Istorie & Politologie

„Renumitul romanist Klaus Bochmann de la Leipzig – printre altele, editorul operei Quaderni del carcere (Caietele de închisoare) de Antonio Gramsci – și cercetătorul literar Heinrich Stiehler de la  Viena – la rândul său, autor al unei biografii a lui Panait Istrati și editorul unei traduceri în limba germană a operelor lui Istrati – au oferit o soluție concisă și bine documentată pentru sarcina asumată. Bochmann tratează istoria fascinantă a limbii române, care este strâns legată de istoria evoluției populației din zona Dunării de Jos. El structurează discuția în jurul chestiunii unde a apărut limba română  și în ce măsură aceasta vizează formarea națiunii române.(…) Pentru problematizarea, implicită la Bochmann, a situării în spațiu a românilor, Heinrich Stiehler are, grație ipotezei cu privire la posibila deconectare a literaturii române de limba română, o interpretare proprie. Prezentarea evoluției literaturii debutează cu o reflecție despre spațiu, care pune la îndoială omogenitatea acestuia și, la fel ca și Bochmann, pune în discuție schimbările de frontieră și migrațiile ce constituie un fenomen suficient de frecvent în istoria românească. Critic față de anumite aspecte ale perspectivei românești, Stiehler elaborează o schiță deschisă a istoriei literare, în care este evidentă interpretarea influențelor otomane, grecești, rusești și, în cele din urmă, franceze și germane ca trăsătură specifică a istoriei literaturii române.” (Markus Bauer)

„Pasiunea, reflectată în mod științific, pentru istoria limbii române și pentru operele literare scrise în limba română și, în același timp, distanța critică față de o abordare pur național(ist)ă a obiectului de cercetare reprezintă punctele forte ale lucrării (...).” (Holger Wochele)

Potrivit unei cunoscute expresii a istoricului Gheorghe Brătianu, naţiunea română ar reprezenta un miracol istoric. Efectiv, aceasta îşi păstrează o identitate proprie, de altminteri, nu o dată pusă în discuţie, în pofida contactului constant cu popoare într-o anumită măsură diferite de ea, precum şi în ciuda faptului că împrejurările politice şi istorice au complotat mai mereu pentru a împiedica o asemenea realizare. La fel ca în numeroase alte regiuni de pe continentul european, nu sângele şi neamul au fost cele care au prevalat, ci cultura. (Francesco Guida)

Iulian Fruntașu, unul dintre cei mai sofisticați intelectuali români de la Chișinău, face un bilanț al Moldovei, la aproape trei decenii de la declararea suveranității. Fără să se inspire din cărțile lui Lucian Boia, demolatorul de mituri istorice de la București, Iulian Fruntașu este echivalentul lui la Chișinău. Între coperțile acestei cărți, veți găsi adevăruri inconfortabile
despre trecutul mai îndepărtat sau mai recent al teritoriului dintre Prut și Nistru. Iulian Fruntașu desființează narativul celor care glorifică mișcarea națională, în condițiile absenței unui naționalism și a unei conștiințe naționale românești/moldovenești. Autorul o să-i supere și pe unioniștii care hiperbolizează perioada interbelică, arătând că administrația românească a eșuat în integrarea Basarabiei în România Mare, în bună parte din cauza neînțelegerii realităților noii provincii. Cu siguranță, autorul o să-i dezamăgească teribil pe apologeții Uniunii Sovietice, dar și pe cei care eroizează mișcarea de renaștere națională din perioada Gorbaciov. Eseu asupra încremenirii este o necesară diagnoză pusă unui proiect politico-statal, în legătură cu validitatea căruia există până astăzi multe dubii. (Armand Goșu) 

Iulian Fruntașu ne oferă în Eseu asupra încremenirii o perspectivă veridică asupra istoriei spațiului dintre Prut și Nistru, mai cunoscut ca Basarabia, parțial și a prelungirii transnistriene, în ultimele secole. Parte a Moldovei istorice, care a fost o țară de frontieră, acest teritoriu a fost disputat, cucerit, integrat, reașezat geopolitic de Imperiile Otoman și Rus, care au dominat zona multă vreme, de România, Uniunea Sovietică, Rusia și Ucraina. Autorul încearcă să surprindă continuitățile și rupturile unei istorii complicate, cu implicații actuale vizibile pentru observatorii atenți. Bine scrisă, densă, provocatoare, inconfortabilă, cartea va stârni, cel mai probabil, discuții, controverse, ceea ce ar fi bine pentru o piață a ideilor cam șablonardă și, ca să preluăm o vocabulă din titlu, cam încremenită. (Dorin Dobrincu)

Demersul istoriografic al lui Iulian Fruntașu vădește mai ales darul exercițiului critic lucid, practicat la egală distanță de stereotipuri festive și de iluzii costisitoare. Dincolo de notele sale amare, mi s-a părut cu precădere elocventă scanarea deceniilor de după 1990, completată prin asumarea graduală a unui proiect unionist. În ce măsură societatea civilă din Republica Moldova, modest entuziasmată, până acum, de un asemenea proiect, va sfârși prin a se recunoaște în el, nu ne poate spune decât timpul care, ce-i drept, nu pare să mai aibă răbdare. (Teodor Baconschi)

Cine n-a citit Basarabia necunoscută poate considera că n-a citit nimic în viaţa lui.

Nu metafore şi epitete, ci documente şi argumente, mărturii şi descifrări te ghidează pe urmele înaintaşilor şi chiar a contemporanilor noştri.

