Istorie & Politologie

Bunica mea, Regina Elena, a fost indrumatorul meu spiritual, mentorul, steaua mea calauzitoare. Ea m-a invatat multe despre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume. - Majestatea Sa Margareta

Monştrii sunt peste tot şi din toate timpurile: ei bântuie codexurile aztece şi cinematografia americană, Antichitatea greacă şi romanele de secol XIX, Biblia şi mitologia indiană, poveştile pentru copii. Exces, abatere sau aberaţie, monstrul este privit în Evul Mediu drept opera lui Satan, înainte să devină, în Renaştere, o provocare pentru gândire, care încearcă să-i explice existenţa. Totuşi abia o dată cu secolul Luminilor şi progresele din embriologie se naşte teratologia, studiul malformaţiilor la fiinţele vii. Deşi sunt acum mai bine înţeleşi, monştrii „reali” devin fenomene de circ, între voyeurism şi compasiune, în timp ce psihanaliza, continuată de imaginile suprarealiştilor, încearcă să explice monştrii imaginari. Stéphane Audeguy ne conduce spre limitele monstruosului, din preistorie până în lumea modernă, care a instaurat noi raporturi între monştri şi societate, prin figurile terifiante ale psihopaţilor, criminalilor în masă, mutanţilor... Reali sau imaginari, animale fantastice sau fiinţe vii diforme, monştrii sunt sursă pentru nenumărate povestiri.

Traducere de Irina Manea

La sfârşitul secolului al XIII-lea, Marco Polo şi-a început lunga călătorie din Veneţia spre China pe Drumul Mătăsii, reprezentând la vremea aceea o adevărată reţea comercială eclectică şi multiculturală care lega Europa de Asia. Astăzi, în secolul XXI, guvernul chinez a propus un Drum al Mătăsii pe uscat şi pe apă absolut similar celui din epoca lui Marco Polo. Cu alte cuvinte, spune Kaplan în substanţialul eseu cu care se deschide cartea, China construieşte un pod terestru spre Europa, în timp ce Iranul şi India încearcă să lege zonele petroliere ale Asiei Centrale de Oceanul Indian. Europa se destramă din cauza schimbărilor culturale şi migraţiei, dar iată că Eurasia se coagulează. În acest prim eseu şi în următoarele care compun volumul de faţă, Kaplan scrie despre principiile universale ce ar trebui să contureze rolul Statelor Unite într-o lume perturbată. De la impresii despre preşedintele Trump până la examinarea sinceră a ceea ce se va întâmpla în cazul unui război între SUA şi Coreea de Nord, trecând printr-o frumoasă secţiune dedicată gândirii unor mari politologi americani — Kissinger, Huntington, Mearsheimer —, cartea lui Kaplan face o evaluare serioasă şi onestă a opţiunilor dificile cu care se vor confrunta Statele Unite în viitorii ani.

„Primul strat cartografic al noii hărţi eurasiatice este alcătuit din imperii decăzute: imperii nedeclarate, şi totuşi care operează cu o mentalitate imperială, al căror control teritorial oficial este mult mai redus decât în precedentele imperii în cazul Turciei şi Iranului - şi mai mare în cazul Rusiei şi Chinei. Căci ceea ce le face pe Rusia şi China atât de vulnerabile este faptul că aceste state încă mai cuprind teritorii de dimensiuni cu adevărat imperiale, extinzându-se dincolo de patria grupurilor etnice şi religioase aflate la conducere." - ROBERT D. KAPLAN

Ilustraţia de pe copertă: Caravanã pe Drumul Mătăsii, detaliu din Atlasul cata-lan (1375)

O monografie completă – și mai mult decât atât – despre o comunitate care încă nu și-a dezvăluit toate secretele. Scrisă cu tâlc, cu nerv și cu talent de un cercetător iscusit.” (Matei Martin)

„Această carte ne face să pășim înainte mai limpezi pe drumul cunoașterii împrejurărilor din Balcani. Întreaga istorie a aromânilor, așa cum a fost cercetată și expusă în această carte, este un exemplu pentru oricine se apropie de temă.

