Istorie & Politologie

Odinioară bastionul valorilor liberale, democratice ale lumii, Europa se confruntă astăzi cu demoni pe care a crezut că i-a răpus pentru totdeauna. Antisemitismul, naţionalismul populist şi agresiunea teritorială ameninţă cu distrugerea consensului postbelic european. James Kirchick analizează numeroasele probleme ale prezentului, cum ar fi superficialitatea ipocrită a liderilor care au forţat Brexi-tul, modul în care un val imens de imigranţi exacerbează tensiunile dintre europeni şi minorităţile musulmane, antisemitismul ce face ca şcolile evreieşti şi sinagogile din Franţa şi Germania să arate ca nişte buncăre sau felul în care ambiţiile imperiale ruseşti destabilizează naţiuni întregi, din Estonia pînă în Ucraina. Iar cum noul preşedinte american ameninţă să renunţe la rolul tradiţional al ţării sale de garant al securităţii continentului şi de susţinător al ordinii liberale mondiale, Europa s-ar putea să fi rămas singură în confruntarea cu aceste provocări fără precedent. 

În 1518, Magellan îl convinge pe regele Spaniei, Carol Quintul, să întreprindă un proiect nebunesc: „Există o strîmtoare între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. O ştiu. Cunosc locul unde se află. Daţi‑mi o flotă şi vă voi arăta calea de trecere, pornind de la răsărit spre apus, pentru a ocoli întreg Pămîntul”. În anul următor va porni în ultima sa călătorie, intrînd în legendă şi în panteonul marilor nume care au lărgit limitele cunoaşterii pentru întreaga umanitate. Un formidabil roman de aventuri în care Magellan dovedeşte că „o idee, dacă e purtată de aripile geniului, dacă e dusă mereu şi hotărît înainte de o pasiune, se vădeşte la urmă mai puternică decît toate elementele naturii, că un singur om, cu scurta şi trecătoarea sa viaţă, poate transforma într‑o realitate şi într‑un adevăr nepieritor ceea ce fusese numai o dorinţă, numai un vis pentru sute de generaţii”.

„O reconstituire magistrală, extrem de interesantă, în primul rînd, pentru relatarea uneia dintre cele mai mari realizări din istoria omenirii şi, în al doilea rînd, pentru portretul viu al unei figuri tragice, Magellan, singuratic şi neînţeles, care în final nici nu ajunge să-şi primească răsplata ca recunoaştere a faptei măreţe şi curajoase pe care a gîndit-o şi a împlinit-o. O lectură fascinantă şi instructivă prin minuţiozitatea cu care sînt descrise greutăţile întîlnite şi înfruntate, de la primul pînă la ultimul pas. O carte ce va dăinui.” (Kirkus Reviews)

„Impresionant şi încîntător. Aceste adjective nu sînt doar nişte laude superficiale. Zweig poate fi deosebit de atractiv acum pentru că nu a fost un creator de idei măreţe, ci mai degrabă un bun povestitor şi un observator pasionat şi atent al obiceiurilor, slăbiciunilor, patimilor şi greşelilor.” (The New York Times)

„Stefan Zweig a preţuit imperfecţiunile banale şi aspiraţiile zadarnice ale bărbaţilor şi femeilor pe care îi analiza cu atîta afecţiune şi înţelegere.” (The Times Literary Supplement)

Instituţii autonome de învăţămînt superior, universităţile sînt printre cele mai originale creaţii ale civilizaţiei medievale occidentale, fără egal în Antichitate sau în afara Europei. Primele universităţi europene au apărut la începutul secolului al XIII-lea, după care numărul lor a crescut neîncetat, jucînd un rol esenţial în elaborarea culturii savante şi formarea elitelor care au modelat civilizaţia modernă. Contribuind decisiv la formarea figurii intelectualului, ele au permis recunoaşterea socială a competenţelor unei minţi libere şi promovarea oamenilor de mare erudiţie. Cartea reputatului medievist Jacques Verger oferă în primul rînd o istorie a funcţionării instituţiilor universitare, precum şi o analiză a bazelor sociale şi instituţionale ale activităţii intelectuale, aducîndu-şi astfel aportul la cunoaşterea mentalităţilor din epocă.

