Istorie & Politologie

Cu o prefață de George H. Williams

Poate că nici un cuvânt nu a stârnit atâta teamă, tulburare, pasiune și, din nefericire, nici un alt cuvânt nu a înălțat ruguri sau eșafoduri precum controversatul termen de „erezie“. La origine, erezia (în grecește haíresis) denumea o alegere rațională și pe deplin liberă – de aici și înțelesul de „școală filozofică, facțiune“. Chiar comunitatea primilor „creștini“ (evreii care credeau că Isus este Mesia și/sau Fiul lui Dumnezeu) era numită haíresis.

Dar cum s-a ajuns de la acest sens inițial, neutru și oarecum inocent, la acela de sectă diabolică, de conclav subversiv al unor oameni care răstălmăcesc credința adevărată, mânjind-o cu răutatea și fărădelegile lor vrednice de chinuri și de moarte? Dincolo de excesele instrumentalizării politice a ereziei, chiar există o credință originară, corectă, dreaptă și eternă, sau este vorba despre o alegere arbitrară din noianul de credințe ale creștinismului primitiv? Eruditul Harold O.J. Brown, specialist în istoria biblică și a Bisericii, ne oferă răspunsuri la aceste întrebări dintr-o perspectivă teologică ecumenică, invitându-ne la o călătorie prin toate marile „erezii“ care au zguduit Biserica creștină, de la origini până în prezent.

Poate că cititorii vor fi atrași, provocați chiar, de partea anecdotică a lucrării, vor căuta deci acțiunile și delațiunile din viața unui arheolog sau a altui arhe­olog. Cu siguranță nu acesta a fost scopul lucrării Oanei Stănciulescu, pentru că aceasta încearcă de fapt să vadă interesul pe care regimul dictatorial comunist îl avea în manipularea și influențarea cercetării arhe­ologice și felul în care Securitatea ca unealtă a statului comunist opera în mod concret în sensul aplicării dis­pozițiilor conducerii statului.

De ce, de-a lungul istoriei, statele au subestimat în mod regulat pericolele din afară care le amenințau supraviețuirea? De ce unele state au fost capabile să-și mobilizeze eficient resursele materiale pentru a răspunde adecvat la amenințările externe, în timp ce altele nu au reușit să facă acest lucru? Sub-balansarea este un fenomen comun, dar prea puțin cercetat în politica internațională, care se produce atunci când statele fie nu conștientizează amenințările periculoase pentru ele, fie aleg să nu reacționeze la aceste amenințări sau reacționează inadecvat și imprudent...

Toate trei au fost de familie bună şi au avut o educaţie aleasă. Toate trei, prin naştere sau prin căsătorie, au ajuns să joace un rol esenţial în complicatele intrigi şi conflicte din Războiul celor Două Roze. Şi totuşi, ştim foarte puţine lucruri despre ele, pentru că femeile lipsesc în general din cronicile medievale. Cele trei sunt Jacquetta de Luxemburg, fiica ei Elizabeth Woodville, soţia regelui Eduard al IV-lea, şi Margaret Beaufort, mama primului rege din dinastia Tudorilor.

Pornind de la analiza vasalității ca relație de putere între principii Moldovei și regii Poloniei și Ungariei, cartea relevă o nouă abordare a medievisticii românești, diferită de cele anterioare, prin integrarea într-un amplu context est-central european și raportarea atentă la realitățile politice și gândirea politică medievală. Având în centrul atenției lupta pentru putere, lucrarea oferă o istorie riguroasă și realistă, într-o expunere diacronică, care integrează analiza vocabularului politic, ceremonialului și a gândirii politice în contextul particular al evenimentelor istorice.

Celebritatea, cu strălucirea ei de neon şi pozele selfie, ne pare un lucru hipermodern. Dar cei faimoşi ne-au încântat, incitat şi oripilat de mult mai multă vreme decât ne-am putea noi da seama. Fie că a fost vorba de scandalosul lord Byron, a cărui poezie ducea admiratoarele în delir erotic, sau de actriţa franceză Sarah Bernhardt, care avea un cimpanzeu, un picior de lemn şi dormea într-un coşciug şi care a pornit o duşmănie violentă cu fosta ei prietenă cea mai bună, sau de Edmund Kean, uimitorul actor shakespearian al cărui orgoliu monstruos şi alcoolism teribil l-au făcut să fie aproape omorât de propriul public – lista starurilor ale căror cariere s-au consumat cu flacără înainte de Epoca Televiziunii este lungă şi extrem de variată.