O scriere foarte bine închegată, de parcă ar istorisi un basm, dar care te captivează ca un roman poliţist.

Ai impresia că trăieşti printre ei, că în fiecare zi dai bineţe lui Pan Halippa, că te poţi ciondăni cu morocănosul de Ştefan Ciobanu ori chiar merge la braţ cu fostul primar al Odesei, Gherman Pântea, din Zăicanii Râşcanilor.

Citeşti şi te simţi mai om, mai moldovean, mai basarabean.

Dar ce altă menire mai mare poate avea o carte, decât a trezi Omul din om. (Nicolae Esinencu)

Dincolo de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le înalţă oamenii bogaţi din Republica Moldova, există un alt Chişinău, nevăzut, neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.

Sunt convins că chiar în aceste clipe undeva pe birourile funcţionarilor de la primărie sunt semnate şi contrasemnate documente care vizează soarta puţinelor clădiri care au supravieţuit celor două războaie mondiale şi marii noastre indiferenţe. Dar tot noi vom fi acei care într-o zi vom fi nevoiţi să spunem cinstit că am fost nepăsători față de patrimoniul nostru cultural, şi abia atunci vom aduna toate cioburile, vom aduna toate fărâmele de poze şi vom tipări un album care probabil aşa se şi va intitula: Necunoscutul Chişinău.

Anticipăm acea tristă situație și propunem cititorului un Chișinău al nostru, necunoscut… (Iurie Colesnic)

Această enciclopedie, un capitol fundamental al istoriei Holocaustului din Ungaria, este o capodoperă a muncii lui Randolph L. Braham și Zoltán Tibori Szabó. Crimele odioase ale regimului Miklós Horthy — Döme Sztójay, care au dus la exterminarea aproape totală a populației evreiești din Transilvania de Nord și Maramureș în anul 1944, sunt analizate atent, localitate cu localitate, județ cu județ. Minuțios fundamentat prin documente de arhivă, volumul este un avertisment dat falsificatorilor acestei tragedii: fanteziile lor propagandistice sunt contrazise de realitatea cruzimii planificate și implementate de autoritățile maghiare de ocupație. (Radu Ioanid)

Biografa câștigătoare a Premiului Pulitzer aduce la viață una dintre cele mai fascinante femei din istoria lumii: Cleopatra, ultima regină a Egiptului.

Palatul ei strălucea fiind împodobit cu onix, granate și aur, dar mustea de intrigi politice și sexuale. Peste toate acestea, Cleopatra era un strateg viclean și un negociator priceput.

Deși a trăit mai puțin de 40 de ani, a retrasat contururile lumii antice. A fost căsătorită de două ori, de fiecare dată cu un frate. A purtat un violent război civil cu primul, cât ambii erau încă adolescenți. Pe cel de al doilea l-a otrăvit. În cele din urmă, a scăpat și de o soră ambițioasă; incestul și asasinatele erau specialitatea familiei. Din câte se pare, Cleopatra a avut relații intime cu doar doi bărbați. Cu toate acestea, aceștia au fost Iulius Caesar și Marcus Antonius, doi dintre cei mai cunoscuți romani ai vremurilor lor. Ambii erau căsătoriți cu alte femei. Cleopatra a avut un copil cu Caesar și, după asasinarea acestuia, alți trei cu protejatul lui. Era deja cel mai puternic conducător din zona mediteraneană, iar relația cu Antonius i-a confirmat statutul de cea mai influentă femeie a epocii. Cei doi vor încerca să fondeze un imperiu, într-o alianță care le va aduce sfârșitul.

Faimoasă înainte de a deveni notorie, Cleopatra a intrat în istorie din motive greșite. Shakespeare și Shaw i-au pus cuvinte în gură, Michelangelo, Tiepolo și Elizabeth Taylor i-au pus un chip. Pe traseu, personalitatea și drama circumstanțelor Cleopatrei s-au pierdut. Întorcându-se la sursele clasice, Stacy Schiff separă cu îndrăzneală faptele de ficțiune pentru a o salva pe regina fascinantă a cărei moarte a adus cu ea o nouă ordine mondială. Bogată în detalii, epică în scop, Schiff realizează o reconstituire profund originală a unei vieți fascinante.

„O adevărată operă literară“ The New Yorker

„O capodoperă“ Daily Beast

„Povestea Cleopatrei este magnific relatată“ Washington Post

„Palpitant“ New York Times

„Plină de pasiune“ USA Today

„Surprinzătoare“ Newsweek

STACY SCHIFF este autoarea volumelor Véra (Mrs. Vladimir Nabokov), câștigător al Premiului Pulitzer, Saint-Exupéry, finalist la Premiul Pulitzer, A Great Improvisation: Franklin, France, and the Birth of America, câștigător al George Washington Book Prize și al Ambassador Book Award, Cleopatra: Viața ultimei regine a Egiptului, câștigător al PEN/Jacqueline Bograd Weld Award pentru biografii și The Witches: Salem, 1692. Schiff a primit burse de la Guggenheim Foundation, National Endowment for the Humanities, American Academy of Arts and Letters și Center for Scholars and Writers de la Biblioteca publică din New York. Membru al Academiei Americane de Arte și Litere, numită Chevalier des Arts et Lettres de către guvernul francez, locuiește la New York.

