ce i-a motivat? Cum de au activat atât timp, fără să fie măcar suspectați? Cine i-a coordonat? La ultima întrebare, cartea răspunde direct prin titlu. La celelalte, printr-o serie de analize și descrieri care îl vor ține pe cititor cu sufletul la gură.

Guy Burgess a fost un adevărat personaj, iubit, admirat și detestat totodată. Un idealist alcoolic, erudit și instruit, strălucit și decadent, extrovertit și ascuns, cu o viață sexuală promiscuă și excentrică. Un caracter complex, care le-a dat mare bătaie de cap contemporanilor din Marea Britanie și din Uniunea Sovietică.

„O lectură instructivă și în același timp relaxantă, care ne îmbunătățește într-un mod plăcut cunoștințele istorice. (…) Una peste alta, o plăcută călătorie în timp în Roma antica...” Osservatorio letterario

„În numeroasele emisiuni de televiziune realizate de-a lungul anilor printre ruinele Romei antice sau în alte situri datând din epoca romană, am auzit nenumărate relatări și detalii legate de viața cotidiană în perioada Romei imperiale, rămase în uitare secole de-a rândul și scoase apoi la lumină de arheologi. Au ieșit astfel la iveală indicii diverse, informații despre obiceiurile romanilor, curiozități despre viața de zi cu zi și despre regulile sociale ale unei lumi de mult dispărute… Același rezultat l-am obținut și în urma discuțiilor cu arheologii la locul săpăturilor, citind lucrările publicate de ei sau consultându-le studiile. Mi-am dat astfel seama că asemenea informații prețioase referitoare la lumea romană nu ajung aproape niciodată la oamenii obișnuiți, rămânând de cele mai multe ori «prizoniere» în publicațiile de specialitate sau chiar acolo, în siturile arheologice. Prin urmare, am încercat să le aștern în pagină ca pe niște povești.”   Alberto Angela

„Pentru a izbuti să restituie marea istorie povestită prin intermediul mai multor mici istorioare, Alberto Angela folosește în egală măsură surse antice de foarte bună calitate, cu precădere Marțial, Iuvenal și Petroniu, fără a uita acolo unde e cazul de comediile lui Plaut sau de lirica lui Catullus și Ovidiu.

Pas cu pas, din zori până târziu în noapte, el urmărește itinerarele și preocupările unui locuitor al Romei din vremea Antoninilor, descriind cu vivacitate îmbrăcămintea, distracțiile, preocupările și necazurile acestuia. Nu uită femeile sau sclavii, banchetele sau frecventarea băilor publice, spectacolele sângeroase din Colosseum.”   Zoe Petre

Un dialog spumos despre personalități ale istoriei noastre și cei mai influenți istorici români și francezi ai secolului trecut. Bine-cunoscut medievist, cu excelente contribuții în domeniul istoriei moderne și contemporane, Matei Cazacu se dovedește a fi și un povestitor cu mult umor. În dialogul cu Simona Preda, istoricul consacrat în Franța evocă slujitori importanți ai muzei Clio din România interbelică și comunistă (Petre P. Panaitescu, George D. Florescu, Constantin C. și Dinu Giurescu, Ion Nestor, Emil Condurachi, Dumitru Tudor, Mihai Berza, Andrei Oțetea, Dan Berindei, Ștefan Ștefănescu, Șerban Papacostea, Florin Constantiniu, Paul și Dan Cernovodeanu, Nicolae Stoicescu, Aurel Decei) și din străinătate (Marc Bloch, Alexandre Bennigsen, Jacques Le Goff, Pierre Chaunu, Albert Soboul).

Între Revoluția din Februarie din 1917 și lovitura de stat bolșevică a lui Lenin din octombrie, Petrogradul (fostul Sankt Petersburg) a fost într-o continuă frământare, iar acest lucru nu s-a simțit nicăieri mai intens decât pe celebrul Nevski Prospekt. Acolo, vizitatorii străini din hoteluri, birouri și ambasade au privit haosul izbucnit în apropierea lor.

