Istorie & Politologie

Ca tanara mireasa a mostenitorului tronului Romaniei, Missy a fost nevoita sa se desparta la doar saptesprezece ani de familia si de caminul ei. Principesa mostenitoare va fi coplesita in primii ani, in noua ei patrie, Romania, de dorul de mama, de familie, dar si de indragitul Rosenau, resedinta ducala din Coburg.

Femei în temnițele comuniste

Cititorul are la dispoziție o carte de referință despre politicile culturale din anii stalinismului dezlănțuit, dar și despre marile nume ale vieții intelectuale și artistice românești (Tudor Arghezi, G. Călinescu, Petru Dumitriu, Victor Eftimiu, Jean Georgescu, Victor Iliu, Ion Jalea, Mihail Jora, Egizio Massini, Cornel Medrea, G. Oprescu, Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu, Jean Al. Steriadi, Lucia Sturdza Bulandra, Tudor Vianu ș.a.). În al doilea rând, această sinteză esențială de istorie îi înfățișează pe ideologii, propagandiștii și cenzorii lumii culturale: Iosif Chișinevschi, Leonte Răutu, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Mihail Roller, Ofelia Manole, Pavel Țugui. Apar și intermediari între cele două sfere (artistică și ideologică), interlocutori privilegiați ai oficialității precum: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Matei Socor, Jules Perahim, M.H. Maxy, care nici ei nu sunt scutiți uneori de cuvintele aspre ale puterii comuniste.

Istoria este memoria unui popor, dar din moment ce poporul este o abstractizare formată din indivizi, respectiva memorie este întotdeauna construită și indusă. Construită de câțiva și inserată pe neobservate în mințile celorlalți prin repetare constantă, în acel proces numit în mod eronat educație. Cine ne‑a modelat memoria? Cu ce drept? Cu ce scop deloc nevinovat?

„Revoluția din decembrie 1989 nu a fost doar despre schimbarea unui sistem politic, ci despre renașterea unei identități colective. România a învățat treptat să prețuiască din ce în ce mai mult valorile democrației, libertății de exprimare și drepturilor fundamentale ale omului.

Acum, la decenii distanță de acele zile unice în istoria națională, România este un stat membru al Uniunii Europene și NATO.

În pofida multor dificultăți apărute pe parcurs, spiritul Revoluției continuă să răsune în fiecare pas făcut de națiunea română în căutarea unui viitor luminos.

Cei care au trăit acele zile glorioase din decembrie 1989 cunosc impactul fantastic avut de Revoluție asupra destinului națiunii noastre.

Cunosc inclusiv că prin unitate și spirit de sacrificiu pot fi învinse frica și un sistem opresiv. Revoluția a fost, în cele din urmă, un act de curaj colectiv, un moment în care românii au ales să spună „nu” unui sistem absurd care îi ținea prizonieri.

Cei care au căzut în acele zile pentru realizarea unui ideal au devenit martiri ai luptei pentru libertate, iar amintirea lor trebuie să supraviețuiască în inima fiecărui tânăr român.

Tinerii trebuie să fie corect informați cu privire la tot ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, pe de o parte pentru a aprecia la adevărata valoare libertatea de care se bucură în prezent, iar pe de altă parte pentru a cunoaște toate aspectele relevante petrecute în acele zile și astfel pentru a percepe în lumina adevărului istoria națională.

Revoluția din decembrie 1989 nu a fost un final, ci un început. Un început care continuă, dincolo de toate vicisitudinile, până în zilele noastre. Un început care nu trebuie uitat.” Cătălin Ranco Pițu, autorul bestellerelor Ruperea blestemului și Mineriada s-a născut la revoluție

CĂTĂLIN RANCO PIȚU (n. 1973, Timișoara) este licențiat în drept al Facultății de Drept, Universitatea Ecologică din București, specializarea drept penal și criminalistică. Din 2001 este membru al Asociației de Științe Penale – Filiala Timișoara. În august 2016, a fost transferat de la Parchetul Militar Timișoara la Secția Parchetelor Militare din Bucureşti, pentru a se ocupa de soluționarea Dosarului Revoluției. În 2020, a fost numit procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, consolidându-și o carieră de 23 de ani în magistratură. Procurorul a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției, un dosar alcătuit din 3000 de volume, care a avut ca obiect trimiterea în judecată a unor figuri-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989, precum Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, și generalul (rtr.) Rus Iosif, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea unor grave infracțiuni contra umanității.

