Istorie & Politologie

COSMIN POPA este istoric, cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european. A urmat studii universitare la București și la Moscova și e doctor al Universității București. Alte lucrări: Nașterea Imperiului (2002), Între tentația imperiului și alianța strategică, URSS și Europa Centrală și de Est (2012), Intelectualii lui Ceaușescu, Academia de Științe Sociale și Politice (2018) și peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.

Flori Bălănescu, cercetător științific III în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română

Vasile Buga, doctor în istorie, cercetător asociat la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, coordonator al Centrului de Studii Ruse și Sovietice Florin Constantiniu din cadrul INST

Dan Cătănuș, doctor în istorie, cercetător științific II în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului

Ion Constantin, doctor în istorie, cercetător asociat al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului

Constantin Corneanu, doctor în istorie, cercetător, președinte al Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice Gheorghe I. Brătianu

Alesandru Duțu, istoric militar, profesor universitar doctor, fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară

Florin‑Răzvan Mihai, doctor în istorie, cercetător științific III în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului

V.V. Morozan, doctor în istorie, profesor, Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, Rusia

Elena Negru, doctor în istorie, cercetător științific coordonator, Institutul de Istorie din Chișinău

Ioana Elena Secu, doctor în istorie cu teza Rolul ideii ruse în politica externă a URSS (1925–1953): „Misiunea universală“ a supremației Uniunii Sovietice, Universitatea București, 2017

Marius Tărîță, cercetător la Institutul de Istorie din Chișinău, Republica Moldova

Vitalie Văratic, doctor în istorie, cercetător științific II în cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului

Radu Ștefan Vergatti, profesor universitar, domeniu istorie, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România

PETER BURKE este profesor emerit de istorie culturală la Universitatea Cambridge. Este autorul multor cărți, printre care A Social History of Knowledge, Eyewitnessing și What is Cultural History? Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi.

MAURO F. GUILLÉN este unul dintre cei mai originali gânditori de la Wharton School. Expert în tendințele pieței globale, este un căutat orator și consultant. Combină pregătirea ca sociolog la Yale cu experiența de economist în țara nativă, Spania, pentru a identifica și a cuantifica, deopotrivă, cele mai promițătoare oportunități aflate la intersecția progreselor în demografie, în economie și în tehnologie. Cursurile sale online Coursera au avut peste 100000 de participanți din toată lumea. Printre cărțile sale se numără The Architecture of Collapse, Global Turning Points și Emerging Markets Rule.

Thomas Piketty, născut în suburbia pariziană Clichy pe 7 mai 1971, este unul dintre cei mai importanţi și apreciaţi economiști francezi contemporani. Este director de studii la École des hautes etudes en science sociale (Școala de Înalte Studii în Știinţe Sociale – EHESS) și profesor la École d'économie (Școala de Economie ) din Paris.

Lucrările lui se focalizează pe economia publică, mai ales pe inegalitatea de venituri și de bunăstare. Este autorul bestsellerului Capitalul în secolul XXI (2013), carte tradusă în 40 de limbi, printre care și în română (Editura Litera 2015), și vândută în peste două milioane și jumătate de exemplare. Cartea de faţă, apărută la sfârșitul anului 2019 și care este într-o oarecare măsură continuarea celei dintâi, are în vedere în primul rând inegalităţile de venituri în diferite societăţi de-a lungul istoriei.

Lucrări de Thomas Piketty:

• Les hauts revenus face aux modifications des taux marginaux supérieurs de l’impôt sur le revenu en France, 1970–1996

• Inégalités économiques: report to the Counsel of Economic Analysis (14 iunie 2001), împreună cu Tony Atkinson, Michel Godet și Lucile Olier

• Les hauts revenus en France au XXème siècle, Inégalités et redistribution, 1901–1998 (Grasset, septembrie 2001)

• Fiscalité et redistribution sociale dans la France du XXe siècle (octombrie 2001)

• L'économie des inégalités (La Découverte, aprilie 2004)

• Vive la gauche américaine! : Chroniques 1998–2004 (Éditions de l'Aube, septembrie 2004)

• Pour un nouveau système de retraite: Des comptes individuels de cotisations financés par répartition (Éditions Rue d'Ulm/ CEPREMAP, 2008), împreună cu Antoine Bozio

• On the Long Run Evolution of Inheritance. France, 1820–2050 (PSE Working Paper, 2010)

• Pour une révolution fiscale (Seuil, 2011), împreună cu Emmanuel Saez și Camille Landais

• Peut-on sauver l'Europe? Chroniques 2004–2012 (Les Liens qui Libèrent, 2012)

• Le Capital au XXIe siècle (Seuil, 2013)

BENN STEIL este asociat principal și director de economie internațională în cadrul Consiliului pentru relații internaționale. Este autorul volumului premiat Battle of Bretton Woods: John Maynard Keynes, Harry Dexter White, and the Making of the New World Order. Locuiește în New York împreună cu soția sa și cei doi fii.

