Istorie & Politologie

Albumul dedicat campaniei militare din Ungaria din 1919 işi propune la aniversarea centenară a acelor evenimente să readucă in conştiinţa publică din prezent faptele istorice aşa cum au fost ele consemnate de către contemporani, prin intermediul documentelor păstrate şi a fotografiilor de epocă.

Albumul conţine, pe langă cele aproape 300 de fotografii din epocă, textul semnat de Alin-Victor Matei, cuprinzand o naraţiune a evenimentelor, prezentarea contextului politic naţional şi internaţional, aspecte abordate din punct de vedere social, economic, diplomatic, propagandistic, un spectru amplu de la latura umană la cea politico-administrativă. Un capitol important este dedicat operaţiunilor militare, explicate insă in context geopolitic, dar şi din viziunea combatanţilor, pornind de la soldaţii de rand şi pană la comandanţii militari, prin intermediul mărturiilor consemnate de aceştia, cercetate in arhive.

Societatea occidentală contemporană pune mai mare preț pe moderaţie decât pe reacţia violentă şi preferă compromisul în locul conflictului. Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditaţie asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politică, Sloterdijk discută pe rând etosul creştin, comunist, islamist şi arată, dimpotrivă, că rezervele de furie şi resentiment ale populaţiilor pot fi traduse pozitiv, așa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în soluţii şi structuri politice.

Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în vogă filosof german urmăreşte în datele ei genealogia ideologică a acestui afect universal şi ne vorbeşte, cu erudiţie şi polemic, despre valenţele istorice ale mâniei şi, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgenţa mişcărilor violente. 

Lucrarea de fata ofera cititorilor un prilej de bucurie si reale emotii, facandu-i partasi la intamplarile acelor zile. Autorul reuseste in chip remarcabil sa documenteze plasarea urbei in postura de Oras-Erou, recunoscuta de presa de peste hotare sau de personalitati precum generalul Henri Berthelot, suveranul Romaniei Carol al II-lea, sculptorul Constantin Brancusi, s.a.

Repere ale literaturii de rezistenta a romanilor din Basarabia.

Gaston Dorren face o incursiune de profunzime în istoria celor mai vorbite 20 de limbi de pe glob, cu particularitățile, bizareriile și poveștile extraordinare ale devenirii lor. 

Combinând lingvistica și istoria culturii, Babel ne invită în cel mai intrigant tur al lumii, răspunzând unor întrebări ce adesea au rămas doar un ecou pentru mulți: cum a reușit micuța Portugalie să dea una dintre cele mai vorbite limbi de pe glob, iar Olanda, nu?; de ce femeile din Japonia vorbesc diferit față de bărbații japonezi?; ce înseamnă pentru ruși să fii "înrudit" cu Engleza? sau cum reușeste scisul non-alfabetic din India și China să răspundă acelorași nevoi ca alfabetul nostru, cu cele 26 de litere?

Babel va schimba cu siguranță perspectiva noastră asupra lumii și a modului în care noi vorbim.

Un adevărat poliglot, Dorren vorbește fluent neerlandeză, limburgheză, engleză, germană și spaniolă și citește în franceză, afrikaans, frizonă, portugheză, italiană, catalană, daneză, norvegiană, suedeză, luxemburgheză și esperanto. În timp ce scria Babel a început să învețe limba vietnameză. 

„Prezentarea detaliată pe care o face în acest volum Amy Knight ne arată că Vladimir Putin și imperiul criminal pe care l-a creat supraviețuiește, deoarece disidenții sunt uciși, fără ca cei care o fac să suporte vreodată orice fel de consecință... Domnul Trump și-a exprimat mereu disprețul pentru citirea cărților. Poate că cineva ar trebui să-i pună pe noptieră un exemplar din această carte.”

The Washington Times

„Amy Knight este principalul nostru expert în spionajul rusesc. Acest raport incisiv, deosebit de critic al artei întunecate și ucigătoare a Kremlinului, care a beneficiat de o documentare amănunțită și îndelungată, ar trebui să fie un apel de trezire electrizant pentru Occident, cu privire la pericolul cu care ne confruntăm din statul mafiot al lui Putin.”

EDWARD LUCAS, editor senior, The Economist

„O carte curajoasă și importantă, extrem de convingătoare. Amy Knight are o înțelegere extraordinară a Rusiei, a agențiilor sale de spionaj și a statului întunecat creat de Vladimir Putin și colegii săi din fostul KGB. Criticii lui Putin au obiceiul foarte straniu de a muri pe neașteptate, iar Amy Knight spune toate aceste povești incredibile, dând dovadă de o abilitate rară.”

LUKE HARDING, autorul bestsellerului A Very Expensive Poison:
The Definitive Story ofthe Murder of Litvinenko
and Russia's War with the West

CONSTANTINOPOL, CAPITALA BIZANȚULUI SAU REGINA CETĂȚILOR

Mit și legendă, istorie și poveste, îngeri și sfinți, palate, biserici, grădini, împărați și împărătese, zarafi, diplomați clarvăzători și eunuci, uluire și invidie, comerț, monede și taxe, fortificații și apeducte, războaie, uneltiri, victorii, înfrângeri și protecție divină. Într-un cuvânt, Constantinopol. Oraşul spiritului absolut, al miracolelor, al grandorii și al desăvârșirii.