Acum câtva timp, chiar în 1989, domnul Nicolae-Șerban Tanașoca ţinea o comunicare intitulată Este posibilă o istorie a romanităţii balcanice? Atunci era încă un semn de întrebare, pe care eu îl șterg acum.” (Andrei Pippidi)

„[Cu machedonii] sunt probleme delicate, sunt probleme sulfuroase, sunt probleme insolubile. Dar Nicolas Trifon este singurul om pe care îl știu, pe care îl preţuiesc, care să fie atât de obiectiv, cu o înţelegere și o perfectă distribuire de accente într-o coregrafie diplomatică, în peisajul acesta al nostru, atât de ucigător prin zgomot, prin furie, prin ură reciprocă.” (Dan C. Mihăilescu)

Traducere de Liana Alecu

Viața reginei Elena, mama lui Mihai I al României, a fost o viață de Cenușăreasă derulată invers. Descendentă a țarinei Ecaterina cea Mare, a reginei Victoria și a lui Iacob I al Angliei, nepoată de împărați și fiică de regi, Elena părea sortită unei existențe senine de suverană. A devenit, într-adevăr, regină, dar nu a domnit niciodată. Tatăl, soțul, fiul și fratele ei au fost forțați, rând pe rând, să renunțe la coroană. A suportat umilințe la care femeile nu sunt de obicei supuse, și cu atât mai puțin reginele.

Prieten al familiei regale exilate, Arthur Gould Lee, autorul biografiei regelui Mihai (Coroana contra secera și ciocanul, Humanitas, 1998), a reconstituit povestea reginei-mamă bazându-se pe propria ei mărturie.

„Cu o privire împietrită, regele Mihai I al României s-a apropiat de mormântul alb de marmură din cimitirul Boix de Vaud din Lausanne. Pierdut în gânduri, a privit asupra sicriului din lemn de mahon roşu-cărămiziu, îmbrăcat în stindardul Casei Regale a României. Din paltonul său negru a scos o cutiuță din argint şi i-a deschis capacul. În ea se afla pământ românesc din patrie. Îndurerat, el a pus pământ din această cutiuţă pe sicriul reginei Elena. Pământ al patriei, care i-a legat pe Mamă şi Fiu şi în vremuri bune, dar mai mult în vremuri negre.“ – Illustrierte Neue Welt, 15 decembrie 1982

În lucrarea sa publicată în 2018 în Statele Unite, Madeleine Albright, prima femeie secretar de stat (perioada administrației Clinton, între 1997 și 2001), trage un semnal de alarmă privind ascensiunea populismului și chiar apariția fascismului în lume. Autoarea vorbește despre erodarea democrației liberale, despre o veritabilă criză politică și despre creșterea amenințării fascismului, nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea. Volumul, care scoate în evidență numeroase similitudini între evenimentele din ultimii ani din Europa și ceea ce s- a întâmplat în urmă cu un secol, va fi publicat de Editura RAO în septembrie. Doamna secretar de stat. Memorii, prima carte semnată de Madeleine Albright, a apărut în România în 2008, la aceeași editură.

Conciliul de la Ferrara-Florenta (1438-1439). Istoria si ecleziologia unirilor este traducerea in limba romana a tezei de doctorat a preotului greco-catolic Vasile-Alexandru Barbolovici.

Traducere de Lia Decei

Figura lui Miklós Horthy este sinonimă cu istoria Ungariei interbelice. De el se leagă renașterea țării după destrămarea Imperiului și încercările de a recupera teritoriile pierdute la Trianon. În memoria istorică a românilor – și nu numai a lor –, Horthy este tipul dictatorului fascist, în rând cu Adolf Hitler și Benito Mussolini, iar numele său echivalează cu ocupația, de­por­tările și abuzurile contra populației civile din Transilvania de Nord în anii 1940–1944. În procesele de la Nürnberg nu va sta însă pe banca acuzaților, ci în boxa martorilor, iar sfârșitul vieții și-l va trăi în liniște la Estoril, la fel ca alți mari exilați ai epocii (între care și Carol II, fostul rege al României). În ultimii ani, e așezat pe piedestal de regimul Viktor Orbán, în galeria eroilor națiunii maghiare.

Lăsând în urmă clișeele istoriografiilor naționale și polemica naționalistă, Catherine Horel este primul istoric care alcătu­iește biografia regentului Ungariei pe baza unei documentări vaste, reușind să impună o viziune nouă, critică și obiectivă. Dincolo de figura controversată a lui Horthy, cartea de față este în egală măsură o amplă frescă a Ungariei dintre cele două mari războaie – o istorie ale cărei ecouri în prezent sunt încă vii.