„Cu o viață frământată și plină de aventuri, brăzdată încă din copilărie de exigența părintească și de obsesia copleșitoare pentru muzică, Sergiu Celibidache este muzicianul român care s-a redescoperit neîncetat și care a dus orchestrele lumii la un grad de perfecțiune nemaiîntâlnit.
Actor permanent al unor situații conflictuale, unele cunoscute publicului, altele mai puțin, Celibidache și-a găsit în Stejărel Olaru biograful ideal, iar monografia de față are o virtute esențială: ne familiarizează cu personalitatea excepțională a unui spirit neîncătușat, care a încercat să se apropie de țară, dar s-a lovit de universul controlat de Securitate prin informatorii ei, vai, peste măsură de numeroși în lumea noastră artistică.” Academician GEORGETA FILITTI

„Inevitabil, cititorul acestui volum va descoperi, la sfârșitul lecturii, că „spațiul Celibidache” i-a prilejuit o întâlnire neprevăzută și cu un spațiu de altă croială, un spațiu analitic și hermeneutic care merită vizitat: spațiul Stejărel Olaru. E vorba de un cercetător cu studii policrome, de la politologie la teologie, de la documentare istorică la intervenție în problematica actualității, de la administrație la creativitate.
Riguros în sondajele sale tematice, dar niciodată înțepenit în slogan previzibil, Stejărel Olaru oferă cititorului o provocatoare combinație de sobrietate și umor, de solitudine studioasă și cordialitate, de acribie academică și reflecție liberă. Lectură fertilă!” ANDREI PLEȘU

Introducere de Georgeta Filitti

Note de Tudor Vișan-Miu

Noul volum al Însemnărilor zilnice ale reginei Maria, editat cu rigoare și profesionalism de distinsa doamnă academician Georgeta Filitti, cuprinde evenimente din anul 1933, unul important în istoria națională și universală: de la asasinarea premierului I.G. Duca, despre care suverana nota copleșită că „nu era puternic, dar era prieten”, la expandările în spațiul public ale naziștilor. Toate îi prilejuiesc o constatare profetică: „lumea e haotică, se îndreaptă spre pierzanie”.  Regina Maria a călătorit mult, din nordul Africii, prin Europa și până la Polul Nord, și-a vizitat sora și fiicele, ceea ce i-a prilejuit multă bucurie, mai ales în locurile unde era primită cu mult fast, pe măsura poziției pe care o avusese. Efuziunea i-a fost mereu estompată însă de tratamentul la care era supusă de regele Carol al II-lea, caracterizat nu o dată drept „nemernic”, „nenorocit”.

Prof. univ. dr. IOAN BOLOVAN, membru corespondent al Academiei Române

Urmărind consemnările cotidiene ale reginei Maria înțelegi structura sufletească, disciplina britanică, patima scriitoricească. Rutina de zi cu zi, dialogul împiedicat cu Carol, episoadele tot mai dese de afectare a sănătății nu-i știrbesc umorul, imensa bunătate, generozitatea. Acum, în 1933, se instalează o stare de spirit ca o scăpare din apăsarea neplăcerilor cotidiene. E desfătarea călătoriilor.
Trecerea anilor are un efect uimitor asupra imaginii acestei femei ajunsă să trăiască intens realitățile românești. Regină prețuită, confruntată cu probleme de familie adesea greu de îndurat, ea reușește mereu să se impună. Condiția burgheză la care e redusă, după propriile constatări, departe de a-i păli personalitatea, o apropie odată în plus de marele public, o fac un exemplu de reușită demn de studiat, mai ales acum când suntem în căutare de modele.

GEORGETA FILITTI, academician

„Non multa, sed multum. Dacă aşa spun anticii, aşa o fi: nu contează cât scrii, contează ce scrii. Asta înseamnă să pleci de la ideea că există o diferenţă de neîmpăcat între calitate şi cantitate (deşi, nu-i aşa?, Nicolae Ceauşescu invita, cu decenii în urmă, «să facem din cantitate o nouă calitate» – cum anume, doar el ştia). Iată însă că avem aici un exemplu al coexistenţei lui multa şi a lui multum. Cele două ies din condiţia antonimiei şi se acceptă reciproc. Diferenţa de neîmpăcat se transformă în complementaritate prin efortul sagace şi tenace al unui autor pasionat de cercetare, de scormonire prin arhive, de politica românească, de ramificaţiile şi consecinţele ei. Cristian Preda devine, toute proportion gardée, un fel de Thierry Wolton al României prin această carte amplă, în care sunt studiate decenii de decizie şi de iniţiativă politică de la noi.

Şi nu doar atât. Există în mia aceasta de pagini o întreagă tipologie, care uneori ricoşează în faună. Lingăul şi naţionalistul cu secera şi ciocanul la brâu, sceleratul şi inconştientul, traseistul şi laşul, amnezicul de conjunctură şi bufonul, canalia fără scrupule şi prostul ca noaptea, plagiatorul cu ifos şi neostalinistul impenitent – cu toţii îşi găsesc loc în această enciclopedie în care gravitatea şi umorul se îngăduie şi se întregesc una pe alta. Ideologii şi ideologi în România contemporană nu este doar o panoramă a deşertăciunii (şi mai puţin a deşteptăciunii) politice. Mia asta de pagini ne este, întâi de toate, necesară ca să ne explicăm mai bine cum am ajuns aici, ce am fost, în ce ne-am preschimbat şi din cauza (mult mai des decât datorită) cui.

