Istorie & Politologie

În lumea secretă a spionilor și a operațiunilor secrete, niciun alt serviciu de informații nu a rămas înconjurat, de-a lungul timpului, de legendă și de mister ca Mossad-ul. Gordon Thomas demonstrează că, în ceea ce privește faimosul serviciu secret israelian, de foarte multe ori, adevărul întrece orice fantezie. Dușmani vechi, amenințări noi prezintă istoria acestuia din anul 2000 până în zilele noastre. Cititorul va afla informații inedite despre întâlnirea secretă din 2013 a șefului de atunci al Mossad-ului, Tamir Pardo, cu omologul său din Arabia Saudită, în urma căreia Israelul spera să obțină sprijinul saudiților în vederea lansării unui atac asupra Iranului în cazul în care tratativele de la Geneva dintre cele două părți eșuau. Va afla de ce Meir Dagan, fost director al serviciului secret israelian, s-a declarat împotriva unui asemenea atac. Va face cunoștință cu agenții acestuia care operează în „partea întunecată” a internetului pentru a depista teroriști. Nu în ultimul rând, va descoperi ca Mossad-ul a jucat un rol important în apărarea ambasadei Israelului de la Cairo în timpul Primăverii Arabe. Toate aceste amănunte, precum și multe altele la fel de interesante constituie sarea și piperul unei lucrări pe cât de captivante, pe atât de instructive.

„Literalmente, o carte pe care nu o poți lăsa din mâna.” The New York Times

„O lectură indispensabilă pentru orice om interesat de Orientul Mijlociu și de problemele internaționale.” Al-Wasat (Arabia Saudită)

„Gordon Thomas, autorul unei istorii de referință a Mossad-ului, dezvăluie povestea celor mai cutezătoare și mai ucigătoare acțiuni care fac din acest serviciu întruchiparea fermității și a curajului.” The Independent

„Intrând în atmosfera spirituală a celor șase cafenele, cu clientela lor pestriță, înțelegi emulația creatoare apărută acolo, solidaritatea și acel cumul de elemente care le-au transformat în adevărate simboluri de viață bucureșteană . Întemeiate de un polonez, un boier pământean, un aromân meșter într-ale cofetăriei, un evreu ori un grec, cafenelele s-au altoit mereu, pentru rentabilitate, pe lângă restaurante. Și ar fi rămas simple debite de cafea, fie ea șvarț, turcească sau marghilomană, dacă, pe nesimțite, nu ar fi ajuns să fie populate de elita culturală a capitalei. Cârcotașii ar putea spune că bucureștenii n-au fost originali, ci au imitat modelul francez (Le Procope) sau pe cel vienez (Sacher). E doar o nălucire fiindcă faima cafenelelor bucureștene a fost dată de un lung șir de personalități românești. ” Georgeta Filitti

Priviți prin lupa doamnei Geta Dumitriu, puritanii apar într-o lumină plăcută, fermecătoare chiar. Socotiți adesea habotnici, ba chiar eretici, într-o sumedenie de contexte eclesiale, acești creștini protestanți reformați ne sînt zugrăviți în culori realiste, atît în sînul Bisericii Angliei, cît și pe tărîm american. Tocmai am lăsat din mînă o carte frumoasă, scrisă fără patimi confesionale sau partizanate dogmatice; o carte în care istoria Bisericii se îmbină natural cu o teologie înțeleasă temeinic și prezentată într-o manieră uluitor de francă – și, totuși, caldă, îmbietoare, vădit încurajatoare (cu atît mai mult cu cît evidențiază frust, dar categoric, rolul vital al femeilor puritane în dezvoltarea istorică și dogmatică a întregii confesiuni). Mă văd nevoit să recunosc – nu cu puțină încîntare – că o carte bună, cum e cea de față, nu e în primul rînd apanajul cercetătorului specializat, ci mai degrabă a celui interesat. Corneliu C. Simuț

Geta Dumitriu

Absolventă, promoţia 1959, a facultăţii de filologie (secţia engleză) a Universităţii Bucureşti, a luat doctoratul în 1973 cu o teză din literatura americană (Henry James). Profesor titular la Universității București pînă în 2004, a predat cursuri de literatură engleză şi americană. Din lucrări: American Literature. The Nineteenth Century, TUB, 1985; Tangled Selves. A Study of American Fiction in the 1890s, EUB, 1998. A colaborat la mai multe volume publicate în ţară şi străinătate. Autoare de prefeţe şi postfeţe pentru opere din literatura americană şi engleză transpuse în româneşte.

