Istorie & Politologie

Procesul lui Eichmann este pentru Hannah Arendt un pretext pentru un studiu amănunțit al întregului context european din anii 1939–1945 și pentru încercarea de a determina rădăcinile răului. Refuzând să se limiteze la raportul sec al unui corespondent de presă, ea formulează o întreagă teorie, a „banalității răului“, și creionează o tipologie umană fabricată în matrițele mediocrității și indiferenței care îi susțin perpetuarea.

„Un volum remarcabil, răscolitor.“  — Stephen Spender, The New York Review of Books

„O analiză profundă și bine documentată a problemelor ridicate de procesul lui Eichmann și a contextului istoric în care s-a desfășurat acesta. Cartea are menirea să ne pună pe gânduri și să ne tulbure conștiința.“ — Hans Morgenthau, Chicago Tribune

„Tema pe care a abordat-o autoarea depășește cu mult granițele crimelor înfăptuite de un singur om, din moment ce vizează cea mai mare problemă a vremurilor noastre… problema ființei umane încartiruite într-un sistem totalitar modern.“ — Bruno Bettelheim, The New Republic

Lucrarea Regii României la vânătoare abordează un subiect inedit, ce aparține deopotrivă vieții private și publice a suveranilor noștri, care au practicat vânătoarea – hobby la modă în Europa medievală, modernă și contemporană – ca un sport aristocratic, dar și ca un mijloc de recreere în mijlocul naturii atât de ofertante a Regatului României. Cei patru regi ai României – Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I – au fost pasionați de vânătoare, pe care o practicau adesea fie în pădurile de pe Domeniile Coroanei, fie la moșiile din țară unde erau invitați de marcă. (...)

Prilej de întoarcere în natură, acest hobby aristocratic și regal a dus nu numai la dezvoltarea sistematică a cinegeticii în țara noastră, dar și la ctitorirea unor reședințe regale de vânătoare, cu valențe de monument istoric, creații ale unor arhitecți cu care Familia regală a colaborat de-a lungul vremii. Imaginile de epocă, documentele de arhivă, relatările din presa vremii, incursiunile memorialistice – toate au contribuit la conturarea unei povești frumoase, dintr-o epocă în care vânătoarea era nu numai o pasiune atent urmărită, ci și o bună ocazie de întâlnire informală a capetelor încoronate cu sfetnicii lor politici, cu diplomații, militarii sau cu oaspeții din străinătate. - Narcis Dorin Ion

O carte emoționantă și profund documentată despre curaj, identitate și loialitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Volumul spune povestea japonezilor-americani care, după atacul de la Pearl Harbor, au fost internați în lagăre din Statele Unite, fiind considerați inamici. În ciuda discriminării și a nedreptății, mulți dintre ei s-au înrolat în armată pentru a-și demonstra devotamentul față de țara lor. Cartea urmărește în special destinul tinerilor din Regimentul 442, una dintre cele mai decorate unități militare din istoria armatei americane. Autorul combină mărturii personale, documente istorice și o narațiune captivantă pentru a reda suferința familiilor, sacrificiile soldaților și lupta lor pentru demnitate.

Înfruntarea munților este o lecție despre reziliență și dreptate, subliniind puterea spiritului uman în fața prejudecăților și a adversității istorice.

Ediție îngrijită de Flori Bălănescu

Demersul lui Răzvan Gheorghe, de a sta de vorbă cu Marcel Petrișor și Demostene Andronescu și de a ne împărtăși această experiență, este unul salvator și lăudabil. Din întrebările formulate și din contextualizările, uneori extinse, este limpede că Răzvan stăpânește bine tema represiunii comuniste. Trebuie spus, din capul locului, că nu este o carte de interviuri în sens jurnalistic, ci o conversație de profunzime. … Experimentele diabolice au sfâșiat trupul, conștiința și sufletul celor implicați direct și, prin forța realității, au deturnat de la destinul lor pe membrii familiilor acestora, în special copiii, care au fost traumatizați de experiențele părinților și supuși la marginalizări și interdicții de tot felul. Regimul comunist din România a rămas la putere 45 de ani prin teroare, șantaj și crimă, exact prin metodele pe care le‑a folosit pentru a prelua și consolida ilegitim puterea, prin inducerea spaimei de Securitate, prin Frig‑Foame‑Frică. (Flori Bălănescu)

Premiul Lionel Gelber 2024

Ce înseamnă „acasă“ în contextul unui continent marcat de frontiere schimbătoare, dictaturi, libertăți recâștigate și memorii concurente? În Patriile noastre, Timothy Garton Ash relatează episoade remarcabile dintr-o viață petrecută traversând Europa divizată și reunificată – ca martor, participant și observator atent.

De la Europa Războiului Rece la cea de după 1989, de la Est la Vest, de la Revoluția Maghiară la războiul din Ucraina, această carte îmbină istoria mare cu experiența personală, jurnalul de călătorie cu analiza lucidă. Este o Europă în care viața cotidiană s-a desfășurat adesea într-o alternanță a adaptării, tăcerii și speranței, iar libertatea a venit nu ca o promisiune abstractă, ci ca o schimbare concretă a modului de a trăi. Autorul explorează tensiunea dintre idealul european și realitățile dure ale politicii de putere, oferind o perspectivă unică asupra momentelor de cotitură care ne-au modelat prezentul.