Al Doilea Război Mondial nu a fost un eveniment ca oricare altul – el a schimbat o lume. Lumea care a luat naştere în 1945 a fost una cu totul diferită de cea care începuse războiul. Pe de o parte, fizic rămăsese cu nenumărate cicatrici şi era traumatizată psihologic: multe oraşe fuseseră distruse, sate pustiite şi, în cea mai mare parte a Europei şi a estului Asiei, comunităţi întregi au fost nimicite sau dislocate. Pe de altă parte, în 1945 lumea era probabil mai unită decît fusese vreodată. În focul războiului, s-au făurit prietenii şi, pentru o vreme, a existat cu adevărat speranţa că acestea vor putea dăinui şi în timp de pace. 
Cartea lui Keith Lowe îşi propune să inventarieze diversele moduri în care al Doilea Război Mondial şi consecinţele lui materiale şi psihologice ne-au transformat vieţile. Au apărut eroi, monştri şi martiri şi, odată cu ei, s-a creat o întreagă mitologie a războiului. Oamenii şi-au imaginat utopii pentru a edifica o lume mai bună, inclusiv una guvernată la nivel mondial. S-au prăbuşit imperii şi în locul lor au luat naştere două superputeri aflate într-o acerbă cursă a înarmării nucleare. S-au format blocuri pe baze ideologice şi geopolitice, antrenate vreme de decenii într-un costisitor Război Rece. S-au amplificat mişcările naţionale şi naţionalismul a luat amploare, dar, în paralel, statele şi naţiunile au început să se scindeze, la fel comunităţi şi chiar familii, provocînd astfel traume şi sentimente de pierdere care mai macină încă multe dintre societăţile de azi.
Toate aceste aspecte, dar şi multe altele sunt tratate de Keith Lowe pornind de la poveştile de viaţă ale unor personaje reale ale căror destine au fost într-un fel sau altul profund afectate de război şi de urmările lui. Şi toate evenimentele, susţine autorul, stau sub semnul a două forţe – frica şi libertatea –, cele mai importante imbolduri care au dus la crearea lumii noastre postbelice.

În Despre marea strategie, John Lewis Gaddis prezintă teoria și practica marii strategii din Antichitate pînă la al Doilea Război Mondial, avînd ca surse clasici ai istoriografiei (de la Herodot la Tucidide), ai gîndirii strategice (de la Sun Tzu la Clausewitz) și ai gîndirii politice (de la Machiavelli la Isaiah Berlin), dar și scrierile Sfîntului Augustin sau nemuritorul roman Război și pace al lui Tolstoi. Proiectul dezastruos al lui Xerxes de a invada Grecia, modul impresionant în care Octavian a edificat Imperiul Roman sau în care Elisabeta I a ținut piept Invincibilei Armade, asigurînd supremația maritimă a Angliei, înfrîngerea suferită de Napoleon în Rusia și succesul marilor președinți americani Abraham Lincoln, Woodrow Wilson și Franklin Delano Roosevelt sînt tot atîtea lecții care duc la o singură concluzie: ca să fii învingător, trebuie să ai o viziune strategică flexibilă, care ține seama de conjunctură și de particularitățile terenului de acțiune, și să nu uiți că imperativ este să-ți atingi prin orice mijloace obiectivul stabilit.

„O analiză cuprinzătoare a modului în care liderii iau decizii strategice. Un studiu dinamic, erudit asupra trecutului în beneficiul viitorului.” (Kirkus Reviews)

Moment controversat al istoriei României, evenimentele din decembrie 1989 dau naștere și astăzi unor dezbateri aprinse cu privire la caracterul lor – a fost revoluție, revoltă populară sau lovitură de stat? „Momentul fondator” al României democratice, după mai bine de 50 de ani de regimuri dictatoriale, Revoluția din decembrie 1989 a devenit granița în timp între două regimuri politice și între două lumi. Din cauza caracterului lor violent și a numărului mare de victime, evenimentele din decembrie 1989 au lăsat urme distincte în memoria colectivă și în cea istorică, precum și în felul în care a fost percepută, la nivel individual sau colectiv, ideea de revoluție după prăbușirea comunismului.

Ce au urmărit participanții? Ce rol a jucat Securitatea, principalul organ represiv al regimului? Cît adevăr există în teoria unei intervenții externe? Ce nu s-a spus despre procesul soților Ceaușescu? Care este raportul dintre adevărul juridic și cel istoric cu privire la cele întîmplate în decembrie 1989? Care sînt preliminariile și principalele etape ale prăbușirii și preluării/transferului de putere? Ce au declarat actorii implicați? Cum s-au desfășurat luptele pentru controlul instituțiilor și în ce împrejurări s-au înregistrat victime în rîndul militarilor și al civililor? Cum pot fi contextualizate internațional evenimentele? Acest volum colectiv aprofundează, rediscută și reevaluează Revoluția Română cu metode de analiză specifice unor domenii diverse: istorie (politică, militară, socială), drept, relații internaționale, științe politice ș.a. Toate aceste cercetări pot fi subsumate clivajului dintre învinși și învingători, important pentru prezentul societății românești.

„Carol I al României a fost un rege fără educație regală. Deși se trăgea dintr-o familie princiară, nu a fost pregătit de copil să devină rege, iar biografia sa anterioară venirii în România nu anticipa în niciun fel faptul că avea să devină monarhul acestei țări. A urcat pe tronul românesc mai degrabă prin hazardul unor întîmplări neprevăzute decît prin premeditare. În această privință, destinul său se aseamănă izbitor cu basmele orientale, acelea în care personaje modeste ajung prin forța întîmplării să conducă cetăți sau popoare. Dar domnia lui Carol I, lungă de 48 de ani, nu a fost un basm, ci o realitate. Ea face parte din istoria românilor, și nu oricum, ci ca o epocă memorabilă prin împliniri. Regele fără educație regală a domnit exemplar. Succesele epocii sale au fost numeroase, de la construirea rețelei de căi ferate pînă la încurajarea culturii și educației, de la asigurarea stabilității politice interne pînă la dobîndirea independenței de stat și înscrierea României într-un sistem de alianțe care, decenii la rînd, i-a adus prestigiu și securitate. La toate acestea, Carol I a contribuit consistent. Vor fi fost și lucruri pe care un ochi foarte exigent le-ar putea trece în lista neîmplinirilor. Nu știm însă cum ar fi arătat România fără acest monument de echilibru, conștiinciozitate și devotament care a fost regele Carol I. Putem doar bănui că, fără el, ar fi avut o soartă mai rea.” (Vasile Docea)