Cartea lui Cristian Preda e un spectacol de informaţie excelent pusă în pagină şi de anecdotică ilustrativă. Pe lângă asta, e o lectură captivantă. Vă veţi convinge începând primul capitol şi constatând că tocmai aţi consimţit să deveniţi prizonierii unui text scris fără cusur.“ — RADU PARASCHIVESCU

Vreme de trei secole, mănăstirile închinate Locurilor Sfinte au spus un cuvânt greu în economia, cultura, spiritualitatea și politica Țărilor Române. Dincolo de clișeele sumare ale manualelor, istoria lor ne este puțin cunoscută.

Monografia de față umple, în premieră, un mare gol istoriografic. De ce alegeau domnii și boierii noștri să-și încredințeze ctitoriile unor centre religioase îndepărtate, precum Muntele Athos, Ierusalimul sau Sinaiul? Cum funcționau aceste corporații economice și spirituale, ce averi aveau, cât trimiteau în afară? Ce erori fatale au dus la lunga lor agonie și la sfârșitul lor definitiv?

Întemeiată pe o muncă de documentare de peste un deceniu, în arhive din țară și străinătate, și pe o cercetare de teren exhaustivă, din satele uitate ale Moldovei până în ungherele neștiute ale Orientului ortodox, cartea lui Tudor Dinu nu este doar o amplă reconstituire istorică, ci și o călătorie într-o lume demult apusă, cu frământările și luptele ei pentru credință, bogăție și slavă deșartă.

Prima editie a acestei carti a aparut in anul 1993, la Editura TRINITAS din Iasi, cu binecuvantarea mitropolitului de atunci al Moldovei si Bucovinei, azi Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. In cei aproape douazeci de ani care au trecut de atunci s-au petrecut multe schimbari in viata bisericeasca si de stat a romanilor din stanga Prutului, dar au aparut si lucrari remarcabile, datorate mai cu seama cercetatorilor de acolo, toate bazate pe un valoros material inedit de arhiva. Ele pun in lumina multe aspecte necunoscute pana atunci din istoria romanilor basarabeni, mai ales din nefericita perioada „sovietica” (1944-1989).

Din aceste motive, am considerat ca se impune revizuirea si completarea primei editii, pentru ca sa o punem in mana celor care doresc sa cunoasca adevarata istorie a Basarabiei, o istorie a romanilor de acolo si a vietii lor nationale si spirituale. O inchinam tuturor eroilor neamului romanesc si mucenicilor dreptei credinte din Basarabia instrainata, adormiti intru nadejdea invierii neamului si a credintei lor stramosesti, atat celor din perioada tarista (1812-1917), cat si celor din perioada sovieto-ateista dintre anii 1944-1989. - Autorul (Sibiu, 1 ianuarie 2012)

Cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 2025, dedicat Centenarului Patriarhiei Romane, Editura Basilica a reeditat volumul publicat in 2012, actualizand unele informatii si pe care l-a imbogatit cu numeroase ilustratii. Lucrarea apare, totodata, spre a marca implinirea unui veac de la ridicarea Bisericii din Basarabia la rangul de Mitropolie, un moment de referinta in istoria poporului roman.

„Acum două decenii am regăsit un vechi „cominformist” când, ca președinte al Radioteleviziunii Române în vremea postdecembristă, i-am acordat interviuri charismaticului corespondent al ziarului belgrădean „Politika”, azi venerabilul și mereu tânărul Milan Petrović. Și îl regăsesc în această carte care se citește pe nerăsuflate, unde Dragoslav Simić prelucrează amintirile ziaristului sârb ce și-a trăit zilele în România. Este o viață creionată romanesc, cu flash-uri retrospective, cu multe biografii dramatice întrețesute cu aceea a lui Petrović. Ai înainte imaginea unui bărbat tânăr, ofițer cu studii moscovite, plasat de destin între două stalinisme ‒ cel sovietic și cel iugoslav ‒, aparținând emigrației antititoiste și procominformiste, create atunci când Cominformul a părăsit Belgradul pentru București (iunie 1948), imediat după faimoasa condamnare a lui Iosip Broz Tito de către Iosif Visarionovici, pe 27 martie 1948. În luna august a aceluiași an, Petrović trecea aventuros Dunărea pentru a deveni ziarist al Postului de Radio „Slobodna Jugoslavija” („Iugoslavia liberă”), găzduit de comuniștii lui Dej și susținut de sovietici ‒ situație comparabilă, întrucâtva, cu aceea a Postului „Spania Independentă” ‒ până la vizita la Belgrad a lui Hrușciov din 1955 și la București în 1956.

Anul 1396 îl află pe tânărul scutier Johann Schiltberger pe câmpul de luptă de la Nicopole, în oastea adunată de regele Sigismund al Ungariei împotriva otomanilor. Johann Schiltberger (1381–după 1438) a trăit în perioada unei mari confruntări între Occidentul creștin (Europa) și Orientul islamic, în esență, Imperiul Otoman în ascensiune și Imperiul Mongol efemer al lui Timur Lenk (Tamerlan). Viața lui prezintă interes pentru români și România, fiindcă a lăsat un „jurnal“ în care sunt pomenite și realități din Țările Române de la cumpăna secolelor al XIV‑lea și al XV‑lea. Ajungând prizonier al sultanului Baiazid I, apoi al lui Timur Lenk și al urmașilor acestuia, trăind în cele din urmă ca sclav și pe lângă prințul tătar Cekra și călătorind până în Siberia, a strâns date despre numeroasele locuri prin care a trecut și despre oamenii pe care i‑a cunoscut.