Patriile noastre este o meditație despre identitate, libertate și apartenență – și despre felul în care Europa a devenit, pentru milioane de oameni, nu doar un loc pe hartă, ci o experiență trăită. Scrisă cu eleganța unui mare eseist și cu rigoarea unui istoric care nu se mărginește la arhive, volumul este, în egală măsură, un avertisment și o declarație de dragoste pentru un continent care nu încetează să se reinventeze.

„Atunci când spun istorie «personală», nu mă refer doar la «istoria mea personală», ci la istorie așa cum a fost simțită pe pielea lor de oameni ale căror povești le folosesc cu titlu exemplificator. Voi cita din conversațiile mele cu liderii europeni, atunci când acest lucru ajută la clarificarea poveștii, dar și din multe alte întâlniri cu oameni așa-zis obișnuiți, care adesea se dovedesc mai remarcabili decât liderii lor.“ — TIMOTHY GARTON ASH

„Pătrunzător.“ — The Guardian

„O lectură extrem de plăcută.“ — The Sunday Times

„Absolut remarcabil.“ — The Spectator

Volum câștigător al premiilor Duff Cooper și Lionel Gelber În 1932–1933, aproape patru milioane de ucraineni au murit de foame, după ce au fost privați în mod deliberat de hrană. Este unul dintre cele mai devastatoare episoade din istoria secolului XX. Cu autoritate și un nivel de detaliu fără precedent, Foametea roșie investighează cum s-a întâmplat acest lucru, cine a fost responsabil și care au fost consecințele. Este cea mai completă relatare publicată până în prezent despre aceste evenimente teribile.

Cartea se bazează pe numeroase materiale de arhivă și mărturii directe disponibile doar după dispariția Uniunii Sovietice, precum și pe lucrările unor cercetători ucraineni care profesează în cele mai diverse colțuri ale lumii. Beneficiind de relatări ale foametei de către cei care au supraviețuit, cu descrieri necenzurate despre ce pot face oamenii când sunt înnebuniți de foame, cartea lui Applebaum ne arată cum statul sovietic a folosit fără milă propaganda pentru a învrăjbi vecinii între ei, în scopul de a elimina elementele presupus „antirevoluționare”. De asemenea, volumul consemnează acțiunile unor persoane extraordinare care au făcut tot ce au putut pentru a alina suferința semenilor lor.

Foametea a fost urmată rapid de un atac asupra conducerii culturale și politice a Ucrainei, iar apoi de negarea faptului că criza ar fi avut loc vreodată. Rapoartele recensământului au fost falsificate, iar memoria a fost suprimată. Unii jurnaliști occidentali au înghițit fără rușine versiunea sovietică, alții au respins-o cu curaj și au fost calomniați și hărțuiți. Autoritățile sovietice erau hotărâte nu numai ca Ucraina să renunțe la aspirațiile sale naționale, ci și ca adevărata istorie a țării să fie îngropată împreună cu milioanele sale de victime.

Foametea roșie, un triumf al erudiției și al compasiunii umane, reprezintă o piatră de hotar în recuperarea acelor amintiri și a acelei istorii. Într-un moment de criză între Rusia și Ucraina, cartea arată, de asemenea, cât de mult prezentul este modelat de trecut.

„Documentată meticulos, scrisă cu măiestrie.“ Dominic Sandbrook, Sunday Times

„Magistrală și sfâșietoare.“ Simon Sebag Montefiore, Evening Standard

„Convingătoare prin detaliile și empatia sa.“ Nick Rennison, Sunday Times

„Relatarea va stabili cu siguranță standardul pentru prezentarea uneia dintre marile atrocități politice din istorie.“ Timothy Snyder, Washington Post

„O carte exhaustivă, autoritară și elocventă. Applebaum abordează întrebări care până acum nu aveau răspunsuri clare.“ Donald Rayfield, Literary Review

Volumul „Umbrele deportării” sintetizează metaforic și documentar povara istorică și identitară pe care etnicii germani din România au fost nevoiți să o poarte în deceniile stalinismului și național-comunismului. Lucrarea demonstrează că deportarea în Uniunea Sovietică, declanșată în ianuarie 1945, nu a reprezentat doar o traumă singulară, ci punctul zero al unei lungi perioade de reprimare, marginalizare socială și suspiciune.

O perspectiva privind teologia trinitara din secolul al IV-lea Niceea și moștenirea sa. O perspectivă privind teologia trinitară din secolul al IV-lea Secolul al IV-lea al erei creștine a fost martorul unei controverse care a generat unele dintre principiile fundamentale ale doctrinei trinitare și hristologice clasice, cel mai important crez din istoria creștinismului, precum și texte teologice care au rămas puncte de plecare pentru teologia creștină specific fiecărei generații ulterioare. Cartea de față explorează această controversă și se adresează unui public divers.

O nonficțiune care combină politică, spionaj, romantism și intrigă, arătând o latură mai puțin cunoscută a monarhiei britanice.

Pentru fanii serialului The Crown, o carte meticulos documentată despre legăturile secrete dintre Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill, ducele de Windsor, Ribbentrop și Adolf Hitler.

Andrew Morton, autorul bestesellerului Diana. Povestea unei prințese spusă de ea însăși, revine cu un nou volum dedicat Casei de Windsor. Celebrul biograf prezintă o latură mai puțin cunoscută a lui Eduard al VIII-lea și a soției sale americane, Wallis Simpson, și dezvăluie, totodată, încercarea naziștilor de a-l transforma pe viitorul duce de Windsor într-un rege-marionetă. De la presupusa aventură dintre Simpson și ministrul german de externe, Joachim von Ribbentrop, până la descoperirea corespondenței strict secrete dintre cel supranumit „regele trădător” și Înaltul Comandament german, aceasta este o saga în care politica internațională se împletește cu spionajul, romantismul și intriga, scoțând la iveală o latură mai puțin cunoscută a monarhiei britanice.