JONATHAN HOLSLAG predă politică internațională la Universitatea Liberă din Bruxelles. Este autorul mai multor cărți, printre care China’s Coming War with Asia și Trapped Giant. Este consilier special al vicepreședintelui Comisiei Europene, membru Rockefeller al Comisiei Trilaterale, membru al Consiliului pentru Securitate și Cooperare din Asia Pacific, și membru al Institutului Nobel din Oslo. A avut apariții la CNN, BBC, Bloomberg, CCTV și Al Jazeera, și a scris pentru publicații precum Financial Times și Guardian.

GEORGE FRIEDMAN este fondator și președinte al companiei Geopolitical Futures, specializată în previziune geopolitică. Anterior, a fost președintele Stratfor, companie privată de inteligență globală, pe care a fondat-o în 1996. Friedman este autorul a șase cărți, printre care bestsellerurile New York Times, Următorul deceniu (Editura Litera, 2011), Puncte de presiune. Despre viitoarea criză din Europa (Editura Litera, 2016) și Următorii 100 de ani (Editura Litera, 2012). Este și consilierul principal al Corporației Gallup. Locuiește în Austin, Texas.

Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927, Radom, Polonia; d. 17 iulie 2009, Oxford, Marea Britanie), renumit filosof și istoric al ideilor polonez, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Varșovia până în 1968, când a părăsit țara natală. A predat apoi la Universitatea McGill din Montréal (Canada), Universitatea Berkeley din California (SUA), Colegiul All Souls din Oxford (Marea Britanie), Universitatea Yale și Universitatea din Chicago (SUA). A primit numeroase distincții academice pentru lucrările sale și mai multe premii, printre care „Erasmus“ (1983), „Thomas Jefferson“ (1986), „Alexis de Tocqueville“ (1994), iar în 2003, „John W. Kluge“ din partea Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii pentru realizările de pe parcursul întregii cariere în domeniul științelor sociale și umaniste.

Principalele curente ale marxismului (publicată prima oară în limba polonă în 1976, apoi în 1978, în limba engleză) este cea mai cunoscută carte a sa.

Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927, Radom, Polonia; d. 17 iulie 2009, Oxford, Marea Britanie), renumit filosof și istoric al ideilor polonez, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Varșovia până în 1968, când a părăsit țara natală. A predat apoi la Universitatea McGill din Montréal (Canada), Universitatea Berkeley din California (SUA), Colegiul All Souls din Oxford (Marea Britanie), Universitatea Yale și Universitatea din Chicago (SUA). A primit numeroase distincții academice pentru lucrările sale și mai multe premii, printre care „Erasmus“ (1983), „Thomas Jefferson“ (1986), „Alexis de Tocqueville“ (1994), iar în 2003, „John W. Kluge“ din partea Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii pentru realizările de pe parcursul întregii cariere în domeniul științelor sociale și umaniste.

Principalele curente ale marxismului (publicată prima oară în limba polonă în 1976, apoi în 1978, în limba engleză) este cea mai cunoscută carte a sa.

Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927, Radom, Polonia; d. 17 iulie 2009, Oxford, Marea Britanie), renumit filosof și istoric al ideilor polonez, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Varșovia până în 1968, când a părăsit țara natală. A predat apoi la Universitatea McGill din Montréal (Canada), Universitatea Berkeley din California (SUA), Colegiul All Souls din Oxford (Marea Britanie), Universitatea Yale și Universitatea din Chicago (SUA). A primit numeroase distincții academice pentru lucrările sale și mai multe premii, printre care „Erasmus“ (1983), „Thomas Jefferson“ (1986), „Alexis de Tocqueville“ (1994), iar în 2003, „John W. Kluge“ din partea Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii pentru realizările de pe parcursul întregii cariere în domeniul științelor sociale și umaniste.

Principalele curente ale marxismului (publicată prima oară în limba polonă în 1976, apoi în 1978, în limba engleză) este cea mai cunoscută carte a sa.