Cei ce nu-şi cunosc
(sau ignoră) trecutul riscă să-şi compromită viitorul!
Autorii

Dacă societatea românescă îşi întoarce mereu capul către demonii trecutului său – atât al celui recent cât şi al celui puţin mai îndepărtat – , înseamnă că are motive temeinice s-o facă. Întrebarea este, doar, dacă are şi curajul să-i privească în ochi. O reperare succintă şi doar o enumerare superficială a demonilor este insuficientă, dacă nu se făptuieşte şi adevărata confruntare cu dânşii.
Soarta minorităţilor conlocuitoare, peste tot în lume unde vieţuiesc ele, e strâns legată de soarta neamului în mijlocul căruia trăiesc, dar dramatică în cele din urmă, căci depinde şi de destinul ţării matcă de care sunt legaţi prin consanguinitate. Cei „de dincolo” sau „de dincoace”, adică dincoace de hotarul care-i desparte de ai săi conaţionali, au o dublă dificultate existenţială. Individul apartenent unei minorităţi conlocuitoare este expus ispitelor şi luptei cu batalioane mereu duble de draci – de două ori mai mulţi ca la un autohton. Or, asta devine extrem de incomod şi apăsător – a trebuit să constat fenomenul pe propria-mi piele. Că situaţia poate fi doar rareori avantajoasă, ca cea a mielului blând care suge la două mioriţe, este excepţia care doar confirmă şi regula. În acest caz, în care, să zicem, minoritarul în cauză ştie să-i mâne pe necuraţi să lupte între ei, iar el să rămână destins şi odihnit, ar fi şansa ideală. Realitatea istorică ne arată, însă, mai degrabă ipostaza contrarie şi anume că, diavolii din ambele părţi ale graniţei se unesc şi pogoară pe capul bietului om cu pricina… Ei!, atunci să vezi dandana, nefericitul minoritar ajunge în absolută minoritate şi al naibi de singur.
Cam aşa ceva se petrece şi cu Miodrag Milin prin această carte. Dar, – ce anume face el? Nimic altceva, decât că cercetează acribic multe, multe documente aflate aici şi dincolo de hotar. Notând şi scriind, el scoate la iveală fapte petrecute de o parte şi de alta a gardului ghimpat. Făcând toate acestea, evident că el ajunge să se lupte cu tot felul de demoni, mai mici sau mai mari, mai tineri sau mai bătrâni. Numai că, el, cercetând şi constatând istoria drăcească, poate să deranjeze multă lume. Şi unii şi alţii ar dori să se creadă despre ei cum că ar fi îngeri. El este un arheolog de schelete ascunse prin beciuri, alături de alţi „donquijoţi” ai acestei teme…
Bata Marianov,
Frankfurt am Main – Timişoara, 2017

În general, se poate spune că identitatea și solidaritatea etnică au fost adeseori folosite, în regiune, ca arme în lupta pentru putere dintre diferitele elite atunci când au avut interesul să o facă – altfel, aceste elite au încurajat nu vrajba, ci pacea între etnii, mai ales când a fost în interesul lor să păstreze un status quo ante. Dar, principiul „dinte pentru dinte” s-a aplicat de-a lungul timpului și la relațiile interetnice în Banatul istoric (precum și în Transilvania), indiferent dacă ambele părți sunt creștine sau nu. Dacă o parte a considerat că i s-a făcut o nedreptate, a răspuns tot cu o nedreptate (în loc de „a întoarce celălalt obraz”).
Mihai Spăriosu,
Timișoara – Cluj-Napoca – Barcelona