Comercianții arabi și turci aduceau mirodenii, parfum, covoare, porțelan și bijuterii, precum și articole din sticlă. Italienii din orașele comerciale Amalfi, Bari, Genova, Pisa și Veneția veneau cu aur, cherestea și lână. Rușii, care coborau pe Nipru și traversau Marea Neagră, aduceau ceară, chihlimbar, săbii și blănuri, iar bulgarii veneau încărcați cu in și miere. Bravii negustori evrei aduceau mosc, aloe, camfor și scorțișoară din China. Aceste produse erau apoi vândute pe diversele piețe din oraș. Parfumul, spre exemplu, era comercializat în gherete ridicate în Augusteion, între Milion și Poarta de Bronz. După ce își vindeau marfa, negustorii puteau să-și încarce navele cu produse căutate la ei în țară, atât dintre cele aduse de alți negustori străini, cât și dintre cele ce proveneau din Constantinopol. Arabii erau în căutare de blănuri, care se vindeau la prețuri ridicate în bazarurile de la Bagdad și Cairo, dar și de mătăsuri bizantine, deși lumea islamică dispunea de o înfloritoare industrie proprie a mătăsurilor. Hainele din mătase, migdalele, stafidele, cârmâzul și mirodeniile, mai cu seamă piperul, scorțișoara și șofranul reprezentau exporturile preferate de italieni, deși luau cu ei tot felul de alte lucruri, inclusiv câte o icoană furată. Vindeau aceste mărfuri cu profit enorm, la cele două târguri anuale din Pavia.

Într-o zi, muncitorii care lucrau pe şantier la Hagia Sofia au plecat la prânz și l-au lăsat pe fiul șefului de echipă, în vârstă de paisprezece ani, ca să păzească uneltele pe șantierul rămas pustiu. În timp ce băiatul aștepta cuminte, s-a pogorât deodată un înger și a întrebat de ce se oprise lucrul. Auzind că muncitorii erau în pauza de masă, vizitatorul nerăbdător i-a zis băiatului să dea fuga și să-i aducă imediat înapoi. Băiatul s-a codit, deoarece promisese să păzească uneltele. Atunci, îngerul i-a făcut promisiunea solemnă că nu se va mișca din acel loc până ce el nu se va întoarce. Când șeful de echipă și oamenii lui au primit mesajul adus de băiat cu respirația întretăiată, l-au dus pe acesta imediat la împăratul Iustinian, care a dat ordin ca el să nu se mai întoarcă niciodată la catedrală. În acest fel, Hagia Sofia avea să aibă propriul ei păzitor pe vecie, deoarece îngerii nu-și calcă niciodată promisiunile. Pe ghizi îi încânta de fiecare dată să indice locul, chiar la stânga altarului, unde se presupunea că îngerul continuă să vegheze.

Autor

Jonathan Harris revizitează istoria Bizanțului dintr-o perspectivă nouă și poate nu întâmplător extrem de actuală. Imperiul din răsăritul Europei a fost excepțional de longeviv. Care să fie explicația? – se întreabă istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populații, de multe ori puternice și agresive, cu armate capabile să distrugă orice împotrivire. Şi se pare că soluția salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dușmanilor în aliați și apoi integrarea lor în imperiu. Autorul este profesor de istorie a Bizanțului la University of London.

„Un tur extraordinar de bine ghidat printr-o relatare dramatică, profund revelatoare, despre acei oameni care fie din întâmplare, fie cu premeditare au creat lumea noastră de astăzi." – National Post

„Margaret MacMillan, profesor la Oxford, evită cronologiile seci și ne oferă în schimb întâlniri intime cu personaje reale. Se pare că îi place să aducă la lumină detaliile revelatoare.
«Vreau să bârfesc», mărturisește ea – și același lucru îl vrem și noi." – New York Times Book Review

Margaret MacMillan propune o selecție inedită de personalități, unele faimoase, altele mai puțin cunoscute, care și-au lăsat amprenta asupra trecutului. Unele au schimbat cursul istoriei și chiar au dat tonul epocilor în care au trăit. MacMillan analizează conceptul de leadership, așa cum este acesta reprezentat de personaje precum Otto von Bismarck, William Mackenzie King sau Franklin Delano Roosevelt. Observă, de asemenea, cum pot comite unii conducători greșeli enorme, cu consecințe devastatoare, așa cum s-a întâmplat cu Hitler, Stalin sau Thatcher. Richard Nixon și Samuel de Champlain sunt înfățișați ca exponenți ai caracterelor temerare, care și-au asumat riscuri, urmandu‑și cu încăpățânare propriul drum și sfidând adesea societățile din care proveneau. Apoi sunt descriși visătorii, exploratorii și aventurierii, oameni ca Fanny Parkes și Elizabeth Simcoe, care au înfruntat sau ignorat limitările impuse de societățile lor. În cele din urmă, sunt trecuți în revistă observatorii, personaje asemeni lui Babur, fondatorul dinastiei indiene a mogulilor, sau Victor Klemperer, un supraviețuitor al Holocaustului, care a ținut jurnale și memorii ce readuc la viață trecutul.
Oamenii istoriei prezintă relația complexă și deosebit de importantă dintre biografie și istorie,
indivizi și epocile în care au trăit.

„MacMillan a reușit să ducă la perfecțiune această abilitate de a îmbina elementele macro cu cele micro, teoretizările cu detaliul personal grăitor… Ea dezvoltă și ilustrează convingerea conform căreia nu poți înțelege trecutul doar trasându-i forțele oarbe – economia, ideologia, religia. Trebuie să acorzi atenție și oamenilor de pe teren, indivizilor în carne și oase care forfotesc încercând să dea un sens lucrurilor… La sfârșitul acestei cărți captivante, rămâi cu întrebarea dacă nu cumva acei cercetători care insistă asupra unei abordări abstracte, impersonale a trecutului nu sunt de fapt cei care riscă cel mai mult să piardă esența lucrurilor." – Guardian

Autoarea de origine canadiană Margaret MacMillan este un istoric de renume mondial, profesor emerit de istorie internațională la Universitatea Oxford și profesor la Universitatea din Toronto. Și-a obținut doctoratul la St Antony’s College, Oxford, unde mai târziu a ocupat poziția de rector. Anterior a mai fost rector al Trinity College din cadrul Universității din Toronto, precum și la Universitatea Ryerson. Eminent expert în istorie şi relaţii internaţionale, MacMillan este şi un frecvent comentator în mass-media. Este autoarea unor lucrări de mare succes, traduse în mai multe limbi și încununate cu premii prestigioase, precum Războiul care a pus capăt păcii: Drumul spre 1914 și Făuritorii păcii: Șase luni care au schimbat lumea, publicate și în limba română de Editura Trei.