O poveste despre tradare, supravietuire si speranta la granitele Israelului Descrierea atacului gruparii Hamas impotriva Israelului, din 7 octombrie 2023, relatata de un jurnalist israelian, martor al evenimentului, precum si o istorie a conflictului din Gaza. Un volum despre istoria recenta care pune intrebari esentiale despre securitate, responsabilitate si umanitate in fata terorii.

O istorie de dimensiuni epice a revoluțiilor care au cuprins Europa în 1848 și a figurilor carismatice care au impulsionat aceste mișcări, semnată de reputatul profesor de la Cambridge Christopher Clark

Din punct de vedere istoric, revoluțiile de la 1848 au fost eclipsate de Revoluția Franceză din 1789 și de revoluțiile produse în Rusia la începutul secolului XX. Totuși în 1848 aproape toată Europa a fost cuprinsă de flăcările conflictului. Tulburările politice s-au răspândit ca un incendiu de vegetație pe întreg continentul, provocând schimbări semnificative, care continuă să modeleze lumea chiar și azi.

„O realizare remarcabilă... Îmbogățește considerabil felul cum înțelegem anul 1848 ca fenomen politic“ – The New York Times

„Christopher Clark este o personalitate rar întâlnită: un istoric de anvergură, dar totodată un povestitor strălucit, capabil să contureze scene și personaje memorabile din doar câteva tușe fine. Primăvara Revoluțiilor este o relatare detaliată și superb scrisă a unui moment istoric care rimează și rezonează, în multe moduri stranii, cu propria noastră epocă de tulburări și instabilitate.“ – Amitav Ghosh

„Palpitante, eroice, îngrozitoare și tragice – evenimentele produse în Europa la mijlocul secolului al XIX-lea invită la o repovestire inspirată... Noua carte a lui Christopher Clark este, probabil, cea mai bună de până acum... minuțios documentată, densă, captivantă și incitantă din punct de vedere intelectual. În prezent, nu există o sursă mai potrivită către care să-și poată îndrepta atenția cititorii dornici să se afunde în această perioadă istorică și să reflecteze asupra felului cum ea rezonează cu lumea de azi.“ – Literary Review

Alegerea editorilor de la New York Times Book Review

DECLARATĂ UNA DINTRE CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI de către The New Yorker, The Economist și Financial Times

Christopher Clark este profesor de istorie modernă a Europei și membru al St. Catharine' College din cadrul Universității Cambridge. El este autorul volumelor The Sleepwalkers, Time and Power, Iron Kingdom și al altor lucrări de succes. 

Ce ne poate învăța căderea Romei despre declinul Occidentului de astăzi? Un istoric și un economist politic, ambii experți în domeniul lor, încearcă să ne răspundă.

În ultimele trei secole, Occidentul a ajuns să domine planeta. Apoi, brusc, la începutul mileniului, roata istoriei s-a întors. Confruntat cu stagnarea economică și diviziunile politice interne, Occidentul s-a trezit într-un declin rapid.

Nu este prima dată când ordinea mondială este martoră la o ascensiune și la o cădere atât de dramatice. Imperiul Roman a urmat un parcurs similar, de la putere amețitoare la dezintegrare – un fapt care este mai mult decât o coincidență istorică ciudată. În De ce se prăbușesc imperiile, istoricul Peter Heather și economistul politic John Rapley folosesc acest trecut roman pentru a reflecta într-un mod inedit asupra Occidentului contemporan, asupra stării sale de criză și asupra căilor pe care le-am putea urma pentru a ieși din ea.

În această intervenție excepțională și transformatoare, Heather și Rapley explorează paralelele stranii – și diferențele utile, care pot duce la nașterea unor idei noi – dintre cele două cazuri, depășind locurile comune ale invaziei barbarilor și decăderii civilizației pentru a învăța noi lecții din istoria antică. Din 399 până în 1999, ciclurile de viață ale imperiilor, susțin ei, au semănat semințele distrugerii lor inevitabile. Era dominației globale occidentale a ajuns la sfârșit – ce va urma?