La un an dupa ce Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei, in 1933,
toate partidele, cu exceptia celui nazist,au fost scoase in afara legii
si libertatea presei a devenit o amintire. Cu toate acestea, in
urmatoriiani, au aparut grupari de conspiratori, formate din soldati,
profesori, politicieni,diplomati,teologi,care au incercat in mod repetat
sa puna capat regimului criminal al Fuhrerului. Romanul lui Danny
Orbach,plin de dramatism si suspans, spune povestea completa a acelor
eforturi nobile, ingenioase si sortite esecului.

O carte plină de situații între râs și plâns, descoperite de Toma Roman Jr. în documente ale arhivelor Securității. Au fost adunate între aceste coperte nume răsunătoare din politica, dar și cultura românească – de la Ion Iliescu la tatăl lui George Pruteanu, de la fratele lui Emil Bodnăraș la o confuzie între Agârbiceanu și Arghezi, de la Regele Mihai la Nicolae Herlea, de la presupusul copil din flori al lui Horia Sima la agentul… „Vomă”.

„Am încercat să aduc la lumină situații uitate de multă vreme, personaje tenebroase, abuzuri ale regimului totalitar, să «pun în valoare» delatori ordinari care după 1989 au făcut pe «fetele mari». Mi-am dorit să dovedesc complicități, vulnerabilități și șantaje din interiorul nomenclaturii, să demonstrez falsuri ale istoriografiei comuniste. De multe ori am găsit situații de un umor negru, care dovedesc cât de «performant» era «brațul armat al clasei muncitoare».” – Toma Roman Jr.

De‑a lungul întregului secol XX, sute de milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi ovaţioneze dictatorii, ajunşi de multe ori la conducere prin strategii axate în mare măsură pe manipulări şi epurări sîngeroase. Dar, pentru a se menţine la putere, aceştia s-au bazat de obicei pe teroare şi cultul personalităţii, un fenomen aberant ce-şi are locul în însăşi inima tiraniei. Cum să fii dictator face o analiză detaliată a cultului personalităţii şi propagandei din jurul unora dintre cei mai mari dictatori ai secolului trecut, de la Hitler şi Stalin la Mao Zedong şi Kim Ir Sen sau Ceauşescu şi Haile Mariam Mengistu. Pe baza unei ample cercetări arhivistice şi a unui studiu aprofundat, Frank Dikötter schiţează un uimitor portret al dictaturii, evidenţiind modul în care aceşti oameni de stat au reuşit să-şi construiască şi să-şi menţină regimurile, creînd impresia că se bucură de sprijinul maselor.

„Cu rigoare academică, Dikötter arată că aceste personaje megalomane continuă să fascineze într-o epocă instabilă din punct de vedere politic.” (Kirkus Reviews)

„Într‑un depozit administrat de primăria din Addis Abeba, Lenin stă întins pe spate, între buruieni şi canistre goale de ulei. Puţini mai vin să‑l viziteze. Iar cei care o fac sînt avertizaţi de muncitori să nu îl trezească. E mare şi greu, iar coborîrea lui de pe piedestal a fost dificilă. A fost nevoie de maşini de mare tonaj, pentru că frînghiile n‑au reuşit nici măcar să‑l facă să tremure. După căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989, Lenin a fost demontat de mii de ori, uneori atacat cu pietre sau decapitat, alteori lăsat în plata Domnului. Decenii la rînd, portretele, afişele, sloganurile, busturile şi statuile au fost la mare căutare, dar acum tendinţa se inversa. Pe mulţi, asta i‑a surprins. Se gîndeau că dictatorii, la fel ca statuile lor, erau de neurnit. Părea că reuşiseră să ajungă la sufletele oamenilor şi că le modelaseră gîndirea. Pogorîseră parcă o vrajă peste oameni. Dar n‑a fost niciodată vorba de aşa ceva. A fost vorba de frică, iar cînd frica a dispărut, întregul edificiu s‑a prăbuşit. În cazul lui Ceauşescu, căderea lui în faţa demonstranţilor adunaţi în faţa sediului partidului pe 21 decembrie 1989 poate fi urmărită minut cu minut. Dar a fost nevoie de cîteva decenii pentru ca acea clipă să sosească.” (Frank Dikötter)

Considerat în general un succesor al lumii clasice, Imperiul Bizantin ține de prim-planul istoriei Europei, fiind și punctul de întîlnire dintre creștini și musulmani, de la primii arabi islamici din secolul al VI-lea pînă la turcii otomani din secolul al XV-lea. În lunga sa istorie, întinderea și contururile Imperiului Bizantin au trecut prin multe schimbări, iar lumea plurivalentă din perioada sa de final era foarte diferită de cea a Imperiului Roman de Răsărit la momentul întemeierii Constantinopolului, în secolul al IV-lea. Tensiunea dintre schimbare și continuitate în societatea bizantină, tranziția de la lumea antică spre cea medievală și rolul Bizanțului în istoria cruciadelor sînt cîteva dintre temele explorate în acest volum, evidențiind influența Imperiului Bizantin în Balcanii, bazinul mediteraneean și Orientul Mijlociu de astăzi.