Povești stranii și fapte surprinzătoare din istoria celui mai ortodox imperiu din lume

Autorul a întocmit o colecție de povești, anecdote, dar și de fapte, obiceiuri consemnate în documentele vremii menite să îi fie de folos atât unui academician care ține prelegeri despre Bizanț, cât și unui tânăr aflat în căutarea acelor subiecte controversate care pot declanșa conversații spumoase la petreceri.

A.S.R. Principele Radu s-a născut la 7 iunie 1960, la Iași, ca fiu al prof. dr. René Duda și al medicului Gabriela Constandache. S-a căsătorit cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, la 21 septembrie 1996 și a fost învestit cu titlul de Principe al României și Alteță Regală în anul 2005.

Este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1984, și al Colegiului Național de Apărare, seria a XI-a (2002), cu un doctorat în științe militare (2006). Din 1974 până în 1999, a avut o carieră artistică în teatru, film și televiziune atât în România, cât și în străinătate. A jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 și 2002, pentru integrarea României în NATO și UE. În 1997–2014, Principele Radu a însoțit pe Regele Mihai în călătoriile lui în România, Europa și SUA.

A fost Reprezentant Special al Guvernelor României 2002–2008, consilier al Regelui Mihai I 2001–2017 și membru al Consiliului Regal (2010–2017). Încă din anul 2001, împreună cu Majestatea Sa Margareta, reprezintă Familia Regală în sute de acțiuni publice anual, în București, în țară și în străinătate. A susținut peste 400 de conferințe despre România în țară și în străinătate și semnează câteva zeci de volume cu tematică regală.

Fiecare zi a anului are o poveste de spus. Cine a fost asasinat, cine a urcat pe tron, cine a fugit din țară? Cine s-a născut? Ce armată a fost învinsă în mod neașteptat și în ce loc anume?

Autorii acestui volum au o abordare a istoriei dintr-un unghi mai neașteptat, care prezintă cronologic, structurate pe zilele anului, nu pe anii de desfășurare, evenimente cu impact asupra epocii în care s-au petrecut (și poate chiar asupra epocii noastre) – nașteri, decese, căsătorii, încoronări, asasinări, scandaluri, execuții, bătălii, dueluri sau tratate. Caracterul evenimențial major se împletește cu anecdoticul într-o panoramă a istoriei ca fapte de viață trăită. Adeseori, evenimentele au în centrul lor câte o personalitate marcantă, precum Horatio Nelson sau Lorenzo Magnificul, Robespierre sau Dante. Veți citi în aceste pagini despre ziua în care s-a sinucis feldmareșalul Rommel, supranumit Vulpea Deșertului după strălucita campanie în Africa de Nord, despre cea în care împăratul Napoleon Bonaparte a evadat de pe insula Elba, despre cea în care Galileo Galilei a fost condamnat pentru erezie și despre multe altele care au marcat istoria mondială sau pe cea a României.

O carte captivantă, deopotrivă instructivă și agreabilă, care poate fi citită la rând sau pe sărite, care se adresează tuturor celor interesați de marile evenimente ale istoriei sau de slăbiciunile oamenilor mari din toate epocile.

Ioan-Aurel Pop este un istoric roman, profesor universitar si presedinte al Academiei Romane. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Romane, a condus si Institutul Cultural Roman din New York (S.U.A.), precum si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (Italia). Din martie 2012, este Rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si reprezentantul Romaniei in Comitetul International de Stiinte Istorice. Membru in diverse academii si organizatii stiintifice nationale si internationale, visiting professor al unor universitati din S.U.A., Franta si Italia, acad. prof. Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste cincizeci (50) de carti, tratate si manuale, si a peste trei sute (300) de studii si articole, publicate la edituri de prestigiu si in periodice din peste 20 de tari din Europa, America si Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale si moderne timpurii: institutii ale Transilvaniei, relatii intre Tarile Romane, natiunea medievala, raporturi romano-maghiare, paleografia latina si limba latina ca limba a izvoarelor.

Volumul de față aduce în atenția cercetătorilor și publicului stenogramele discuțiilor care au avut loc între Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, și președintele Consiliului de Stat al RSR, și Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia și secretar general al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi, în perioada 1966-1979. Documentele sunt inedite și provin de la Arhivele Naționale ale României, fondul CC al PCR, secția Relații Externe. Perioada aleasă se explică prin faptul că prima întâlnire oficială a celor doi lideri politici (în calitățile menționate mai sus) a avut loc în 1966, în luna aprilie, iar anul 1979 se explică prin intenția de a prezenta natura relațiilor dintre cei doi atât înainte, cât și după intervenția sovietică în Cehoslovacia, moment hotărâtor în relațiile româno-iugoslave, prin implicațiile sale.