„Fascinant, plin de informații și profund.“ Financial Times

„Acest eseu mi-a schimbat viziunea atât asupra trecutului, cât și asupra prezentului.“ The Observer

„O introducere utilă, în stilul lui Gibbon, despre motivele pentru care lucrurile au mers prost pentru romani – erudiția lui Heather strălucește în toate paginile... o polemică interesantă.“ Daily Telegraph

„[O] carte de mici dimensiuni, dar provocatoare... cu o răsturnare de situație neașteptată.“ The Economist

„O carte fascinantă.“ Financial Times

„O relatare scurtă, sobră (și care dă de gândit) despre locul în care ne aflăm acum și încotro ne îndreptăm... lucidă și captivantă... fapte și cifre uluitoare.“ Times Literary Supplement

„Acest eseu mi-a schimbat viziunea atât asupra trecutului, cât și asupra prezentului... Este convingător și relevant pentru Occidentul de astăzi.“ Carlo Rovelli, The Observer

„Doi cercetători experimentați se angajează în mod lucid în dezbateri despre viitorul Occidentului și paralelele sale cu Imperiul Roman. Un exemplu de istorie comparativă de cea mai bună calitate.“ David Potter, autor al Disruption: Why Things Change

„Revelator... Cartea lui Heather și Rapley nu este pesimistă. Nu prezice un colaps al Occidentului similar cu colapsul tragic al Romei din secolul al V-lea. Dimpotrivă, oferă o analogie istorică pătrunzătoare ca instrument de interpretare a prezentului, astfel încât să ne ajute să evităm greșelile politice ale imperiului târziu.“ Carlo Rovelli, Corriere della Sera

Evreii, lumea si banii. Istoria econimica a poporului evreu Aceasta este istoria raporturilor poporului evreu cu lumea si banii. Subiectul este unul foarte delicat. A declansat atatea polemici si a provocat atatea masacre, incat a devenit aproape un fel de tabu, ce nu trebuie amintit sub nici un pretext, de teama sa nu fie rascolita vreo catastrofa imemoriala. - Jacques Attali

Lucrarea de față ilustrează foarte bine ceea ce, îndeobște, istoricii cunosc, anume că cercetarea trecutului nu este deloc o misiune simplă și, mai ales, nu poate fi considerată niciodată definitiv încheiată. Astfel, în urmă cu mai bine de 27 de ani istoria opozanților anticomuniști din Munții Apuseni (inclusiv a celor din Grupul „Teodor Șușman”) putea fi făcută exclusiv pe baza mărturiilor orale ale unora dintre cei care au supraviețuit regimului totalitar încheiat prin Revoluția din 1989. Însă unii dintre cei care au fost participanți direcți sau martori la evenimente nu mai erau în viață, iar alții nu aveau încă disponibilitatea de a povesti, aflându-se încă sub imperiul temerilor trecutului. […]

O înțelegere mai profundă a fost posibilă, însă, abia după ce au putut fi accesate zecile de mii de file cuprinse în dosarele membrilor Grupului și ale susținătorilor. […] În volumul de față, dedicat „Șușmanilor”, Cornel Jurju reușește ceea ce orice istoric onest își dorește, anume să își poată dezvolta narațiunea având la bază cât mai multe surse posibile. Astfel, el pune împreună informații din documente întocmite de autoritățile vremii, din mărturii de istorie orală, presă, lucrări publicate și surse web, realizând – fără nicio îndoială – cea mai amplă și completă analiză a unui grup de luptători anticomuniști care s-a scris până acum la noi în țară. (Cosmin Budeancă)

Acest volum continuă seria „Străzi din București și numele lor”, dedicată străzilor cu nume de persoane, apărută în colecția „Planeta București”. Pentru realizarea lucrării am cercetat documente aflate la Arhivele Naționale, Primăria Municipiului București și în alte locuri. Am consultat cărți, articole, hărți și planuri ale orașului, albume, am cules informații de la urmași ai celor care au dat numele lor unor străzi din București. Toate afirmațiile inedite indică sursa de unde provin.

Primul nume de scriitor atribuit unei străzi din București a fost cel al lui Mihai Eminescu, în toamna lui 1889, la numai câteva luni după dispariția sa. Au urmat Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Gavriil Musicescu, Dumitru Florescu și alții. Numele unui om politic putea fi refuzat, al unui poet – niciodată.

Aurel Ionescu

George Maior, descris de politologul George Friedman drept „un profesor existential" si „un om de stat care reuseste sa se pozitioneze ca un adevarat ghid", isi lanseaza cartea Manageri ai istoriei.

Studii si eseuri despre teoria si practica puterii in istorie, inainte de inteligenta artificiala.

Diplomatul analizeaza critic in noua sa carte rolul puterii in istorie, atat conceptual si filozofic, cat si ca exercitare a acesteia in mod practic, la nivel societal, statal sau international.

Ediţie, prefaţă şi dosar de Pierre Nora  

Democrația în America a lui Tocqueville și Rusia în 1839 a lui Custine, observă Pierre Nora în prefața acestui volum, sunt două cărți care marchează un moment important: după apariția lor, nu se va mai vorbi nici despre America, nici despre Rusia ca înainte. Prin exemplul american, Tocqueville a surprins mișcarea fundamentală a tuturor societăților moderne. Prin autocrația rusă, Custine a caracterizat toate formele de dictatură bolșevică.

Cartea marchizului a fost un adevărat bestseller al secolului XIX. „Cea mai inteligentă carte despre Rusia scrisă vreodată de un străin“, s-a spus despre ea în Rusia, unde a fost de altfel interzisă și până la Revoluția din 1917, și sub comuniști, fără să înceteze să circule clandestin. În Occident, Custine a fost reînviat de Războiul Rece. În Europa de Est, a devenit publicabil abia după căderea comunismului.