Am socotit și socotesc că oricine a luat parte la evenimentele care alcătuiesc o parte din istorie este dator să lese o descriere a ceea ce dânsul știe despre acele evenimente sau despre partea ce a luat la ele, fiindcă acestea nu aparțin persoanei, ci sunt de domeniul public. Luând deci parte la evenimente, nu ca individ, ci ca ființă înzestrată cu un rost public, este o datorie de a reda cunoștinței obștești ceea ce știe despre faptele la care a fost părtaș. Cum este de asemenea, socot eu, datoria celor ce dețin documente de orice soi, publice sau private, a nu le distruge, ci a le păstra și a face ca ele să ajungă odată în domeniul public. Numai așa generațiile viitoare vor putea pricepe mai bine năzuințele și greutățile predecesorilor lor și vor putea lucra cu continuitate. Aflându-mă și eu în situația de a fi luat parte la câteva fapte de seamă ale neamului românesc, uneori în situații de mari răspunderi, am socotit că-mi este impus să însemn ce știu despre cele întâmplate și în genere despre toate faptele la care am luat parte sau al căror martor am fost în cursul vieții mele, precum și ce parte și ce răspundere am la înfăptuirea unora dintre ele.

Radu R. Rosetti

Maria Georgescu, doctor în istorie, cercetător la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (1970–2005), pro fesor la Universitatea din Pitești (2005–2012) și din București (2013–2015), este specialistă în istoria modernă a României și a armatei române și în relațiile politico-militare externe în secolele XIX și XX. Lucrări: Apărarea națională și Parlamentul României vol. 1, 1821–1918; vol. 2, 1918–1940 (1992, 1994); Cadeți români la Saint-Cyr/Cadets Roumains à Saint-Cyr (2002); Un exemple de coopération bilatérale. Les attachés militaires français en Roumanie et roumains en France. 1860–1940 (2003); România, Franța și securitatea europeană în anii ’20. Speranțe și iluzii (2004); Radiografia unei trădări. Cazul colonelului Alexandru D. Sturdza (2011); Statul Major General român (1859–1950). Organizare și atribuții funcționale (2012); Cavaleriști români la Saumur (2015). A editat memorii și jurnale ale unor personalități militare și politice.

Concepute în anii 1930, primele două volume de Mărturisiri au fost publicate în 1940 și 1941, fiind dedicate memoriei părinților și a soției sale, având anul 1907 ca legătură între ele, an cu reverberații adânci în societatea românească – răscoala țărănească –, dar și în viața personală a autorului – căsătoria. Al treilea volum, acoperind perioada 1914–1919, a fost redactat în anii 1940, dar publicat postum (1997). Aceste ultime mărturisiri autobiografice sunt mai amplu și mai riguros concepute ca urmare a jurnalului personal folosit ca sursă documentară. Sfârșitul dramatic al autorului nu i-a mai permis continuarea seriei de Mărturisiri.

Opera memorialistică a „Generalului“ – cum i se spunea în mediul academic – completează imaginea și înțelegerea parcursului societății românești spre realizarea unui stat modern și întregit în hotarele sale firești. Aceste amintiri și impresii personale au o valoare documentară de excepție, atât pentru perceperea relațiilor umane, a obiceiurilor și a mentalităților din societatea noastră, cât și pentru cunoașterea mediului militar românesc într-o epocă aflată la întretăierea dintre două secole. Maria Georgescu

Prins în tumultul vieții științifice de la Academia Română, al cărei membru corespondent (1927) și titular (1934) era, sau în probleme administrative la conducerea Muzeului Militar Național (1924–1931) sau a Bibliotecii Academiei Române (1935 –1945), lui Radu R. Rosetti dimensiunea de memorialist îi apare ca o datorie pe care a împlinit-o nu numai ca istoric, dar și ca un pios omagiu adus familiei, prietenilor și camarazilor de arme.

Un studiu concis al culturii și civilizației omenirii, Lecțiile istoriei este rezultatul muncii de o viață a istoricilor câștigători ai Premiului Pulitzer Will și Ariel Durant, care au reușit, în paginile acestei cărți, să prelucreze pentru cititor imensa cantitate de informații și experiență dobândită în urma celor patru decenii în care și-au conceput lucrarea lor monumentală în zece volume The Story of Civilization (Povestea civilizației).

Prin intermediul acestui compendiu accesibil despre filosofie și progres social, cei doi autori ne poartă într-o călătorie prin istorie, explorând posibilitățile și limitările umanității de-a lungul timpului. Punând alături marile personalități, ideile și realizările omenirii împreună cu ciclurile războaielor și ale cuceririlor, Will și Ariel Durant ne dezvăluie temele de căpătâi ale istoriei și ne oferă un înțeles pentru povestea noastră.