Sprijinindu-se pe documente ale FBI, fotografii exclusive și materiale din arhivele regale britanice, din cele germane și cele ruse, precum și corespondența personală a lui Churchill, Eisenhower și a familiei Windsor, Șaptesprezece garoafe este o dramă istorică strălucitoare, plină de aventură, răsturnări de situație și revelații surprinzătoare, scrisă de un maestru al genului.

„Morton insistă asupra faptului că Eduard nu a vrut niciodată să fie rege și sugerează că Simpson nu a dorit niciodată să devină soția lui.” Kirkus Review

„Cartea lui Andrew Morton ne poartă pe teritoriul Codului lui Da Vinci prin promisiunea de a dezvălui pentru prima dată saga dosarelor secrete naziste, numind-o «povestea regală pe care establishmentul a încercat să o mușamalizeze».” The Independent

„Morton dezvăluie povestea șocantă pe care familia regală a încercat să o interzică.”   The New York Post

Instaurarea regimului comunist în România și abdicarea forțată a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, au reprezentat punctele de cotitură în ceea ce privește perspectiva în care a fost prezentată istoriei monarhiei, cel puțin până după 1989. Valorile și realizările acumulate în mai bine de opt decenii au fost puse sub tăcere în anii comunismului. Lucrarea de față este mai mult decât o radiografie a Casei regale în intervalul 1927–1947, perioadă care a reprezentat, în fapt, ultimele două decenii ale monarhiei în România, ci, în egală măsură, o oglindă în care se reflectă istoria țării într-un context mai amplu, european.

Studierea organizării Curții regale sub toți cei patru monarhi devoalează atât elementele de continuitate, cât și pe cele de inovație în materie de tradiții, principii, reglementări și practici. Prin stabilirea unor repere tematice și cronologice, cartea de față se concentrează asupra tradițiilor, oamenilor și evenimentelor de la Curtea regală din ultimele două decenii ale monarhiei în România (1927–1947). Amplul demers istoriografic urmărește trei mari filiere, dintre care ultima este hotărâtoare: (1) sursele disponibile provenind din arhiva Curții regale în anii 1920–1940 sunt, datorită profesionalizării aparatului administrativ al Palatului, mai detaliate decât cele din epoca antebelică; (2) Curtea regală a cunoscut schimbări mai frecvente, la nivelul structurii și al personalului superior, în timpul regilor Carol al II-lea și Mihai I, ale căror domnii au însumat o perioadă de trei ori mai scurtă (20 de ani, 1927–1947) decât cea a predecesorilor, regii Carol I și Ferdinand I (61 de ani, 1866–1927); (3) domniile regilor Mihai I și Carol al II-lea au ridicat controverse istoriografice mai intense la nivelul dezbaterilor academice și publice actuale decât cele care privesc domniile regilor Carol I și Ferdinand I.

Posteritatea celor patru monarhi români a fost construită în epoci diferite. Regii Carol I și Ferdinand I au intrat în imaginarul mitologic românesc deja din timpul domniei lor, ca suveranul „dezrobitor”, respectiv, „întregitor”. Succesorii lor, Carol al II-lea și Mihai I, au fost detronați prin lovituri de stat, devenind ținta campaniilor de propagandă ale noii puteri. După 1989, la nivelul percepțiilor populare s-a înregistrat, în paralel cu viziunea nuanțată a cercetătorilor, o departajare superficială între regii României, urmând instinctul de a clasa simplist conducătorii din istorie după tiparele figurilor „luminoase” și „întunecate”.

Tudor Vișan-Miu (n. 1995, București) este istoric. A absolvit, în cadrul Facultății de Istorie a Universității din București, programe de licență, secția Istorie (2018), master (2020) și doctorat (2023). Interesul său pentru istoria instituțiilor și mentalităților, genealogie și biografii s-a concretizat în lucrări, articole și contribuții în volume colective. La vârsta de 20 de ani a debutat ca autor în cadrul colecției Istorie cu blazon a Editurii Corint, cu lucrarea La școală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine (2016). Lucrarea Mareșalii Palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866–1947 (2022) are la bază teza de disertație susținută în anul 2020. A mai publicat volumul de convorbiri O viață… Tudor Vișan-Miu în dialog cu Dinu Zamfirescu (2019) și lucrarea Povestea Trenului Regal (2024, cu Andrei Berinde).

Un volum captivant despre istoria modernă și politica Orientului Mijlociu, semnat de reputatul jurnalist BBC Jeremy Bowen.

Jeremy Bowen oferă cititorului un fascinant ghid de călătorie prin Orientul Mijlociu, din Afganistan în Sudan, din Egipt în Palestina și din Alep la Ierusalim. Pe parcurs, facem cunoștință cu oameni de rând, bărbați și femei, care își duc viața pe linia frontului, precum și cu lideri de-ai lor, brutali sau blânzi, ale căror acțiuni s-au răsfrânt asupra populației civile din această regiune teribil de încercată. Descrierea traumelor personale, a luptelor regionale pentru deținerea controlului politic, religios și economic, a multiplelor diferențe culturale dintre țări atât de diverse precum Turcia lui Erdoğan, Siria lui Assad, Egiptul lui Mubarak și Israelul lui Netanyahu, toate reflectă o perspectivă unică și profund documentată asupra transformărilor dramatice care au modelat una dintre cele mai tulburate părți ale lumii.