Relevanța relației dintre Ceaușescu și Tito decurge din poziția specială pe care o ocupa fiecare în lumea comunistă, în cadrul „mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, mai ales în ceea ce privea relația lor cu Moscova. Timp de mai bine de un deceniu de la in­sta­urarea comunismului în ambele țări, România și Iugoslavia au parcurs drumuri se­pa­rate. Aflat sub controlul direct al Uniunii Sovietice și fiind adus la putere prin forță de către ocupantul sovietic, împotriva voinței populației, regimul comunist din România era complet lipsit de legitimitate și foarte vulnerabil în fața Moscovei. PMR depindea direct de sprijinul sovietic pentru a se menține la putere, așa cum au spus-o chiar sovieticii la un moment dat. Rezistența din munți, climatul intern și internațional extrem de ostil, lipsa to­tală a oricărei experiențe de guvernare, situația economică dezastruoasă a României, dar și factori precum luptele interne pentru putere din partid și omniprezența sovieticilor la orice nivel de decizie, toate acestea au făcut ca regimul din România să fie unul dintre cele mai obediente.

Structurile definitivate în secolul XIX – fie economice, fie sociale – au fost atât de puternice, încât nici politicile anilor 1920, nici revoluția industrială din anii 1960-1970 și nici ultimii 26 de ani nu au reușit să le schimbe în substanța lor.

La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România continuă să fie o societate polarizată extrem, care, în pofida unei „creșteri economiceˮ zgomotos clamate, nu reușește să atingă un nivel superior de „dezvoltare economicăˮ.

Asemenea Vechiului regat de la 1914, societatea este fracturată în două lumi complet diferite, care par să nu se întâlnească vreodată, și probabil că nici nu se întâlnesc.

Cel puțin jumătate din populația țării trăiește în conti­nuare într-o economie autarhică, iar cealaltă jumătate se regăsește într-o altă economie, dar o economie extrem de dependentă de piața externă.

Chiar dacă este evident astăzi că dependența poate produce și creștere economică, asistăm la un real paradox al unei economii periferice: pe de o parte, România este pe cale să devină o putere europeană în sfera IT-ului sau chiar a unui sector de cercetare științifică, dacă avem în vedere celebrul laser de la Măgurele și, pe de altă parte, continuă să se mențină în topul negru al sărăciei, al aban­donului școlar și analfabetismului, al serviciilor medicale precare, astfel încât s-ar părea că totul s-a schim­bat de la 1900 și, în esență, mai nimic.

Să încercăm, dincolo de ideologii sau populisme pro­europene, să proiectăm alte direcții de evoluție economică – compatibile, de altfel, cu mediul Uniunii din care facem parte –, pentru a revigora piața internă, pentru a introduce în circuit o forță de muncă prost sau complet neutilizată în spațiul rural ar fi o concluzie la care conduce, indirect, textul acestei lucrări.

Altfel, riscăm să rămânem blocați decenii în șir în aceleași structuri, care nu pot să reducă decalajele exis­tente, iar labirintul va rămâne în continuare aparent fără ieșire.

Scrisă pentru credincioși, dar și pentru atei – și mai ales pentru tinerii cititori – Mică istorie a religiei ne poartă de-a lungul epocilor, de la primele manifestări de credință până în prezent. Fiind un ghid empatic, dar manifestând discernământ în ceea ce privește importanța credinței, Richard Holloway ne introduce în istoria și sistemele de credinţe ale religiilor majore ale omenirii: iudaismul, islamul, creștinismul, budismul și hinduismul. Holloway explorează și explică și proveniența credințelor religioase, modul cum diferențele de credință conduc uneori la ostilitate și violență, ce este o sectă și ce este un cult și nu numai. Pe tot parcursul cărții, autorul încurajează curiozitatea și toleranța, accentuează nuanța și misterul și reface cu calm sentimentul valorii credinței.

O carte bine scrisă, după a cărei lectură mulți dintre noi vor rămâne cu mai multe informații despre religie decât știau înainte... Times

Povestea lui Holloway abundă în fapte surprinzătoare. Financial Times

NICHOLAS REYNOLDS are un doctorat în istorie de la Oxford, a fost colonel în Infanteria Marină americană în anii ’70, iar ulterior ofițer CIA. Studiază de peste 40 de ani istorie militară și istoria serviciilor de informații, devenind și angajat al Muzeului CIA. A mai publicat cărți de istorie și istorie militară. Predă în prezent la Universitatea Johns Hopkins.

