Istorie & Politologie

O carte de istorie fascinantă ca un roman de aventuri

Mai mult decât descrierea lungului și sângerosului asediu al Constantinopolului, volumul de față ne oferă o cronică a mult mai vastei dispute dintre creștinism și Islam. Vei descoperi o poveste incredibilă despre curajul și cruzimea umană, despre ingeniozitate tehnică, noroc, lașitate, prejudecăți și mister. Selecția surprinzătoare de imagini ale unor opere de artă, fotografii și ilustrații te ajută să vizualizezi figurile și întâmplările redate.

În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mărturia lui Stașinski, care revela implicarea liderilor de la Kremlin în asasinatele politice executate în străinătate, a zguduit lumea politicii internaționale. Povestea avea să inspire filme, piese de teatru și cărți, inclusiv ultimul roman cu James Bond semnat de Ian Fleming, „Omul cu pistolul de aur”.

Cu ilustrații de Ricard Zaplana Ruiz. Știai că ai o superputere? „Suntem de neoprit” este cartea perfectă pentru oricine s-a întrebat vreodată: Cine suntem? Și cum am ajuns aici? Din savanele Africii până pe gheţurile Groenlandei, planeta Pământ este stăpânită de oameni. Dar cum am ajuns să fim atât de puternici? „Suntem de neoprit” dezvăluie faptul că oamenii au o superputere și că au folosit-o pentru a crea lucruri stranii și misterioase – de la năluci și spirite la guverne și corporaţii.

În această reconstituire livrescă splendid repovestită de Barry Strauss – o autoritate în istoria Antichităţii – sunt prezentate Bătălia de la Actium şi consecinţele ei, cu tot dramatismul şi cu acribia pe care le merită. Războiul care a creat Imperiul Roman este o carte esenţială, subtilă şi captivantă, având în centrul ei trei dintre cele mai impunătoare figuri ale lumii antice.

O senzațională poveste adevărată despre intrigi religioase documentate istoric, ale căror ramificații conduc spre existența unei posibile soții a lui Iisus. Ideea a prins viață în 2012, când profesoara Karen King de la Harvard Divinity School a anunțat descoperirea unui fragment de papirus care sugerează că Iisus ar fi putut avea o soție. Fragmentul, supranumit imediat „Evanghelia soției lui Iisus", a stârnit interes și controverse, întrucât savanții din întreaga lume au avertizat că ar putea fi un fals. King, care obținuse fragmentul de la un colecționar misterios și anonim, a apărat cu obstinație vechea bucată de papirus chiar dacă dovezile autenticității acestuia deveneau tot mai slabe. O carte captivantă, tratând cu destul de mult curaj decăderea și corupția din lumea academică.

În 2015, debuta pe micile ecrane serialul „Servitorul poporului”, în care protagonistul este un profesor de istorie, un om simplu și onest, care ajunge președintele Ucrainei și începe să-și pună în practică ideile. Deși fictiv, acest serial avea să reconstituie într-un mod incredibil de fidel viitoarea carieră a lui Volodimir Zelenski, nimeni altul decât cel care a interpretat rolul principal. O carte-eveniment, scrisă de unul dintre cei mai respectați reporteri ai televiziunii France 24, Gallagher Fenwick, „Zelenski. Un actor pe scena vieții și a morții” reprezintă nu doar o biografie a unuia dintre principalii lideri politici ai momentului, ci și o incursiune în mijlocul celui mai important conflict armat al secolului XXI.

În anul 1898, Elisabeta, împărăteasa Austriei şi regina Ungariei, a fost asasinată la Geneva de un anarhist italian. De atunci, Sissi a devenit un mit. Suverana bizară şi solitară, de o frumuseţe legendară, a inspirat poeţi, pictori şi cineaşti. În paginile acestei cărţi o veţi descoperi pe femeia Sissi, cu multe calităţi şi cu defecte, dar şi pe împărăteasa Elisabeta, care aparţine istoriei. Criticată la Viena, venerată la Budapesta, mai lucidă decât mulţi diplomaţi ai vremii în privinţa conflictelor din Balcani, a fost un permanent sprijin pentru soţul ei, împăratul Franz Joseph.

Perioada 1931–1936 din Jurnalul Simonei Lahovary coincide cu ultimii ani ai vieții sale, totodată și cu ultimii ani ca doamnă de onoare a reginei Maria, care avea să se stingă doi ani mai târziu. Loială până la capăt, plină de afecțiune pentru regina sa, Simky rămâne extrem de discretă în privința notațiilor de ordin personal. Nu la fel de rezervată este în privința personajelor publice, începând cu regele Carol al II-lea, Argetoianu, Averescu, Titulescu și atâția alți politicieni, până la verișoara sa, Martha Bibescu, ori Elena Văcărescu, pe care sarcasmul și ironia fină nu le ocolesc.