Orientul Mijlociu de ieri și de azi nu este doar o lecție de istorie, ci și o lectură esențială pentru a înțelege prezentul și viitorul unei regiuni aflate constant în centrul atenției globale.

„Puțini oameni au avut șansa de a trăi în miezul evenimentelor îndeajuns, încât să aibă autoritatea de a descrie formarea Orientului Mijlociu modern precum Jeremy Bowen.” The New European

„Ca reporter de război, veteran al numeroaselor conflicte din Orientul Mijlociu care se întind pe durata a mai multe decenii, Jeremy Bowen este unic în capacitatea lui de a analiza și de a explica peisajul politic și religios atât de complex al regiunii. Cartea sa ar trebui să fie o lectură esențială pentru oricine dorește o înțelegere mai profundă a acestei părți atât de fascinante, dar și profund tulburate, a lumii.” CON COUGHLIN, autorul cărților Saddam: The Secret Life și Assad: The Triumph of Tyranny

„Este o carte extraordinară, concisă și alertă, la fel de izbutită în relatarea poveștilor oamenilor obișnuiți, precum și în descrierea întâlnirilor autorului cu prinți și șefi de state. Delimitate cu precizie, capitolele tematice acoperă cei 30 de ani de la retragerea sovietică din Afganistan cu claritate și o remarcabilă înțelegere a fenomenelor. Analiza lui Bowen este de neegalat, iar vocea sa răsună cu tărie și fermitate din fiecare pagină.” MATTHEW TELLER, jurnalist și autor al cărții Nine Quarters of Jerusalem

„Orientul Mijlociu de ieri și de azi este o carte bine documentată, foarte captivantă și scrisă într-un ritm alert – o lectură esențială dacă doriți să înțelegeți forțele care au însângerat Orientul Mijlociu și care au zdruncinat existențele tuturor, de la sfârșitul Războiului Rece încoace.” JASON COWLEY, autorul cărții Who Are We Now și redactor-șef al revistei The New Statesman

Istoria celei mai lungi anchete din seria proceselor staliniste, cea a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Cartea prezintă biografia tragică a acestui lider al Partidului Comunist Român.

Volumul de față, ajuns la cea de-a cincea ediție, adăugită și revizuită pe baza ultimelor lucrări de specialitate apărute recent pe tema regimului comunist din România, prezintă biografia tragică a unuia dintre liderii Partidului Comunist Român. La începutul lui 1948, prin funcțiile ocupate în partid și în stat, Lucrețiu Pătrășcanu (1900–1954) se număra printre persoanele influente ale tinerei Republici Populare Române, ca membru al Comitetului Central și al Biroului Politic al partidului și ministru al justiției. Era cunoscut pentru rolul său în căderea regimului Antonescu, în încheierea armistițiului cu Națiunile Unite și în semnarea Convenției de armistițiu și a Tratatului de Pace cu Puterile Aliate și Asociate. 

A fost arestat în aprilie 1948 și, după cea mai lungă anchetă din istoria proceselor staliniste – finalizată cu acuzații de colaborare cu Poliția și Siguranța, spionaj, complot antistatal, crimă contra păcii etc. –, după șase ani, a fost condamnat la moarte și executat. Ancheta și procesul Pătrășcanu sunt un caz tipic din seria proceselor staliniste, a fenomenelor de manipulare și de rescriere a istoriei în consonanță cu ideologia fiecărei etape dintr-un sistem totalitar și, totodată, un exemplu clarificator în cunoașterea regimurilor comuniste, în speță a istoriei României din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Lavinia Betea (n. 1956) a absolvit Liceul Pedagogic din Arad (1976), apoi Facultatea de Istorie-Filozofie, secția Filozofie-istorie (1982) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. La aceeași universitate, a obținut doctoratul în psihologie (2000). Cariera didactică: învățătoare la Școala de Aplicație a Liceului Pedagogic din Arad, profesoară de gimnaziu și liceu la Reghin (jud. Mureș) și Pecica (jud. Arad). Din 1996, a predat la universitățile arădene „Vasile Goldiș” și „Aurel Vlaicu” și la Universitatea din București. Abilitată pentru coordonare de doctorate în științe umaniste de Universitatea „Paul Valéry” Montpellier 3 și pentru coordonare de doctorate în științele comunicării de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

De la creştinarea lui Vladimir în 988 şi întemeierea Rusiei Kievene până la războiul lui Putin împotriva Ucrainei, cartea oferă reperele esenţiale pentru a înţelege tendinţa Rusiei de a-şi construi viitorul reinventându-şi trecutul, pe care îl pune la temelia culturii, convingerilor şi viziunii sale. Punctând evenimentele majore ale acestei bogate istorii, Orlando Figes face mereu legătura cu prezentul, analizând ideile care au călăuzit acţiunile Rusiei pe tot parcursul existenţei sale îndelungate şi frământate şi dezvăluind impulsurile, adesea necunoscute sau greşit înţelese de străini, ce au avut întotdeauna un rol crucial în destinul ţării: mitul medieval al misiunii sacre a Maicii Rusia în lume, tendinţa imperială către un regim autocratic, credinţa oamenilor într-un ţar patern care împarte adevăr şi dreptate, cultul sacrificiului bazat pe ideea „sufletului rus” şi ideea naţionalistă că Rusia este tratată nedrept de Occident.