Capodopera celor doi Durant își are locul în orice bibliotecă din lume. Arkansas Democrat-Gazette

Învăluită mult timp în mister, existența Serviciului Secret de Informații Britanic (MI6) nici măcar nu era recunoscută. Cel puțin, nu oficial.

Treptat, acesta a început să iasă din umbră, fiind chiar de acord cu realizarea unei istorii oficiale a primelor sale patru decenii de existență, până în 1949.
Cartea de față oferă o perspectivă fără precedent asupra următorilor ani, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până în prezent, aruncând o privire, dincolo de ușile închise, spre pericolele, dramele, intrigile și ambiguitățile morale ale lumii spionajului.

Pentru opinia publică, noțiunea de „spion“ a fost modelată de universurile
ficționale ale unor scriitori precum Ian Fleming și John le Carré.

Gordon Corera le oferă cititorilor săi șansa de a pătrunde în această lume secretă și de a observa realitatea care a stat la baza ficțiunii.
Corera prezintă cazurile interesante ale celor care au spionat, au mințit, au înșelat și, în unele cazuri, chiar și-au pierdut viața, având ca fundal marile evenimente care au marcat istoria recentă.

O carte provocatoare, foarte bine documentată și excelent scrisă.
Andrew Roberts, autorul bestsellerului Furtuna războiului

Este o carte destinată tuturor acelora care își doresc să cunoască reperele esenţiale ale istoriei noastre milenare, fie ei buni cunoscători ai acesteia fie pasionaţi care îşi doresc să o descopere. Cunoaşterea evenimentelor şi a faptelor istorice este o condiţie indispensabilă a înţelegerii trecutului, iar un volum care să le reunească pe cele mai importante este întotdeauna un instrument de lucru necesar şi util. A cuprinde un asemenea volum de informaţii într-un număr de pagini limitat nu a fost o întreprindere facilă. Am încercat să evităm clişeele şi ideile preconcepute, să contribuim la asumarea onestă şi corectă a tuturor momentelor trecutului, inclusiv a manifestărilor de xenofobie şi rasism. Ne-am dorit, de asemenea, să reflectăm nu doar istoria politică şi militară, ci şi istoria culturală, economică şi socială. Am făcut efortul firesc de a verifica, de fiecare dată, confirmarea datelor prin izvoare istorice, pentru evitarea şi corectarea erorilor din cronologiile istorice anterioare. A fost nevoie de un proces de selecţie sever şi riguros, care a privilegiat anumite date istorice în detrimentul altora, care, după alte criterii de analiză, sunt şi ele, cu siguranţă, relevante.
Lucrarea cuprinde reperele esenţiale ale unei istorii asupra căreia nu vom înceta să reflectăm. Trecutul este complicat, nu poate fi redus întotdeauna la evenimente, fapte şi date bine determinate cronologic. Numeroase fenomene şi procese istorice de mare importanţă sunt îndelungate şi complexe, fiind greu de surprins într-o cronologie istorică. Celor care doresc să le cunoască şi să le înţeleagă mai bine, le vom recomanda consultarea Marii istorii ilustrate a României şi a Republicii Moldova, lucrare bazată pe o cercetare de peste un deceniu, realizată de unii dintre cei mai prestigioşi istorici din aceste ţări. Cele două lucrări au fost concepute de altfel pentru a se completa reciproc şi pentru a fi consultate împreună.
dr. Tudor Sălăgean

De-a lungul secolelor, amantele regale au fost venerate, temute, invidiate și batjocorite. Ele au dat tonul modei, au încurajat artele și, în unele cazuri, au condus națiuni.

În pat cu regele, de Eleanor Herman, ne conduce în sala tronului și în dormitoarele celor mai puternici monarhi ai Europei. Plină de personaje excentrice, umor irevențios și observații șocante, această poveste fermecătoare despre pasiune și politică reprezintă cronica a 500 de ani de aventuri palpitante.

În mod straniu, principala îndatorire a unei amante regale nu era de a-i oferi regelui partide de sex, ci companie. Obligați să se însoare cu prințese străine respingătoare, regii căutau alinare lângă femeile pe care le alegeau singuri. Și ce femei!

De la Madame de Pompadour, faimoasa metresă a lui Ludovic al XV-lea, care și-a păstrat poziția vreme de 19 ani în ciuda frigidității sale, la Camilla Parker-Bowles, care i-a uzurpat locul nimeni alteia decât strălucitoarei Diana, prințesă de Wales.

Amanta regală de succes se făcea indispensabilă. Era gata să converseze cu regele plină de voioșie atunci când era obosită, să facă dragoste la orice oră când era bolnavă și să-i răspundă fiecărui capriciu. Purtând masca încântării peste toate neplăcerile, nu era niciodată istovită, nu se plângea și nici nu suferea.

De la începuturile istoriei, puterea a fost un afrodisiac plin de forță. Folosind jurnale, scrisori personale și depeșe diplomatice, Eleanor Herman dezvăluie dinamica sexului și a puterii, a rivalității și a răzbunării, la cele mai pline de strălucire curți ale Europei. Inteligent și amuzant, În pat cu regele, este un capitol al istoriei femeilor care rămăsese nescris – până acum.