Traducere, note, glosar și indice de Gabriel Purghel
Cronologie și control științific Smaranda Bratu Elian
Cu o prefaţă de Gian Mario Anselmi

O carte fundamentală pentru istoria gândirii politice
Prima traducere în limba română

„Comentariile la prima decadă a lui Titus Livius sunt marea operă a florentinului despre republici, constituind împreună cu Principele, care e dedicat puterii monarhice, un diptic inseparabil. Pornind de la exemple extrase din istoria romană a lui Titus Livius, Machiavelli construiete o operă compozită și variată, în care sunt abordate diverse aspecte ale politicii și ale istoriei, plecând de la convingeri ideologice care la Machiavelli erau și aveau să rămână mereu legate de modelul republican de guvernare a statelor, al cărui prototip inegalabil era pentru el Republica romană antică. Găsim în Comentarii o știință politică de mare anvergură, care cercetează forma statului și structurile sale și pune întrebări cu privire la legile istorice ce guvernează procesele de ascensiune, criză și decădere ale organismelor politice pe o perioadă lungă de timp. În ele sunt tratate diferitele dinamici ale conviețuirii civile: rolul religiei; valorile împărtățite pe care trebuie organizată comunitatea; problema apărării libertății; raportul dintre formele constituționale și realitățile sociale, dar și războiul și politica externă, organizarea armatelor și apărarea statului.“ – GIAN MARIO ANSELMI

Pe copertă: Sandro Botticelli, Istoria Lucreţiei, 1500 (detaliu)

Se vor împlini curând 150 de ani de la moartea marelui erou al românilor Avram Iancu, patriot desăvârşit, simbol al luptei pentru dreptatea ardelenilor şi pentru identitatea lor naţională, cel mai iubit fiu al moţilor, pentru a căror libertate, prosperitate şi viaţă demnă a luptat prin toate mijloacele politice, diplomatice sau militare avute la îndemână.
Reeditarea cărții de față, una dintre cele mai importante monografii Avram Iancu, în anul Centenarului Marii Uniri, este încă un omagiu adus „crăişorului munţilor”, care şi-a câştigat un loc de frunte în panteonul neamului și a cărui memorie este cinstită de întreaga suflare românească, dar și autorului ei, istoricul Silviu Dragomir, cel care a fost secretar al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. (Emanuil Rus)

Lucrarea Irinei Nastasă-Matei se distinge printr-o serie de calități incontestabile. Abordează, mai întâi, o temă originală și importantă, cea a migrației studenților români în Germania nazistă, temă care nu a mai făcut obiectul vreunei cercetări până în prezent, în ciuda interesului evident pe care îl prezintă. Demonstrează apoi o bună cunoaștere a bibliografiei (vaste) privind peregrinatio academica și folosește în mod curent o literatură publicată în patru limbi, ceea ce-i permite situarea cercetărilor proprii într-o perspectivă internațională. Nu în ultimul rând, ea se întemeiază pe exploatarea mai multor surse prea puțin cercetate până acum în istoriografia românească, în principal pe arhive germane (îndeosebi Politisches Archiv des Auswärtigen Amts) și române.

Principalul merit al lucrării este acela de a atrage atenția asupra importanței studiilor universitare în Germania nazistă pentru orientarea politică și ideologică în procesul de formare a elitelor românești în perioada 1933-1945. Autoarea situează aceste studii în contextul fenomenului mai larg al migrației academice și al studiilor în străinătate (în Occident) ale tinerilor români, îndeosebi înainte și după Primul Război Mondial. Reorientarea către Germania în anii 1930, după ce o lungă perioadă studioșii români se îndreptau cu precădere către Franța a fost, se argumentează convingător, rezultatul unui cumul de factori: facilitățile acordate de Germania pentru atragerea studenților străini și cu precădere a celor din Estul Europei pentru a recruta și pregăti astfel intelectuali influenți în țările de origine; contaminarea ideologică a mediilor studențești deja anterioară preluării puterii de către Hitler, în Germania ca și în România, propice difuzării stereotipurilor extremei drepte și, mai ales, a antisemitismului; în sfârșit, acordurile cu caracter diplomatic, interstatal, care au intervenit într-o perioadă de expansiune a influenței Germaniei în această parte a Europei, premergătoare declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mihai Dinu Gheorghiu