Această istorie a poporului sârb, publicată inițial în colecția The Peoples of Europe a prestigioasei edituri britanice Blackwell din Oxford, debutează cu venirea și stabilirea slavilor în Peninsula Balcanică în sec. al VII-lea și se încheie cu destrămarea Iugoslaviei la sfârşit de secol XX. În baza propriilor cercetări și a unei bogate bibliografii contemporane, academicianul Sima M. Cirkovic reușeşte să prezinte evoluția poporului sârb de-a lungul timpului în lupta sa pentru independență față de Bizanț, faţă de jugul de veacuri al stăpânirii otomane, transformându-se într-un stat modern dintr-o regiune zbuciumată din sud-estul Europei.

Specialist în operațiuni psihologice, Călin Hentea, colonel (r) al Armatei Române, este, pentru cei care îl cunosc, iremediabil cotropit în psihicul său de istorie. Mai bine zis, de imaginea istoriei în psihicul nostru național. Pentru că între istorie și imaginea ei în ceea ce se cheamă memoria colectivă este o mare diferență. Ceea ce face Călin Hentea în impresionantul volum al Mereu nerostitei istorii… nu este altceva decât o necesară despărțire între imaginea comună facilă și înșelătoare și realitatea care nu este niciodată prea comodă. Pentru cine a studiat propaganda și efectele ei, așa cum a făcut-o Călin Hentea, istoria nu este o narațiune asupra trecutului, ci un efort continuu în a înțelege cine profită și cum prin manipularea istoriei. Ceea ce îl face pe Călin Hentea să intre în luptă. Nu suportă manipulatorii de istorie, de ieri sau de astăzi. Pentru că a trăi într-o istorie falsă înseamnă a avea un prezent precar și un viitor incert. Un specialist în operațiuni speciale știe cât de mare este pericolul șubrezirii unei societăți prin mistificarea istoriei. Iar această luptă trebuie câștigată. Călin Hentea își conduce trupele cititorilor săi pe acest câmp de operațiuni în mod impetuos și, cu toate că pleacă de la Burebista, scopul său real este istoria zilelor pe care le trăim acum. Un obiectiv pe care îl atinge realizând cea mai completă istorie de până în prezent a României pe care o vedem în direct în fiecare zi.

Liviu Neagoe aduce o contribuție importantă la dezbaterea despre identitatea națională și europenizare la români. Autorul oferă o lectură atentă a unor autori precum Aurel C. Popovici, Virgil Bărbat, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Constantin Noica, care au contribuit cu texte fundamentale la această dezbatere, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Cu toate că Nichita nu și-a manifestat niciodată în mod public nemulţumirea sau ostilitatea la adresa regimului comunist, afirmându-se chiar printr-o serie de gesturi de curtoazie faţă de acesta, atât în opera sa, cât și în viaţa personală, Securitatea îi va deschide un prim dosar în 1970 („an al agravării iremediabile a unei lungi și sfâşietoare crize existenţiale“, după cum avea să declare prietenul său, Alexandru Condeescu), îi va instala în locuinţă un sistem de ascultare (T.O.) şi îi va rezerva un amplu Dosar Documentar (nr. 10966 [2]), ce are nu mai puţin de 4 volume. Cercetarea documentelor aflate în aceste dosare ne face să afirmăm cu certitudine că, în ele, nu există niciun document de colaborare a poetului cu Securitatea şi nicio dovadă că acesta ar fi avut vreun contact instituţional cu organele de represiune. (Fabian Anton)

Volkswagen, Porsche, Dr. Oetker… Acestea sunt unele dintre cele mai reprezentative branduri ale Germaniei, adevarate simboluri ale spiritului intreprinzator din aceasta tara. Dar care este adevarul din spatele succesului? La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Germania era o tara invinsa, cu o populatie saracita. Pe fondul crizei economico-sociale profunde si al fricii fata de ascensiunea comunistilor, Partidul Muncitoresc National-Socialist German al lui Adolf Hitler a ajuns sa preia puterea si sa instituie un regim autoritar.