„Bizantinii lui Averil Cameron marchează o bine-venită îndepărtare de majoritatea încercărilor anterioare de a caracteriza civilizația bizantină. Cartea se axează direct pe locuitorii Imperiului Bizantin, pe imaginea lor despre ei înșiși și cultura lor, precum și pe modul în care acestea s-au schimbat în timp. Rezultatul este o prezentare remarcabil de clară a bizantinilor, volumul contribuind semnificativ la o reașezare a Bizanțului în centrul tradiției istorice a Europei.” (Timothy E. Gregory)

Bucurestiul monden este o carte despre cladirile, gradinile si anotimpurile metropolei, despre scriitori si viata boemei. Volumul se constituie astfel intr-o fotografie miscata a unui Bucuresti intr-o continua schimbare: de la varsta de aur a segmentului interbelic pana la evaziunile din spatiul opresiv al perioadei comuniste. Cititorul va descoperi povestea unui inceput - de fapt, inceputul problemelor istoriei urbane,al „caderii in timp” despre care vorbea Emil Cioran. Beneficiind de o foarte bogata iconografie, Bucurestiul monden este un eveniment cultural major in economia recuperarii identitatii Capitalei.

Un istoric pe scurt al Uniunii Europene de la originile ei până astăzi, cu prezentarea clară și echilibrată a instituțiilor sale și a modului lor de funcționare, cu realizări, dar și cu eșecuri, într-o lume în care problemele economice și politice sunt tot mai complexe și mai interconectate. Crizele cu care se confruntă UE prezintă atât o amenințare, cât și o oportunitate. [ … ] Dacă există o lecție de istorie, aceasta este faptul că, în ciuda tuturor problemelor și dificultăților de până acum, statele au insistat în această aventură, au conlucrat pentru a găsi noi opțiuni de acțiune, care au avut efectul cumulativ de a construi nivelul european de guvernanță. UE are multe de oferit pentru o lume mai sigură și mai prosperă, dar nu o va putea face decât dacă poate găsi o modalitate prin care să își aducă toți cetățenii într -un nou model de participare și de legitimitate. [ … ] Dacă este să aibă un viitor pe termen lung, UE va trebui să găsească o formulare mai pozitivă. Calea către maturitate pentru UE rămâne neclară și incertă. Simon Usherwood

De la autorul de bestselleruri internaționale și faimosul om de știință Tim Flannery, o istorie a Europei așa cum nu a mai fost scrisă: o poveste ecologică a pământului însuși și a forțelor care au modelat viața.

În Europa – O istorie naturală, omul de știință, exploratorul și conservaționistul Tim Flannery aplică și istoriei Europei abordarea interdisciplinară elocventă pe care a folosit-o la istoriile ecologice dedicate Australiei și Americii de Nord. El începe acum 100 de milioane de ani, când continentele Asia, America de Nord și Africa au interacționat pentru a crea un arhipelag de insule care va deveni ulterior Europa pe care o cunoaștem azi. Tocmai pe aceste vechi tărâmuri tropicale au evoluat primele organisme distinct europene, de la broasca-mamoș, care a rezistat de la începuturile existenței continentului, la elefanții, crocodilii și rechinii gigantici care au apărut pentru a dispărea ulterior. Explorează schimbările monumentale aduse de impactul devastator al cometelor și ne arată cum au transformat schimbările atmosferice rapide Arhipelagul European într-o singură masă de pământ în timpul Eocenului.

Pe măsură ce povestea traversează milioane de ani de istorie evoluționistă, Flannery își îndreaptă, în cele din urmă, atenția asupra propriei noastre specii, descriind impactul imens pe care l-au avut oamenii asupra florei și faunei continentului – la 30 000 de ani de la sosirea noastră în Europa, rinocerul lânos, ursul de peșteră și elanul gigant, printre altele, aveau să dispară complet. Povestea continuă până în prezent, Flannery descriind rolul conducător al Europei în prezervarea vieții sălbatice, gândindu-se și la viitorul continentului: ajutându-se de progresul în tehnologia de editare genetică, oamenii de știință europeni lucrează pentru a recrea unele dintre creaturile dispărute ale continentului, precum marele bivol din pădurile primordiale ale Europei sau chiar mamutul lânos.

Scrisă cu combinația caracteristică lui Flannery de proză elegantă și expertiză științifică, Europa – O istorie naturală narează istoria naturală dramatică și evoluția dinamică a unuia dintre cele mai cunoscute locuri de pe Pământ.

„Istoria naturală a lui Tim Flannery ne poartă de la dispariția dinozaurilor, acum 66 de milioane de ani, până în ziua de azi... O călătorie bogată, menită a ne lumina.“ Nature

„Flannery dă la o parte cortina și ne lasă să vedem mediile trecute ale Europei, în timp ce zărim și o parte din posibilul ei viitor... atrage obligatoriu orice cititor interesat de trecutul și de viitorul lumii naturale.“ Publishers Weekly

„O relatare pe înțelesul tuturor, dar extrem de argumentată științific, despre evoluția florei și a faunei Europei... o carte palpitantă, plină de lucruri uimitoare, scrisă cu speranță și afecțiune.“ The Sunday Times

„O poveste captivantă... o panoramă curajoasă și în culori bogate a istoriei ecologice a Europei... Studiul superb al lui Flannery ne arată că Europa este un tărâm al «dinamismului excepțional» și al rezilienței.“ The Guardian

TIM FLANNERY este om de știință, explorator și conservaționist. A publicat peste 130 de lucrări științifice și câteva cărți, incluzând bestsellerurile internaționale The Weather Makers, Throwing Way Leg, Here on Earth și Among the Islands. A primit distincția Australian of the Year în 2007, iar din 2001 în 2013 a fost Comisar de Mediu al Australiei.

"Berlinul este cel mai periculos loc din lume. URSS dorește să realizeze o operație asupra acestui punct sensibil, să elimine acest ghimpe, acest ulcer.“ Asta declara Nikita Hrușciov la summitul de la Viena din iunie 1961.

După numai două luni, în august 1961, se ridica Zidul care avea să împartă orașul în două timp de aproape trei decenii.