O femeie curajoasă îngenuncheată de Istorie: aşa o descrie Stefan Zweig pe Maria Stuart, care s-a născut să fie regină şi a ajuns o victimă a războaielor religioase şi a intrigilor de la curte. Suverană a Scoţiei, dar recunoscută de catolici şi ca regină a Angliei şi considerată aşadar o ameninţare de verişoara sa Elisabeta, Maria s-a aflat, adesea fără voia ei, în centrul multor comploturi împotriva protestanţilor. Rememorînd cu vervă poetică viaţa ei tumultuoasă, Zweig se concentrează asupra anilor confruntării cu Elisabeta şi ai procesului pentru înaltă trădare. Se conturează astfel splendidul portret literar al unei femei fidele principiilor ei, devotate credinţei sale, tragic de umană într-o epocă dominată de fanatism şi de setea de putere.

„Povestea are intensitatea emoţională a unei crime pasionale; e construită iscusit pînă ajunge la un punct culminant al violenţei şi dezastrului, apoi alunecă la fel de subtil spre un final tragic. Indiferent care e povestea Mariei, cartea lui Zweig poate fi considerată una dintre cele mai strălucite aproximări ale adevărului.” (The New York Times)

Textele cuprinse în această carte prezintă, nu de puține ori, proiecții la care m-am încumetat în diferite momente, privind nerăbdător spre viitor, preocupat de înțelegerea schimbărilor care se anunță și la care am convingerea că, printr-o curiozitate antrenată, putem contribui. (Mihnea S. Stoica)

* * *

Când spunem smart politics nu facem trimitere în mod necesar la tehnologie, ci la un set de comportamente și acțiuni care utilizează informația de calitate (informație reală, de actualitate) într-o manieră inovatoare pentru a găsi soluții eficiente în fața provocărilor actuale. Acest comportament se dobândește prin mai multe tipuri de exerciții: disponibilitatea de a asculta și de a interacționa în mod real cu cei pe care-i reprezinți, capacitatea de documentare și de reflecție pe marginea temelor care preocupă opinia publică. Acțiunea politică trebuie să-și revină, trebuie să fie lucidă și obiectivă, deciziile liderilor politici trebuie să țină cont de faptul că toți ne dorim să trăim mai bine, adaptându-ne la condițiile prezentului și pregătindu-ne potrivit pentru provocările viitorului. (Prof. univ. dr. Ioan HOSU)

Volumul este prima monografie dedicata ganditorului roman care completeaza si detaliaza putinele informatii din Dictionarul general al literaturii romane si din Enciclopedia exilului literar romanesc a profesorului Florin Manolescu. Autorul actualizeaza si corecteaza datele din memoriile printului roman, cele mai multe fiind inedite, bazate pe cercetari la arhivele militare, diplomatice si ecleziastice, precum si prin discutii sau corespondenta cu persoanele din afara tarii care l-au cunoscut pe Matila Ghyka sau pe membrii familiei sale. O bogata literatura de expresie franceza si engleza (putine in germana si rusa) a fost parcursa pentru a putea reconstitui traseul vietii lui Matila Ghyka si impactul operei sale in contemporaneitate. Anexele volumului sintetizeaza cariera scurta de ofiter de marina si pe cea de diplomat, oferind informatii despre persoanele cu care printul roman s-a intersectat. Apreciem ca volumul, accesibil in egala masura, atat publicului larg, cat si celui specializat in domeniile in care s-a manifestat Matila Ghyka, permite recuperarea unui important membru al diasporei culturale romanesti.

Volumul se refera la trei ansambluri de rituri si legende care, impreuna, dau seama asupra unei maniere specifice prin care un grup anume de credinciosi isi asuma crestinismul, doctrina si practicile sale, deopotriva in spatiile consacrate liturgic si in afara lor. Este vorba despre nunta dupa brazi si biserica pe frontiera, consumul de muguri in loc de anafura de Pasti, spovedania la arbore etc.
Analizele pe care le-am intreprins ne-au condus in fata unei forme aparte, aproape disparute, a religiozitatii crestine, configurata in conditii ale solitudinii, locuirii sezoniere pe munte si in afara asezarilor "domestice", liminalitatii, itinerantei si profesiei pastorale, o religiozitate care confera naturii vegetale rolul de mediator intre Dumnezeu si credinciosul uman.

Este a treia ediție!

Încă de la a doua ediție, cartea a fost completată cu un capitol dedicat celor șapte episcopi greco-catolici martiri.

Autorii au imaginat un „album” format din „chipuri și icoane” greco-catolice împărțite pe cele trei „generații de aur”: cea pornită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (generația iluministă a Școlii Ardelene, care a trasat programul cultural de emancipare națională), cea de la jumătatea secolului al XIX-lea (cea romantică pașoptistă, care a formulat programul politic de țară) și cea de la finele „secolului naționalităților” (cea critică și cea care a făcut România Întregită de la 1918).

În spatele acestor nume cunoscute se află creatorii României moderne, de la Samuil Micu până la Iuliu Maniu și Iuliu Hossu, de la Ioan Budai-Deleanu până la Simion Bărnuțiu, George Coșbuc și Liviu Rebreanu sau de la Petru Maior până la Timotei Cipariu, Augustin Bunea și Ion Agârbiceanu.