O perspectivă echilibrată asupra domniei de zece ani a celui de-al treilea rege al României, Carol al II-lea (1930–1940). „Un factor care m-a determinat să examinez carlismul este maniera în care persoana regelui Carol al II lea a rămas în memoria colectivă. Deși există nenumărate surse care dovedesc popularitatea remarcabilă de care acest monarh s-a bucurat de-a lungul anilor 1930, în mod paradoxal, pe cât de popular și de prezent a fost în acest deceniu, pe atât de impopular și de absent a devenit odată cu destrămarea României Mari și abdicarea sa în septembrie 1940. Când îi sunt analizate acțiunile, reprezentările legate de persoana sa sunt de cele mai multe ori extrem de contradictorii. Fie i se scot în evidență meritele avute în modernizarea națiunii și în sprijinirea culturii naționale, fie este aspru acuzat pentru tarele vieții sale personale și pentru incapacitatea de a dirija rezistența armată în vara anului 1940. Memoria este totdeauna selectivă, mai ales când este vorba despre națiuni ori despre personalități politice. Potrivit celor mai mulți autori, Carol ar fi fost, pur și simplu, doar un afemeiat, un dictator, un reacționar și un mason. O asemenea interpretare se cuvine a fi reexaminată. Firește, nu având drept țel reabilitatea imaginii sale și a susținătorilor săi, ci propunând utilitatea explicativă a unui studiu centrat asupra puternicului melanj de monarhism și naționalism ce caracterizează ideologia și practica politică edificate în jurul acestui conducător.” DORU LIXANDRU

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura in 1998 Daunele aduse mediului, schimbarile climatice, globalizarea, cresterea rapida a populatiei si alegerile politice neintelepte au fost factorii care au dus la disparitia unor societati in intreaga lume. Cu toate acestea, unele au gasit solutii si au rezistat. La fel ca si in alte lucrari ale sale, Diamond urmareste tiparul fundamental al catastrofei si tese o teza globala cuprinzatoare printr-o serie de naratiuni istorico-culturale fascinante. Colapsul se muta de la culturile polineziene de pe Insula Pastelui la infloritoarele civilizatii americane ale indienilor Anasazi si ale mayasilor si in cele din urma la colonia vikinga din Groenlanda. Probleme similare celor cu care ne confruntam astazi au produs deja dezastru in Rwanda si Haiti, cu toate ca Australia si China incearca sa faca fata in moduri inovatoare. In ciuda bogatiei aparent inepuizabile a propriei societati si a puterii politice de neegalat, au inceput sa apara avertismente serioase rau-prevestitoare chiar si in zone protejate precum Montana.

Acum 2 500 de ani, civilizatiile acestei lumi au intrat intr-o noua era revolutionara care a dus la inlocuirea vechii ordini si a pus bazele lumii noastre de azi. In fata marilor transformari sociale de pe trei continente, au aparut noi forme, radical diferite, de guvernare, s-au dus razboaie grele pentru comert, religie si ideologie, noi credinte au fost folosite drept liant pentru a unifica mari imperii. Istoria Romei si a Chinei, a Greciei si a Indiei - povestea lui Constantin si a lui Confucius, a lui Qin Shi Huangdi si a lui Hannibal - sunt incidente interconectate in mijlocul unei drame mai cuprinzatoare.

Nu există progres fără mișcare, fără un ciclu de viață distinct generat de mișcare, iar nomazii au fost catalizatorii, creatorii și agenții de primă importanță ai reînnoirii sociale.

Cei care sunt fericiți între patru pereți nu vor înțelege niciodată nomazii aflați întotdeauna în mișcare, neîngreunați de averi, iar lipsa de înțelegere duce categoric la dispreț.

O istorie romantică, un imn impresionant dedicat vieții, care străbate lumea de peste douăsprezece mii de ani, oprindu-se uneori să pască și schimbându-și mereu direcția.

Un gen de adorație care nu lasă loc de gândire critică, o cultură nomadă ce trimite tăcut spre Eden, acum, în lumea noastră lacomă și sofisticată.