 "Transilvania este astazi o parte a Romaniei si a Europei in acelasi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor sai. Pentru prima oara in istorie, sunt acum premise reale pentru ca toti locuitorii ei sa fie si sa se simta egali si la ei acasa. Tara nu mai este Transilvania de odinioara, dar urmele istoriei sunt peste tot. In trecut, au suferit si au fost fericiti, adesea in momente diferite, si romanii, si maghiarii, si germanii, si evreii etc. Nici suferintele si nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepretuit, iar pastrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvana este un dat al trecutului, dar, in acelasi timp, ne insoteste peste tot, astazi, sub ochii nostri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantina sta langa o bazilica romanica, langa o biserica gotica si langa alta baroca, toate vecine cu o sinagoga! De asemenea, singurul loc in care un locas de cult ortodox este la cativa pasi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convietuirea pasnica decat despre conflicte, iar mesajul acestei lucrari este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incrancenare si razbunare, ci pentru destindere si intelegere." (Autorii)

Transilvania – starea noastra de veghe este o excelenta carte de vizita. Il gasim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul, cel pentru care trecutul nu e simpla litera moarta sau inventar de cronologii seci si controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor si coordonator de impresionante spectacole ale radacinilor noastre – intrepatrunse cu ale altor neamuri, dar pastrandu-si autonomia si specificitatea. Il descoperim pe cititorul si degustatorul de literatura buna, pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact si nepartinitor in incheierile sale, ci si rostit memorabil, in cuvinte potrivite care sa probeze caratele limbii romane. Il intalnim in fiecare pagina pe Ioan-Aurel Pop omul cetatii, prezent in miezul lucrurilor si gata sa puna umarul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai marunte ale vremii, intervine prompt si expresiv de cate ori simte ca punctul pe i a fost ratacit in polemici goale. Il gasim pe Profesorul indragostit de Universitate si de rosturile acesteia in lumea contemporana, cel care stie, pe urmele lui Vasile Parvan, care este „datoria vietii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpanite la marile figuri ale culturii nationale si argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului national. E prezent pretutindeni, in fiecare litera, ardeleanul, de veghe la statura „invatatei Transilvanii”, lucrand la durarea ei fiindca ii stie durerea. Da, e o carte de vizita. Pentru autor, dar si pentru Transilvania. Pentru noi. (Irina Petras)

De ce esueaza natiunile. Originile puterii, ale prosperitatii si ale saraciei.

Traducere de Radu-Mihai Alexe

Amintirile sunt foarte importante pentru mine. Mă urmăresc, mă bântuie. Cu toate că uit numele și anumite întâmplări, pe care nici nu le-aș mai putea descrie în cuvinte. Însă în rest totul e la locul lui, ca într-un dicționar mare sau ca într-o carte ilustrată.

Brunhilde Pomsel a fost printre puținii care au reușit să ajungă în imediata apropiere a unuia dintre cei mai mari criminali din istorie. În Ministerul Propagandei, condus de Joseph Goebbels, a lucrat ca stenografă, dactilografă și secretară. Până la capitularea Berlinului, în mai 1945, a fost avansată și a ajuns în anticamera ministrului și-n mijlocul elitei conducătoare a național-socialismului. Chiar și în ultimele zile de război, când trupele sovietice se aflau deja pe străzile Berlinului, ea dactilografia acte oficiale și, în loc să găsească un moment prielnic ca să fugă, a fost cea care a cusut steagul capitulării. Mai bine de șapte decenii n-a vorbit cu nimeni despre toate acestea.

Acest volum se bazează pe convorbirile cu Brunhilde Pomsel înregistrate în 2013 și 2014, pentru filmul documentar Ein deutsches Leben (O viață germană), considerat una dintre cele mai importante contribuții la analiza Holocaustului. De asemenea, la începutul lui 2019, la Londra a fost pusă în scenă o piesă de teatru realizată după traducerea în engleză a memoriilor lui Brunhilde Pomsel, care s-a bucurat de un succes răsunător.