Una dintre marile acuze aduse de-a lungul istoriei comunităților evreiești din diferite țări europene este mimetismul. Dorința mimetică firească de la baza oricărei integrări individuale sau de grup într-o societate-gazdă s-a întors împotriva celor care, păstrându-și identitatea, au știut să se adapteze „prea bine”, și chiar să se „confunde” în mediul social. În diferite momente istorice, acest mimetism a provocat tensiuni uriașe care au condus la crize sociale majore, discriminări, violențe, pogromuri și răul suprem, Shoah. Aplicând teoria „țapului ispășitor” a lui Réné, Alberto Castaldini, specialist de nivel academic în evoluția diasporei evreiești în Europa, aduce în prim plan multitudinea de factori interni și externi comunității evreiești care au contribuit la apariția antisemitismului, întreținerea, alimentarea și culminarea acestuia cu atrocitățile din câmpurile de concentrare. Exemplele aduse cu precădere din teritoriile italiene, informează cititorul cu lux de amănunte despre posibilele cauze care au condus la răspândirea senzației de amenințare resimțită de comunitățile locale în fața „pericolului evreiesc”, la retorica politică și manipularea maselor de către o parte a bisericii oficiale. Un eseu științific incisiv și pertinent astăzi, când revin la modă în mod periculos retorica și argumentele pseudo-științifice ale eugeniei utilizate de naziști, pentru a explica factori culturali, mai degrabă decât rasiali.

Al patrulea volum al Enciclopediei imaginariilor are în vedere imaginarul religios al românilor. Antropologii contemporani privesc religiile drept sisteme autonome și autosuficiente, capabile să ofere o înțelegere funcțională și completă asupra lumii, care dau specificul identitar al comunităților. Analiza credințelor religioase din România, de la cultele Antichității la creștinismul cu toate formele și confesiunile sale, nu reprezintă doar o modalitate de conservare a diversității culturale, ci și o formă de practică socială pentru învățarea respectului reciproc și pentru acceptarea diferenței. De asemenea, demersul face posibilă nu doar evaluarea patrimoniului religios spiritual, ci și a celui material, constituit din așezăminte, icoane, vitralii, fresce, biblii, manuscrise sau texte imprimate.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Aceasta lucrare reuneste intr-o prima colectie scrierile si conferintele sustinute de Joseph Campbell despre legendele arthuriene ale Evului Mediu, prin bunavointa eruditului editor american Evans Lansing Smith, care ne ofera si o prefata excelenta in care scoate in evidenta extraordinarul talent de povestitor al lui Campbell. In aceasta colectie de lucrari este publicata, in premiera, si teza de masterat a lui Joseph Campbell, A Study of the Dolorous Stroke, ce se axeaza pe studiul mitului arthurian si a semnificatiei tematicilor specifice legendelor Graalului.

***

Cautand sa stabileasca coordonatele istorice si mitologice ale legendelor arthuriene ale Graalului, Campbell reuseste sa teasa o poveste cuprinzatoare si fascinanta, in care surprinde atat semnificatiile mistice si spirituale ale acestei „prime mitologii seculare”, asa cum o numeste el, cat si pe cele politice, sociale din momentul consemnarii lor si, nu in ultimul rand, psihologice, individuale, inca actuale. Questa Graalului pentru cavalerii exemplari ai legendelor este, nici mai mult, nici mai putin, aventura spiritului uman, a fiecaruia dintre noi, catre intrupare si individuare, prin dobandirea acelor virtuti umanizatoare care culmineaza cu compasiunea. Gasim relevate originile mitologice si folclorice ale povestilor cavaleresti ale eroilor Evului Mediu, de la Parzival (in versiunea lui Wolfram) la Lancelot, Merlin, Tristan si Isolda, Sir Gawain si Cavalerul Verde, Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde. Ajungem sa intelegem semnificatia Regelui Pescar si a ranii lui de moarte, a Graalului, a Taramului pustiit, a reinvierii si a multor altor motive care se reiau neincetat in povestile fiecarei noi epoci, in fiecare noua mitologie, in fiecare religie a lumii, din antichitate si pana astazi, din Europa si pana in India, din Japonia in America de Nord.

Captivant este si faptul ca, in periplul istoric al Graalului, autorul mentioneaza si vasul din aur descoperit in Romania, la Pietroasa (1837), ca fiind relevant pentru stabilirea unei cronologii istorice corecte.

 

„L-am auzit pentru prima data pe Campbell depanand povestea lui Parzival la lumina lumanarilor, in salonul unui hotel cladit in piatra, aflat undeva pe tarmurile reci ale Bretaniei, intr-o noapte superba din timpul calatoriei pe care am facut-o impreuna in Franta, dupa o cina pe cinste, cu stridii culese din golful pe care il puteam vedea de la fereastra restaurantului. A fost o noapte de pomina, atat de emotionanta, incat un batran avocat din New York a izbucnit in lacrimi in momentul in care Campbell a invaluit micul nostru grup in vraja fara seaman a cuvintelor sale. Probabil ca l-am auzit pe Campbell spunand povestea lui Parzival de peste douazeci si cinci de ori de-a lungul tot atator ani, si tot as mai avea multe de invatat […]”

