Istorie & Politologie

Operatiunea oculta. Francmasoneria in atentia Securitatii. Documente strict secrete (1984-1989)

Opusul de documente, insotit de un indispensabil studiu introductiv, este un prim pas in deslusirea relatiilor dintre francmasonerie si Securitate. Ansamblul in sine al acestei operatiuni strict-secrete – Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice – cu numele de cod Oculta, dar si fiecare document in sine sunt lamuritoare. Dosarul de problema cu numarul 1 780 are nu mai putin de 16 volume si reprezinta o radiografie perfecta a modului in care din 1984 si pana in 1989, adica in ultimii cinci ani ai regimului Ceausescu, fostii francmasoni au fost urmariti, filati, interogati. Timp de cinci ani, o intreaga elita intelectuala a fost periata informativ.

Alexandru Iordache identifică, astfel, în această operă, principalele momente de cotitură din istoria țării și a serviciilor secrete menite să slujească intereselor statului român, integrează în mod armonios firul analitic și pe cel descriptiv, îngemănează biografia și prosopografia, istoria politică și cultura instituțională, analiza organizației cu cea sectorială, perspectiva diacronică cu cea sincronică, istoria militară cu cea de intelligence. Toate acestea se constituie într-o frescă bine alcătuită a agenturii secrete românești, ce înglobează o tipologie a ofițerilor, agenților, informatorilor și rețelelor informative, începând cu personalitățile celor doi lideri ai spionajului românesc, Mihail Moruzov și Eugen Cristescu, ceea ce face din această lucrare o carte capitală pentru cunoașterea istoriei serviciilor de informații românești. O operă care, mai mult decât orice, aduce un progres substanțial, tranșant la istoriografia intelligence-ului românesc.
Silviu Miloiu

”…Este un semnal de alarmă inclusiv pentru epoca pe care o trăim, plină de apeluri la ură de toate tipurile și de folosirea forței și a mijloacelor teroriste împotriva unor grupuri etnice, confesionale ori culturale.

Cei care vor parcurge volumul de față vor descoperi și alte „istorii” interesante sau mai puțin cunoscute. Am aminti aici doar interesantele pagini legate de sinuoasa relație dintre Germania hitleristă și Marea Britanie, dar și interesantul tablou privind „fascizarea Europei”. Parcurgând pagini din istoria Spaniei, a Portugaliei, a Ungariei, a Greciei și a altor state europene, inclusiv a României, cititorii se vor putea convinge astfel mai ușor despre faptul că istoria secolului XX este una complicată, cu meandre, cu momente de pactizare în fața forțelor totalitare.”

Gheorghe Onișoru

Expansiunea ungurilor spre teritoriile vecine bogate în resurse era inevitabilă. Ea a început chiar din momentul creştinării, care a coincis cu încoronarea regelui Ştefan I, după ce se atinsese deja limita naturală a Munţilor Apuseni (prin supunerea voievodatului din Bihor), şi după ce încetase dominaţia bulgară la nord de Dunăre. Regiunea bogată în sare şi nu numai situată „dincolo de pădure” trebuia şi putea fi cucerită de tânărul stat creştin condus de Ştefan I. Aproape concomitent au fost lichidate cele două centre de putere rivale, din zona Clujului şi de pe cursul inferior al Mureşului, iar astfel era deschisă calea spre a doua limită naturală, cea a Carpaţilor Orientali şi Meridionali. Acest proces de expansiune s-a desfăşurat treptat, el durând circa un secol şi jumătate.
Alexandru Madgearu

Codul Enigma. Alan Turing si infrangerea Germaniei naziste

Istoricul Petre Opris face o treaba extraordinara in aceasta carte: scoate la lumina istoria economiei romanesti din vremea comunismului, publica documente de arhiva (din Romania si din Statele Unite) extrem de interesante si arata cum se luau deciziile in organizatiile de partid si de stat. Veti gasi aici texte despre industria aeronautica, despre datoriile externe ale Romaniei sau despre industria de aparare, foarte relevante pentru vremea respectiva.