Printre martorii evenimentelor s-au numărat jurnaliști, diplomați, oameni de afaceri, bancheri, guvernante și asistente medicale. Mulți dintre ei au ținut jurnale și au redactat scrisori pe care le-au trimis acasă, de la o asistentă engleză, care supraviețuise scufundării Titanicului, la valetul de culoare al ambasadorului SUA, aflat departe de sudul său natal, și până la conducătoarea mișcării sufragetelor, Emmeline Pankhurst, care venise la Petrograd pentru a inspecta Batalionul Femeilor condus de Maria Bocikariova.

Pe baza acestui consistent material bibliografic, o mare parte nepublicat anterior, Helen Rappaport ne conduce prin tulburătoarele evenimente din 1917, pentru a înțelege Revoluția așa cum s-a desfășurat, martorii lor fiind prinși într-o veritabilă „harababură roșie”.

„O cronică vie, captivantă și bine documentată a Revoluției Ruse, văzută prin ochii unei distribuții surprinzătoare și extravagante de străini din Petrograd și minunat redată de Helen Rappaport.” SIMON SEBAG MONTEFIORE

După intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, Franța și-a asumat rolul de a ajuta armata română prin intermediul unei misiuni militare. Avându-l la conducere pe generalul Henri Mathias Berthelot, din rândul acesteia a făcut parte și un tânăr aviator pe nume Paul Bléry, ale cărui amintiri despre misiune sunt redate în acest volum.

Cu obiectivitatea unui străin, autorul observă și descrie oamenii și locurile din România, împărtășind impresiile pe care și le-a format, fie că a fost vorba despre aristocrați și persoane de vază, fie despre simpli țărani ori chiar despre soldați.

Cartea reprezintă o adevărată „bijuterie memorialistică”, dar și o lectură care ne introduce în atmosfera unei perioade complicate și tumultuoase pentru întreaga omenire.

Una dintre cele mai detaliate cercetări despre clasa conducătoare a Europei în secolele XIX–XX. Prezintă mituri și clișee care au circulat pe seama aristocrației de la Congresul de la Viena până la Bătălia de la Stalingrad și descrie transformările suferite de clasa conducătoare, pornind de la lumea mondenă a balurilor de la curte, trecând apoi la atmosfera cafenelelor și, în fine, la stilul de viață sofisticat contemporan.

Lucrarea prezintă mituri și clișee care au circulat pe seama aristocrației de la Congresul de la Viena până la Bătălia de la Stalingrad și descrie transformările suferite de clasa conducătoare, pornind de la lumea mondenă a balurilor de la curte, trecând apoi la atmosfera cafenelelor și, în fine, la stilul de viață sofisticat contemporan. Concomitent, evidențiază paradoxul caracteristic aristocrației: în timp ce a deținut puterea în societate și a dat tonul modelor culturale, această categorie socială a pierdut treptat autoritatea politică.

Scris într-un ritm alert, volumul urmărește trecutul aristocrației în țările nordice, Imperiul Austro-Ungar, Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Rusia, impunându-se drept lectură obligatorie pentru toți cititorii interesați de istoria europeană modernă și contemporană.

Cu o mie de ani în urmă, civilizația occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce șanse avea această societate frustă de țărani și războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanțului? Aparent, nu prea multe. Și totuși, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizația tehnologică și a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfățișează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creștine și la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticențe a schimbării și perfecționărilor de tot felul. Începând cu primele inovații tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice și prin revoluția industrială, și până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-și diversifice propriile structuri și să-și accelereze ritmul, împletind interesul și idealul, speranța si disperarea, disprețul față de ceilalți și afirmarea demnității umane. Din această dinamică și din aceste contradicții s-a născut lumea în care trăim.