Bazată pe dosarele de curând desecretizate de administrația americană, Berlin 1961 este o lectură fascinantă pentru cei care doresc să afle mai multe despre importanța Zidului Berlinului în confruntarea dintre Est și Vest și despre principalii actori de pe scena politică a lumii care au jucat un rol esențial în acele momente cruciale.

Cartea aduce o perspectivă nouă asupra unui moment de mare cumpănă din timpul Războiului Rece, când Kennedy și Hrușciov s-au aflat foarte aproape de declanșarea unui conflict nuclear ce ar fi schimbat iremediabil soarta omenirii. Kempe analizează magistral mecanismele Războiului Rece, făcându-ne să-i înțelegem întreaga complexitate. Zbigniew Brzezinski

O carte bine documentată și captivantă, care oferă cititorilor multe lecții pentru prezent. Henry Kissinger

Comunismul a atins profund structurile intelectuale ale celor două universităţi din statele socialiste RDG şi RSR. Ideologia marxistă a nivelat învăţământul şi a creat un sistem universitar închistat în retorica comunistă, deşi unele momente de liberalizare au permis înflorirea cercetării şi a vieţii universitare autentice, conectate la noile descoperiri ştiinţifice ale epocii. Imixtiunea politicului în viaţa universitară din Leipzig are similarităţi cu cea din România; specific, de altfel, pentru întregul Est comunist.
Am scris cartea într‑o lună şi jumătate şi o public aşa cum am conceput-o în 2013. Poate fi considerată şi o încercare de Istorie Comparată, iar cititorul român va descoperi că sub comunism nu au suferit numai universitarii noştri, ci şi cei est‑germani, care au fost nevoiţi să facă performanţă şi să promoveze calitatea şi ierarhiile valorice sub presiunea Partidului Comunist şi a ideologiei totalitare. (Ionuţ Ţene)

* * *

IONUȚ ȚENE s-a născut la 23 februarie 1972. A absolvit liceul „Ady Șincai” din Cluj‑Napoca în 1990. A urmat Facultatea de Istorie a Universității Babeș-Bolyai, devenind licențiat în 1995. Un an mai târziu își ia masterul în Istorie Contemporană și Relații Internaționale. Ulterior, obţine doctoratul la aceeași Universitate, în 2008, cu teza „Clujul Universitar 1944-1948”. În 2008 a fondat publicația online http://www.napocanews.ro, pe care o conduce editorial și în prezent. A publicat poezii şi articole de specialitate în ţară şi străinătate, precum şi mai multe volume de versuri, publicistică, Teologie, Critică literară şi Istorie. A obţinut premiul de poezie al revistei „Steaua” în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie „Lucian Blaga” de la Sebeş, în 1997. A primit medalia și diploma „Distincția culturală” din partea Academiei Române, Filiala Cluj, în ianuarie 2019. În prezent lucrează ca Şef Birou Învăţământ, Cultură, Culte, Sport şi Societate din cadrul Primăriei Municipiului Cluj‑Napoca.
Dintre cărţile publicate amintim câteva: Manifestații studențești anticomuniste la Cluj în 1946 (istorie), Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 1999; Suflet dac (versuri), Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2001; Reflecții critice despre o Teologie a Istoriei, Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2001; Elegie omului simplu (versuri), Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2002; Capitala în Ardeal, Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2002; Cronici de istorie românească (istorie), Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2003; Poezia noastră cea de toate zilele (critică literară), Editura Napoca Star, Cluj‑Napoca, 2004; Clujul Universitar în memoria colectivă (istorie), Editura Casa Cărții de Știință, Cluj‑Napoca, 2009; Biografii Universitare clujene, 1959‑1989 (istorie), Editura Casa Cărții de Știință, Cluj‑Napoca, 2012; Valeriu Gafencu. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj‑Napoca, 2016; Ridurile pietrei (versuri), Editura Casa Cărții de Știință, Cluj‑Napoca, 2018.

Totul a început de la un nod. Și de la firele vechi de 30 000 de ani, de la țesăturile de in din Egiptul antic la Drumurile Mătăsii, de la fiicele lui Zeus, Clotho, Lachesis și Atropos, care personificau destinele torcând, depănând și curmând firul vieții, până la  împărătesele din China, la Richard Inimă de Leu și la Bing Crosby, de la gulerele de dantelă care îi scoteau din minți pe puritani până la denimul care cutreieră pământul într-un amor nesfârșit și cretoanele care au stat în spatele Revoluției Industriale, de la primul pas al sclavilor fugari de pe plantații la primul pas al omului pe Lună, de la Masquerada de secol XVIII la cucerirea Everestului și la fibrele create în laboratoare Hi-Tech. Trecut, prezent și viitor, bucurie și surprindere, într-un buchet inteligent împletit cu Firul de Aur.

„Nu vezi cum păianjenul țese o pânză atât de fină, încât omul nu poate s-o copieze?… Arta aceasta este născută, nu învățată.“ SENECA, Scrisori către Lucilius, scrisoarea 121

Autor

Kassia St Clair a studiat la Bristol și la Oxford vestimentația feminină și în mod special vestimentaţia dedicată balurilor mascate din secolul al XVIII-lea. A publicat nenumărate articole despre cultura designului în reviste de prestigiu ca The Economist, Telegraph și Times Literary Supplement. Este autoarea bestsellerului Culorile şi viaţa lor secretă, apărut la Baroque Books & Arts.