ELEANOR HERMAN este istoric, autor al bestsellerului New York Times În
pat cu regele. Printre alte cărți ale sale se numără: Sex with the Queen, Mistress of the Vatican, King Peggy, Legacy of Kings, Blood of Gods și
Royals.

A avut numeroase apariții la National Geographic Channel, The History Channel și American Heroes Channel, pentru a oferi comentarii de specialitate pe diverse teme.

"Sexy, răutăcios și amuzant.“ New York Times
„O cercetare ireproșabilă și o istorie amuzantă a monarhilor europeni.“ Kirkus Reviews
„Mult mai amuzant decât Danielle Steel sau Dan Brown.“ Washington Post
„Poate provoca dependență.“ Entertainment Weekly
„O istorie socială inedită, extrem de interesantă de citit.“ New York Times Book Review

Europa a fost, vreme de două milenii, un continent care s-a bucurat de un succes remarcabil. În noua sa istorie, Simon Jenkins spune povestea acestei evoluții, de la un câmp de luptă între triburi războinice, la un tărâm al păcii, bogăției și libertății – o poveste cu suișuri și coborâșuri, din Grecia și Roma antică, prin Evul Mediu, Reformă și Revoluția franceză, până la cele două războaie mondiale, oprindu-se în actualitate.

Jenkins se ocupă de personaje istorice precum Iulius Caesar și Ioana d’Arc, Wellington sau Angela Merkel, ca și de personalități culturale, de la Aristotel la Shakespeare și Picasso. Urmărind anumite teme de-a lungul epocilor, de la ambițiile tinereții și conflictul religios, până la constrângerile geografice și invazii, Jenkins aduce laolaltă forțele-cheie și perioadele principale într-o narațiune cronologică – toate acestea cu pătrunderea sa caracteristică, cu culoare și autoritate.

Cu toate că a trecut prin tulburări aproape constant de-a lungul istoriei sale, Europa a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii. Cum a devenit un continent atât de mic atât de puternic? Cum au dezvoltat o conștiință comună toate aceste peninsule și insule diverse, de-a lungul timpului? Cum de diplomația s-a transformat atât de des în băi de sânge și care sunt implicațiile acestor lucruri astăzi?

În ciuda importanței politicii, economiei și culturii europene, nu a mai existat, până acum, o carte atât de concisă care să le spună povestea. Acoperind evenimente-cheie, epoci și indivizi remarcabili, portretul pe care îl realizează Jenkins continentului nu poate veni într-un moment mai potrivit și nici nu poate fi realizat mai bine.

„O minune a conciziei... imposibil să nu îți placă.“ The Sunday Times
„O abordare concisă și oarecum neobișnuită a istoriei europene, din Antichitate până în prezent... O introducere ideală pentru oricine este interesat de istoria Europei.“ Kirkus
„O privire aeriană atotcuprinzătoare asupra unui continent... O lucrare ambițioasă care menține pe tot parcursul ei un ritm neobosit.“ Prospect

„Simon Jenkins ne dezvăluie modul în care megalomanii au încercat și nu au
reușit să subjuge națiunile suverane ale Europei de-a lungul istoriei sale... Cei
care cred că UE este atât de modernă, unită și iubitoare de pace încât va depăși cu dibăcie plecarea Marii Britanii ar trebui să citească o carte de istorie – și să se înfioare.“ The Daily Mail

SIMON JENKINS este președinte al National Trust și unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști britanici. Este editorialist la The Guardian, a fost editor
atât la The Evening Standard, cât și la The Times și a scris numeroase cărți
despre politică, istorie și arhitectură, printre care England’s Thousand Best
Churches și England’s Thousand Best Houses, ambele publicate de Penguin.
Cea mai recentă carte a sa este Thatcher and Sons. Este membru al Society of Antiquaries și locuiește la Londra și la Aberdyfi.

O continuare explozivă a cărții scrise de Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal despre cele mai memorabile misiuni ale Mossadului, Misiuni la limita imposibilului aduce la lumină cele mai dificile și mai periculoase operațiuni ale Forțelor Speciale Israeliene.
În Misiuni la limita imposibilului, Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal descriu în detalii fascinante cele mai importante bătălii, raiduri în teritoriile inamice și misiuni de comando care au sfidat moartea ale Forțelor Speciale Israeliene. Poveștile sunt adesea ale unor victorii, dar, uneori, și ale unor eșecuri dureroase, și sunt relatate alături de poveștile vieților și realizărilor unora dintre cele mai cunoscute personalități ale Israelului.
Captivantă și revelatoare, Misiuni la limita imposibilului este o lectură esențială pentru oricine este interesat de înțelegerea modului în care aceste misiuni cruciale au conturat Israelul și lumea, în ansamblul ei.
„Poveștile sunt uimitoare... documentare ireproșabilă și talent scriitoricesc.“
Kirkus Review
Michael Bar-Zohar, om politic, fost membru în Knesset, scriitor, biograf oficial al lui Shimon Peres și David Ben Gurion, este expert în istoria spionajului israelian. Cărțile sale au fost traduse în 18 limbi.
Nissim Mishal, absolvent de studii politice, este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de televiziune din țara sa și autorul mai multor cărți devenite bestseller despre istoria statului Israel.