Biblioteca lui Hitler însuma circa 16 000 de volume care, în mare parte, au intrat în posesia trupelor americane la încheierea războiului. Reputatul cercetător american Timothy W. Ryback a descoperit şi cercetat în Biblioteca Congresului din Washington D.C. şi în alte centre de documentare din Statele Unite şi din Europa aproximativ 1200 de lucrări care au aparţinut dictatorului, multe dintre ele cu adnotările şi sublinierile lui atente.

De la lucrări clasice ale literaturii universale, cum sunt Don Quijote, Robinson Crusoe ori romanele de aventuri ale lui Karl May şi piesele lui Shakespeare, la scrieri antisemite, ca Evreul internaţional a lui Henry Ford, de la Nietzsche şi Schopenhauer la obscure tratate de ocultism, analiza făcută de autor acestor cărţi oferă o nouă perspectivă asupra transformării micului caporal în Führerul care a declarat război civilizaţiei.

Scrisă cu vervă... Extrem de captivantă... Fascinantă şi înspăimântătoare. The Washington Post Book World

O prezentare captivantă a unui cititor care susţinea că iubeşte cărţile, dar care le-a dat foc. Newsday

Creat de Heinrich Himmler, programul Lebensborn a dus la răpirea a jumătate de milion de copii din toată Europa. Printr-un proces numit germanizare, aceștia trebuiau să devină generația următoare a rasei ariene stapânitoare, în cea de a doua fază a Soluției Finale.

În vara anului 1942, părinților din Iugoslavia ocupată de naziști li s-a cerut să își supună copiii examenelor medicale menite a le evalua puritatea rasială. Erika Matko avea doar nouă luni când doctorii naziști au declarat-o aptă de a fi un „copil al lui Hitler“. Dusă în Germania și plasată unor părinți adoptivi corespunzători din punct de vedere politic, Erika a fost rebotezată Ingrid von Oelhafen. După mulți ani, Ingrid a început să descopere adevărul despre identitatea ei, scoțând la iveală multe documente rare, inclusiv mărturii de la procesele de la Nürnberg despre propria răpire.

Copiii uitați ai lui Hitler este o carte de memorii tulburătoare, dar și o investigație devastatoare despre crimele teribile și despre scopul monstruos ale programului Lebensborn.

Von Oelhafen aduce povestirii o dimensiune umana inegalabila. Kirkus Reviews

Generații întregi de cititori au fost fascinate de personajele lui Alexandre Dumas, mai ales de eroul nedreptățit din Contele de Monte-Cristo și de spadasinii curajoși din Cei trei muschetari. Cu toate acestea, puțini știu că aceste personaje memorabile au fost inspirate de tatăl lui Dumas, generalul Alex Dumas, fiul unui conte francez și al unei sclave negre din Haiti.

Tom Reiss îl readuce la viață pe generalul Dumas cu ajutorul corespondenței nepublicate până acum și al cercetărilor istorice meticuloase, furnizându-ne contextul necesar pentru a înțelege cât de excepțională a fost viața sa de general mulatru, într-un imperiu clădit pe munca sclavilor.

Din momentul în care a reușit singur să păstreze un pod în Alpi, împotriva a douăzeci de inamici, și până în anii în care a fost ținut prizonier într-o fortăreață, Alex Dumas s-a dovedit a fi un personaj captivant, pe care nici măcar imaginația debordantă a fiului său nu l-ar fi putut inventa.

Reiss îndepărtează vălul uitării de pe imaginea lui Alex Dumas...Această carte remarcabilă este un adevărat monument dedicat memoriei lui. Washington Post

Impresionant... Reiss își conduce povestirea într-un ritm captivant... Wall Street Journal

O lucrare detectivistică realizată de un autor premiat... The Daily Mail

Lumea este un loc mai bun decât a fost vreodată în istoria ei. Oamenii sunt mai sănătoși, mai bogați și trăiesc mai mult. Cu toate acestea, evadarea din sărăcie a creat o prăpastie de inegalități între oameni și între națiuni.

În Marea evadare, Angus Deaton – unul dintre cei mai mari experți în dezvoltare economică și sărăcie – ne spune povestea remarcabilă a modului în care, începând cu 250 de ani în urmă, unele părți ale lumii au cunoscut un progres susținut, inaugurând aceste diferențe și pregătind scena pentru lumea disproporționat de inegală de astăzi. Deaton studiază în profunzime modelele istorice și actuale din spatele sănătății și bogăției națiunilor și abordează măsurile care trebuie luate pentru a-i ajuta pe cei rămași în urmă.