Volumul Printre sportivi insistă pe anumite particularități, cvasiinexistente în diversele studii și articole postdecembriste, ale fenomenului sportiv românesc postbelic și se bazează pe un corpus documentar relevant. Conceperea volumului reprezintă un atu, existând un echilibru atât calitativ, cât și cantitativ. Astfel, sub aspectul calității,
se remarcă respectarea metodologiei istorice asupra problematizării și, din punct de vedere cantitativ, este de apreciat chibzuința autorului în evitarea unui dezechilibru între numărul de pagini alocat fiecărui capitol.
Încă din partea introductivă este sesizabilă intenția izvoditorului de a imprima lucrării o interpretare obiectivă, pornind de la relațiile internaționale și efectele acestora asupra mișcării sportive mondiale, bazată pe principiul comparației. Totodată, registrul ideologic și propagandistic, redat în primul capitol, este adus la cunoștința
lectorului într-o manieră diacronică și analitică. Urmărirea informativă a celor care, în mod real sau eronat, se remarcaseră potrivnic regimului sau puteau fi suspicionați de legături interzise, cu elemente inamice puterii de stat, deschide seria activităților specifice Securității. Mecanismele referitoare la urmărirea informativă sunt înfățișate
accesibil, ușurând exercițiul de înțelegere a respectivei îndeletniciri a  Rețeaua informativă, o altă preocupare de bază a Securității Statului, aduce clarificări în ceea ce înseamnă colaboraționismul, tipul de legături și finalitatea activității. Cazuistica prezentată limpezește rolul îndeplinit de rețeaua informativă, care se întâlnea, probabil, și în alte ramuri ocupaționale. Un alt aspect, supus unei critici persistente în anii ’90, se referă la răspunderea penală, îndeobște, pentru refuzul înapoierii în țară. Includerea, într-un capitol distinct, este binevenită, deoarece explică felul în care regimul politic interpreta diverse acțiuni ale cetățenilor, considerate infracțiuni, tipurile de acțiuni ale lucrătorilor Securității și efectele juridice și financiare asupra celor condamnați. Precizarea cadrului juridic, competențele organelor de anchetă, instrumentarea cazurilor și verdictele instanțelor de judecată ne sunt mai clare, după lecturarea capitolului. Din parcurgerea volumului,
aflăm că la competițiile internaționale majore, Jocurile Olimpice sau Campionatele Mondiale, ofițerii de informații însoțeau delegațiile sportive, fiind confirmate pe bază de documente. Așadar, tabloul informativ, redat prin diverse lucrări memorialistice sau jurnalistice, este complinit de materialele arhivistice inedite (a se vedea, fondul Ministerul Apărării Naționale). Contemporanii acelor vremi, își pot reaminti emoțiile
stârnite de succesele, eșecurile sau frustrările de la edițiile Jocurilor Olimpice. Ultimul capitol se concentrează pe mișcarea de resort, dar la nivel departamental, fiind urmată de acțiunile Securității în anii ’70-’80 și precizarea unor elemente prevestitoare ale domino-ului politic din blocul totalitar socialist. Concluziile de la finele volumului întregesc efortul autorului în acțiunea de sistematizare și interpretare a informațiilor, fiind însoțite de bibliografia aferentă și indice de nume.
(Mihai Retegan)

Adevărul istoric despre evoluția poporului român

Lucrarea de față poartă semnătura istoricului român de renume Constantin C. Giurescu (1901-1977) și cuprinde trei volume care prezintă istoria poporului român din cele mai vechi timpuri până la sfârșitul epocii fanariote.

Autorul a pornit în procesul de elaborare a acestui text amplu cu deplina convingere că trecutul neamului nu trebuie să rămână închis într-un turn de fildeș. Volumele sale se adresează atât studenților, profesorilor, specialiștilor în domeniu, cât și celor pasionați de istorie sau celor dornici să cunoască parcursul poporului nostru. De aceea, merită să stea la loc de cinste în biblioteca oricărui român.

- Istoria românilor. Vol. 1 - Din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Alexandru cel Bun (1432)
- Istoria românilor. Vol. 2 - De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul
- Istoria românilor. Vol. 3 - De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocii fanariote (1601-1821)

Informațiile nu se rezumă la istoria politică, ci detaliază aspectele sociale, economice și culturale ale dezvoltării noastre. Sunt înfățișate momente esențiale atât din viața românilor din vechea Dacie, cât și din evoluția celor din Peninsula Balcanică. Constantin C. Giurescu punctează că suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei și cel mai vechi din sud-estul european. De asemenea, consideră că suntem cel mai vechi popor creștin din această zonă a Europei. Pentru a înțelege dezvoltarea complexă a umanității, a ținut seama atât de factorul spiritual, cât și de cel material, oferindu-i fiecăruia importanța cuvenită. Din fiecare pagină transpare preocuparea constantă pentru adevărul istoric – autorul nu prezintă numai părțile luminoase ale trecutului nostru, ci și pe cele problematice.

Ediția de față reproduce textele apărute în Istoria românilor de Constantin C. Giurescu: vol. I (ediția a cincea, 1946), vol. al II-lea (ediția a patra, 1943, partea I și a II-a) și vol. al III-lea (partea I, ediția a doua, 1944, partea a II-a, ediția întâi, 1946). Grație efortulului editorial de excepție, sunt reproduse și figurile și hărțile din edițiile menționate.

Proiectul initial al autorului cuprindea întreaga istorie a poporului român, din cele mai vechi timpuri până la înfăptuirea României Mari. De fapt, partea I a volumului al IV-lea a fost redactată, dar manuscrisul a dispărut în 1950, când familia Giurescu a fost evacuată de reprezentanții regimului comunist.