Civilizatiile magnifice create de vechii greci si de vechii romani reprezinta cea mai importanta mostenire a lumii clasice. Cu toate acestea, povestile despre imperiile "civilizate" ale grecilor si romanilor care au rezistat in fata barbarilor sunt departe de a fi adevarate. Tony Spawforth, cercetator apreciat, autor si colaborator la diverse publicatii si emisiuni TV, urmareste aceste civilizatii prin mai mult de sase milenii de istorie. Povestea lui ne dezvaluie ca civilizatia greaca si cea romana, in grade variabile, au fost surprinzator si in majoritate receptive la influente externe, mai ales venite din Orient.

„S-a spus despre Émile Picot că era spion francez din partea lui Napoleon III. Scrisorile îi deschid cititoru­lui de azi o fereastră spre societatea românească, spre lumea diplomatică și politică a vremii, cu deliciile, grozăviile și perplexitățile vieții de fiecare zi în slujba principelui german, aflat la un început încă nesigur al domniei sale. Document istoric, roman epistolar și cronică despre oameni, instituții și apucături ro­mânești, corespondența întregește, cu talentul și spiritul de observație ale acestui francez atașat de România, memoria istorică a domniei lui Carol I.“ — TATIANA NICULESCU

O carte despre asasinarea profesorului Nicolae Iorga, conținând documente din arhiva CNSAS, menite să redea cititorului de azi atmosfera frământărilor de la acea vreme.

La început, Pământul era un loc străin și neprimitor — aflat într-un flux chimic constant, acoperit cu mări învolburate și care își croia relieful prin erupții vulcanice neîntrerupte. În mijlocul acestui haos, a luat naștere viața. Primele organisme vii nu erau decât niște membrane întinse peste golurile microscopice din roci, unde jeturi fierbinți de apă bogată în minerale țâșneau din crăpăturile de pe fundul oceanului. Aceste oaze de ordine au rafinat treptat generarea de energie, folosind-o pentru a crea mici bule, ca niște mici pumni încleștați, sfidători, împotriva lumii lipsite de viață. Viața pe această planetă a continuat aproape în același fel vreme de milenii, adaptându-se practic la fiecare eșec cu care organismele vii s-au confruntat și cunoscând o înflorire uimitoare, de la acele începuturi timide și până la povestea palpitantă și de necrezut a apariției omului.

De secole ne tot spunem o poveste simplistă despre originile societăţilor umane şi ale inegalităţilor sociale: în cea mai mare parte a existenţei lor pe pământ, oamenii au trăit în cete de vânători-culegători. Apoi au intrat în scenă agricultura şi, odată cu ea, proprietatea privată. În cele din urmă s-au născut oraşele, marcând nu doar apariţia civilizaţiei, ci şi a războaielor, birocraţiei, patriarhatului şi sclaviei. Dar această poveste ridică o problemă serioasă: e falsă. Propunându-şi „să pună bazele unei noi istorii a lumii”, David Graeber şi David Wengrow ne invită să renunţăm la ideile preconcepute şi să încercăm să înţelegem ce societăţi încercau să creeze de fapt strămoşii noştri. O carte de sinteză, în răspăr cu istoriografia tradiţională, care porneşte de la preistorie pentru a demonta numeroasele mituri încă prezente în manuale, precum egalitarismul aşa-zisei „comune primitive” ori mitul rousseauist al „nobilului sălbatic”, şi încearcă să răspundă marilor întrebări ale istoriei omenirii în lumina numeroaselor dovezi arheologice descoperite recent.

Hartile exercita o atractie misterioasa asupra noastra. Fie ca sunt pergamente antice, fie ca sunt abia scoase din torpedoul masinii sau sunt generate de Google, hartile ne spun tot ceea ce dorim sa stim, nu doar despre unde vrem sa mergem, ci si despre lume, in general. Si, cu toate acestea, cand vine vorba de geopolitica, mare parte din ceea ce ni se spune este emis de analisti si de tot felul de experti autointitulati, care au uitat sa consulte harta locului despre care vorbesc.