Este corectitudinea politica un dusman al libertatii de exprimare si al schimbului de idei? Sau, dimpotriva, contestand relatiile de putere dominante si normele sociale care exclud grupurile marginalizate, corectitudinea politica contribuie la crearea unei societati mai echitabile si mai drepte? Pentru unii, raspunsul este simplu: ea suprima dezbaterea libera care sta la baza democratiei, instituie diviziuni sociale artificiale si promoveaza conflictele intre diferitele grupuri care alcatuiesc o comunitate. Altii sustin ca, dimpotriva, prin crearea de norme si spatii publice care le ofera dreptul de a se exprima unor grupuri si persoane marginalizate, se largeste domeniul libertatii. Eforturile indreptate spre incluziunea sociala sunt esentiale pentru crearea unor societati diverse si sanatoase.

Traducere de Irina Horea

„O carte magistralã.“ (Sunday Times)

„Celebrul Paul Johnson ne prezintă o istorie provocatoare a poporului, religiei şi culturii evreieşti din cele mai vechi timpuri până în prezent. Împărţită ingenios în şapte secţiuni (Israeliţii, Iudaismul, Catedocraţia, Ghetoul, Emanciparea, Holocaustul şi Sionul), lucrarea descrie complexa interacţiune dintre istoria evreilor şi istoria mondială, arătând felul în care traiectoria civilizaţiei occidentale a fost influenţată decisiv de acest grup puţin numeros… O excelentă istorie nonacademică, pentru marele public.“ (Library Journal)

„O introducere foarte accesibilă şi utilă, mai ales în istoria modernă a evreilor.“ (Kirkus Reviews)

„O istorie de 4 000 de ani, de la Casa lui David până în anii 1980. Entuziasmul şi productivitatea lui Johnson sunt, ca de obicei, prodigioase.“ (Sunday Times)

„O carte captivantă, provocatoare, bine scrisă, adeseori mişcătoare, un amestec pătrunzător şi pasionat de istorie şi mit, de povestire şi interpretare.“ (Christian Science Monitor)

„Ideea de rasă are o lungă istorie discontinuă şi eterogenă. Şi se reinventează mereu, adesea prin redescoperirea şi combinarea unor ingrediente vechi, uitate, refulate ori cenzurate, prin schimbarea paradigmelor – de la filosofie, lingvistică şi antropologie la antropogeografie, medicină, genetică, eugenism şi biopolitică. Lucrarea semnată de Marius Turda, unul dintre cei mai valoroşi specialişti internaţionali ai acestei problematici, şi de colega sa Maria Sophia Quine este o sinteză istorică şi critică a evoluţiei conceptului de rasă din Epoca Luminilor pînă astăzi. Adică istoricizarea şi contextualizarea unei idei plasate între negare/relativizare constructivistă şi absolutizare esenţialistă, între universal (natura umană) şi particular (ierarhizarea grupurilor şi indivizilor între sublim şi monstruos).” (Sorin Antohi, membru în Academia Europaea)