„O carte ciudată, sclipitoare, despre care se poate discuta la nesfârşit şi care ar trebui să se afle la îndemâna tuturor celor care studiază istoria.“ — Kirkus Reviews

Matthew White s-a înhămat la o întreprindere pe care nici un istoric de profesie nu şi-a asumat-o până acum: aceea de a selecta din mulţimea de hecatombe cu care este presărată istoria cele o sută de atrocităţi care au făcut cel mai mare număr de victime. Pornind de la războaiele medice şi ajungând până la Africa zilelor noastre, White ne oferă o istorie a omenirii axată pe marile mase fără nume care au tras mereu ponoasele de pe urma ambiţiilor conducătorilor lor: greci, chinezi şi azteci, germani, englezi şi ruşi sunt prinşi într-o suită nesfârşită de campanii de cucerire, conflicte civile, epurări etnice sau războaie coloniale.

Din învălmăşeala evenimentelor se desprind fapte curioase şi concluzii surprinzătoare. Haosul se dovedeşte a fi mai ucigător decât tirania. Pe timp de război e mai sigur să fii în armată decât să faci parte din populaţia civilă. Spre deosebire de celelalte ţări cu populaţie numeroasă, India a pornit rareori războaie de cucerire. Adesea, marii dictatori nu s-au născut în sânul naţiunii pe care au condus-o apoi cu mână de fier: Napoleon era corsican, Stalin – georgian, Hitler – austriac.  Deşi are în spate un efort enorm de documentare, cartea nu sacrifică fluenţa naraţiunii pe altarul discursului academic. Matthew White ştie să povestească despre oameni şi locuri şi să ofere statistici fără să rămână împotmolit în ele. Nu ţine predici, ci lasă faptele să vorbească şi se mărgineşte să condamne barbaria cu armele ironiei, de vreme ce inumanitatea, laitmotivul acestei istorii a umanităţii, transpare de la sine.

Dennis Deletant, unul dintre cei mai reputați cercetători ai istoriei României, ne propune o nouă sinteză a anilor interbelici, bazată pe valorificarea exhaustivă a surselor apărute în ultimele decenii. Contextul politic, situația țăranilor, experiențele minorităților, corupția, derapajele totalitare și colapsul democrației sunt puse în paralel cu strategiile statului român de a-și păstra integritatea teritorială în fața amenințării Germaniei naziste și Uniunii Sovietice, într-un tablou din care se desprind limpede resorturile politice și sociale pe care astăzi avem atâta nevoie să le înțelegem. 

Dincolo de sursele mai mult sau mai puțin cunoscute publicului și specialiștilor, Dennis Deletant a consultat materiale inedite din arhivele britanice. În volum sunt reproduse patru documente extrem de valoroase: un raport al spionajului britanic cu privire la situația din Basarabia, din februarie 1918; o descriere a Basarabiei din perspectiva unui ofițer britanic, începând cu 1934; extrase din însemnările corespondentului The Times în România din 1928 până în 1940 și un memoriu inestimabil despre politica externă a României în perioada interbelică, redactat de Iuliu Maniu și transmis guvernului britanic în aprilie 1942.

Într-o epocă în care confruntarea cu un trecut încă neelucidat și neînțeles pe deplin devine tot mai greu de evitat, sinteza actuală și lucidă a lui Dennis Deletant este cu atât mai necesară.

O panoramă a artei și arhitecturii occidentale de la prăbușirea Imperiului Roman și până la izbucnirea Primului Război Mondial, Civilizația lui Kenneth Clark narativizează literar cele treisprezece episoade ale serialului BBC montate de autor în 1969. Considerând că o civilizație poate fi, mai presus de toate, judecată prin arhitectura pe care a lăsat-o în urmă, Clark călătorește prin insulele Irlandei din secolul al VI-lea, prin Florența renascentistă și New Yorkul modern și arată efortul colectiv al oamenilor care au vrut să spună adevărul despre societatea lor. Se desfășoară astfel o distribuție impresionantă de personaje care și-au dăruit toată energia pentru a ne lărgi înțelegerea lumii și a civilizației noastre. De asemenea, Kenneth Clark scoate în evidență capodoperele pe care le-au creat — în arhitectură, sculptură și pictură, filosofie, poezie și muzică —, de la Școala din Atena a lui Rafael și până la podurile lui Brunel.