Evans Lansing Smith

De la Iuliu Cezar la Angela Merkel – O repovestire pentru vremurile noastre

# 1 Bestseller internațional

„O lectură obligatorie" – The Economist

„Cea mai provocatoare carte a anului" – Der Spiegel

De citit într-o după-amiază, de reținut pentru o viață

O țară deopotrivă admirată și temută, Germania s-a situat în epicentrul evenimentelor mondiale nu de puține ori: Reforma, cele două Războaie Mondiale, căderea Zidului Berlinului. S-a conturat ca națiune modernă de-abia în 1871 – și totuși, astăzi, Germania este a patra economie a lumii și purtător de stindard al democrației liberale. „Nu are rost să studiezi trecutul dacă acesta nu luminează prezentul", scrie James Hawes în această concisă istorie care a captivat deja sute de mii de cititori în mai multe țări. Astăzi, poate mai mult decât oricând, avem mare nevoie să înţelegem, după cum spune autorul, „adevărata
istorie a Germaniei".

„O Germanie așa cum nu ați mai cunoscut-o până acum: o teză îndrăzneață, o analiză competentă și o lectură captivantă. Fie că împărtășiți sau nu punctul de vedere al acestei cărți, ea este o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de drumul parcurs de Germania pentru a ajunge la ceea ce este astăzi." – Karen Leeder, Universitatea Oxford

„O încercare temerară de a remedia o ignoranță seculară în doar 200 de pagini... nu doar o palpitantă trecere în revistă a momentelor decisive din istoria Germaniei, dar și o regândire serioasă, bine documentată și radicală a continuităților din viața politică germană." – Nicholas Boyle, Universitatea Cambridge

„Cuprinzătoare, însuflețită și captivantă… dacă vrei să înțelegi țara de care mare parte din lumea democratică își agață azi speranțele, acesta este locul de unde să pornești." – Irish Examiner

„Occidentul este în plină defensivă. Puterile anglo-saxone, mari și mici, s-au retras în fantasma măreției pierdute. Populiștii din toată Europa strigă în gura mare că imigrația și globalizarea sunt lucrătura unui sistem nefast, condus de păpușari nevăzuți. Nevenindu-i să creadă ce noroc a dat peste el, țarul Vladimir constată cum se aliniază pionii din Marele Joc; statele baltice și grupul de la Vișegrad tremură – și toată lumea privește spre Berlin." – James Hawes

Cu o privire proaspătă, ancorată în momentul prezent, James Hawes rescrie istoria Germaniei, poziționând-o pe harta Europei și a lumii și revelându-i potențialul de actor major în configurarea lumii actuale.

James Hawes a studiat limba germană la Colegiul Hertford din cadrul Universității Oxford și la University College London. A conferențiat la Universitățile Maynooth, Sheffield și Swansea. Este autorul a șase romane și al unor lucrări de nonficțiune. În prezent, conduce
masteratul de scriere creativă de la Oxford Brookes University.

Pandemia de Covid‑19 joacă rol de accelerator al istoriei. Aceasta s‑a suprapus curentului neoprotecţionist care deja începuse să se manifeste în națiuni‑lider ale lumii occidentale, îndeosebi în Statele Unite ale Americii și în Franța. Criza socială care afectează puternic clasele mijlocii din țările occidentale și care și‑a găsit cea mai vizibilă manifestare în Mișcarea Vestelor Galbene din Franța nu are altă soluție decât regândirea modelelor economice la nivel național prin creșterea în PIB a sectoarelor productive. Expansiunea pe marile piețe emergente va continua, însă lanțurile de aprovizionare vor fi mult mai echilibrate în condițiile în care pentru a fabrica un iPhone este nevoie de 200 de furnizori din 43 de țări de pe cinci continente. Statele occidentale și marile companii vor căuta să își securizeze cel puțin parțial activitățile productive și aprovizionarea pentru a evita sincopele de amploarea celor din prezent. Acest lucru va însemna, având în vedere și așteptările populațiilor, că prioritățile, pe termen scurt și mediu, în materie de investiții vor fi în interior și mai puțin în exterior. Astfel, orice sursă de finanțare va fi privită cu interes sporit, inclusiv programarea financiară a Uniunii Europene, unde statele net contributoare din Nord au susținut principiul „rambursării juste“. Într‑un mod la fel de hotărât cum a făcut‑o Margaret Thatcher în prima jumătate a deceniului 1980 şi care şi‑a găsit expresia în solicitarea pe care Doamna de fier a formulat‑o încă de la summitul european de la Dublin din 1979: „I want my money back!“ Acest lucru s‑a văzut foarte bine încă de la Consiliul European extraordinar din 20–21 februarie 2020, când crizele sanitară și economică nu erau anticipate la adevăratele lor dimensiuni.