Rusia în 1839 nu poate fi citită, de fapt, decât cu ochii de astăzi, scrie mai departe Pierre Nora. Marchizul pare să fi anticipat cu un secol critica totalitarismului comunist, spunând tot ori aproape tot înainte de Suvarin, de Troțki, de Koestler în Întuneric la amiază sau de disidenții sovietici.

„Aproape nici o carte scrisă de un străin nu a scandalizat publicul rus în secolul al XIX-lea la fel de mult ca jurnalul de călătorie al lui Astolphe de Custine, Rusia în 1839. Custine a dezvăluit cu un ochi ascuțit esența imperiului țarist sub Nicolae I: un regim despotic care se baza pe Biserică și Ortodoxie ca resursă ideologică de putere. Rusia nu era, așa cum visase țarul Alexandru I după victoria asupra lui Napoleon I, puterea monarhică ordonatoare de pe continentul european, care ar fi depășit haosul războaielor de cucerire franceze. Ea reprezenta mai degrabă o amenințare la adresa Europei civilizate. Nu degeaba cartea lucidă a lui Custine a fost interzisă în Rusia până la sfârșitul regimului țarist.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„O mare parte a popularității Rusiei în 1839 s-a datorat, fără nici o îndoială, criticii sarcastice și prozei flamboaiante a lui Custine. De-a lungul anilor…, a rămas una dintre cele mai celebre prezentări ale perioadei țariste.“ — San Francisco Chronicle

Scrisori din Rusia ne înfățișează Rusia așa cum nu a mai fost zugrăvită înainte, sau de atunci încoace… Acest scriitor cu mare simț de observație descrie peisajele nordice și balurile din capitală, Kremlinul de la Moscova și veșmintele oamenilor de rând. Forța scrisorilor lui Custine ca operă unitară se află în dramatismul lor intern. — VICTOR EROFEEV, The New York Review of Books

„Cea mai bună descriere a unui coșmar al istoriei care durează de secole. O carte căreia posteritatea îi confirmă cumplita actualitate.“ — GABRIEL LIICEANU

Proiectul Cetăți, castele și alte fortificații din România, o monografie unică în istoriografia noastră, concepută în patru volume, își propune reconstituirea unei imagini de ansamblu a arhitecturii de apărare din această zonă geografică, din Neolitic până în secolul XX. Textul sintetizează istoria politică și militară a spațiului carpato-dunărean, prezentând contextul în care au fost ridicate structurile fortificate de-a lungul timpului. Fotografiile, desenele de arhivă sau imaginile aeriene pun într-o lumină nouă siturile și monumentele – mai mult sau mai puțin cunoscute publicului pasionat. Ilustrațiile originale sunt executate pe baza unei documentări minuțioase, cu măiestria care l-a impus pe Radu Oltean ca pe un reper de neocolit în domeniul reconstituirii vizuale a istoriei. Nu în ultimul rând, această serie reprezintă cel mai puternic argument pentru conservarea unui patrimoniu extrem de valoros, vitregit de vicisitudinile trecutului și, mai ales, ale prezentului.

Descoperă lumea împăratului roman Marcus Aurelius și provocările enorme cu care s-a confruntat și pe care le-a depășit cu ajutorul filosofiei stoice.

Această nouă biografie îl readuce la viață pe Marcus Aurelius (121–180 d.Hr.) pentru o nouă generație de cititori, explorând fascinanta călătorie psihologică a împăratului roman.

Donald Robertson examinează relațiile lui Marcus Aurelius cu figurile-cheie din viața sa, precum mama sa, Domitia Lucilla, și împăratul Hadrian, precum și cu maeștrii lui stoici. Autorul se bazează în mare măsură pe propriile meditații ale împăratului și pe corespondența acestuia, examinându-i deopotrivă acțiunile, așa cum sunt descrise în Istoria Augusta și în alte texte antice.

Marcus Aurelius s-a străduit să reconcilieze filosofia și valorile morale cu presiunile politice la care era supus ca împărat la apogeul puterii romane. Robertson examinează atitudinea lui Marcus față de sclavie și dilema morală pusă de capturarea inamicilor în război, dar și aspecte precum atitudinea sa față de femei, rolul stoicismului în reacția față de amenințarea războiului civil, tratamentul creștinilor sub domnia sa și numirea ca succesor a fiului său Commodus.

Pe parcursul cărții, Meditațiile sunt folosite pentru a clarifica din surse directe mentalitatea împăratului – caracterul, valorile și motivele sale – în timp ce Robertson împletește cu măiestrie călătoria interioară a lui Marcus Aurelius ca filosof cu evenimentele exterioare din viața sa de împărat roman.

DONALD ROBERTSON este psihoterapeut, specializat, printre altele, în terapie cognitiv-behavioristă, în filosofie stoică şi în hipnoză clinică. A tratat pacienţi cu probleme legate de anxietate. Este autorul a zeci de articole publicate în reviste de specialitate, dar şi al volumelor The Philosophy of Cognitive-Behavioural Therapy şi The Practice of Cognitive-Behavioural Hypnotherapy.