„Cartea de istorie de care ai nevoie dacă vrei să înţelegi Rusia modernă.” (Anne Applebaum)

„O istorie de o mie de ani a Rusiei excelentă, magistrală… semnată de unul din maeştrii rusisticii.” (Simon Sebag Montefiore)

Orlando FIGES este profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase cărţi despre istoria Rusiei, dintre care la Editura Polirom au apărut: Revoluţia Rusă, 1891-1924. Tragedia unui popor (2016), Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei (2018), Crimeea. Ultima cruciadă (2019), Să-mi trimiţi un cuvânt din când în când. O poveste de dragoste şi supravieţuire în Gulag (2019) şi Europenii. Trei vieţi şi formarea unei culturi cosmopolite în Europa secolului al XIX-lea (2021).

 

Povestirea Lunga despărțire este un omagiu adus bunicii mele materne și a sutelor de mii de basarabeni deportați și morți în Gulag, fie în taigaua siberiană, fie în stepele sălbatice ale Kazahstanului.

Civilizația chineză este parte integrantă a istoriei lumii. Cu toate acestea, pentru o lungă perioadă, China s-a dezvoltat comparativ independent și fără a comunica deloc cu restul civilizațiilor lumii. Ca rezultat, cititorilor din alte țări le este dificil să înțeleagă istoria și cultura chineză - o misiune imposibilă, se pare, pentru ei. Această carte își propune să îi ajute să înțeleagă mai ușor istoria civilizației chineze. Sub forma unei clare, continue cronologii, această carte îi ajută pe cititori să poziționeze în timp și spațiu orice eveniment sau vestigiu istoric înregistrat, iar imaginile artistice tipice, reprezentative, completează faptele prezentate.

În întreaga lume de astăzi, naționalismul a revenit, și este adesea profund tulburător. Politicienii populiști exploatează naționalismul în scopuri autoritare, șovine, rasiste și xenofobe, întărind opinia că acesta este un curent fundamental reacționar și antidemocratic. Însă Yael Tamir susține cu pasiune un tip foarte diferit de naționalism, unul care îi reînvie virtuțile participative, creative și egalitare, răspunde la multe dintre problemele cauzate de neoliberalism și hiperglobalism și este esențial pentru democrație, la apogeul ei. - Princeton University Press

Rod al unor cercetări meticuloase, bogată în informații istorice, cea mai recentă carte a lui James Lacey evaluează dovezile cu privire la existența lui Isus din Nazaret. Anul în care Dumnezeu a murit îl poartă pe cititor într-o fascinantă călătorie în Iudeea secolului I, unde ocupația romană s-a ciocnit inevitabil de mișcarea declanșată de Isus. Relatările din Evangheliile ucenicilor lui Isus sunt reexaminate în lumina cercetărilor contemporane referitoare la Imperiul Roman din primul secol al erei noastre. Punând viața și moartea lui Isus în contextul mai larg al lumii romane, Lacey explică modul în care evenimentele de la Roma le-au influențat pe cele din Iudeea, făcând ca expansionismul roman să contribuie de fapt la nașterea creștinismului.

„Sunt autorul multor istorii și biografii și până acum niciodată nu am fost nevoit să folosesc nici măcar un singur cuvânt ca să argumentez că subiecții cărților mele au fost personaje reale care chiar au existat. Istoricii și publicul sunt convinși că Alexandru cel Mare și Iulius Caesar au fost oameni autentici care au trăit pe acest pământ. Adeseori, Isus nu se bucură însă de aceeași curtoazie istorică. Deși cea mai mare parte a comunității științifice este de acord că a fost o persoană reală, care a trăit pe acest pământ, există un segment semnificativ de cercetători care au defrișat păduri întregi pentru a se aproviziona cu hârtie ca să publice lucrări care-i neagă existența istorică. Cum această carte susține că Isus a fost un om în carne și oase, merită să analizăm dovezile existenței lui.” (James Lacey)

„Povești de viață din comunism. Represiune și cotidian” de Claudia‑Florentina Dobre este un volum de interviuri care pune față în față nostalgia de azi după comunism cu experiențele reale ale celor care au trăit sub dictatura ceaușistă. Plecând de la sondaje recente, care arată că mulți români cred că „se trăia mai bine” înainte de 1989, autoarea lasă cifrele deoparte și caută răspunsuri în mărturiile directe ale oamenilor.

Cartea adună 21 de povești de viață – femei și bărbați, de vârste și profesii diferite, din mediul urban și rural: intelectuali, muncitori, țărani. Fiecare poveste arată alt chip al comunismului: dosare care blochează accesul la educație, frica de Securitate, lipsurile zilnice, dar și prietenii puternice, solidaritate, mici gesturi de rezistență, spații de libertate interioară sau familială. Interviurile, realizate între 2015 și 2025 și însoțite de fotografii din arhive personale, conturează o lume „gri”, plină de constrângeri, dar și de încercări de a trăi demn „printre rânduri”.

Prin comentariile și concluziile sale, autoarea arată cum memoria comunismului este astăzi fragmentată: între amintirea lipsurilor și a fricii și nostalgia pentru siguranța locului de muncă sau pentru aparenta „grijă a statului”. Volumul nu idealizează, dar nici nu demonizează simplist: oferă o imagine nuanțată, din perspectiva celor care au simțit regimul pe pielea lor.