Sunt conștient că scrierea unei cărți în vâltoarea fenomenului, fără „a da timp timpului“, cum spunea Cervantes, și a lăsa astfel dinamica evenimentelor să se consume, comportă riscul de a comite erori de prospectivă. Mi le asum, având conștiința datoriei de a contribui la dezbaterea sănătoasă pe teme europene din România.

 

ŞTEFAN POPESCU este doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane al Universităţii Paris 1 – Sorbona (Summa cum laude). A fost Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe al României.

O carte de dialoguri în genul deja consacrat al scriitoarei Victoria Dragu Dimitriu. De data aceasta, autoare stă de vorbă cu Rodica Filip von Becker, nepoata lui Emil Wilhelm von Becker, sculptorul Casei Regale a României. Discuțiile ne poartă în timpuri îndepărtate, pe firul istoriei familiei von Becker, reînvie atmosfera nobilă din jurul artiștilor români și vine cu informații inedite despre cele mai frumoase edificii ale Bucureștiului.

Povestea noastră începe la numărul 10 al Bulevardului Geniului, într-o casă galben pai cu două etaje, în al cărei demisol aveau să locuiască familiile Herzan (din 1945) și Ignat (din 1950).

Este povestea părinților și bunicilor noștri dintr-un vechi cartier bucureștean, dintr-o perioadă când viața în România se schimba radical, după alungarea Regelui Mihai și instaurarea comunismului. Într-o vreme când cineva intra în casa ta cu forța și îți spunea că din ziua aceea vei avea alt mod de a trăi. […] Pentru cei de azi pare o ficțiune sau, în cel mai bun caz, o distopie. Pentru cei de ieri a fost o realitate cruntă.

AUTORII

Comunismul privit de la firul ierbii și din perspectivă feminină pune în lumină dimensiunile, cadrele și limitele “normalității” impuse de acest regim în Polonia, România și RDG. Acceptarea acestei normalități presupunea pe de o parte adaptarea la noile legi și reguli stabilite în mod rigid și arbitrar (de multe ori în detrimentul cetățenilor) de partidele comuniste și de statul confiscat de acestea, și, pe de altă parte elaborarea de tactici de evitare a acestora precum și de o deturnare a lor în sprijinul individului, familiei și chiar a grupului de apartenență.

Așa cum reiese din cercetarea noastră, femeile din Polonia, România și RDG au găsit resursele necesare nu numai să se adapteze sistemului, ci să și evite capcanele întinse de acesta, dar și să își asume riscuri (uneori chiar mortale, vezi situația avorturilor ilegale din România). Ele au dat dovadă de o capacitate de acțiune nebănuită într-un regim opresiv așa cum a fost comunismul peste tot în Europa Centrală și de Est.

Femeile, modelatoarele vieții cotidiene în comunism, au reprezentat atât motorul schimbării cât și punctul fix al păstrării tradițiilor. Privind istoria comunismului din această perspectivă, putem trage concluzia că regimul comunist a eșuat în încercările sale de a construi societatea ideologizată, în care factorul politic să domine nu doar viața publică, ci și pe cea privată. Femeile au dovedit încă odată că pot opune rezistență chiar și prin cele mai mici gesturi, cum ar fi o fustă mai scurtă decât era permis, un copil în plus sau în minus față decât era preconizat de stat, o amenajare unicat în interiorul locuințelor șablon, păstrarea și transmiterea unor tradiții legate de sărbătorile religioase și alte atitudini neconvenționale.

Cunoașterea trecutului propriului popor servește nu doar vouă, cititorilor. Reprezentați o parte din istoria de peste un mileniu a unui popor european aflat de veacuri între două mari puteri, germană și rusă, între două mari centre culturale: Roma și Bizanț, având totodată caracterul său irepetabil, propriul „suflet”. Cunoașterea propriilor „rădăcini”, atât de necesară pentru a ne simți cu adevărat liberi într-o societate de oameni liberi, necesită din partea voastră dorință și un anumit efort. Ne-am bucura ca, în urma lecturii acestei cărți, să vă puteți extrage din ea speranța, reperele, dar și semnalele de alarmă pentru viitor. Căci istoria este cu adevărat un dascăl al vieții.