Lăsând cititorului plăcerea de a descoperi istoria tristă a unui experiment politic eșuat în cele din urmă în condițiile date, dar care s-a bazat pe naționalismul slovac care a triumfat peste decenii, după căderea comunismului, prin separarea pașnică de Cehoslovacia, ne vom limita la doar câteva considerații pe marginea unui subiect suculent. După cum este cunoscut, apariția Cehoslovaciei[1] s-a produs atât pe fondul intereselor Puterilor Aliate de a crea un stat puternic în Centrul Europei, cât și datorită activității intense depuse în exil de personalități precum Thomas Masaryk, Milan Stepanek sau Eduard Benes. Pe fondul crizei din Austro-Ungaria, la 14 octombrie 1918, la Paris, Consiliul Național Cehoslovac va pune bazele unui guvern în exil condus de Masaryk, avându-l la externe pe Benes. După două săptămâni, Consiliul Național va proclama independența țării, la 30 octombrie, Consiliul Național Slovac votând unirea cu cehii. Revenit la Praga, Thomas Masaryk va fi confirmat drept președinte al noului stat, la 14 noiembrie 1918.

Vorbind despre o carte de calitate, nu trebuie să uităm meritele autorului. Radu Florian Bruja este deja un nume consacrat în istoriografia română, fiind recunoscut ca un specialist în istoria secolului XX, atras în special de emergența mișcărilor de extremă dreapta, precum și instaurarea regimului personal al regelui Carol II.

Gheorghe Onișoru

Ideea acestei cărți s-a născut într-o însorită zi din luna iunie a anului 2016. Eram pe atunci bursierul statului slovac și mă documentam pentru câteva studii pe tema relațiilor româno-slovace în anii celui de al Doilea Război Mondial. Fiind cazat la etajul cinci al căminului Facultății de Drept de pe strada Komenisky aflată pe pantele Munților Tatra Joasă, îmi ofeream o mică bucurie de fiecare dată când doream să fac o pauză din activitate. În clipele de răgaz pe care mi le permiteam mă lăsam furat de impresionantul peisaj al crestelor sudice ale masivului Fatra Mare. Splendidul peisaj care se deschidea în fața ochilor, cu marginea depresiunii în care se afla orașul Banská Bystrica, mă îndemna la reverie și visare. De multe ori gândul îmi zbura în cu totul altă parte decât la activitatea mea cotidiană. Așa trebuie să se fi născut și ideea de a aborda și o altă temă decât cea pentru care venisem în Slovacia. În încercarea de a obține cât mai multe informații despre relațiile bilaterale din studiile istoricilor slovaci am adunat o amplă bibliografie despre prima republică slovacă. Mare parte din acestea erau utile doar pentru a-mi face o imagine cât mai exactă despre realitățile unui stat cu o istorie de doar cinci ani. Apoi ele aveau să formeze un balast inutil, uitat undeva în vreun ungher prăfuit. Cea mai mare parte din istoria acestui stat era aproape necunoscută în istoriografia românească. Nici măcar biografia lui Jozef Tiso nu era cunoscută, decât în linii mari, în spațiul nostru. De aceea, un studiu detaliat al Slovaciei fasciste în limba română ar fi fost pentru mine o adevărată mină de aur. Atât de multe personalități, numeroase detalii din viața Slovaciei sau fapte și acte ale unor personaje care au trăit aici în anii cumpliți ai războiului mi se relevaseră într-un timp relativ scurt încât pentru sistematizarea lor un astfel de studiu ar fi fost mai mult decât necesar.  Dar acesta nu fusese încă scris.

Radu Florian Bruja

Niciodată, desigur, o Regină n-a impus mai mult în afară de rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei și milei de oameni o face să poarte totdeauna o coroană nevăzută, care e mai scumpă decât toate juvaierele lumii.
NICOLAE IORGA

Este un sentiment măreț acela de a fi copleșitor de viu și de a fi purtat mai departe pe aripile entuziasmului tău, iar ceilalți
să fie trași după tine.
REGINA MARIA A ROMÂNIEI

O selecție subiectivă de fapte și gânduri din ultimele două decenii ale

vieții publice a autorului în România și în lume, cartea încearcă să descrie

din interiorul Casei Regale încheierea unei epoci și începutul alteia. Regele

Mihai și Regina Ana au servit națiunea traversând aproape 100 de ani, cu

sacrificiu și cu un devotament așezat uneori împotriva mersului istoriei, dar

întotdeauna spre binele României. Viața pe acest pământ a Regelui Mihai

și a Reginei Ana s‑a încheiat, iar Custodele Coroanei, împreună cu A.S.R.

Principele Radu, le continuă astăzi serviciul în slujba națiunii. Este

încredințarea autorului că această răscruce are nevoie de o oglindă în

cuvinte, ca mărturie pentru noua generație de români, de după 1989.

Franz Joseph și Sisi. Vor rămâne pentru eternitate un cuplu legendar, printre cele mai admirate din toate timpurile. Au fost uniţi la bine şi la rău, având parte împreună de câteva bucurii şi de nenumărate tragedii personale şi politice, toate ancorate în memoria europeană ca preludii ale sfârşitului unei lumi, acea lume de dinaintea anului 1914, „lumea de ieri", cum avea să scrie Stefan Zweig.