Această carte este o invitație directă la cunoașterea istoriei recente, a anilor în care România a fost sub dictatura ceaușistă. Citind aceste mărturii, înțelegem mai bine ce a însemnat lipsa de libertate, cum arată un regim care controlează viața de zi cu zi și cum se nasc miturile și nostalgiile de după. A citi astfel de povești nu înseamnă doar a afla „cum a fost”, ci și a ne vaccina împotriva repetării greșelilor trecutului: fără o minimă cunoaștere a comunismului românesc, suntem mai vulnerabili la promisiuni simple, la populism și la tentația „omului providențial”.

De aceea, acest volum merită citit de oricine vrea să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în anii comunismului și de ce memoria lor contează pentru România de azi și de mâine.

”Caracterizat drept mesianism politic, utopie totalitară, întruchipare a mitologiei milenariste, comunismul a reprezentat şi o „societate a anti-disciplinei” prin modalităţile prin care cetăţenii şi-au asumat, interpretat şi bricolat postulatele oficiale şi prin tacticile folosite pentru a conturna strategiile puterii. Povestirile de viaţă cotidiană ne oferă indicii despre aceste tactici folosite de cei mulți pentru a-și trăi viața dincolo de constrângerile societății de supraveghere.

Volumul acesta de interviuri își propune să dea voce unor persoane care au trecut prin comunism, alese aleatoriu, de vârste diferite, provenind din medii sociale diverse, cu experiențe de viața extraordinare sau comune multor cetățeni ai României comuniste. Sunt 21 de femei și bărbați, intelectuali, muncitori, țărani, care au depus mărturie despre viața lor și a celorlalți în epoca comunistă. Interviurile stau mărturie interiorizării trecutului personal și public, al intruziunii politicului în viața privată, precum și al tacticilor folosite de indivizi pentru a supraviețui unui regim totalitar.” Claudia-Florentina Dobre

Claudia-Florentina Dobre este doctor habilitat în istorie și cercetător științific III la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”. Domenii de cercetare: istoria și memoria comunismului, memoria persecuțiilor politice, viața cotidiană în perioada comunistă, muzee și memoriale, deportările din perioada stalinistă. Publicații recente: Historia y Memoria en Rumania Postcomunista, Bogota, Editorial Aula De Humanidades, 2024; Fostele deținute politic și Securitatea. Studiu de caz, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2023.

„Toţi oamenii tineri sunt la fel”, spunea Stalin, „deci ce rost are să scrii... despre tânărul Stalin?”. Şi totuşi, se înşela: el fusese întotdeauna altfel. Tinereţea sa a fost dramatică, aventuroasă şi ieşită din comun, cu siguranţă mai tumultuoasă decât a lui Lenin sau Troţki. Simon Sebag Montefiore spune povestea fascinantă a unui băiat carismatic şi periculos şi a carierei lui de revoluţionar, bandit, poet romantic, viitor preot, soţ şi amant pasional şi politician nemilos, care avea să creeze imperiul sovietic după chipul şi asemănarea lui. Rezultatul mai multor ani de cercetări ale arhivelor de la Moscova şi din Georgia,Tânărul Stalin dezvăluie secretele vieţii politice şi personale a viitorului conducător al Uniunii Sovietice şi a apropiaţilor săi.

„Excelent documentat... Portretul lui Stalin care se conturează în aceste pagini este mai cuprinzător, mai plin de culoare, mai terifiant şi mai convingător decât oricare dintre cele schiţate până acum.” (Orlando Figes, The New York Review of Books)

Continuarea îndrăgitei autobiografii a unui puști din perioada comunistă După boala prin care a trecut, Dani este acum și mai protejat de cei din familie. Mofturos de mic, bunicile se dau peste cap să-i pregătească mâncăruri care mai de care, în speranța c-o să se atingă de ele. La grădiniță tot singur e, dar măcar îl are pe Cosmin la bloc, iar în vacanțe, unde e liber să alerge și să se joace după pofta inimii, lui Dani îi este mult mai ușor să lege prietenii.

„Lecția pământului în cultura română trimite la timpuri mitologice. Pe atunci, nu se puteau imagina viața în afara pământului și pământul în afara vieții. De aceea, oamenii datorau un respect sacru față de pământ, pe care-l adorau aidoma apei, focului și aerului. Românii nu au făcut excepție de la această viziune, adorând pământul ca pe-o zeitate, cinstindu-l și, mai presus de toate, lucrându-l cu grijă, ca să producă hrană, să ofere adăpost și să ocrotească viața.” Academicianul Ioan-Aurel Pop ne oferă, în prezentul volum, o minuțioasă analiză a locului deținut de pământ – și de proprietatea asupra pământului – în epoca medievală românească, însă cu dese trimiteri și la realitățile europene ale perioadei. Iar preocupările sale nu se limitează la aspectele economice, sociale sau juridice, ci le vizează și pe cele legate de identitatea națională, plasate în acest context. Așa că, în mod firesc, nu uită să compare mereu situațiile existente, într-o privință sau alta, în Moldova, Muntenia și Transilvania. Poate și pentru că e de acord cu ideea de unitate formulată de Nicolae Iorga: „În timpurile cele vechi, românii nu făceau nicio deosebire în ceea ce privește ținuturile pe care le locuiau; pentru dânșii, tot pământul locuit de români se chema Țara Românească. Țara Românească erau și Muntenia, și Moldova, și Ardealul, și toate părțile care se întindeau până la Tisa chiar, toate locurile unde se găseau români. N-aveau câte un nume deosebit pentru deosebitele ținuturi pe care le locuiau și toate se pierdeau pentru dânșii în acest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos de Țară Românească”. Presărată ici și colo cu amintirile autorului (care nu este totuși „pe deplin împăcat cu un asemenea procedeu”) și având în unele locuri „un iz polemic, uneori abia perceptibil, alteori subliniat direct”, Pământul și Țara în Evul Mediu românesc constituie, în mod cert, o lucrare aparte.