Orientul Mijlociu este de multă vreme o regiune a religiilor, a ideologiilor, a naționalismelor și a ambițiilor rivale. Toate aceste conflicte – inclusiv ostilitățile dintre arabi și israelieni și provocările violente reprezentate de sectele irakiene aflate în competiție – sunt înrădăcinate în moștenirea politică a regiunii: aranjamentele, unificările și diviziunile impuse de Aliați după Primul Război Mondial.

În Pacea care a pus capăt păcii, David Fromkin dezvăluie cum și de ce Aliații au ajuns să refacă geografia și politica Orientului Mijlociu, trasând linii pe o hartă goală, linii care vor deveni, până la urmă, noile țări Irak, Israel, Iordania și Liban. Concentrându-se pe anii formatori 1914–1922, când totul, inclusiv o alianță între naționalismul arab și sionism, părea posibil, Fromkin ridică întrebări importante, cea mai importantă fiind de ce lucrurile au fost făcute așa cum au fost făcute. Bătălia actuală pentru o patrie palestiniană își are rădăcinile în aceste evenimente care au avut loc acum 85 de ani.

Prefață de Andrei Pleșu

„De aproape trei decenii şi jumătate, alegerile prezidenţiale sunt pentru mulţi o deplasare la pomul lăudat. Un exerciţiu de dezamăgire. Distanţa dintre promisiuni şi concretizarea lor pare la fel de mare ca aceea dintre aşteptările alegătorului şi rezultatele concrete ale alesului. Pentru scurtarea distanţei şi pentru ca mersul la urne să nu li se mai pară unora un sport inutil, Cristian Preda, Ciprian Mihali şi Sorin Ioniţă redactează o fişă de post pentru președintele țării. Pentru un om capabil să conducă ţara eficient şi sigur. Autorii nu compun portretul-robot al preşedintelui şi nu întreţin iluzia unei apariții providențiale pentru România. Ei nu creionează o imagine ideală, fiindcă, e lucru ştiut, idealul nu există. Nu are corp. Rostul acestei cărţi este să arate ce anume trebuie să căutăm în structura şi în mobilierul lăuntric al celui pe care-l votăm pentru Cotroceni. Care sunt calităţile care-l recomandă şi cum arată foaia de parcurs a României într-o perioadă atât de complicată. E de sperat că, parcurgând Ce vrem de la preşedintele ţării, vom izbuti să părăsim, după atâta amar de tranziţie, logica răului mai mic şi vom intra în cabina de vot încredinţaţi că omul pe care-l vom alege va merita învestitura noastră de încredere şi speranţă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„N-aș vrea să am un președinte despre care să nu știu la ce se pricepe de fapt. N-aș vrea să am un președinte care a făcut, o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate. N-aș vrea să am un președinte fără experiență de viață și de oameni, necopt, sigur de sine fără temei, mândru că e președinte, ros de ambiții impure și de parvenitism.“ — ANDREI PLEȘU

„Un președinte harnic, moderat și darnic – iată ce cred eu că ne trebuie în 2024.“ — CRISTIAN PREDA

„Știind că democrația este regimul politic al egalilor, devine pentru noi o datorie civică de maximă urgență să putem alege dintre noi pe egalul nostru înzestrat cu cele mai nobile calități carismatice.“ — CIPRIAN MIHALI

„Doamne ferește de ziua când va conta cine e președintele României!“ — SORIN IONIȚĂ

Selecția textelor și prefață de Monica Got

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ

„Uneori, câte un profesor de științe politice, dacă are carismă, se poate declara mulțumit când reușește să-și cucerească studenții. Dacă are darul comunicării, ajunge să se facă auzit și dincolo de catedra lui. Rarisime sunt figurile academice care devin voci publice. Însă profesorii universitari ce influențeză istoria pe care o predau sunt unici într-un loc și o epocă. E cazul lui Vladimir Tismăneanu, cu a sa Comisie prezidențială omonimă ce a etichetat comunismul, cu o formulă de neuitat, drept ilegitim și criminal. Sunt reunite aici reflecții pasionante despre secolul tuturor dezastrelor și despre anii pe care îi trăim.“ — VASILE POPOVICI