„Nu înțeleg patriotismul ca formă de exaltare proprie și de denigrare a tuturor celorlalți.” – Constantin C. Giurescu

„Stilul nu înlocuiește niciodată adevărul, după cum veștmintele cele mai împodobite nu pot înlocui sănătatea corpului ce se ascunde sub ele. Istoria, această utimă judecătoare pe pământ, trebuie să aibă o singură lege: dreaptă față de toți, inclusiv dușmanii.” – Constantin C. Giurescu

„O carte bine-venită în anul centenarului Marii Uniri, având un rol recuperator pentru cel care a fost scriitorul, publicistul, avocatul și omul politic Ionel Pop (unul dintre secretarii Unirii de la 1 Decembrie 1918), care readuce în prezent atât personalitățile care au luptat pentru înfăptuirea României Mari, cât și contextul istoric și locurile în care acești oameni aleși s-au format. În cele două manuscrise inedite – Bătrânii noștri și Genius loci – îi veți putea descoperi pe înaintații noștri, ai tuturor, ai națiunii române de astăzi. O carte-document, o pildă pentru conduită, dedicarea și sacrificiul pe care trebuie să le redescoperim pentru a răzbi în negura vremurilor pe care le trăim...”

ALEXANDRU IOAN BÂRSAN

„Unirea Transilvaniei a fost floarea sufletului, căldura inimii și munca brațelor a milioane și milioane de români, care în șirag de veacuri au trăit în lumina unui ideal, în căldura unei nădejdi și adesea s-au fărâmițat în țărâna pământului românesc fără să lase vreun nume. Sunt fericit că m-am încadrat în această moștenire și am trăit zilele glorioase ale izbânzii.”

IONEL POP

„Mai toată istoria românilor în marile sale articulații de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX ni se desfășoară în fața ochilor prin lentila lui Ionel Pop, personalitate fascinantă el însuși, care s-a intersectat cu oameni care au făcut istorie în Transilvania de până la Primul Razboi Mondial sau după 1918, în România Mare. Amintirile memorialistului caută să îmbrace în cuvinte adecvate, atent formulate, atât dificultățile, cât și împlinirile (personale sau colective) la care a fost martor ocular. Fie că, măcar acum, la 100 de ani de la Marea Unire, să putem descoperi în România contemporană și, mai ales, în cea viitoare «cursul mare și liniștit» al unei națiuni mărețe, mândre de trecutul pe care și l-a asumat cu responsabilitate și cu încredere în destinul ei istoric din această parte a Europei.”

IOAN BOLOVAN

„Cartea lui Cristian Preda e un ghid oportun pentru cei care vor să desluşească lumea politică în care trăiesc. La vot şi nu numai. De ce ațipesc parlamentarii? e în acelaşi timp o carte utilă pentru risipirea confuziilor şi pentru priceperea câtorva lucruri despre care avem păreri inflamate, uneori cu accente isteroide: mecanismele de producere a compromisului politic, logica alternanţei la guvernare, importanţa votului, coabitarea politică, mizele cooperării, igiena politică, importanţa statului de drept văzut ca domnie a legii. Ar fi utopic să crezi că o asemenea carte va produce o mutaţie. În schimb, e de sperat şi de aşteptat ca ea să deschidă nişte ochi şi să destupe nişte minţi. Are toate argumentele s-o facă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Poate fi ceva mai instructiv și plăcut decât să citești, scrisă cu simplitate, inteligență și har, povestea propriei tale vieți? Se împlinesc anul acesta trei decenii de la primele alegeri ținute după căderea comunismului. Ce s-a întâmplat cu noi în acești 30 de ani? – iată întrebarea la care răspunde unul dintre cei mai versați politologi români și, deopotrivă, unul dintre cei care au cunoscut scena politică a acestor ani dinăuntrul ei. Eseul lui Cristian Preda vine în întâmpinarea oricui vrea să priceapă, dincolo de suprafața cotidianului, lumea în care a trăit. Suntem răspunzători de soarta noastră după cum suntem echipați sau nu să înțelegem locul în care ne-am născut.“ — GABRIEL LIICEANU

În concluzie, ca descendentă a unei familii cu personaje liberale, a  străbunicului meu Constantin Vrăbiescu, fost deputat în Divanul ad hoc în 1857 (coleg cu I. C. Brătianu) deputat liberal de Dolj în Parlamentul României (coleg cu Eugen Carada), a unchiului meu Iulian Vrăbiescu fost Primar al Craiovei, Prefect de Dolj și Senator de Dolj al Partidului Liberal și a îndepărtatului văr Vintilică Brătianu (fiul lui Vintilă Brătianu, și nepot al lui Olga Stolojan născută Vrăbiescu), Președinte PNL 1996-2000 –  nu pot decât să mulțumesc autorilor Dr. Alexandru Cristian, dl. Eugen Stănescu și dna Julia Stănescu,  atât pentru alegerea subiectului cât și pentru strădania obținerii informațiilor necesare pentru publicarea și distribuirea acestei cărții prin țară. Aceasta va contribui acum în 2020 la formarea opinii publice necesare cetățenilor tocmai la un moment care poate avea consecințe importante în vederea readucerii încrederii cetățenilor – sau eventual al viitorilor votanți – în Partidul Naținal Liberal, PNL după o lungă și nefericită întrerupere.

Simona Maria Vrăbiescu Kleckner

Regatele se nasc, apoi dispar tot așa de repede cum au apărut. În cartea sa, Bjørn Berge reînvie istoria ținuturilor disparute și invită cititorii într-o călatorie de explorare către cele mai îndepartate colțuri ale lumii, purtându-i prin junglă și deșert, prin orașe vibrând de viață, dar și prin stepe pustii. Autorul relatează istoria unor țări care au existat pentru scurt timp, o lună, un deceniu, câteva zeci de ani, în perioada dintre 1840-1970 și a căror existență a fost curmată subit. Tarâmurile poartă nume enigmatice: Heligoland, Tripolitania sau Manciuko, misteriosul stat care a existat din 1932 până în 1945, ori Allenstein, stat întemeiat în 1920.