Grație și sensibilitate, o carte sinceră cu ritmuri amăgitoare, o piesă pasională epică și epopeică, în care gândurile și ideile bântuie ca turmele de oi, încolo și încoace, când împreună, când risipite, într-un festin de călătorii ca un tribut romantic, dar adevărat.

O viață modelată de peisaje, în care oamenii nu au nevoie de ceas, unde totul se măsoară după fazele lunii și anotimpuri, într-o sublimă armonie cu natura.

Lecțiile de supraviețuire pe șaua calului dispar odată cu începerea acumulării de averi și cu apariția dorinței de ancorare într-un loc, iar când un trib nomad devine sedentar, ajunge imediat pradă sigură pentru un alt trib nomad, mai tânăr și mai mobil. Populațiile stabile au avut întotdeauna nevoie de nomazi, așa cum și nomazii nu ar fi putut exista fără populațiile stabile, făcând astfel o lume mai bună, cu mintea deschisă și granițe convenabile.

O analiză a religiei ca manifestare a credinței din cele mai vechi timpuri. Autorul urmărește aspectul psihologic/neuronal care ne predispune să credem într-o altă lume și care face posibilă întâlnirea cu spiritualul. Un instinct ce poate fi analizat pe cale aturală, științifică, ce nu poate fi tratat ca o greșeală sau o iluzie. De asemenea, importantă este și latura socială, pentru că religia ajută la formarea societăților, le vindecă de probleme și de conflicte.

Vârsta recomandată: 8+

Ilustraţii de Jeff West

Hărţi de Sarah Park

Poți fi rege în două regate deodată? Cum a fost descoperită Lumea Nouă? Cum poate un război să dureze treizeci de ani? Ce este o colonie? De ce s-a izolat Japonia de lume? Cum a ajuns ciuma în Anglia? Cine a fost primul președinte american? De ce atât de mulți oameni și-au pierdut capul în Franța? Scrisă într-un stil direct și antrenant, Povestea lumii. Istoria pe înțelesul copiilor este o serie de patru volume care prezintă istoria omenirii din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Capitolele fiecărui volum sunt centrate pe evenimente și personalități importante din perioada analizată și oferă un mod plăcut și accesibil de a cunoaște și a înțelege istoria.

Al treilea volum, consacrat începutului epocii moderne, face, în primele capitole, legătura între Sfântul Imperiu Roman și domnia Elisabetei I și se încheie cu Goana după aur. De la războinicii Japoniei și otomani la primul președinte american, de la mărul lui Newton și Ecaterina cea Mare la războaiele din Noua Zeelandă, volumul ne povestește despre regi și regine, descoperiri, revoluții și libertate.

Integrarea vechii paradigme „simfonice bizantine” în gândirea politică modernă de proveniență vest-europeană se va vădi în timp un proiect dificil, în mare măsură imposibil de realizat, dat fiind faptul că lumea liberă a creștinătății din Apus a evoluat în direcția decuplării totale a Bisericii de stat în urma Reformei protestante, iar, ulterior, în direcția unei secularizări progresive promovate de Iluminismul sec. al XVIII-lea și de Revoluția franceză (1789).

Această lucrare își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra proiectului sovietic de fabricare a identității „moldovenești” pe parcursul a patru decenii și jumătate. Este prezentată originea acestui proiect în RASSM și transpunerea sa în RSSM, obiectivele și fațetele proiectului identitar în RSSM, strategiile de deconstrucție și construcție identitară în primul deceniu postbelic, apariția fenomenului de renaștere națională în anii „dezghețului” hrușciovist și contraofensiva regimului comunist; schimbarea de paradigmă privind construcția identitară în contextul războiului propagandistic antiromânesc al URSS de la mijlocul anilor 1960. Expresia recalibrării proiectului identitar a fost amplificarea tendințelor mistificatoare privind etnogeneza „poporului moldovenesc” și a „limbii moldovenești” de sine stătătoare, intensificarea acțiunilor interne și externe ale propagandei sovietice pentru impunerea identității „moldovenești

Razboiul Civil 1946 1949 a fost una dintre paginile cele mai dramatice ale istoriei grecesti din secolul al XX-lea. In timp ce in 1945 la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial majoritatea covarsitoare a tarilor aliate priveau cu optimism spre viitor Grecia intra intr-un catastrofic razboi fratricid. Ranile deschise de acel razboi au fost adanci si continua sa chinuie societatea greaca. Pe durata acelui razboi fortele politice traditional burgheze au avut ciocniri violente cu partidul comunist pentru controlul politic al Greciei. Rezultatele acelor conflicte au fost catastrofale.