„Aceasta este istoria istoriilor comunismului. Analiza unui regim, dar și a fascinației savante pentru această formă de religie seculară. Volumul lui Vladimir Tismăneanu este o contribuție esențială la înțelegerea tensiunilor din «lagărul socialist» și a dezintegrării sale. Cititorul este invitat să participe la aceste veritabile exerciții de gândire politică.“ — CĂTĂLIN AVRAMESCU

Dan-Silviu Boerescu încalța pantofii marelui Constantin Bacalbașa și strabate la pas Bucureștii pâna i se tocesc pingelele, dând viața un volum care poate fi considerat, fara teama de a greși sau exagera, urmașul legitim al Bucureștilor de altadata.

Rod al unei documentari temeinice, aceasta carte strânge poveștile mai mult sau mai puțin știute – dar întotdeauna fascinante – ale Capitalei și le condimenteaza cu ilustrații inedite, rezultatul fiind nu doar o ampla istorie a unui oraș cuprins în permanența de frenezia transformarii, ci și o oda închinata de autor urbei natale.

«„București, București,/ Cât de drag îmi ești…“ cânta cândva Gica Petrescu și cine știe de câte ori nu voi fi fredonat și eu – mai mult sau mai puțin autoironic – acest refren. București este orașul meu, locul în care m-am nascut și în care am revenit întotdeauna. Dincolo de orice, ma fascineaza în continuare cu piețele sale multicolore și cu locantele pitorești, cu scenele teatrelor unde i-am vazut în copilarie pe Caragiu, pe Dem, pe Cotescu sau pe Ștefan Iordache, cu parcurile și gradinile sale tulburator înflorite, cu pisicile șmecherite din Obor și câinii rasfațați de stapânii lor în Parcul IOR, cu vechile stadioane – precum „23 August”, unde am vazut cuplajul de poveste din 1985 (Steaua – Rapid și Dinamo – Sportul Studențesc), la care au venit peste 100 000 de oameni care stateau inclusiv pe gazon, de nu se mai puteau bate cornerele…» Autorul

„Scrisa in anii 1949-1950, cand se vorbea adesea despre posibilitatea inceperii celui de-al treilea Razboi Mondial, si publicata la Londra la sfarsitul anului 1986, cand debutasera politicile de perestroika si glasnost ale lui Mihail Gorbaciov, cartea lui Ion Ratiu intitulata Moscova provoaca lumea a lansat, inca de atunci, un avertisment clar pentru Occident: ambitiile imperiale ale Rusiei nu vor inceta niciodata. Ratiu a fost un politician vizionar, asa cum acest volum dovedeste cu prisosinta.”

Salonul Kitty a fost un renumit bordel exclusivist din Berlin, care oferea servicii clienților VIP din înalta societate atât în perioada Republicii de la Weimar, cât și după ascensiunea lui Hitler la putere.

Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost transformat de serviciile secrete naziste într-un „post de ascultare” sofisticat, destinat spionării vizitatorilor VIP, atât străini, cât și indigeni, cu ajutorul unor microfoane ascunse și al unor „amatoare” special pregătite pentru această misiune: prostituate-spioane, care obțineau informații indiscrete de la clienții lor în timpul conversațiilor de alcov, după partidele erotice.

„Nu sunt multe cărţi de istorie românească a căror lectură oripilează, zguduie, te întorc pe dos azvârlindu-te în mizantropie. (…) Dar cercetarea Larisei Turea impresionează pentru că porneşte, ca orce investigaţie veritabil asumată, dintr-o împrejurare de viaţă… Adevărată carte de sertar, investigaţia s-a articulat în ultimul deceniu de existenţă al sistemului patronat de Kremlin şi cuprinde transcrierile după mărturiile culese de Larisa Turea, un grupaj semnificativ de documente oficiale, de stat şi de partid, referitbare la foametea prin care Stalin a pedepsit Moldova întoarsă la soviete pentru cooperarea ei cu armatele române în 1941-1944, şi un manunchi de fotografii de epocă, profund evocatoare şi ele.

În anul 1947, în peșterile din Deșertul Iudeii au fost găsite o serie de manuscrise ebraice misterioase; descoperirea a zguduit nu doar comunitatea științifică, ci și întreaga creștinătate.