Prin intermediul hărților și timbrelor, în cartea Pe urmele țărilor dispărute geografia devine tangibilă, iar istoria vie. Relatările sunt presărate cu anecdote și confesiuni ale martorilor oculari, cuprinzând fragmente din istorisirile lui Knut Hamsun din timpul călătoriei sale pe teritoriul ce avea să devină ulterior colonia Batum sau ale lui Antoine de Saint-Exupéry care a fost pilot poștal în Capul Juby.

Bjørn Berge (n. 1954) activează ca arhitect și cercetator în cadrul biroului Gaia Lista, Norvegia. A scris și publicat numeroase articole și cărți despre arhitectură și ecologie. În limba engleză, a publicat The Ecology of Building Materials.

Viena, 1939. Familia Kleinmann duce o viaţă simplă, obișnuită. Gustav lucrează ca tapiţer, în timp ce soţia lui, Tini, se ocupă de apartamentul modest în care locuiesc. Bucuria lor cea mai mare sunt cei patru copii: Edith, Fritz, Herta şi Kurt. Dar, după ce naziştii anexează Austria, lumea celor asemenea soţilor Kleinmann se schimbă rapid şi radical, chiar sub ochii lor: vecinii le devin ostili, afacerea le este confiscată, iar ameninţările la adresa lor se transformă curând în realitate. Gustav şi Fritz se numără printre primii arestaţi, fiind trimiși în Germania, la Buchenwald. Astfel se declanşează o serie de chinuri inimaginabile pentru ei.

Iar când Gustav urmează a fi transferat la Auschwitz, ceea ce e totuna cu o condamnare la moarte, fiul său, Fritz, alege să i se alăture. De-a lungul următoarelor luni de suferinţe, iubirea constantă dintre ei este singura care-i menţine în viaţă.

Carte bazată pe jurnalul secret al lui Gustav şi pe o cercetare meticuloasă de arhive, Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz povesteşte pentru prima oară istoria familiei Kleinmann, o poveste a iubirii şi a curajului unor oameni care au de înfruntat orori cumplite.

„O poveste captivantă și extraordinară. Profund emoționantă și plină de umanitate.“ Guardian

„Ororile Holocaustului sunt transpuse la scară umană în această istorisire captivantă și accesibilă inclusiv celor care nu au cunoștințe de istorie despre perioada respectivă.“ Publishers Weekly

„O relatare profund umană și o reprezentare viscerală a vieții de zi cu zi în lagărele de concentrare.“ Daily Express

„Băiatul este cea mai mare bucurie a mea“, scria Gustav Kleinmann în jurnalul secret, pe care l‑a ținut la Buchenwald. „Ne întărim reciproc. Suntem unul, inseparabili...“ „Măcar de‑am fi liberi; numai că‑n orice moment avem moarcă‑n moartea dinaintea ochilor.“

JEREMY DRONFIELD s-a născut în anul 1965, în Țara Galilor. După ce a obținut doctoratul în arheologie la Cambridge, a început să scrie literatură. Primul său roman, The Locust Farm (1998), a fost nominalizat la Premiul John Creasey Memorial pentru debut în genul thriller. Lista operelor sale include romanul de succes The Alchemist´s Apprentice (2001), precum și lucrări de nonficțiune cum ar fi Beyond the Call. The True Story of One World War II Pilot’s Covert Mission to Rescue POWs on the Eastern Frontthe Front (2015), Dr James Barry: A Woman Ahead of Her Time (2016), Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz (The Boy Who Followed His Father into Auschwitz, 2019) și Hitler’s Last Plot (2019).

Aceasta este una dintre marile povești nespuse ale secolului XX!

Spionul pelerin este relatarea nemijlocită a misiunii îndeplinite de un fost ofițer SAS trimis în spatele Cortinei de Fier, pentru a găsi pe cineva care nu vrea să fie găsit și a felului în care, într-o acțiune ulterioară, acesta a fost nevoit să dejoace atât mașinațiunile unui misterios ofițer KGB – un anume Vladimir Puțin –, cât și un complot criminal pus la cale de conservatorii de la Kremlin. O eventuală reușită a acestei conspirații ar fi oferit rușilor pretextul căutat pentru a scoate tancurile pe străzile Germaniei de Est. Astfel, Zidul Berlinului nu ar mai fi căzut, iar harta Europei ar fi arătat astăzi cu totul diferit.

Cartea aceasta este o poveste cu urmăriri pe acoperișuri, interogatorii luate teroriștilor pentru aflarea unor informații vitale, o femeie frumoasă din Germania de Est (suspectată că ar fi spioană Stasi), trădarea din partea unor persoane în care eroul are încredere, o goană prin pădure cu agenți dușmani pe urme și o culminantă luptă cu pistoale la Castelul Colditz (folosit odată de sovietici ca spital de psihiatrie și unde erau ținuți disidenții).

În romanele cu James Bond, agenții MI6 sunt cei care îndeplinesc asemenea misiuni, dar în realitate, atunci când au de înfruntat un dușman nemilos, într-un mediu izolat și periculos, serviciile de informații apelează la membrii Forțelor Speciale Britanice. Este prima dată când un martor din interior povestește despre felul în care agenții britanici sub acoperire fac orice este necesar pentru a proteja interesele Marii Britanii în străinătate – dezvăluind amestecul pe care l-au avut în diferite evenimente mondiale.

O sărbătoare în cinstea eșecului, ruinei, dezastrului, profețiilor greșite, orgoliului, prostiei și, pe cuvânt de onoare, a albumelor și filmelor proaste!