Sunt intotdeauna incantat cand intalnesc un intelectual pe care demnitatile publice nu-l deturneaza de la vocatia sa carturareasca. Din pacate, fenomenul e rar. Asumarea unei cariere inalt administrative e greu de conciliat cu reflexele "contemplativitatii" studioase. Marius Lazurca este, insa, o fericita exceptie. Dovada este cartea de fata, solida analitic, abundent nutrita documentar, ingenioasa si, in ciuda amplasamentului istoric la inceputul Imperiului Roman, neasteptat de actuala. Cititorul va asista nu doar la o reconstructie a ambiantei stoice si proto-crestine din primele veacuri de dupa Hristos, ci si la o reconsiderare a unei discipline - antropologia - nascuta ca interes pentru civilizatii "exotice", dar constrinsa a evolua spre abordarea "exoticului" din preajma, alaturi de sociologie, istoria ideilor etc. Totul in jurul unei teme acute, cea a corporalitatii, evoluind intre "privat" si "comunitar", intre biologie si morala, intre libertate si anomie. Pe scurt, o lucrare densa, erudita fara pedanterie acra, lamuritoare fara tezism previzibil. O reusita de prim rang. - Andrei Plesu

In anii 1990-1991, in calitate de membru al Asociatiei "17 Decembrie" Timisoara a ranitilor si familiilor indoliate din revolutie, am participat la marsurile de protest organizate de aceasta asociatie impotriva felului de desfasurare al procesului revolutiei de la Timisoara (primul proces din aceasta carte). "Vrem dreptate, nu procese inscenate!" era una dintre lozincile strigate la aceste marsuri, iar urmatorul cantec, intitulat si Imnul Asociatiei "17 Decembrie", se canta:

Elaborata de istoricul Miodrag Milin, cartea Despre caile risipite ale revolutiei timisorenilor ofera o imagine noua si credibila a revolutiei romane din decembrie 1989 care a debutat in orasul de pe Bega. Scrisa prin si pe baza documentelor, a marturiilor si a interviurilor si avand ca suport notele si comentariile precise ale istoricului, ea contribuie decisiv la recuperarea multor adevaruri despre revolutie. Autorul are in vedere rolul si locul Timisoarei in dramatica inclestare de forte dintre cetatenii orasului si institutiile inarmate ale statului totalitar, oferind in premiera rezumatul sutelor de casete pe care a fost inregistrat procesul de la Timisoara. Cartea Despre caile risipite ale revolutiei timisorenilor e una impresionanta prin ingemanarea artei povestirii si stiintei reconstituirii istoriei recente; e meritoasa prin faptul ca evidentiaza faptele principale si pe acelea marunte care vorbesc despre importanta majora a Timisoarei in declansarea revolutiei anticeausiste si antitotalitare si in schimbarea regimului politic din Romania…

România a fost un jucător petrolier cel mult regional, cu o importanță conjuncturală. Această oportunitate a fost oferită de Războiul Rece, care plasase numeroase state într-un echilibru fragil între influența politică și economică a Moscovei și cea a Washingtonului. Pentru aceste state, România a reprezentat un partener viabil pe termen scurt și mediu, iar pentru unele state precum Iran, Siria sau Libia, chiar pe termen mai lung. Această perioadă de oportunități pentru regimul de la București a fost, însă, de scurtă durată, intrând în declin odată cu tranziția de la statutul de producător de petrol la cel de importator net.

„Am avut toate temeiurile de a fi fericit în viața mea: o soție fermecătoare, doi copii frumoși, o carieră plină de succese. Numai că, în fiecare zi, în calea limuzinei mele întâlneam șiruri întregi de disperați, oameni înfometați, așteptând la nesfârșit în fața unor magazine, ale căror rafturi erau goale. Soția mea mă implora să-mi țin gura și să mă gândesc la familia mea. Doresc oare ca dragii noștri copii să crească orfani? Atât de mulți oameni au fost arestați, atât de mulți au dispărut! De ce să mă joc cu autodistrugerea? Aș fi putut să optez pentru privirea în gol, în depărtare, aș fi putut să-mi cufund nasul în foarte importantele hârtii de pe biroul meu. Dar cum aș fi putut face eu așa ceva?” - Ion Eremia

Din anul 1910, Toma Dumitrescu este atașat Marelui Stat Major al Armatei, unde demonstrează și calități deosebite de autor militar. Meritele sale îl recomandă, din 1910, în rândul ofițerilor superiori remarcabili ai Biroului IV de Informații al Armatei. Calitățile sale intelectuale îi asigură, începând din anul 1911, gradul de maior, fiind remarcat și apreciat elogios de superiorii săi, inclusiv de către generalul Alexandru Averescu. În contextul adoptării neutralității României, din 1914, până în 15 august 1916, maiorul Toma Dumitrescu primește misiunea importantă, dar și dificilă de atașat militar pe lângă armata sârbă.