Cei invinsi. De ce nu s-a putut incheia Primul Razboi Mondial, 1917-1923

Pentru aliatii occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o data solemna – finalul luptelor care au distrus o generatie, dar si o razbunare a unui sacrificiu teribil, venita odata cu prabusirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman. Dar, pentru mare parte din restul Europei, aceasta zi nu a avut nici o insemnatate, o serie continua, de cosmar, de conflicte inghitind tara dupa tara. In aceasta carte extrem de originala, Robert Gerwarth ne cere sa ne gandim din nou la adevarata mostenire a Primului Razboi Mondial. In general, nu luptele de pe frontul de vest s-au dovedit a fi atat de daunatoare pentru viitorul Europei, cat urmarile lor devastatoare, tarile din ambele tabere ale conflictului fiind distruse suplimentar de revolutii, pogromuri, expulzari in masa si de alte confruntari militare. Daca razboiul insusi fusese, in majoritatea locurilor, doar o lupta intre soldatii sprijiniti de stat, aceste noi conflicte au fost, in principal, despre civili si forte paramilitare, milioane de oameni murind in Europa Centrala, de Est si de Sud-Est, inainte ca URSS-ul si mai multe state mici, nou formate, sa apara pe harta. Peste tot oamenii se hraneau cu razbunare, vietile lor erau afectate de un simt criminal al dreptatii, cautand sa plateasca polite dusmanilor reali sau imaginari. Peste numai un deceniu, aparitia celui de-al Treilea Reich si a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o cautau de atata vreme.

Iosif Stalin a exercitat puterea suprema in Uniunea Sovietica din 1929 pana la moartea sa, in 1953. Pe parcursul acestui sfert de secol, dupa estimarile lui Oleg Hlevniuk, Stalin a ordonat incarcerarea si executarea a nu mai putin de un milion de cetateni sovietici pe an. Alte milioane au fost victime ale foametei care a rezultat direct din aplicarea politicilor sale. Ce l-a condus catre o asemenea cruzime? Aceasta biografie esentiala, scrisa de autorul cel mai familiarizat cu arhivele din era sovietica, ofera un portret fara precedent, in cel mai fin detaliu, al lui Stalin – omul si dictatorul. Fara a-l mitologiza, fie ca pe un geniu binevoitor, fie ca pe un geniu al raului, Hlevniuk raspunde numeroaselor controverse despre anumite evenimente din viata dictatorului, adunand sute de scrisori anterior necunoscute, memorii, rapoarte si jurnale, intr-o poveste exhaustiva a vietii lui Iosif Vissarionovici Djugasvili, omul care a lasat cicatrici greu de vindecat asupra popoarelor peste care a domnit si care a schimbat cursul istoriei.

Captivanta si zguduitoare, aceasta carte confirma faptul ca Hlevniuk este, probabil, cel mai mare expert in Stalin. O lectura esentiala. - Simon Sebag Montefiore

Rapirea lui Edgardo Mortara. Scandalul care a provocat prabusirea puterii politice a Vaticanului

Bologna: caderea noptii, iunie 1858. O bataie rasuna in usa negustorului evreu Momolo Mortara. Doi ofiteri ai Inchizitiei dau buzna inauntru si il iau pe fiul de sase ani al lui Mortara, Edgardo. In timp ce baiatul este smuls din bratele tatalui, mama acestuia se prabuseste. Motivul rapirii lui: fiul a fost botezat in secret de unul dintre servitorii familiei. Conform legii papale, copilul este, prin urmare, catolic, care poate fi luat din mijlocul familiei sale si dus la o manastire speciala, unde convertirea sa va fi finalizata. Cu aceasta scena infioratoare, istoricul premiat David I. Kertzer incepe povestea adevarata despre cum rapirea unui copil a devenit evenimentul declansator al prabusirii Vaticanului ca putere seculara. Cartea evoca disperarea familiei modestului negustor, ritmurile vietii cotidiene in ghetoul evreiesc, si studiaza, prin intermediul campaniilor revolutionare ale lui Mazzini si Garibaldi si a unor personaje precum Napoleon al III-lea, aparitia Italiei ca stat national, modern. Emotionanta si plina de informatii, Rapirea lui Edgardo Mortara se poate citi si ca un thriller istoric si ca o analiza a modului in care o tragedie umana singulara poate schimba cursul istoriei.