Pentru a realiza fascinanta poveste a celei mai secrete, mai puternice și mai controversate agenții militare de cercetare științifică, Annie Jacobsen se folosește de surse din interior, de interviuri în exclusivitate, de documente private și de memorii declasificate, schițând imaginea „Creierului Pentagonului“, de la începuturile sale din plin Război Rece, în 1958, până în prezent.
Aceasta este cartea esențială despre DARPA – o relatare impresionantă despre punctul clandestin de intersecție între știință și armata americană și rezultatele adesea uimitoare, futuriste și înspăimântătoare ale acestei întâlniri.
„O explorare fascinantă și uneori incomodă a Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în domeniul Apărării.“
Washington Post
„O relatare minuţios documentată despre o agenţie guvernamentală de mici dimensiuni, dar puternică, ale cărei cercetări militare afectează profund scena mondială.“
Comitetul Premiului Pulitzer
Annie Jacobsen este autoarea bestsellerurilor Zona 51 (carte apărută la Editura Litera în 2012) și Operation Paperclip. A fost editor la Los Angeles Times Magazine și este absolventă a Universității Princeton. Locuiește la Los Angeles, cu soțul și cei doi fii.

În 1945, Europa era epuizată. Cea mai mare parte a continentului era devastată de război, masacre, bombardamente și haos. Zone întinse din Europa de Est se aflau sub controlul Uniunii Sovietice, schimbând astfel un regim tiranic cu altul.Astăzi URSS nu mai există, iar democrațiile Uniunii Europene au atins granițele Rusiei.

Operă complexă și consistentă, Epoca postbelică ne arată cine suntem și cum am ajuns aici, o poveste depănată în umbra permanentă a războiului. Tony Judt vorbește despre vindecarea Europei după distrugerile celei de-a doua conflagrații mondiale, despre căderea comunismului și crearea Uniunii Europene, despre prăbușirea imperiilor și relațiile complicate și mereu schimbătoare ale Europei cu cele două mari puteri, URSS și Statele Unite.

Volumul reprezintă o analiză a istoriei politice, sociale și culturale a continentului de după al Doilea Război Mondial, ce urmărește atât evoluția de ansamblu, cât și experiențele distincte care au marcat transformările petrecute în Europa Occidentală și de Est.

„Superb!“ The Times Literary Supplement

„Minunat!“ The Evening Standard

„Judt este un ghid atoatecunoscător, judicios, al cărui stil fluent este combinat aici cu o erudiție profundă... O interpretare pe care oricine este interesat de viitorul Europei va trebui să o ia în serios.“ Mark Mazower, The New Statesman

TONY ROBERT JUDT (2 ianuarie 1948 – 6 august 2010) a fost istoric, eseist și profesor universitar britanic, specializat în istorie europeană. Judt a ocupat postul de profesor de studii europene la New York University și de director al Institutului Erich Maria Remarque, aparținând aceleiași universități din Statele Unite. A fost un colaborator permanent al publicației New York Review of Books.

În 1996, Judt a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe, iar, în 2007, membru corespondent al Academiei Britanice. Printre cele mai cunoscute volume publicate în timpul vieții, unele apărute și în limba română, se numără: Marxism and the French Left: Studies on Labour and Politics in France 1830–1982 (1990), A Grand Illusion?: An Essay on Europe (1996),
Reappraisals: Reflections on the Forgotten Twentieth Century (2008), Ill Fares the Land (2010) și The Memory Chalet (2010).

În 2007 a primit Premiul Hannah Arendt și în 2009 a câștigat Premiul Orwell pentru realizările din întreaga sa viață. Lucrarea Epoca postbelică. O istorie
a Europei de după 1945 a câștigat Premiul de carte Arthur Ross al Consiliului pentru Relații Externe, a fost fina listă a Premiului Pulitzer și s-a aflat pe lista scurtă pentru Premiul Samuel Johnson.
La Editura Litera, de același autor, a apărut Când lucrurile se schimbă. Eseuri 1995–2010.

Într-o analiză incisivă și minuţioasă a situaţiei internaţionale actuale, Noam Chomsky examinează modalitatea în care Statele Unite, în ciuda creșterii importanţei Europei și Asiei, încă mai stabilește, la nivel general, termenii discursului global.

Inspirându-se dintr-o gamă largă de exemple, de la istoria sordidă a implicării americane în Cuba, la sancţiunile împotriva Iranului, Chomsky detaliază modul în care retorica americană despre libertate și drepturile omului diferă atât de adesea de acţiunile sale. Analizează în profunzime conflictele din Irak, Afghanistan și Israel/Palestina, furnizând detalii neașteptate și nuanţate despre mecanismele imperiale ale planetei noastre din ce în ce mai haotice.

Și, în noua postfaţă, se referă la alegerea lui Donald Trump ca președinte și la ce înseamnă aceasta pentru societatea americană. Necruţătoare și meticulos documentată, Cine conduce lumea? ne furnizează înţelegerea indispensabilă a problemelor centrale ale timpului nostru, exact lucrul pe care îl așteptam de la Chomsky.