Cuprins:

• Pământul în secolul al XIII-lea în interiorul și în afara arcului Carpaților
• Din ce era formată o moșie?
• Pământul, stăpânii și supușii în Țara Românească și Moldova în Evul Mediu
• Moștenirea pământului de către femei
• Legăturile dintre oameni și rostul lor; numele de Țara Românească în Evul Mediu
• Concluzii: sentimentul pământului la români

O carte esențială pentru înțelegerea unei perioade întunecate a istoriei, "Eu sunt B-14849: Povestea băiatului de 13 ani care a supraviețuit lagărului de la Auschwitz", de Octavian Fülöp, apărută la editura Omnium, este o mărturie cutremurătoare și profund personală. Nu este o simplă relatare a ororilor Holocaustului, ci o incursiune în psihicul unui copil forțat să își piardă inocența într-unul dintre cele mai terifiante locuri create vreodată de om.

Székely Ervin s-a născut la Salonta în 19 august 1957. A terminat Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai în 1981. A lucrat în calitate de consilier juridic la Salonta, a fost ziarist la săptămânalul Ifjúmunkás şi la cîteva alte publicaţii. În perioada 1992-2004 a fost deputat în Parlamentul României, după care a devenit secretar de stat la Ministerul Sănătăţii. În prezent este realizator în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune.
A publicat şapte volume: Magyarázom a rendszerváltást (Explicaţii asupra schimbării – eseuri) Bucureşti, Editura Maiko 2000; Az Andropov-terv (Planul Andropov – eseuri) Bucureşti, Editura Maiko 2003; A műember (Omul artificial – roman) Bucureşti, Editura Maiko 2009; A feljelentés (Denunţul – roman) Oradea, Editura Könyvmester 2011; Bársonyszék és aszfalt – Oradea, Editura Riport 2014. Această carte a apărut în traducere românească la Bucureşti, Editura Curtea Veche în 2016 sub titlul Jilţ şi caldarâm; Egy asszimiláns feljegyzései – Bucureşti Editura Curtea Veche 2017. Această carte a apărut concomitent în traducere românească tot la Editura Curtea Veche în 2017 sub titlul Cum am devenit român; Szerelmes szakácskönyv szingliknek – Oradea, Editura Ratio et Revelatio 2018. Această carte a apărut în traducere românească tot la Editura Ratio et Revelatio în 2019 sub titlul Carte de bucate şi de dragoste. Tot la Ratio et Revelatio au mai apărut: Dragostea, Securitatea și neuroxotina (2024), Szerelem, Szeku, idegméreg (2024), Cum am devenit român. Însemnările unui asimila(n)t (2024).

Ne aflăm, în prezent, într-o fază de evoluţii istorice dramatice. Se doreşte unitatea Europei însă concomitent se întăreşte convingerea că acest obiectiv nu poate fi exclusiv o problemă de politică şi de economie, ci necesită şi un fundament spiritual şi cultural. Întrebarea este deci: cum ar putea deveni ea realitate, având în vedere diversitatea naţională a Europei. Nu puţini refuză această diversitate şi consideră conştiinţa naţională depăşită și chiar responsabilă de catastrofele politice care s-au abătut asupra Europei.
Înţeleasă corect, națiunea se dovedeşte însă a fi un fenomen antropologic, coloana portantă indispensabilă a procesului de naştere a statului modern şi implică necesitatea interacţiunii fecunde a tuturor naţiunilor, toleranţa reciprocă. Astfel, ceea ce în prezent este de multe ori repudiat se dovedeşte a fi inevitabil iar inevitabilul demn de năzuit. Filosofia politică actuală ignoră cu desăvârşire toate aceste aspecte.

Ce este, de fapt, o naţiune?
Ce poate să mai însemne pentru individ?
Este ea doar o iluzie vagă sau este accesibilă unei analize ştiinţifice exacte?
Ce rol poate juca ea într-o viitoare Europă unită?

Kurt Hübner demonstrează că soluţionarea tuturor acestor probleme decisive în bătălia pentru naţiune şi Europa este posibilă numai dacă vom cerceta tradiţiile cultural-istorice şi filosofice ale Europei. Pe această bază se ajunge la noi şi surprinzătoare constatări care pot încuraja o conştiinţă naţională lucidă şi pot servi la orientarea politicii practice în viitor.

Acesta e manualul pe care Tony Blair și l-ar fi dorit când a devenit premier. El a deprins arta guvernării conducând Regatul Unit timp de un deceniu, perioadă în care a descoperit – apucând uneori căi anevoioase – că există principii fundamentale ale guvernării eficiente, aplicabile în orice stat. Acum, Tony Blair le pune la dispoziție liderilor aspiranți și celor care își doresc să înțeleagă mai bine mecanismele guvernării tocmai această cunoaștere pe care a dobândit-o. „Arta de a conduce“ e un ghid practic bazat pe propriile experiențe la cel mai înalt nivel politic, dar și pe lecțiile învățate de la alți lideri de pe tot globul, care au colaborat cu institutul său.