Până atunci, cele mai vechi manuscrise ale Bibliei ebraice datau din veacul al X-lea după Cristos; cele descoperite acum la Qumran erau mai vechi cu un mileniu. Nu doar atât: ele dovedeau că autorii lor, misterioasa sectă apocaliptică a esenienilor, erau uluitor de asemănători cu primii creștini în privința doctrinei și ritualurilor. Să fi fost esenienii primii adepți ai lui Cristos, sau oare aceștia din urmă vor fi provenit din comunitatea de la Qumran? Ce legătură este între esenieni și Noul Testament? Controversatele manuscrise pot oare să rescrie acum istoria creștinismului timpuriu, răsturnând tot ceea ce știam despre Isus și ucenicii săi?

Dincolo de tumultul mediatic, cartea de față, alcătuită chiar de către unul dintre editorii și traducătorii Manuscriselor de la Marea Moartă, ne oferă o perspectivă limpede și echilibrată despre originea, istoria, conținutul și impactul acestora, precum și răspunsuri la aceste tulburătoare întrebări.

„Acesta va fi un timp al mântuirii pentru poporul lui Dumnezeu, un timp de domnie pentru toți cei ai Lui și de nimicire veșnică pentru toți cei ai lui Belial. Nelegiuirea va fi nimicită și nu va mai fi nici o rămășiță; pentru fiii întunericului nu va fi scăpare. Fiii dreptății vor străluci până la marginile pământului până se vor sfârși vremurile întunericului, iar când va hotărî Dumnezeu, slava lui măreață va străluci pe vecie pentru pacea, binecuvântarea, slava, bucuria și viața lungă a fiilor luminii.“ — Manuscrisele de la Marea Moartă, Manualul războiului 1, 5–9

If Neagu Djuvara didn’t exist, my life would have been fundamentally different. In 2001, Humanitas offered me the opportunity to illustrate a history book for young people, written by Neagu Djuvara. Entirely by chance, a year prior I had started painting, for the first time in my life, a series of illustrations inspired by Romania’s ancient history. I was hoping that one day I might put together a book of popular history for young people, a book devoid of propaganda, myths and nationalist falsehoods. It was precisely at this time that Humanitas were looking for an illustrator for The Birth of the Romanian People.

Neagu Djuvara then became for me the embodiment of a dream come true. It was a match made in heaven. Friendly and charming, he had complete trust in me, giving me free rein to choose what I wanted to illustrate. I was left with the delightful feeling that he had treated me – someone over 50 years his junior – with a respect I had never received from someone of such a venerable age. Together, we created three highly successful history books, which have educated generations of children and which to this day continue to sell almost as well as on their first day of publication. I am very proud of this collaboration and these books. I remained close with Mr Djuvara, although I visited him less over the years. My current profession is – not at all by chance – that of illustrator (and occasional writer) of popular history books.

RADU OLTEAN

Conflictele ideologice din Evul Mediu care au schimbat Biserica Ortodoxă pentru totdeauna

Secolul al V-lea a fost marcat de o serie de conflicte ideologice, comploturi sângeroase și manevre politice, susținute de nouă personaje-cheie, ale căror efecte se resimt până în ziua de azi în Biserica Ortodoxă. Philip Jenkins, specialist în științe socioumane și în studii religioase, argumentează că, în lipsa acestor intrigi, predicile bisericii de acum ar arăta diferit. Întrebarea este însă: cât de diferit?

În timp ce în creștinism natura umană a lui Iisus este văzută ca o completare a celei dumnezeiești, în Biblie, dualitatea identității Mântuitorului nu este la fel de certă. Această ambiguitate a stat la baza a numeroase conflicte. Timp de patru sute de ani, orașe întregi au fost arse din temelii și mii de credincioși au fost uciși în lupte sângeroase pentru eliminarea ereziei din discursul public. Aceste conflicte, fascinante prin cruzimea și semnificațiile lor complexe, sunt astăzi analizate de autor ca o mărturie a unei epoci tulburi, unde lupta pentru credința cea dreaptă devenise mai importantă decât credința însăși.