„Fetiş într-o vreme, tabu într-alta, conceptul de rasă marchează – mai mult decît oricare altul – joncţiunea dintre disciplinele ştiinţifice şi cele umane. Tocmai de aceea, istoria conceptului de rasă este deopotrivă o arheologie a imaginarului ştiinţific şi o incursiune ştiinţifică în imaginarul comun, aşa cum îl sedimentează tradiţia culturală. Departe de a colora doar peisajul (pitoresc) al trecutului, un asemenea exerciţiu ne permite să focalizăm, lucid şi atent, cîteva din marile probleme ale prezentului. Imigraţia – ce readuce în atenţie tema străinului (şi problematizarea identitară) –, pe de o parte, biotehnologiile şi Inteligenţa Artificială – care ne trimit la meditaţia asupra ireductibilului uman –, pe de alta, sînt doar orizontul cel mai vizibil al actualizării dezbaterilor pe care le-a cunoscut istoria conceptului de rasă. Marius Turda şi Maria Sophia Quine ne poartă – cu o erudiţie dublată de un stil clar – printre avatarurile, adesea surprinzătoare, ale acestui concept. Asemenea realităţii pe care pretinde a o numi, «rasa» e cînd ceva evident şi cu neputinţă de definit, cînd ceva bine fixat teoretic, dar imposibil de descoperit în realitate. Această evanescenţă, cu amestecul ei de lumină şi întuneric, irizează deasupra unei istorii ai cărei purtători sîntem. „E raţiunea pentru care cei doi autori ne invită să gîndim şi să asumăm critic moştenirea acestui concept ambiguu (dar inconturnabil) al culturii noastre.” (Mihai Maci, lect.univ.dr., Universitatea din Oradea)

Fragment din cartea "Disparitia lui Josef Mengele" de Olivier Guez:

"Isi indesa bine pumnul in gura pisoiasului cu ochi grialbastrui. Sau o lovitura zdravana de ciocan peste degete, bang, peste sau mai degraba peste unghii, da, ar smulge cu placere unghiile celor doua maini ale lui Fritsch, una cate una, sa le faca sa sara. Gregor mimeaza scena in baia vizuinii din Vicente Lopez murmurand: „Cum indraznesti tu, Eberhard, mic argentinian de rabat? Ai petrecut 15 zile in Germania si-mi tii lectii de la inaltimea celor 28 de ani ai tai? Ei da, «ororile», cum spui tu, ororile au existat, Germania asediata trebuia sa se apere, sa zdrobeasca fortele de distrugere prin toate mijloacele. Razboiul nu este un joc de copii si nazismul, idiot sumbru, nu se limiteaza la coregrafiile grandioase ale Tineretului Hitlerist." Gregor isi zdrobeste tubul cu pasta de dinti, apoi, brusc, se calmeaza, altfel va fi in intarziere pe santier; cea mai mica intarziere ii este insuportabila.

Cel de-al Doilea Razboi Mondial a lasat in urma lui o Europa in haos. Peisajele fusesera distruse, orase intregi rase de pe fata pamantului si mai mult de 35 de milioane de oameni ucisi. Pe cea mai mare parte din continent, institutiile a caror existenta o consideram astazi un lucru firesc - cum ar fi politia, presa, transportul, administratiile locale si nationale - erau fie cu totul absente, fie compromise total. Rata criminalitatii ajunsese la niveluri extrem de ridicate, economia se prabusise, iar populatia Europei se afla in pragul foametei. In acest studiu inovator al anilor care au urmat conflagratiei mondiale, Keith Lowe descrie un continent inca bantuit de violenta, unde mari parti ale populatiei trebuiau inca sa accepte faptul ca razboiul se terminase. El scoate in evidenta moralitatea deformata si nevoia insatiabila de razbunare care au reprezentat mostenirea acestui conflict. Descrie purificarea etnica si razboaiele civile care au distrus vietile oamenilor obisnuiti de la Marea Baltica la Mediterana si Inte-meierea unei noi ordini mondiale care a adus, in cele din urma, stabilitate, intr-un continent zguduit din temelii. Acestea au fost realitati, ne spune autorul, care au existat pe tot continentul - la Est si la Vest. Bazandu-se pe documente originale, pe interviuri si literatura de specialitate in opt limbi diferite, Continentul barbar ne ofera o imagine a unei scurte perioade haotice dintre finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial si inceputul Razboiului Rece. Cartea reprezinta o premiera, fiind prima lucrare importanta despre aceasta perioada. 