Pentru Sfântul Augustin, al cărui titlu l-am preluat pentru a-l pune în fruntea acestei cărți, căsătoria și familia sunt un bine. Ele fac parte din natura binelui, care este izvorul ființei, al vieții. De aceea bunurile conjugale, scria Sfântul Augustin, sunt: nașterea de prunci, fidelitatea și sacramentul. Dar toate acestea sunt părtașe și la ordinea iubirii și, de aceea, caritatea conjugală este temeiul celorlalte trei bunuri. În ea își găsește expresia cea mai profundă dorință umană, care este setea de fericire: „Fericirea nu e oare acel lucru pe care toți îl vor și nu e nimeni care să nu și-l dorească?” . Această carte s-a dorit să fie mai întâi un posibil răspuns la întrebarea cum își căutau oamenii din Țara Românească, bărbați și femei, fericirea în familie în veacul al XVII-lea. În acele vremuri, cuvântul este rostit rar, în afara contextelor teologice; și mai rar îl găsim învestit cu un sens. Violeta Barbu

O carte pentru toți cei care nu vor reconstituiri tip poveste „a fost odată ca niciodată”, ci un adevăr susținut de document, de actul, înscrisul căutat cu migală și găsit cu greu, prețuind relatările care au un grad de verosimilitate tocmai datorită acestor documente – o carte adresată celor pentru care istoria unei case, a unei străzi, a familiilor sau instituțiilor poate reconstitui imaginea reală a vieții care s‑a petrecut pe aceste meleaguri. Se uită mereu că, legând pe cei care au fost cândva de cei prezenți, li se oferă tuturor șansa să devină o parte din această curgere a vremii ce are neapărat un trecut și un prezent ce va fi urmat de viitor. Adevărul se găsește în arhive! Cezara Mucenic

Viața și opera lui Ion Căpșuneanu nu sunt cunoscute astăzi, în primul rând din cauza episodului concentraționar prin care a trecut. Sursele edite și – mai ales – inedite incluse în prezentul volum prezintă modul în care acesta a fost anchetat și scos din cauză în 1945, reanchetat, judecat și condamnat în 1949.

In Scurta istorie a Turciei, apreciatul istoric Norman Stone il poarta pe cititor prin povestea complexa si fascinanta a trecutului Turciei, de la sosirea turcilor selgiucizi in Anatolia pana la republica din secolul XXI care negociaza aderarea la Uniunea Europeana. Este o istorie mareata, care cuprinde lideri lacomi de putere precum Genghis Han si Timur Lenk, victoriosi ca Suleyman I, dar si geniul reformator al lui Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne.

De la Moartea Neagra la COVID-19, pandemiile au modelat si remodelat societatea umana. Stiinta si istoria ne pot oferi o perspectiva asupra a doua intrebari de o importanta capitala: "De ce mai avem pandemii?" si "Cum le putem supravietui?"

Poveștile acestea sunt adevărate. Sunt poveștile de viață ale unor personalități retrase în istorie: Cantacuzino, Văcărescu, Dalles, Bălăceanu, Poroineanu, Otetelișanu... Dar le-am numit povești ca să nu se creadă că sunt cine știe ce evocări scrobite, cu pretenții didactice. Nu este cazul.

În primul rând, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente din arhiva fostei Securități.

Dacă ți-au plăcut: „Numele trandafirului”, de Umberto Eco, sau „Clinamen. Cum a început Renașterea”, de Stephen Greenblatt. O cronică palpitantă a efervescenței intelectuale, plasată în contextul frământărilor politice și religioase ale epocii, geniala carte a lui Ross King, „Librarul din Florența”, este, în aceeași măsură, o odă închinată cărților și producției de carte, ilustrând trecerea de la manuscris la tipar, prin intermediul vieții unui om extraordinar, pierdut de mult timp în istorie, unul dintre adevărații titani ai Renașterii.

O incursiune plină de patos în lumea mediteraneeană dintre secolele al II-lea și al IV-lea, privită prin ochii celor Șapte Adormiți din Efes, treziți la viață în chip miraculos ca să fie martorii unor transformări tulbu­rătoare. Grație unei grile de interpretare vizionare, epoca Antichității Târzii capătă coerență și sens. Peter Brown ne explică formele de manifestare a sacrului în societatea epocii, cum a evoluat relația cu supranaturalul de la vrăjitori și visători la sfinți și pustnici și cum au influențat toate acestea schimbarea tiparelor sociale și au dus la crearea unei noi elite spirituale de „prieteni ai lui Dumnezeu“.

O lucrare care își propune să reconstituie adevărata poveste a templierilor, scoțând la lumină faptele reale ale unui fenomen unic în istorie, care a dat naștere unor fascinante mituri și legende ce captivează încă imaginația populară.