NEW YORK TIMES BESTSELLER

LOS ANGELES TIMES BESTSELLER

NEWSWEEK FAVORITE BOOK OF THE YEAR

FINALISTĂ A BAILLIE GIFFORD PRIZE

Există un singur scenariu, în afară de impactul unui asteroid, care ar putea distruge lumea așa cum o știm, în doar câteva ore: războiul nuclear. Iar unul dintre factorii declanșatori ai acestui război ar fi o rachetă nucleară îndreptată spre Statele Unite.

În fiecare generație a existat cel puțin un jurnalist care a analizat în profunzime instituțiile militare nucleare: tehnologiile, măsurile de siguranță, planurile și riscurile. Aceste investigații sunt esențiale pentru a înțelege cu adevărat lumea în care trăim, în care o rachetă nucleară va duce la o altă rachetă, coregrafia sfârșitului lumii necesitând decizii importante luate în câteva secunde, pe baza informațiilor pe care le avem la dispoziție.

Finalistă a Premiului Pulitzer, Annie Jacobsen explorează acest scenariu în cartea sa bazată pe zeci de interviuri exclusive cu experți militari și civili care au construit armele nucleare, au avut acces la planurile de răspuns și au fost responsabili de luarea deciziilor în cazul în care acestea ar fi fost necesare. Războiul nuclear. Un scenariu examinează cele câteva minute care urmează după lansarea unei rachete nucleare. Este o lectură esențială, diferită de orice altă carte prin profunzimea și urgența sa.

„În Războiul nuclear. Un scenariu, Annie Jacobsen ne oferă o imagine vie a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă apărătorii noștri nucleari ar eșua... Înfricoșător.“ Wall Street Journal

„Captivant... esențial dacă doriți să înțelegeți detaliile complexe și tulburătoare care stau la baza unei decizii care va duce la distrugerea civilizației, aceea de a arunca bomba asupra inamicului... Jacobsen și-a făcut temele. A petrecut mai mult de un deceniu intervievând zeci de experți și studiind literatura bogată pe această temă, o parte din ea fiind desecretizată abia în ultimii ani.“ New York Times Book Review

„Atemporal, magistral... Un thriller geopolitic care îți strânge stomacul, cu multiple perspective și cu un ritm alert. Cu o prezentare aproape romanescă, Războiul nuclear. Un scenariu este echivalentul unei alarme de trezire, o amintire inconfortabilă și necesară a cât de fragile devin toate comoditățile secolului XXI în fața unui fulger orbitor și a unei unde de șoc aproape instantanee. Cercetată exhaustiv și conținând interviuri cu profesioniști care înțeleg cu adevărat cât de aproape suntem de anihilarea termonucleară, Războiul nuclear. Un scenariu ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toți, în special pentru politicienii și factorii de decizie care țin literalmente în mâinile lor soarta precară a speciei noastre.“ Forbes

„Metodic și viu în același timp. În documentarea detaliilor apocalipsei, scrierea amintește de «Hiroshima», un articol-cult al lui John Hersey publicat în revista New Yorker în 1946.“ The Economist

„Războiul nuclear schițează un război nuclear global cu o precizie înspăimântătoare pentru toate cele 72 de minute dintre lansarea primei rachete și sfârșitul lumii. ... Scenariul este construit pe baza a zeci de interviuri și documente, unele dintre ele recent desecretizate, ca fundament factual pentru a descrie ceea ce s-ar putea întâmpla.“ Politico

„O avertizare urgentă care va provoca cu siguranță coșmaruri.“ Kirkus Reviews

Intre imperiile Antichitatii, Egiptul, Babilonul, Sumerul, Asiria sau Fenicia au reprezentat forme speciale de agregare a societatii, care au creat deopotriva mituri seducatoare si structuri politico-militare solide, apte sa sustina civilizatii infloritoare, trasand evolutia umanitatii intre Mesopotamia si Valea Nilului.

Devenita mare putere europeana în urma victoriei obținute în Batalia de la Poltava (1709) asupra lui Carol al XII-lea al Suediei, Rusia nu a încetat niciodata sa urmareasca obiectivul expansiunii sale spre vest și sud-vest, țintind în mod special Europa Centrala, Balcanii, Dardanelele și țarmurile Marii Adriatice. Chiar daca istoricii considera așa-zisul Testament al lui Petru cel Mare (1725) un fals menit sa serveasca propaganda adversarilor sai, activitate intensificata în timpul Razboiului Crimeei (1854–1856), ideile ce i-au fost atribuite apocrif în acest text se regasesc în mod tulburator în acțiunile ulterioare ale Imperiului Țarist, ale Uniunii Sovietice și ale Federației Ruse.