Greu de scris despre un astfel de subiect. Paradoxal, este un subiect despre care s-a tot scris. Si cel mai mult a facut-o regina insasi. Si nu e usor sa desprinzi din noianul de cuvinte si de intamplari tocmai pe acelea pe care Maria, la o revenire, le-ar fi preluat. Daca noi incercam s-o facem este pentru pasiunea pe care o starneste in noi regina
Maria. Ne-a placut Maria. Ea continua sa ne fascineze pe noi romanii. Ne incanta cu adevarat metamorfoza acestei principese, pe jumatate englezoaica, pe jumatate rusoaica, intr-o regina mai romanca decat romanii, iubindu-i pe acestia si iubindu-le tara pana la a se confunda cu ei si cu ea. Ne-a placut, totodata, jocul intelectual pe care Maria ni-l propune: un personaj care, scriindu-si propria istorie, isi corijeaza faptele de viata, iar noi, de pe margine, urmarim felul in care se contureaza aceasta istorie, istoria unei femei de succes.

Paginile acestei cărți vă dezvăluie personalitatea marilor nume ale istoriei în detalii savuroase, de multe ori ilicite și nepublicate până acum în nici o altă carte de istorie.

Veți descoperi latura umană a 26 de figuri legendare, le veți cunoaște slăbiciunile, ambițiile secrete și moralitatea adesea îndoielnică.

Biografii necenzurate ale unor oameni celebri a fost bestseller The New York Times. Până astăzi volumul a avut numeroase ediții și a fost tradus în multe limbi, atrăgând interesul cititorului de la prima până la ultima pagină.

Românii şi‑au făcut istoria aşa cum s‑au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă şi plină doar de dezastre. A fost de toate felurile, ca viaţa, fiindcă istoria înseamnă viaţă. Este important de ştiut că românii există şi ei între naţiunile lumii, că au o ţară sau chiar două ţări ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea şi cu Munţii Carpaţi, cu ţăranii Maramureşului, uitaţi parcă de timp, cu mănăstirile pictate ale Moldovei, cu delta Dunării şi cu Marea Neagră, cu podgoriile de la Cricova şi clopotele mănăstirii Căpriana, cu aurul Apusenilor şi cu cetăţile de pe Nistru, cu Eminescu, Blaga, Enescu sau Brâncuşi, cu oameni care mai aşteaptă încă să fie cunoscuţi. Ei au un mesaj de transmis pentru comunitatea internaţională şi ţin mult la acest mesaj al lor.

În aproape o sută de ani, românii au trecut de la o societate medievală, de tip agrar, la una modernă, marcată, din punct de vedere economic, politic şi social, de valorile vieţii urbane şi ale erei industriale. Totodată, mentalităţile s-au schimbat spectaculos, influenţele orientale au pălit în favoarea celor occidentale. În prim-planul acestei istorii şi-au făcut apariţia oamenii politici şi de cultură, creatori de instituţii moderne, purtători de idei şi exponenţi ai unor curente aproape sincrone cu cele occidentale.

In primavara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, incepea un proces de reformare a intregului sistem economic si politic sovietic. Ceea ce avea sa devina cunoscut drept perestroika ("reconstructie") a durat doar sase ani, pana in decembrie 1991, cand Gorbaciov si-a dat demisia din functia de presedinte al URSS. Efectele politicii lui Gorbaciov au fost incredibile, provocand nu doar dezmembrarea URSS si prabusirea regimului comunist in toata Europa de Est, ci si caderea Cortinei de Fier si reunificarea Germaniei. Occidentul, pe de alta parte, i-a apreciat meritele indiscutabile pe plan extern. Mihail Sergheevici Gorbaciov ramane unul dintre cei mai influenti (si controversati) oameni ai secolului XX. O privire fascinanta in culisele puterii de la Kremlin. - Der Spiegel

Mihail Gorbaciov nu a fost un erou, ci a fost un lider comunist care a facut o buna parte din ceea ce trebuia sa faca un om normal ajuns in varful unui sistem ce se baza pe o mare amagire. [...] Aceasta carte este marturia omeneasca, sensibila si sincera, a unui om caruia i-a fost dat sa modifice precum putini altii istoria secolului in care a trait. - Adrian Cioroianu