Prezenta lucrare, consolidată printr-o nouă abordare documentară, îşi propune să relateze viaţa acestui cuplu inedit şi, de aceea, romanesc. Cum a fost viaţa lor publică, dar cea privată? Cum funcţiona oare această monarhie conjugală, dublă şi ea? În ce domenii au fost ei oare de acord? Ştiau ei oare adevărul despre moartea la Mayerling a unicului lor fiu şi moştenitor? Şi, apoi, această simplă întrebare, care ar putea lămuri atâtea nedumeriri: oare s-au iubit cu adevărat, chiar dacă n-au fost fericiţi?

De la mariaj la coabitare, de la crize la înţelegere cordială, de la speranţă la disperare, de la amuzament la agasare, de la exasperare la furie, această biografie încrucişată îşi propune să redea destinul excepţional a două capete încoronate, ridicate la rangul de mit încă din timpul vieţii lor. Mitul „ultimului monarh de şcoală veche", omul îndrăgostit definitiv de spectaculoasa răzvrătită a curţii, soţia lui fugară, asasinată de un anarhist. O moarte care a bulversat popoarele şi a sfâşiat sufletul soţului ei, rămas neconsolat şi resemnat până la propriul sfârşit. Au format un cuplu atipic, de o cutezanţă insolită. Jean des Cars, cu inconfundabilul său talent narativ, ne dezvăluie culisele relației dintre un bărbat al datoriei şi o femeie rebelă.

Bestseller New York Times

Reputatul om de ştiinţă american Neil deGrasse Tyson şi coautoarea Avis Lang descriu pe larg felul în care metodele şi instrumentele astrofizicii au fost utilizate în slujba războiului de-a lungul anilor.
Extrem de provocator şi bine documentat, volumul de faţă studiază această simbioză de la primele încercări de navigație celestă şi până la tehnicile de recunoaștere militară prin satelit din prezent, dezvăluind legătura strânsă dintre ştiinţă, tehnologie, industrie şi puterea politică. Milioanele de fani ai lui Tyson vor avea ocazia să descopere încă o faţetă a modului în care universul ne modelează viaţa şi lumea.

„Arhimede şi Leonardo au lucrat pentru armatele statelor în care trăiau, iar când s-a inventat telescopul, el a devenit în scurtă vreme un instrument de război. De ce au astrofizicienii slujbe? se întreabă Tyson şi Lang. Cartea de faţă oferă un răspuns amplu, care te poartă din Antichitate până la programul Apollo şi la Războiul din Irak. O lectură captivantă, plină de poveşti uimitoare." — John C. Mather, fizician laureat al Premiului Nobel

„Bazată pe o cercetare minuţioasă şi beneficiind de o scriitură alertă, În slujba războiului prezintă relaţia îndelungată şi încâlcită dintre astronomie şi puterea politică. Profundă şi edificatoare." — Washington Post

„O fascinantă panoramă asupra alianţei trainice dintre astrofizică şi armată, de la greci şi Galileo până la drone şi GPS." — Science

„Un triumf! O excelentă istorie a mileniilor de războaie şi cuceriri ale omenirii, menită să le arate nu doar astrofizicienilor, ci nouă, tuturor, că ştiinţa nu are niciodată un drum separat de restul societăţii." — New York Times Book Review

„Tyson şi Lang demonstrează — fără niciun fel de menajamente — că privitul stelelor a fost dintotdeauna atât ştiinţă «pură», cât şi un instrument al războiului. " — Nature

Neil deGrasse Tyson (n. 1958) este unul dintre cei mai cunoscuţi astrofizicieni americani. Este cercetător asociat în cadrul Departamentului de astrofizică al Muzeului American de Istorie Naturală și directorul Planetariului Hayden. De asemenea, este gazda emisiunii TV StarTalk și a publicat numeroase lucrări de specialitate, printre care Space Chronicles, Origins și The Pluto Files.
De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut Astrofizica pentru cei grăbiți şi Moartea într-o gaură neagră și alte dileme cosmice, iar la Editura Pandora M, Astrofizica pentru copii grăbiți.
Avis Lang este licențiată în literatură a Universității Michigan, unde și-a obținut și masterul în istoria artei. În prezent, este cercetătoare asociată la Planetariul Hayden. În 2013, a publicat Somehow, Someday: Prospects for Spacefaring, un e-book dedicat celor care vor să se familiarizeze cu explorarea spațială. Colaborează cu Tyson din 2002.

„Această carte este o înregistrare, minim structurată – cât pentru a fi, totuşi, o carte – a gândurilor, temerilor, speranțelor şi sfaturilor fiecărui autor şi fiecărei autoare, în domeniul profesional care îi este cel mai familiar, brodate ca variațiuni pe tema crizei şi a consecințelor ei. Acele lucruri care – însumate, în interacțiunea complexă şi greu descriptibilă dintre ele – vor modela lumea de mâine, lumea de după pandemie.”

‒ Olivia Toderean

Olivia Toderean este ministru plenipotențiar. A condus direcția de planificare politică a MAE român (2006–2010, 2016–2020). Este doctor în ştiințe politice al SNSPA (2006) şi are o diplomă de masterat în Government (1999) la Universitatea din Manchester, Marea Britanie. În perioada 2000–2006 a fost lector universitar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea „Babeş–Bolyai“ din Cluj-Napoca. În paralel cu cariera diplomatică, a continuat să publice articole şi studii academice în volume colective, cu precădere în domeniul teoriei relațiilor internaționale şi al studiilor de gen.

Ambasadorul Sergiu Celac este preşedinte de onoare al New Strategy Center, diplomat de carieră cu gradul de ambasador, fost ministru al Afacerilor Externe al României; după retragerea din serviciul activ, analist politic cu numeroase publicaţii în ţară şi în străinătate, membru al Uniunii Scriitorilor, cercetător onorific al Institutului de Economie Mondială al Academiei Române.