Razboiul Crimeii a dominat mijlocul secolului al XIX-lea si a redesenat complet harta Europei. Opunind Rusia tarista unei coalitii formate din Imperiul Otoman, Franta, Marea Britanie si regatul Sardiniei, a fost un razboi pentru teritorii, dar si unul religios si este considerat primul „razboi total”, in care populatia civila a devenit tinta purificarilor etnice si abuzurilor de tot felul. Volumul lui Orlando Figes constituie o reinterpretare impresionanta a acestui conflict modern si totodata traditional, pe baza unui mare numar de surse rusesti, franceze, otomane si britanice. Reinviind soldati si ofiteri din transeele inzapezite, medici ce opereaza pe cimpul de batalie si figura fanatica a tarului Nicolae I, Crimeea spune povestea unui razboi tragic.

34 de specialisti din Republica Moldova ofera o perspectiva clara si coerenta asupra regimului comunist din aceasta tara. Sint aduse in atentia cititorilor subiecte din istoria, politica si cultura Moldovei sovietice, mai putin sau deloc cunoscute si cercetate in spatiul romanesc: de la formarea si evolutia RASSM, deportarile staliniste sau foametea de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial la simbolurile de stat ale RSSM, politica nationala, religie, invatamint, minoritati, legislatie, patrimoniu cultural, dimensiuni ale cotidianului etc. Daca in 2018 s-a vorbit mult despre ce a unit provinciile romanesti, in 2019, la 30 de ani de la caderea regimului comunist in Romania, incercam sa aflam ce ne desparte, intrucit comunismul, prin politicile sale profund si constant romanofobe, a pus un zid inalt si lung, cit 46 de ani (1945-1991), izolind si indepartind Romania de Basarabia. Desi vecine si vorbind aceeasi limba, "comunismele" noastre s-au dovedit diferite in foarte multe aspecte, care n-au fost niciodata analizate pina acum in plan comparativ. Provocare pentru publicul tinar de ambele parti ale Prutului, nascut in preajma sau dupa caderea regimului comunist, instrument de lectura pentru specialisti din diverse zone, provocare pentru orice cititor de buna-credinta care isi propune sa inteleaga acea perioada si acel spatiu inca aproape exotic. - Liliana Corobca

Medicii nazisti este cea mai patrunzatoare si mai importanta carte a renumitului profesor american de psihiatrie si psihologie, una dintre cele mai importante lucrari despre etica medicala care au fost scrise pana acum. Lucrarea trece dincolo de frontierele istoriografiei si ofera o interpretare psihologica convingatoare a celui de-al Treilea Reich si a crimelor national-socialismului.

Cand Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat Pactul germano-sovietic in 1939, lumea intreaga – inclusiv cetatenii germani si sovietici – a fost socata. Pana atunci Hitler nu se sfiise sa acuze comunismul ca fiind un flagel mondial si nici Stalin nu era mai tolerant fata de  fascism. Au fost necesare actiuni propagandistice intense pentru a convinge cetatenii din ambele tari ca Pactul era in interesul lor. Putini s-au lasat convinsi.

„America”, spunea președintele G.W. Bush, „nu a fost niciodată un imperiu. Sîntem poate singura putere din istorie care a avut această șansă și a refuzat-o, preferînd măreția în locul puterii și dreptatea în locul gloriei”. Niall Ferguson susține că, dimpotrivă, din punct de vedere militar și economic, America este pur și simplu cel mai redutabil imperiu din cîte au existat vreodată. Ca și Imperiul Britanic acum mai bine de un secol, SUA aspiră să globalizeze piețele libere, statul de drept și democrația. Teoretic, este un proiect bun, afirmă Ferguson, care se declară în favoarea unui imperiu a cărui hegemonie ar asigura stabilitate pe plan internațional. Dar colosul american de astăzi este oare într-adevăr în stare să joace rolul lui Atlas, sprijinind pe umerii săi lumea întreagă? Statele Unite, arată Ferguson, sînt un imperiu ce nu mai are suflu, slăbit de lipsa cronică de bani, efective militare și voință politică. Iar atunci cînd această „nouă Romă” se va prăbuși, avertizează el, colapsul s-ar putea să vină din interior.

„Încă un tur de forță din partea unui autor care își dovedește, ca de obicei, talentele: polemică elocventă, inteligență neconvențională și discurs elegant… În mod garantat va stîrni dezbateri aprinse.” (The Irish Times)

„O explorare îndrăzneață a motivelor pentru care americanii nu sînt făcuți să fie imperialiști, cu toate că au un imperiu. Viguroasă, esențială și îngrijorătoare.” (Timothy Garton Ash)