Prin această carte, Philip Jenkins ne permite să aruncăm o privire în spatele cortinei, să asistăm la unele dintre cele mai controversate și mai polarizante dispute religioase și să cunoaștem personajele care au modelat modul în care noi astăzi îl percepem pe Iisus.

De la moartea lui Mao în 1976, China a cunoscut o ascensiune economică fulgurantă. Acest „miracol” nu a fost însă însoţit în plan politic de un proces de democratizare. Partidul Comunist a continuat să se îmbogăţească şi să-şi consolideze dictatura, exercitând un control drastic asupra populaţiei şi instituind unul dintre cele mai sofisticate sisteme de supraveghere în masă existente în lume. Beneficiind de acces la sute de documente inedite – procese-verbale secrete ale şedinţelor conducerii superioare a partidului, arhive locale sau rapoarte bancare confidenţiale –, Frank Dikötter analizează politica importului de tehnologie, reprimarea brutală a mişcărilor care au culminat cu evenimentele din piaţa Tian’anmen în 1989, câştigul obţinut de China în urma crizei financiare mondiale din 2008 şi strategiile agresive aplicate de aceasta pe scena internaţională. Purtându-l pe cititor din inima celor mai îndepărtate sate şi până în spectaculoasele metropole industriale şi comerciale, autorul spune fascinanta poveste a intrigilor politice şi a epurărilor făcute sub pretextul luptei anticorupţie care au frământat ţara în ultimii patruzeci şi cinci de ani pentru a scoate la iveală ambiţiile economice, diplomatice şi militare ale gigantului asiatic, dar şi pentru a arăta de ce acesta s-ar putea dovedi până la urmă un colos cu picioare de lut.

O privire sintetică asupra participării armatei române la campaniile Frontului de Est (1941-1944) și asupra abuzurilor și crimelor comise de unii militari români în această perioadă. Între 22 iunie 1941 și 23 august, România a luat parte la războiul purtat de Germania împotriva Uniunii Sovietice. Armata română a eliberat nordul Bucovinei și Basarabia, a cucerit o parte din vestul Ucrainei, inclusiv Odesa, apoi a luptat în Crimeea, în Caucaz și la Stalingrad. Sub motivația purtării unui război sfânt, atât în linia întâi, cât și în spatele frontului, o parte dintre militarii români au comis crime de război. Un număr foarte mare de civili (în special evrei), dar și partizani sau prizonieri de război au fost asasinați, ostașii români fiind puternic animați de o ideologie alcătuită din convingeri naționaliste, religioase, antisemite și anticomuniste.

În această nouă carte din seria dedicată celui mai iubit oraș al lumii, Mary McAuliffe merge pe urmele intelectualilor și al elitei pariziene din anii 1930, un deceniu tumultuos, cu petreceri zgomotoase și mișcări de stradă. Viața celor mai importante personalități din lumea artistică și mondenă a Parisului, din anii ʼ30 ai secolului al XX-lea până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Vom afla cum se desfășura viața celor mai cunoscuți parizieni, cu bucurii și necazuri, iubiri și despărțiri, realizări și eșecuri. Totodată, vom descoperi felul în care Marele Crah de pe Wall Street i-a afectat pe cei mai vestiți locuitori ai Parisului și cum priveau ascensiunea lui Adolf Hitler în Germania personalități precum André Gide, Simone de Beauvoir sau Jean Renoir.

Intrarea germanilor în Franța și, mai ales, marșul acestora pe străzile Orașului Luminilor au produs o puternică impresie, amintindu-le locuitorilor de catastrofalul război franco-prusac din perioada 1870–1871.

Cu ajutorul fotografiilor care îmbogățesc volumul, formidabila epocă a anilor 1930 este readusă la viață.

„Intensă, fascinantă și inteligent țesută, această împletire de povești din tulburii ani 1930 ne arată modul în care lumea politică pariziană și cea artistică s-au reunit în marșul impetuos al istoriei.” LAIRD EASTON, autorul cărții The Red Count