Volumul reunește contribuțiile științifice ale unor cercetători cu experiență – și chiar nume de referință ale istoriografiei românești contemporane – majoritatea desfășurându-și activitatea în mai sus amintitul institut. Intitulat O vecinătate dificilă. Relațiile româno-ruse/ sovietice 1914-1965, volumul include în cea mai mare parte contribuții consacrate problemei tezaurului României de la Moscova sau adiacente acestei probleme.

Conferință susținută în 27 aprilie 2023 la reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului, în cadrul ciclului de conferințe ”Justiția memoriei”. Conferințele din ciclul „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propun idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.

Ultimul razboi dintre Persia Sasanida si Imperiul Roman de Rasarit (cunoscut sub denumirea traditionala de Imperiul Bizantin), desfasurat intre anii 603-628, a fost cel mai distrugator conflict din istoria confruntarilor celor doua imperii. Intre anii 603-623, persanii au cucerit numeroase teritorii romane precum Armenia, Mesopotamia, Siria, Palestina si Egiptul, amenintand inclusiv capitala, Constantinopol. Desi parea condamnat la disparitie, Bizantul a renascut din propria cenusa si a invins in final Persia.

Avem tendința să credem că revoluțiile sunt zgomotoase, că sunt despre nemulțumiri și revendicări exprimate în gura mare, în văzul lumii. Dar ideile care stau la baza acestora au fost de regulă concepute în spații mai liniștite, în mici unghere în care membrii unei avangarde pot să șoptească între ei, să-și imagineze realități alternative și să discute despre cum să-și atingă țelurile. Această carte extraordinară identifică asemenea locuri de-a lungul secolelor și pe cuprinsul continentelor și avertizează că, într-o lume dominată de mediile de socializare, ele vor dispărea probabil curând.

În această carte cu totul inedită, Sean McMeekin marchează o schimbare fundamentală de optică în ceea ce privește abordarea lui Stalin ca aliat în cel de-al Doilea Război Mondial. Singurul lucru care l-a diferențiat pe Stalin de Hitler, susține autorul, este faptul că a fost un criminal de succes. Odată Hitler mort, iar al Treilea Reich în ruine, Stalin a creat un nou imperiu comunist imens. Printre posesiunile lui se aflau Cehoslovacia și Polonia, a căror soartă îi determinase pe occidentali să pornească împotriva naziștilor, și, desigur, China și Coreea de Nord, ramificații ale imperiului comunist care rezistă și azi.

Până în momentul în care Planul Barbarossa a realizat un adevărat miracol de relații publice, transformându-l într-un aliat al Occidentului, Stalin omorâse milioane de oameni, încălcase orice normă de comportament internațional, invadase la fel de multe țări ca și Hitler și luase cu forța mari teritorii pe care avea să continue să le stăpânească. Într-un sens mai larg, conflictul global a fost alimentat nu doar de agresiunea germană și japoneză, ci și de mașinațiunile lui Stalin, orchestrate pentru a provoca războaie de uzură între puterile capitaliste în Europa și în Asia. Pe parcursul războiului, Stalin a ales să facă doar ceea ce urma să fie în beneficiul propriului regim, necontribuind la efortul împotriva Japoniei până în ultimele zile ale conflictului. Mai presus de orice, „Războiul lui Stalin” dezvăluie detaliile șocante ale modului în care guvernul SUA (în detrimentul propriu și al aliaților săi) a alimentat mașina de război a lui Stalin, aprobând necondiționat orice solicitare sovietică.