George Scutaru este directorul general al New Strategy Center. A fost consilier pe probleme de securitate națională al Preşedintelui României Klaus Iohannis, deputat PNL, secretar şi apoi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților. Și-a început cariera ca jurnalist, la începutul anilor ’90, la Mediafax şi ProTV. A absolvit Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, are un masterat în relații internaționale la aceeaşi universitate şi a urmat mai multe specializări în țără şi în străinătate în domeniul securității.

„Una dintre primele culegeri sistematizate de lucrări analitice pe tema crizei actuale, această carte vine la un moment cât se poate de oportun şi este de înaltă valoare. Deşi autorii cărţii sunt cu toţii profesionişti cu foarte multă experienţă, fiecare în domeniul său, cred că este o dovadă de curaj să scrii atât de cuprinzător pe o temă care este încă, în mare măsură, o „ţintă mişcătoare“. De aceea, iniţiativa este cu atât mai valoroasă cu cât oferă decidenţilor diferite unghiuri de abordare, avertizări timpurii şi recomandări de acţiune politică. (…) Acest lucru este esenţial pentru a putea face faţă de o manieră mai bine informată, complexă şi coordonată valului de provocări care îi va urma crizei.”
‒ Wolfgang Ischinger

„Această pandemie a provocat nu numai îmbolnăviri, izolare, carantină, restricţii de tot felul, îngrijorare, agitaţie, negare şi moarte, ci şi o efervescenţă intelectuală deosebită. (…) Aşa că specialiştii în munca intelectuală au avut timp să întoarcă această criză pe toate părţile, să îi caute antecedente, să compare, să aducă argumente sau contraargumente, să constate şi să prevadă. La fel fac şi autorii acestei admirabile cărţi, care își pun întrebări, elaborează strategii, caută soluţii, formulează ipoteze şi au, rareori, certitudini. (…) Dar, fiind de acord că lumea de după pandemie nu va mai fi – cel puţin pentru o vreme – aceeaşi cu cea dinainte, cred că avem, ca intelectuali, o mare responsabilitate: să nu permitem ca schimbările să altereze lumea, s-o împingă spre criză perpetuă şi suferinţă, ci să lucrăm cu toţii ca să fie o lume mai bună.”
‒ Ioan Aurel Pop

Cine vrea să trăiască veșnic? Stephen Cave crede că toate ființele umane își doresc asta: visul străvechi și cel mai durabil al omenirii este nemurirea. Înscrisă în codul nostru genetic, aflată la baza marilor realizări ale civilizațiilor, dar și a dorinței de a avea copii, himera nemuririi i-a atras pe oameni de dinainte de construirea piramidelor și a uriașelor temple, i-a mânat să cucerească popoare și teritoriile necunoscute ale hărților lumii.
O carte fascinantă despre istorie și filosofie, repovestite pentru a fi înțelese, dar și o provocare a imaginației prin întrebări captivante: Cât de longevivă ar fi o persoană care ar avea o sănătate perfectă? Sau ce s-ar întâmpla dacă o ființă supranaturală ar putea să adune laolaltă atomii tuturor oamenilor care au murit, pentru a-i învia? Ce parte a artistului trăiește în opera de artă și cât de mult îi poate supraviețui opera celui care a creat-o?

„O explorare extrem de originală și atrăgătoare a enigmei care i-a preocupat dintotdeauna pe oameni: Putem trăi veșnic? Și chiar vrem acest lucru?“ (John Horgan, jurnalist de știință)

,,Aș vrea să vă conving să citiți o carte tradusă în românește: Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari și încă una: […] Nemurirea de Stephen Cave. Miezul cărții stă în ideea că moartea individuală este piatra de temelie a oricărei civilizații omenești. Tot ceea ce construim: piramide, temple, tot ceea ce creăm: artă, știință, politică, societate, economie, nu e altceva decât moduri sofisticate de a ne anestezia spiritul înfricoșat de așa-zisul paradox al morții. (Nicu Pană, Un serial, două cărți și un memento mori, articol publicat pe republica.ro)

Această carte a fost mai întâi prezentată pe capitole în cadrul conferinţelor Averell W. Harriman de la Columbia University în decembrie 1997. Titlul ei iniţial a fost „Necrofilie postsocialistă sau viaţa politică a trupurilor moarte”, partea a doua a cuvântului „necrofilie” având sensul original grecesc de ataşament, dragoste non-erotică. Prin urmare necrofilia postsocialistă: un ataşament faţă de cadavre în fostul bloc socialist.

Scopul meu a fost acela de a investiga numeroasele cazuri de înmormântări politice şi reînhumări care au avut loc în Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică începând cu 1989 şi de a cerceta în ce fel şi din ce cauze osemintele şi trupurile neînsufleţite ale acestor oameni decedaţi au devenit simboluri politice.

Katherine Verdery

O carte necesară tuturor celor pasionați de industria zborului. Pornind de la legende și mituri despre visul omului de a zbura și mergând până în zilele noastre, Traian Doman face o trecere în revistă, pe înțelesul tuturor, a oamenilor mari ce au influențat decisiv această industrie: Leonardo da Vinci, Hermann Oberth, Charles Lidbergh, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă și alții. La finalul cărții cititorul poate răsfoi câteva pagini de fotografii alb-negru, reprezentând unele dintre momentele cele mai importante din istoria aeronauticii în România.