Cum construiești un guvern eficient și cum recrutezi oamenii potriviți? Cum stabilești prioritățile și cum gestionezi crizele? Cum reduci birocrația și cum atragi investiții pentru reformarea sectoarelor vitale, precum educația sau sănătatea? Cum asiguri securitatea cetățenilor într-o lume instabilă? Cum valorifici revoluția tehnologică a secolului XXI? Organizată în scurte capitole, cartea răspunde la întrebările-cheie pe care trebuie să și le pună orice lider responsabil.

„Un volum bine documentat, inteligent și captivant [...], cel mai util ghid practic existent în materie de politică.“ Financial Times

„E o carte din care orice (viitor) lider, din politică sau din alt domeniu, are ceva de învățat. E directă și plină de sfaturi utile pe care oamenii s-ar putea să le asculte cu atenție, de vreme ce vin din partea cuiva care chiar le-a văzut pe toate.“ Irish Independent

Cu 62 de ilustrații alb-negru și color Nu doar că băutura și bețiile au constituit o constantă a omenirii încă de la începuturile istoriei, în Egiptul ori Sumerul de acum mai bine de 5.000 de ani, ci la fel de vechi sunt și tot soiul de întreceri ori jocuri mai mult sau mai puțin elaborate la care s-au dedat chefliii, născocite din plăcere, din amuzament, ca parte a unor ritualuri, pentru a impresiona sau chiar pentru a pedepsi. În Cele mai faimoase jocuri de băut din istorie, Elliot Martyn ne poartă într-un tur ghidat din Grecia antică și întrecerile între petrecăreți de la faimoasele sale simpozioane la duelurile de înjurături ale scandinavilor medievali și jocurile bahice din cârciumile ilicite ale Americii prohibiției. O carte savuroasă, plină de detalii fascinante și anecdote istorice — dar și de învățăminte.

Se spune că Occidentul s-a construit pe ideile și valorile Greciei și Romei antice, care au dispărut din Europa în Evul Mediu și au fost redescoperite în Renaștere. Dar dacă acest lucru nu este adevărat? Într-o lucrare îndrăzneață și magistrală, de o întindere impresionantă, Josephine Quinn susține că adevărata istorie a Occidentului este mult mai vastă decât ne-ar putea face să credem paradigma consacrată. O mare parte din istoria noastră comună s-a pierdut, ocultată de conceptul – dezvoltat în epoca victoriană – „civilizațiilor“ separate. Trecând de la Epoca Bronzului la epoca explorărilor, cartea Occidentul. Istoria unei civilizații de 4 000 de ani dezvăluie o nouă narațiune ce acoperă milenii de întâlniri și schimburi globale care au construit ceea ce astăzi numim Occident, pe măsură ce societățile s-au întâlnit, s-au împletit și, uneori, s-au îndepărtat.

În anul 1917, țarul Nicolae al II-lea a abdicat, punând astfel capăt șirului de secole în care Rusia s-a aflat sub conducere țaristă. Odată cu preluarea puterii de către Vladimir Ilici Lenin, cea mai întinsă țară din lume a intrat într-o altă epocă.

În volumul de față, Martin Malia, unul dintre cei mai importanți specialiști în istoria Rusiei, explică fenomenul sovietic și circumstanțele care au permis instalarea acestui regim.

Lideri politici precum Lenin, Stalin, Hrușciov, Brejnev și Gorbaciov sunt doar câteva dintre personajele istorice a căror influență este analizată în acest magnum opus.

Tragedia sovietică reprezintă o cuprinzătoare cronică a evoluției comunismului sovietic de-a lungul a 74 de ani, de la originile sistemului până la sfârșitul său, culminând cu prăbușirea URSS; o
lucrare completă despre o eră controversată a omenirii.

Demascarea rețelei care l-a ascuns pe cel supranumit „Îngerul morții”, infamul doctor nazist care a scăpat de justiție timp de mai bine de trei decenii.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Josef Mengele s-a ascuns în America de Sud timp de 34 de ani, fiind căutat de serviciile secrete israeliene și de cei porniți pe urmele naziștilor.

Adăpostit în Brazilia jumătate din această perioadă, Mengele și-a creat acolo propriul paradis cu ajutorul unui mic grup de europeni expatriați, unde putea vorbi în germană cu noii prieteni, își putea păstra convingerile și putea fi cu un pas înaintea vânătorii globale de criminali de război naziști, evitând să răspundă pentru nelegiuirile sale.

Bazată pe amplele cercetări ale experimentatei jurnaliste Betina Anton, precum și pe interviuri revelatoare, scrisori și fotografii elocvente, Bârlogul lui Mengele constituie o narațiune plină de suspans, marcată nu numai de acțiunile oribile ale doctorului german, ci și de motivațiile care împing o comunitate să protejeze un om malefic.

„Betina Anton a scris cartea supremă despre Josef Mengele, monstrul nazist de la Auschwitz, și despre comunitatea nevăzută de simpatizanți, cei care l-au ascuns de justiție pe «Îngerul morții» timp de trei decenii.” - JAMES LONGO, autorul cărții Hitler and the Habsburgs

Cartea reunește cele mai importante discursuri ale lui Donald Trump, oferind cititorului o perspectivă directă asupra modului în care președinte Statelor Unite își concepe rolul în lume și relația cu propriul popor.