Alicja Dybkowska, Małgorzata Żaryn, Jan Żaryn

Lucrarea Alicjei Dybkowska și a soților Małgorzata și Jan Żaryn prezintă istoria Poloniei de-a lungul veacurilor, începând cu vremurile apuse, legendare, până în ultimii ani. Imaginea înfățișată în paginile cărții constituie doar un contur al evenimentelor. Firește, nu era posibilă o prezentare exhaustivă a bogatei istorii a polonezilor într-un singur volum, de proporții nu prea mari. Cu atât mai mult ea nu putea cuprinde descrierea contextului amplu al istoriei universale. Din necesitate, autorii s-au limitat la schițarea celor mai importante probleme din trecutul Europei, recurgând pe scurt la istoria vecinilor, strâns legată de destinul țării noastre.
Anna Sucheni-Grabowska

Seria Memorialul Durerii

Reeducarea de la Pitești – Drama unei generații continuă Seria Memorialului Durerii cu unul dintre cele mai crâncene experimente desfășurate în comunism, despre care s-a tăcut mai bine de 50 de ani. Informații inedite, interviuri cu supraviețuitori și torționari, alături de fotografii din celule refac o poveste odioasă, despre care s-a spus prea puțin.

Cartea este completată de Cerberii penitenciarelor – Oameni și neoameni, un proiect în care Lucia Hossu-Longin stă față în față cu șase dintre cei mai temuți capi ai închisorilor sau lagărelor de muncă din perioada comunistă, încercând să găsească în ei o urmă de regret și umanitate, în lipsa unei justiții, care de fapt i-a protejat tot timpul.

Un proiect coordonat de Teodor Hossu-Longin și Andrei Ruse.

De ce ar fi necesar un dialog între doi istorici din generații, dar și cu experiențe profesionale diferite, însă amândoi animați de dorința de a scoate adevărul la suprafață?

În primul rând, este vorba despre subiectul propriu-zis: Securitatea noastră cea de toate zilele. Autorii își propun o abordare teoretică desprinsă din noianul de certitudini, dar și de supoziții bine argumentate în planul factual al istoriei, mai la vedere sau mai ascuns.

În al doilea rând, literatura de specialitate a acumulat în ultimele trei decenii o cantitate suficientă de date și de informații care se cer periodic sintetizate și prezentate coerent, cu atât mai bine când perspectivele sunt diferite.

Parisul anilor 1920 a fost fără îndoială... nebun. Parizienii încercau să uite ororile razboiului și se aflau în pragul unei lumi noi – una în care se auzeau vacarmul automobilelor și ritmurile muzicii de jazz. Mary McAuliffe ne prezintă un deceniu care a asistat la uriașele schimbări în aproape toate domeniile, de la artă și arhitectură la muzică și literatură, de la modă, spectacole sau transport la comportamentul oamenilor.

Epicentrul creativității, ca și al petrecerilor, era Montparnasse, unde artiștii și scriitorii săraci găseau prieteni și cafenele, iar turiștii descopereau Parisul mult visat. Personaje importante pe scena pariziană – precum Gertrude Stein, Jean Cocteau, Pablo Picasso, Igor Stravinski, Serghei Diaghilev sau Marcel Proust – au continuat să-și exercite influența, în timp ce altele au reușit să se facă remarcate– printre acestea Ernest Hemingway, Coco Chanel, Cole Porter și Josephine Baker, dar și André Citroën, Le Corbusier, Man Ray, Sylvia Beach, James Joyce sau imprevizibila Kiki de Montparnasse.

Cu toate acestea, departe de a fi ani de fericire deplină, les Années folles au fost martorii unei profunde disperări, ca și ai apariției unor organizații de extremă dreaptă, care aveau menirea de a anihila tot ce amenința tradiția și ordinea – un conflict care va escalada în deceniul următor. Prin cuvinte și imagini evocatoare, Mary McAuliffe le aduce la viață această epocă dinamică.

Memorialul Durerii a ţinut loc de manual de istorie într-o vreme în care trecutul demn al democraţiei româneşti a fost ignorat şi chiar îngropat cu bună ştiinţă.