Pentru toţi cei care vor să afle mai multe despre lumea în care trăiesc... există un singur răspuns: citiţi Noam Chomsky. New Statesman

Chomsky este un fenomen global... Poate chiar cea mai citită voce americană despre politica externă la nivel mondial. The New York Times Book Review

Monștri este o cronică a celor mai detestate personaje din istoria lumii, prezentate cronologic, din vremurile biblice pâna în cele moderne. Lista cuprinde peste 100 de nume – conducători de stat, despoți însetați de sânge sau criminali în serie – de la Caligula și Ivan cel Groaznic la Elena și Nicolae Ceaușescu, supranumiți „soții Macbeth“. Autorul readuce în atenția noastra și fapte mai puțin cunoscute, cum ar fi masacrele cruciaților sau genocidul armenilor din secolul trecut.

Dedicată victimelor acestor monștri, cartea ne aduce aminte că răul se poate transforma oricând în banalitate. Aflând mai multe despre aceste personaje malefice și crimele lor, putem evita greșelile trecutului.

O lectură obligatorie. The Times

Completă, șocantă și extrem de convingătoare. Daily Express

Antrenantă și instructivă. Plină de detalii neobișnuite și fascinante. Sunday Telegraph

Ne alimentează fascinația îngrozitaă de răul absolut. The Guardian

Înainte de venirea la putere a lui Hitler în Germania, a existat un an 1924. Acesta a fost anul transformării finale a lui Hitler în autoproclamatul salvator și în conducătorul infailibil care avea să interpreteze și să distorsioneze tradițiile istorice germane pentru a-și susţine viziunea despre cel de-al Treilea Reich.

Tot ce va urma – adunările și revoltele, punerea în practică a unei idei malefice catastrofale – se va cristaliza într-un singur an definitoriu. 1924 a fost anul pe care Hitler și l-a petrecut departe de societate, în închisoare, înconjurat de ceilalți conspiratori, autori ai eșuatului Puci de la berărie. A fost un an în care a citit și a scris mult, un an al discursurilor în sala de judecată și al unui proces pentru trădare, un an de plimbări prin curtea închisorii, declamându-și ideologia, în timp ce lucra cu înfrigurare la cartea care avea să-i devină manifest: Mein Kampf.

Descriptivă și plină de informații importante, relatarea lui Range este, poate, cea mai importantă despre această perioadă critică din biografia lui Hitler. Booklist

O povestire palpitantă... Range descrie evenimentele cu talent, oferind detalii inedite. Washington Post

Cea mai devastatoare dramă politică și detectivistică a secolului: doi reporteri de la Washington Post, a căror investigație genială, câștigătoare a Premiului Pulitzer, a declanșat scandalul Watergate, ne povestesc evenimentele din spatele ușilor închise, așa cum s-au întâmplat. Aceasta este cartea care a schimbat America. Publicată cu doar câteva luni înainte de demisia președintelui Nixon, Toți oamenii Președintelui a dezvăluit scopul scandalului și l-a prezentat pentru prima dată pe misteriosul „Deep Throat“. Începând cu povestea unui simplu jaf la sediul democraților și continuând apoi cu dezlegarea fiecărei ițe a unui complot cât se poate de încâlcit, Bernstein și Woodward ne oferă o poveste la prima mână despre modul în care și-au făcut ancheta. Reportajele lor explozive au dus la câștigarea unui Premiu Pulitzer pentru Washington Post, au doborât un președinte și au inspirat generații întregi de reporteri. Cartea care a dărâmat o administrație... poate cel mai important exemplu de jurnalism de investigație din istorie. Time

Primul Război Mondial a măturat imperiile străvechi ale Europei şi a transformat continentul într-un laborator aşezat peste un uriaş cimitir. Dintre ruinele Ancien Régime-ului, politicienii le-au promis maselor, emancipate şi mobilizate ca niciodată până atunci, o societate mai dreaptă şi un stat care să le aparţină.

Dar lupta neobosită ce a urmat, între cele trei ideologii rivale – democraţia liberală, comunismul şi fascismul –, care se vedeau fiecare drept menită pentru a reface societatea, continentul şi lumea, sub forma unei Noi Ordini impuse omenirii, avea să dureze cea mai mare parte a secolului XX.

Astăzi, locuitorii continentului european se bucură de o remarcabilă combinaţie între libertatea individuală, solidaritatea socială şi pace. Dacă europenii vor izbuti să renunţe la dorinţa lor disperată de a găsi o singură definiţie funcţională a lor înşişi şi dacă vor izbuti să accepte un loc ceva mai modest în lume, se vor putea reconcilia mai uşor cu diversitatea şi cu disensiunile care vor face parte din viitorul lor la fel de mult cum au făcut parte şi din trecut.

Oricine mai crede că istoria Europei e triumful liberalismului şi al democraţiei ar trebui să citească acest studiu despre secolul XX european ca leagăn al barbariei. New Statesman Nucleul argumentaţiei sale este că secolul XX a fost martorul unei lupte fundamentale între liberalism, fascism şi comunism... Sunday Telegraph

O continuare explozivă a cărții scrise de Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal despre cele mai memorabile misiuni ale Mossadului, Misiuni la limita imposibilului aduce la lumină cele mai dificile și periculoase operațiuni ale forțelor speciale israeliene.