Michel Labrecque a vizitat Republica Moldova de trei ori: în 1991, imediat după declararea independenței, în 2006, pentru a vedea unde a ajuns Moldova în cincisprezece ani, și în 2023, după un an de război în Ucraina. De fiecare dată, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, un jurnalist și dramaturg moldovean care i-a fost ghid înainte de a-i deveni prieten.
Inițial, Labrecque nu știa nimic despre această țară. Dar „afecțiunea sa pentru țările mici sau teritoriile care încearcă să se mențină pe linia de plutire în uraganul globalizării” l-a făcut să se îndrăgostească de Moldova. Întrucât am aceeași afecțiune, am apreciat enorm călătoria pe care am întreprins-o citind cartea sa. (Louis CORNELLIER)

Michel LABRECQUE este jurnalist și scriitor. Angajat la Radio-Canada din 1982. S-a remarcat în principal ca reporter radio internațional. A fost corespondent în America Latină, călătorind prin lume și explorând probleme sociale, politice, economice, culturale și umane majore. În 1991, a fost trimis la Moscova și Kîiv pentru a relata despre evenimentele-cheie din jurul prăbușirii URSS.
Este unul dintre puținii jurnaliști care s-au interesat de soarta Moldovei după ce fosta republică sovietică a devenit independentă, revenind aici în mai multe rânduri pentru a relata despre evoluțiile acesteia. În Moldova, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, jurnalist, regizor și dramaturg care l-a ghidat prin țară și i-a rămas de atunci un prieten apropiat. De-a lungul a trei decenii, Michel Labrecque a rămas un martor atent și privilegiat al tensiunilor intense care zguduie Moldova și slăbesc viitorul cetățenilor săi.
În 2024, a publicat la Septembre Éditeur cartea La Moldavie dans l’oeil du cyclone russe, un eseu despre schimbările sociale și politice din Republica Moldova de-a lungul a mai bine de trei decenii.

„Ne aflăm în fața unei lucrări remarcabile prin competență, concepută într-o manieră clară și expresivă și, totodată, deosebit de accesibilă lecturii, care […] se sprijină în mod temeinic pe literatura de specialitate relevantă. Analizele autorului sunt susținute și ilustrate cu finețe prin inserarea unor texte și documente iconografice atent selecționate. Chiar dacă istoria frământată și dureroasă, precum și universurile existențiale, mereu captivante, ale germanilor dobrogeni nu mai zac în întregime în penumbra uitării, această carte contribuie, fără îndoială, la readucerea lor în conștiința colectivă – într-un mod revelator și viu.” (Anton STERBLING, Zeitschrift fur Balkanologie)

„Reconfirmându-și talentul de prozatoare și interesul pentru inovație, Paula Erizanu vine cu un surprinzător docu-fiction, un adevărat roman istoric, alcătuit dintr-un uriaș puzzle de mărturii. Vocile, fermecător de autentice, ale supraviețuitorilor unei lumi măturată de abuzuri, deportări, jafuri, prinsă între războaie (inclusiv cel din Ucraina) transmit un paradoxal și reconfortant sentiment al vieții care răzbește prin încercările istoriei, luând-o mereu de la capăt. Cu multă discreție, autoarea arată saltul cultural și civic făcut de copii crescuți în sărăcia și violența unei societăți tradiționale pe care o schimbă treptat.

„Aicea-i și raiul, și iadul” este o carte esențială pentru a înțelege nu doar ultima sută de ani de singurătate ai Republicii Moldova, aflată la confluența între culturi și etniii, ci și identitatea și deschiderea spre lume a moldovenilor, statornici și în același timp, migratori, cosmopoliți și legați de teritoriul lor.” (Gabriela Adameșteanu)

„„Aicea-i și raiul, și iadul” nu e doar un titlu de carte, ci adevărul in nuce cu privire la condiția umană. Ca o Șeherezadă contemporană, Paula Erizanu colecționează poveștile emoționante ale celor din jurul ei și le spune mai departe, pentru a le salva. Densă, articulată pe mai multe voci, care se împletesc într-o țesătură narativă de mare diversitate umană, această docudramă istorică și socială, încadrată într-o ramă autobiografică, impresionează prin autenticitate. Nu doar roman și nu doar confesiune autobiografică, ci și una, și alta, în proporții bine dozate, cartea Paulei Erizanu oferă o secțiune transversală prin întregul secol XX, răsfrânt în destinele unor oameni obișnuiți, condamnați să suporte Istoria ale cărei victime devin. Un caleidoscop tulburător al demnității și ticăloșiei umane, în care lumina și întunericul nu sunt niciodată absolute, ci desfăcute în nenumărate stadii intermediare.” (Carmen Mușat)

„Mărturiile culese de Paula Erizanu ne demonstrează încă o dată că moldovenii știu despre trecutul lor mai mult de la alții și mai puțin de la oamenii locului. Pentru prima dată vocile minorităților, ale marginalilor, ale refugiaților și ale emigranților se împletesc într-o poveste comună care vine să umple găurile albe ale unui secol basarabean. „O carte care crește”, spune Paula Erizanu, și chiar asta este, o carte care ne face mai conștienți.” (Tatiana Țîbuleac)

A testimonial of the life and deeds of Her Majesty Margareta, The Custodian of the Crown, during the 35 years that have passed sincer her arrival in Romania, presented in an elegant volume, with beautiful images.