Paul Lendvai - autor a zece carti despre spatiul Europei Centrale si de Est, laureat al Premiului „Karl Lenner" in 1974 pentru activitatea gazetareasca si al Premiului „Axel Corti" pentru promovarea culturii austriece - s-a nascut la Budapesta si traieste de o jumatate de veac in Austria.

17 mai 1973. Analiza lingvistica a unui slogan - 15 iulie 1973. Prima revolutie adevarata de dreapta - Martie 1974. Intelectualii de la ’68: maniheism si ortodoxie a „Revolutiei zilei de miine" - 10 iunie 1974.

Ceea ce li se intîmpla astazi romanilor in statul si in societatea romaneasca – procent mare de saracie, discrepante accentuate intre saraci si bogati, coruptie generalizata, inapoiere economica si umilinta politica, statut international de inferioritate – isi are originea in felul cum a fost indepartat regimul comunist si cum a fost reconfigurat statul roman in perioada de debut a tranzitiei politice si economice, 1990–1991.

Convorbirile lui Sorin Antohi cu savantul si profesorul Moshe Idel, nascut la Tirgu-Neamt si emigrat in Israel in 1963, dar deplin reintegrat, astazi, in circuitul cultural si academic din Romania, construiesc un portret al celui din urma.

Dictionarul acopera principalele repere ale mitologiei slave, in general mai putin cunoscute cititorului roman. Sint trecute in revista zeitatile panteonului precrestin, spiritele, nimfele, eroii, demonii care au bintuit secole de-a rindul constiinta slava, patrunzind inclusiv in paginile unor autori ai literaturii universale precum Gogol sau Dostoievski.

De mii de ani incoace, sfarsiturile lumii se succeda fara incetare. Potop sau incendiu universal, Apocalipsa urmata de Judecata de Apoi, comete devastatoare, prabusiri ale scoartei terestre, invazii ale extraterestrilor, razboi nuclear, dezastru ecologic, dereglari climatice.

Cartea este o prezentare minutioasa a intregii vieti a lui Che Guevara, folosind multe din propriile lui cuvinte din discursuri, jurnale si citate din surse de incredere. In sfarsit o carte onesta despre Che. Probabil ca veti constata ca in acest caz omul este in realitate mai maret decat mitul. Paco Taibo s-a documentat si a spus povestea vietii lui Che intr-un mod care da viata mitului, asa cum putin biografi au reusit sa o faca. Acesta este Ernesto Guevara, asa cum a trait si a murit si puteti intelege cum a devenit „El Che”, simbolul „Americii reformate” si ceea ce l-a impins implacabil catre glontele care i-a curmat viata in scoala parasita din La Higuera.

India juxtapune si coordoneaza fara sa asimileze; de aceea civilizatia indiana conserva elementele barbare in loc sa le transforme, amestecandu-le cu elucubratiile cele mai rafinate.

„Contemporaneitatea lui Weber nu decurge numai din faptul ca este cel mai citat socilolog, ci, in primul rand, din actualitatea analizelor sale si din permanenta reconsiderare a contributiilor sale metodologice si epistemologice.

Prima ipoteză a carţii de faţă este că filosoful Ludwig Wittgenstein şi Hitler s-au cunoscut, iar între ei s-a petrecut ceva decisiv în tinereţe, o întâmplare care a influenţat cursul istoriei secolului XX, determinându-l pe Hitler să purceadă la cea mai sângeroasă persecuţie a evreilor, iar pe Wittgenstein (a doua ipoteză) să se amestece în celebra afacere de spionaj de la Cambridge, el fiind, după toate probabilităţile, agentul recurtor al spionilor britanici, în cap cu Kim Philby.

Nascut la 5 martie 1946 in Norfolk (Anglia), profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Est-Europene de la Univerity College London si la Universitatea din Amsterdam, Dennis Deletant este unul dintre cei mai avizati cercetatori ai istoriei noastre recente.

Întotdeauna ceea ce vedem este mai puţin decât ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Construit ca o explorare libera a istoriei si fetelor arhetipului, eseul lui Coriolan Babeti propune, dincolo de aerul riguros si foarte erudit, o noua interpretare a jocului contemporan cu mitul si cu arhetipul: confruntarile zilelor noastre (intre civilizatii, intre sisteme de guvernare, intre moduri de a privi istoria) sunt, de fapt, infruntari ale celor doua imagini arhetipale, masculinul si femininul.