,,În paginile acestei cărți ne propunem să reînviem epopeea dramatică prin care au trecut peste 10.000 de militari români din Primul Război Mondial. Aceștia își dorm somnul de veci în aproape 40 de necropole poloneze. Ele sunt risipite pe întreg teritoriul acestei țări, de la Marea Baltică până în Tatra. Nu cunoaștem să fi existat în toată perioada de referință o idee sau un gând de cinstire a lor, prin fapte, așa cum au dovedit-o polonezii, francezii și alte naționalități în situații similare. România, doar în anii 20 ai secolului trecut, a făcut-o, spre cinstea liderilor de atunci, în Franța. În rest, s-a încălcat grosolan jurământul solemn luat de bravii înaintași, de cei care au realizat România Mare și care au hotărât, la Adunarea de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, că ei și posteritatea se vor închina veșnic memoriei lor. S-au uitat cu desăvârșire spusele Dascălului neamului românesc, Nicolae Iorga: Neamul este etern prin cultul eroilor. Cu evlavia cuvenită, realizăm acest îndemn." Nicolae Mareș

Istoria privita altfel poate fi la fel de interesanta si edificatoare ca si un curs clasic de istorie antica sau moderna. Pe langa relatarea evenimentelor, a aspectelor economice, sociale si culturale care reconstituie evolutia societatii umane, exista si date de culise care va ofera raspunsuri la intrebari pe care poate ca nici nu vi le-ati pus vreodata. Stiati, de exemplu, ca primul tratat de pace a fost incheiat in Egiptul antic? Ca cel mai scurt razboi din istorie a durat doar… 38 de minute? Ca tenisul de camp a fost inventat de niste calugari? Sau ca leul romanesc a intrat de doua ori in Cartea Recordurilor? De la curiozitati istorice, mistere, legende, coincidete bizare sau intamplari neobisnuite, cartea de fata este o colectie de informatii surprinzatoare, care acopera o gama larga de interes.

Din 13 iunie 1944 si pana in 29 martie 1945, Londra, Anvers-ul si Liège au fost la cheremul bombelor zburatoare si al rachetelor germane. Zi si noapte, V-1si V-2, lasand in urma lor o lunga dara de foc, asemenea unor comete, au parcurs cerul semanand groaza si moartea in calea lor. Aceste arme de represalii, menite sa reaprinda flacara sovaitoare a unei victorii din ce in ce mai compromise, au ramas fara efect asupra cursului razboiului. Venisera prea tarziu!

O discuție despre rasism este, de la bun început, sortită unor controverse interminabile, deoarece tot ceea ce gravitează în jurul cuvântului „rasă” s-a aflat și se află în continuare undeva între știință și ficțiune – fie și pentru motivul că, din aria științelor, cel puțin sociologia va lua în serios ficțiunile în care crede o parte semnificativă a grupurilor studiate. Istorici mai mari sau mai mici, sociologi sau antropologi au intrat, de multe ori prea puțin pregătiți, în astfel de controverse, care necesită o abordare interdisciplinară. Am încercat să semnalez pe parcursul lucrării astfel de cazuri, acolo unde mersul discuției mi-a permis. Dificultatea constă, pe de o parte, în a desena spațiul rasismului în decupajul oferit de practici și discursuri: pot exista practici rasiste fără ca acestea să fie susținute de un discurs științific, la fel cum pot exista discursuri rasiste care, din cauza inconsistenței lor sau, din contră, din cauza prea multor subtilități, să nu aibă capacitatea de a susține practici rasiste.Pentru clarificarea acestor aspecte, am prezentat o perspectivă teoretică asupra chestiunii, care, foartepe scurt, vede rasismul acolo unde, indiferent de semnalmentele culturale ale individului, primează semnalmentele unui strămoș – și, bineînțeles, există mijloacele tehnice ale memoriei filiației. Pe de altă parte, există o dificultate pe care aș numi-o politică. Deoarece, cu exemple bine alese de vorbe sau de fapte, se poate ajunge foarte ușor la imaginea pe care cercetătorul a avut-o înainte de a-și începe cercetarea.

Cartea de fata se adreseaza tuturor cititorilor pasionati de istorie, in special celor interesati de istoria contemporana, atat universala, cat si romaneasca. Ea are rolul unui ghid introductiv in vicisitudinile europene si autohtone de la sfarsitul Primului Razboi Mondial, care au facut posibila nasterea unor curente politice radicale, antiliberale si antidemocratice, ce s-au manifestat pe parcursul intregii perioade interbelice. Asemenea omologilor sai fascisti europeni, Miscarea Legionara reprezinta exemplul romanesc in cauza.