După ce s-au ocupat de palpitantele misiuni legendare ale serviciului național de informații al Israelului așa cum nu a mai făcut-o nimeni înaintea lor, imortalizând pericolul operațiunilor și vitejia agenților care au riscat totul pentru a-și duce sarcinile la îndeplinire, în Misiuni la limita imposibilului, Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal descriu în detalii fascinante cele mai importante bătălii, raiduri în teritoriile inamice și misiuni de comando care au sfidat moartea ale forțelor speciale israeliene.

Poveștile sunt adesea ale unor victorii, dar, uneori, și ale unor eșecuri dureroase, și sunt relatate alături de poveștile vieților și realizărilor unora dintre cele mai cunoscute personalități ale Israelului.

Captivantă și revelatoare, Misiuni la limita imposibilului este o lectură esențială pentru oricine este interesat de înțelegerea modului în care aceste misiuni cruciale au conturat Israelul și lumea, în ansamblul ei.

Poveștile sunt uimitoare... documentare ireproșabilă și talent scriitoricesc. Kirkus Review

„Instituțiile, legile, regulile, toate importate din Occident, se confruntă adesea pe terenul românesc cu tendințe și interpretări adverse, provenind din stratul anterior de civilizație. A fost o vreme când nimic nu părea mai natural în societatea românească decât ceea ce numim astăzi corupție. Occidentul crede în reguli (chiar dacă nici occidentalii nu le respectă întotdeauna). Românul este destul de sceptic în privința regulilor. Ne vom occidentaliza oare până la capăt?  Poate că nici nu mai are rost să ne punem o asemenea întrebare. Nici Occidentul nu mai este ce-a fost. Ne îndreptăm cu toții, în ritm accelerat, spre o lume nouă, foarte diferită de lumea de până acum. Rămâne să dovedim cât suntem de pregătiți, și unii, și alții, pentru a înfrunta Marea Schimbare.“ — LUCIAN BOIA

Traducere de Mugurel Butuza

Figura lui Erich Ludendorff este esențială pentru a înțelege cursul final al Primului Război Mondial și evoluția Germaniei în perioada interbelică. Fără Ludendorff la comanda armatelor și a imperiului, istoria ar fi luat-o pe alte căi, probabil mai pașnice, naziștii nu ar fi ajuns la putere și al Doilea Război Mondial nu ar mai fi avut loc. Acestea sunt tezele prezentate în volumul de față, axat pe viața și faptele unuia dintre cei mai importanți comandanți militari ai secolului XX. Cartea aduce în fața pasionaților de istorie argumente și analize, lăsând loc interpretărilor și concluziilor personale ale cititorului. O lectură captivantă, plăcută, lămuritoare.

„În decembrie 1937, cu puţin timp înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania aveau loc fastuoasele funeralii ale generalului Erich Ludendorff. Pe ultimul său drum era însoţit şi de Hitler, într-un gest de celebrare a optimismului nazist. 

Onorurile au fost nenumărate. Revista Life afirma că Ludendorff fusese magnific, iar pe frontispiciul ei se putea citi: «Germania îl înmormântează pe cel mai mare general al Marelui Război»… Revista îl mai numea pe Ludendorff «cel mai capabil general apărut în cursul războiului mondial» şi «egal, din punct de vedere militar, al lui Robert E. Lee».“ — AUTORII

Stavrofora Nazaria Niță a fost stareța Mănăstirii Văratec; numele ei este menționat pentru prima oară în colecția „Poveștile Văratecului” în al doilea volum de dialoguri cu Maica Benedicta, sub forma unui portret plin de laude: o călugăriță cultă, vorbitoare de limbi străine, un om foarte drept, uneori dură în relația cu monahiile, dar o persoană cinstită și disciplinată.

În realitate, stravrofora Nazaria Niță a colaborat cu Securitatea. Mai clar, în anul 1959 a fost recrutată, „pe baza materialelor compromițătoare, folosindu-se în același timp sentimentele ei patriotice”, pentru a supraveghea informativ maicile de la Văratec.

Cartea este o culegere de documente provenind din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS.

Cronica unei condamnări reprezintă transcrierea integrală a caietului-manuscris redactat de Eugen Hulea după ieșirea din închisorile comuniste (în 1954).

Sistemul electoral reprezintă unul dintre reperele fundamentale ale societății, modul cum acesta este ges-tionat și se desfășoară reflectând nivelul de dezvoltare al democrației. Regimurile totalitare însă nu țin cont de asemenea principii. Este și cazul regimurilor comuniste din care a făcut parte și România. Alegerile din noiembrie 1946 au reprezentat cel mai grav rapt electoral din istoria politică a țării, fiind una dintre etapele decisive în procesul de sovietizare a României.

Un „portret” al unuia dintre „marii necunoscuți ai culturii române”, Mircea Popescu, cel căruia, scria Monica Lovinescu, ar trebui să i se dedice „capitole și cărți”, iar Mircea Eliade spera că, peste timp, „prietenii vor avea grijă să adune într-un volum măcar o parte din aceste studii și articole, căci nu sunt mulți italienizanți și comparatiști de statura lui.”