Marea carte a răului este o lucrare în care autorul a adunat o bogată colecție de informații despre eșecuri, greșeli, pierderi și încurcături. Ea arată că oamenii care se clasează pe ultimele locuri într-o întrecere sunt la fel de interesanți ca și cei care ies primii. Că ceea ce este rău nu e mai puțin uimitor decât ceea ce este bun. Că natura este uluitoare nu numai când încearcă să ne omoare, ci și atunci când încearcă să ne ajute. Și că toate acestea sunt adesea amuzante!

DESCOPERIȚI:

• Zece dintre cele mai proaste animale ale Creației

• Zece dintre cele mai aspre pedepse aplicate în mitologie

• Zece dintre cele mai triste locuri de pe planetă

• Zece dintre cele mai proaste scene de amor din filme

• Zece dintre cele mai stupide ustensile de bucătărie

• Zece dintre cele mai plictisitoare sporturi

• Zece dintre cele mai năucitoare cuvinte din limba galeză

• Zece dintre cei mai înspăimântători paraziți ai omului

Pandemia COVID-19 a adus cu sine o suită de efecte secundare, inclusiv un interes sporit pentru istoria epidemiilor și a efectelor pe care le-au produs în istorie. Atunci când oamenii sunt confuzi în privința prezentului și nesiguri în anticiparea viitorului, ei tind să se întoarcă spre trecut, să caute în experiența vremurilor de altă dată răspunsuri la întrebările și angoasele care-i macină. Pentru istoricii care sunt astfel puși sub reflectorul atenției publice, relația cu timpul prezent, cu preocupările societății contemporane, poate să fie adeseori dificilă. Prinși între tentația de a răspunde spontan la provocările cotidiene, ca orice persoană vizată de actualitatea zilei și reflexul de a plasa dilemele și incertitudinile pe un mai amplu tablou temporal, comparându-le cu experiențe trecute, istoricii au adeseori o perspectivă particulară asupra crizelor momentului. De aici rezultă și demersul de față, născut din dorința unui grup de istorici de la Universitatea din București de a-și conforta contemporanii, stresați de rigorile distanțării sociale, cu privirea relativ obiectivă pe care distanța în timp față de fenomene asemănătoare o poate favoriza. Nu este sigur că descoperirea (sau redescoperirea) faptului că pandemii majore, precum Marea Ciumă sau Gripa Spaniolă, au avut un bilanț mult mai grav decât cel al maladiei COVID-19 e o sursă de consolare, dar poate fi de ajutor în înțelegerea situației în care ne aflăm, cu pericolele, soluțiile și posibilele sale urmări.
…
Consecințele imediate și cele mai evidente ale unei mari epidemii sunt cele demografice, uneori atât de grave încât pot schimba economia și procesele sociale într-o civilizație. Fie că este vorba despre Marea Ciumă, fie că discută despre unificarea microbiană a lumii stimulată de colonizarea Americilor, Ecaterina Lung aduce discuția foarte aproape de fenomenul globalizării și de consecințele acestuia în istoria universală. O lume globalizată, este o lume în care epicentrul unei epidemii nu este niciodată suficient de departe. Analiza consecințelor acestui fenomen conduce în cele din urmă la o concluzie: urmările unei pandemii pot fi grave, pot fi traumatizante, însă nu sunt niciodată exclusiv negative și, mai ales, sunt evacuate și depășite mult mai repede decât ne-am aștepta. Aproape toate cazurile studiate converg spre această constatare, fie că este vorba despre soarta Imperiului Roman, a Europei medievale sau a societății secolului XX. Rămâne de văzut dacă această concluzie va fi confirmată în cazul pandemiei actuale. Din păcate, oricât de mult ne-am dori, cunoașterea trecutului nu permite predicții exacte cu privire la viitor. Pentru cei care au curaj, așa cum ne îndeamnă Andrei Alexandrescu să avem, istoria poate să aducă încredere în capacitatea de regenerare a societății umane.
Daniela Zaharia

Democrația și mai cu seamă liberalismul nu sunt astăzi valorizate mai bine decât erau la începutul anilor 1990, când se credea că nu există niciun alt model alternativ pentru societățile în tranziție. Valul de democratizare care a urmat prăbușirii regimurilor comuniste a fost urmat de un val de democratizare și de consolidarea unor regimuri autoritare. Astăzi teme precum democrație, stat de drept sau drepturile omului nu mai sunt recunoscute ca având o valoare universală, pe de o parte se încearcă relativizarea lor, iar unele regimuri politice pretind chiar că sunt democrații care pot funcționa și fără modelul liberal care stă la baza acestor valori. Pe de altă parte, aceste teme se află în continuare în dezbaterea publică, iar argumentele celor care doresc afirmarea lor la nivel național, fără vreo concesie, abatere sau aproximare, sunt atent construite. Democrația, statul de drept, drepturile omului fac obiectul dezbaterilor publice, iar însăși existența acestor dezbateri (acolo unde sunt permise) este o dovadă a faptului că singurul sistem care poate asigura libera exprimare simultană a ideilor pro și contra este cel democratic.
Aceste teme, dacă nu ar exista sau nu ar fi dezbătute, ar da naștere unei lipse de orizont, unui întuneric în care nu am distinge cine sunt adversarii democrației. Tezele și antitezele pe marginea lor asigură sinteza, ieșirea din întuneric. O singură dezbatere sau un șir de dezbateri izolate nu pot genera un astfel de rezultat. Acesta este motivul pentru care am intitulat această carte „O lumină în întuneric”. Nu putem pretinde a face lumină în locul unde aceasta lipsește cu desăvârșire, dar cel puțin un far poate fi aprins pentru a-i călăuzi pe cei doritori să înțeleagă de ce democrația, mai ales în varianta liberală, are multiple avantaje și tocmai din această cauză beneficiază de contestări atât de diverse.
Cartea grupează mai multe articole scrise și publicate în perioada august 2017 – martie 2020. Toate aceste contribuții gravitează în jurul câtorva teme: democrația și pericolul populismului, statul de drept, minoritățile naționale, drepturile omului, religia în spațiul public, guvernanța europeană, sistemele politice naționale, relațiile internaționale. De multe ori, cel care studiază politica cu instrumente științifice este obligat să coboare în arenă, să aplice unele modele explicative unor situații a căror succesiune este extrem de rapidă și pare a nu avea nicio logică. Explicațiile oferite în această carte, însumate, ajută la înțelegerea unei realități care pare din ce în ce mai greu de înțeles. În realitate, conceptele-cheie sunt finite, iar diversitatea situațiilor generează doar câteva opțiuni de interpretare care ajută la conturarea unui model explicativ coerent. Democrația nu a dispărut, dimpotrivă, eșecul regimurilor non-democratice de a oferi soluții pentru prolemele cetățenilor este din ce în ce mai evident. Modelul democrației liberale a rămas de actualitate și nu există un alt model alternativ care să ofere garanții pentru manifestarea liberă a nevoilor tuturor celor care alcătuiesc o societate pe deplin dezirabilă – deopotrivă deschisă modernității și adaptată tradițiilor.
Radu Carp