Dacă vreți să aflați cum a ajuns omenirea atât de prosperă de-a lungul timpului, ar trebui să citiți Marea evadare. Bill Gates

Devine lumea un loc mai frumos și mai bogat? Puțini economiști sunt mai bine echipați să răspundă la această întrebare decât Angus Deaton... Tema are nevoie de o pânză de mari dimensiuni și de o pensulație îndrăzneață, iar capacitatea deosebită a domnului Deaton ni le oferă pe ambele. Economist

La începutul anului 1989, Cortina de Fier mai diviza încă Europa. Ea însemna mai mult decât cei 300 de kilometri de ziduri din beton şi sârmă ghimpată. Era graniţa dintre Occident şi ţările estice, dintre capitalism şi comunism, dintre două sfere de putere aflate de 50 de ani într-un conflict mut, Războiul Rece. Şase state europene estice se aflau la acea dată în spatele Cortinei şi sub influenţa sovietică. Până la sfârşitul anului, însă, Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, România, Ungaria şi Bulgaria au răsturnat dictaturile care le guvernau. În doar câteva luni, revoluţiile au pus capăt deceniilor de opresiune şi, cu excepţia cazului particular al României, ele au fost „de catifea“, fără victime şi vărsare de sânge.

La peste 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Victor Sebestyen oferă o analiză lucidă a anului 1989, moment decisiv din istoria noastră modernă. Sunt conturate portretele marilor actori ai acestui moment şi ne sunt puse la dispoziţie sute de documente şi interviuri, într-un stil concis şi obiectiv.

O povestire care trebuie citită... Naraţiunea minunat scrisă a lui Sebestyen se derulează în episoade scurte şi palpitante. Newsweek

În întreaga lume, se poartă un război între dictatori și cei care se ridică împotriva lor. Prin intermediul unor reportaje originale și al unei analize strălucite, apreciatul jurnalist William J. Dobson dezvăluie mecanismele interioare ale regimurilor autoritare și ne duce în spatele liniilor acestei bătălii pentru viitorul libertății.

Regimurile autoritare actuale, după cum arată Dobson, nu seamănă prea mult cu autocrațiile secolului XX sau cu anacronicul regim nord-coreean. Un număr crescând de țări conduse de dictatori și președinți pe viață nu au întărit statul polițienesc, nici nu s-au izolat de lume. În schimb, și-au adaptat cu inteligență guvernarea, plănuind să profite la maximum de pe urma sistemului global. Iranul are partide de opoziție și alegeri. Cetățenii ruși au libertatea de a călători.

În China, piața liberă a înlocuit planurile cincinale. Forța brută a lăsat locul mijloacelor tehnocrate de control. Dar oamenii continuă să nu fie liberi. Pe măsură ce dictatorii au devenit mai abili, la fel s-a întâmplat și cu cei care li se opun. Milionari, filantropi, academicieni, bloggeri, ONG-uri, consultanți și grupuri studențești au capacitatea de a-și transmite într-o clipă mesajul în întreaga lume. Dovedind o uimitoare cunoaștere a scenei mondiale, Dobson ne prezintă acest joc de-a șoarecele și pisica cu miză uriașă și ne arată modul în care fiecare tabără își perfecționează strategiile pentru războiul care ne va defini epoca.

O perspectivă esențială asupra unei lupte cruciale... Dobson este acel rar gânditor care combină darul povestirii cu înțelegerea mecanismelor lumii. Fareed Zakaria

India a fost întotdeauna un pământ al marilor contradicții. Pentru Alexandru cel Mare, țara a fost un loc al filosofilor erudiți și al marilor oștiri călare pe elefanți – care, în cele din urmă, i-au forțat armata să se retragă. Pentru Roma, aceasta a fost o sursă de lux, în special de condimente și textile, plătite în aur – de unde și numărul enorm de monede romane găsite în India.

La apogeul Imperiului Mogul din 1700, India se lăuda cu 24% din economia mondială – o cotă aproape egală cu cele 25 de procente ale Europei. Dar, apoi, economia sa s-a prăbușit. India colonială era cunoscută pentru extremele sale de bogăție și sărăcie, reprezentate de Taj Mahal și de foamete, de maharajahi și de cei „de neatins” și, de asemenea, pentru spiritualitatea sa: multitudinea de zei hinduși și filosofia budistă, Mahatma Gandhi și Rabindranath Tagore.

India: O scurtă istorie pune la fel de mult accent pe indivizi, idei și culturi ca și pe ascensiunea și căderea regatelor, a partidelor politice și a economiilor. Oricine este curios să afle mai multe despre o mare civilizație și despre viitorul său, va descoperi în această carte o introducere ideală, pe alocuri controversată, scrisă de un autor care se dedică cu pasiune Indiei de mai bine de trei decenii.