Dang Thuy Tram nu a fost  scriitoare, ci doctoriță. Jurnalul ei descrie imaginea unei tinere plină de viață, cultă şi sensibilă, care, însă, cu fiecare zi a devenit tot mai hotărâtă în rezistența ei conștientă la violența și barbaria războiului. Zi de zi, ea a trăit distrugerea adusă de bombardamente, a simțit lipsa de materiale de primă necesitate în munca ei și absența unei vieți personale. A scris în mod firesc despre ce se întâmpla în jurul ei, însemnând, din nefericire, realități neînchipuit de aprige și de sângeroase. Iată ce a scris Dang Thuy Tram la 20.10.1969: „Totuși, Jurnalul acesta nu este numai oglinda vieții mele personale. În paginile sale am descris toate aspectele vieții și noianul de dureri ale oamenilor oțeliți pe fâșia aceasta de pământ din sudul Vietnamului”.

Ea însăși a lăsat imaginea unui patriot adevărat, a unui luptător curajos, hotărât, fără echivocuri, fără nici cel mai nevinovat compromis, care nu acceptă să cedeze  sub niciun preț în fața acțiunilor barbare, demonstrând puterea dăruirii până la sacrificiul de sine. A lucrat în infirmerii, în multe locuri, și a fost supusă celor mai felurite traume: iubirea pierdută, compatrioți răniți, prieteni uciși sub bombardamente. Războiul este prezentat prin gândirea și simțirea unui om simplu, ale unui medic civil care se afla prins în încleștare din dorința de a alina suferințele concetățenilor săi, ale unei fete care și‑a trăit anii frumoși în mijlocul unor evenimente sângeroase.

Dorin Popescu este un exuberant al geopoliticii. Un autor flamboiant, creativ și dornic să surprindă cu formule noi. Scrie luxuriant, vivace, colorat, însuflețit, revărsând asupra cititorului o abundență de figuri de stil și ornamente care dau un farmec inconfundabil articolelor sale. În spatele acestei feerii a cuvintelor, ideile sunt însă clare, puternice și lucide. Stilul baroc al scriiturii lui Dorin Popescu este rar întâlnit în analiza politicii internaționale. Energia lui entuziastă, metaforele în cascadă și vârtejul de imagini ne prind într-un iureș al lecturii pe care trebuie neapărat să o terminăm înainte de a respira.
„Dramatizarea” spectaculoasă pe care o pune în scenă Dorin Popescu în textele sale, cavalcada de imagini voit surprinzătoare, „incantațiile” și volutele în care își acoperă analizele geopolitice altminteri solide, nu fac decât să ofere cititorului plăcerea de a descoperi singur, în spatele vegetației luxuriante a articolelor care îi poartă semnătura, arhitectura robustă a unei gândiri politice riguroase și profesioniste.
Autorul acestui volum este unul dintre cei mai buni cunoscători ai spațiului est-european din analiza geopolitică românească. Dorin Popescu înțelege mult și repede, este prompt și cu putere de expresie semnificativă.
Piesele din care este compusă această carte-mozaic sunt de esență tare, rezistă probei timpului și alcătuiesc la final o imagine complexă, articulată, coerentă.

Geopolitica exuberantă a lui Dorin Popescu vă va cuceri. (Valentin Naumescu)

Ecaterina, eroina Primului Razboi Mondial, este un exemplu de daruire patriotica.

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu ? De ce este momentul sa cautam a intelege actele sale eroice? Sa patrundem tainele eroismului ei ? Sa ascultam ritmul inimii ei si sa incercam sa dezvaluim cate ceva din profunzimea sufletului sau?

Dorim sa-i preamarim devotamentul, curajul si jertfa. Oare inca este ea pentru noi, dar mai ales pentru tinerele generatii, un model ?

Prin exemplul personal, Ecaterina Teodoroiu aducea incurajare si speranta in randul oamenilor din transee, pe care reusea sa-i uneasca in jurul unei cauze comune. A devenit celebru indemnul sau, adresat ostasilor:

" Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine !"

Cartea este rezultatul unei munci ample de cercetare si documentare de peste 5 ani si contine peste 200 de fotografii de epoca, unele dintre ele publicate in premiera. 

In cele 344 pagini ale cartii, realizate in conditii de editare si tipar premium, policromie integrala, sunt redate cele mai importante momente din scurta, dar glorioasa existenta a eroinei noastre, puse pentru o mai buna edificare in contextul Primului Razboi Mondial.

Totodata, sunt dezvaluite lucruri mai putin cunoscute despre relatia deosebita pe care Ecaterina a avut-o cu Regina Maria si familia regala.