Admirabilă... un rezumat plin de vigoare și de prospețime. The Times Literary Supplement

În ultimul deceniu, centrul lumii s-a mutat dinspre Europa spre Asia. Cu rezerve imense de petrol și gaze naturale, după secole de dispute teritoriale, Marea Chinei de Sud, în special, este o sursă de potențial conflict. Robert D. Kaplan oferă o descriere precisă a națiunilor din jurul Mării Chinei de Sud, a conflictelor ce se pregătesc în regiune la început de secol XXI și a implicațiilor acestora pentru pacea și stabilitatea globală, analizând interesele din zonă ale SUA în condițiile în care China își manifestă tot mai ambițios interesele.

Un ghid indispensabil asupra unei regiuni volatile ce va domina viitorul conflictului geopolitic.

O provocare bine-venită la adresa pesimiștilor care văd doar necazuri în ascensiunea Chinei. The Economist

Pentru a înțelege criza Americii contemporane, trebuie să îl înțelegem pe Henry Kissinger. Pornind de la lucrări semnate de Kissinger, precum și de la înregistrări secrete și documente de stat, multe dintre ele recent declasificate, Greg Grandin arată cum cel mai important consilier de politică externă al lui Nixon a pus umărul la reînvierea unei versiuni militarizate a excepționalismului american – chiar în timp ce prezida peste înfrângerea din Vietnam și peste un război dezastruos, secret și ilegal în Cambodgia.

Crezând că realitatea poate fi supusă prin puterea voinței sale, că intuiția este mai importantă în politică decât faptele reale și promițând că greșelile trecutului nu vor fi niciodată un obstacol în calea acțiunilor îndrăznețe viitoare, Kissinger a pregătit terenul pentru ascensiunea idealiștilor neoconservatori. Grandin reușește mai mult decât o simplă relatare concentrată fie asupra crimelor, fie asupra realizărilor lui Kissinger, oferind o interpretare nouă și convingătoare a influenței încă actuale a acestuia cu privire la modul în care Statele Unite își văd rolul în lumea de azi.

Un atac împotriva reputaţiei şi a moştenirii lui Henry Kissinger. The New York Times Book Review

O analiză detaliată a politicii externe americane în umbra lui Kissinger până în zilele noastre. Kirkus Review

În Strategia. O istorie completă, Lawrence Freedman imortalizează lunga istorie a gândirii strategice, într-o relatare consistentă și profundă a modului în care aceasta a ajuns să influenţeze fiecare aspect al vieții noastre.

În inima strategiei se află întrebarea dacă este posibil să ne manipulăm și să ne modelăm mediul mai degrabă decât să devenim victimele forțelor aflate dincolo de controlul nostru. Freedman ne demonstrează că impredictibilitatea inerentă a acestui mediu supus evenimentelor întâmplătoare, eforturilor oponenților noștri și pașilor greșiți făcuți de prieteni oferă strategiei provocările și dramatismul necesare. Armate, corporații și națiuni schimbă rareori un stadiu al lucrurilor cu altul, croindu-și drum printr-o serie de stări, nici una nefiind chiar cea anticipată. Procesul solicită mereu o reevaluare a strategiei originale, ca și a obiectivului final, imaginea acesteia fiind una fluidă și flexibilă, guvernată de punctul de început, nu de cel final. O recapitulare strălucită a celor mai importante teorii ale strategiei din istorie, de la David și șiretenia cu care l-a învins pe Goliat la utilizarea modernă a teoriei jocurilor în economie, acest volum adună laolaltă o muncă intelectuală de o viață.

O carte cu un scop generos, de o erudiție și, mai mult decât orice, de o înțelepciune surprinzătoare. The Financial Times

Captivantă, terifiantă, te zguduie până în măduva oaselor, însă tot ceea ce se găsește între aceste pagini chiar s-a petrecut…

Trolii lui Putin este o explorare a tehnicilor utilizate în războiul informațional al Kremlinului, de o anvergură nemaiîntâlnită până acum. Un ,,thriller” care prezintă viața reală și care te ține mereu în suspans, cartea îi vizează pe acei cititori care vor să afle în premieră relatări din interior despre războiul politic modern dus de Rusia, despre trolii controlați de Kremlin care fac propagandă pe rețelele sociale și despre atacurile cu știri false de la nivel internațional, care amenință fundațiile societăților occidentale. Incitantă, presărată cu momente tulburătoare ce te zguduie și care, din multe privințe, par a fi complet ireale, poate că „Trolii lui Putin” sună ca o operă de ficțiune ce te ține cu sufletul la gură însă, din nefericire, fiecare experiență cutremurătoare prezentată în volumul de față s-a petrecut cu adevărat. Este o carte accesibilă și a ajuns instantaneu printre cele mai bine vândute din lume.

„Poate că a venit vremea să le spunem pe nume fermelor de troli ale Kremlinului și dezinformării digitale: fabrici infracționale și criminalitate cibernetică. Acești infractori nu vor banii voștri, ci vor să controleze felul în care gândiți.” (Jessikka Aro)

În această carte curajoasă și în care se spun lucrurilor pe nume, jurnalista Jessikka Aro relatează propria poveste dramatică de viață, în calitate de țintă a „trolilor lui Putin”, și vorbește despre modul în care campania sponsorizată de Kremlin i-a afectat viața pe plan personal și profesional, precum și despre măsurile pe care le-a luat pentru a riposta. Prezentată în amănunt, fără niciun filtru, această poveste extraordinară este însoțită de relatările unor distinse voci critice care s-au făcut auzite împotriva Kremlinului, persoane renumite la nivel internațional, precum Bill Browder (Regatul Unit), Eliot Higgins (Regatul Unit), Liz Wahl (SUA), Martin Kragh (Suedia), Jelena Milić (Serbia), Roman Burko (Ucraina), Patrik Oksanen (Suedia), Thomas Nilsen & Atle Staalesen (Norvegia) și mulți alții. Toți aceștia își împărtășesc experiențele în calitate de ținte ale campaniilor de război cibernetic cu nenumărate fețe demarate de Rusia.

De la infracțiuni motivate de ură la nivel global și până la spionaj digital în cea mai pură formă a sa, Jessikka și celelalte personaje principale prezentate în cartea sa știu din proprie experiență cum este să fii ținta criminalității cibernetice sponsorizate de stat. Aceștia nu doar că ne împărtășesc poveștile lor de viață, ci reflectă asupra modului în care poți supraviețui războiului informațional agresiv al Kremlinului și combate invadarea spațiului informațional de către „trolii lui Putin”. Jessikka a investigat și analizat un volum impresionant de documente defăimătoare, de articole false și de materiale elaborate de troli, toate de proveniență rusă, scrise atât în rusă, cât și în alte limbi, și reușește să ne prezinte o descriere amănunțită a operațiunilor complexe.

Cartea aduce la lumină și acțiunile secrete ale ofițerilor serviciilor ruse de informații, ale hackerilor finanțați de stat și ale organizațiilor care se află în spatele operațiunilor psihologice coordonate în stil militar, demarate de Rusia pe rețelele de socializare.

După ce Jessikka Aro a început să investigheze impactul trolilor Kremlinului dincolo de granițele Rusiei în septembrie 2014, ea a realizat rapid că, pe lângă populația rusă în ansamblu, mai erau vizate și persoane fizice străine, acestea ajungând victimele unor operațiuni informaționale bine puse la punct. Operațiunile sunt desfășurate prin intermediul unor „fabrici de troli” organizate, în unele cazuri instruite de ofițeri FSB (poliția de securitate rusă), SVR (serviciile ruse de informații externe) și GRU (serviciile de informații din cadrul armatei) și, uneori, de ONG-uri pro-Kremlin sau sprijinite financiar de conducerea rusă, de site-uri de știri false, ori de mass-media deținută de statul rus. Adesea, operațiunile de defăimare sunt coordonate prin intermediul rețelelor sociale care, practic, nu sunt deloc reglementate (printre acestea se numără YouTube, Facebook și Twitter), iar prin intermediul platformelor respective aceștia poluează spațiile informaționale de pe plan local și încearcă să îi transforme pe oamenii obișnuiți în niște propagandiști pro-Kremlin și în votanți ai candidaților pro-Putin din țări străine.

În 2016, Jessikka Aro a primit prestigiosul premiu Bonnier pentru jurnalism pentru investigațiile sale cu privire la trolii ruși, ce au fost publicate în mai mult limbi de circulație mondială. Rezultatele anchetelor sale revoluționare sunt citate de mass-media internațională și de cercetători încă din 2015, iar ea continuă să educe publicul cu privire la influența și la amestecul Rusiei în societățile occidentale. Jessikka face lobby în mod constant pentru a promova o reglementare mai strictă și o legislație mai bună în vederea combaterii amenințărilor hibride atât pe plan național, cât și la nivel UE.