Incendiar. Atentatorul nebun si psihiatrul

Mult inainte ca spectrul terorismului sa puna stapanire pe imaginarul colectiv, in anii ’50, un atentator in serie cu bombe bantuia strazile New Yorkului. Cursa pentru capturarea acestuia avea sa dea nastere unei noi stiinte, psihologia criminalistica moderna. Timp de aproape doua decenii, barbatul care isi semna scrisorile anonime cu „F.P." si-si lasa dispozitivele letale in cabine de telefon, in vestiare, ba chiar ascunse in scaunele salilor de cinema putea lovi oriunde in New York. In disperare de cauza, capitanul de politie Howard Finney a cerut ajutor unui psihiatru relativ necunoscut, doctorul James Brussel. Acesta examinand dovezile, a schitat un portret psihologic detaliat al suspectului. Cursa pentru capturarea acestuia avea sa dea nastere unei noi stiinte, psihologia criminalistica moderna.

Indestructibil. Povestea pilotului american care a schimbat cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial

Paul Irving „Pappy" Gunn, pilot in cadrul fortelor aeriene americane, a trait dupa propriile reguli, de la luptele cu cutitul si diversele activitati de contrabanda din tinerete la misiunile ca pilot in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, supravietuind mereu cu ajutorul inteligentei, dar si al pumnilor Atunci cand afla ca familia i-a fost luata prizoniera de japonezi in Filipine, in timp ce el fusese trimis intr-o misiune secreta in Australia, P.I. Gunn face tot posibilul ca sa-si salveze sotia si copiii, chiar daca intampina probleme din partea conducerii superioare a armatei.

Istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial pare astazi accesibila oricui, insa, in realitate, ea se bazeaza pe multe idei conventionale, care demonstreaza ca propaganda partilor beligerante a inradacinat anumite perceptii incepand inca din timpul conflictului. Cartea Miturile celui de-al Doilea Razboi Mondial - din colectia de razboi Perrin - incearca sa restabileasca unele adevaruri, intr-o serie de 23 de eseuri scrise pe intelesul tuturor, pornind de la marile mituri legate de acest razboi, cele mai multe eronate: ca Pearl Harbor a fost o lovitura devastatoare a Imperiului nipon pentru Statele Unite ale Americii, ca luptatorii SS erau combatanti de elita, ca debarcarea din Provence a fost inutila, ca germanii dispuneau de adevarate arme miraculoase, in timp ce rusii erau inapoiati tehnologic, ca Japonia a capitulat ca urmare a bombardamentului nuclear de la Hiroshima, ca Germania a pierdut razboiul din cauza lui Hitler sau ca la Ialta a fost impartita lumea intre Churchill, Roosevelt si Stalin. Autorii acestei carti propun noi argumente surprinzatoare, aspecte necunoscute pana acum pe scara larga si lamuresc cliseele legate de conflagratia mondiala. Aceasta lucrare aduce o noua perspectiva asupra unui moment decisiv al istoriei lumii moderne.

Traducere de Tudor Călin Zarojanu

Premiul Wolfson pentru Istorie
Premiul Adolphe Bentinck

Istoria Balcanilor a fost adesea asociată cu violența și tulburările politice; apariția statelor naționale, pe fundalul declinului puterii otomane, a contribuit la adâncirea conflictelor și a instabilității generale. În această regiune, unde diversitatea etniilor, a religiilor și a obiceiurilor a influențat constant cursul evenimentelor, popoarele au fost mereu prinse în angrenajul forţelor care au hotărât destinele ţărilor din sud-estul Europei. 
Analiza istoricului britanic Mark Mazower ne poartă dincolo de stereotipuri și clișee, desfășurându-ne înaintea ochilor metamorfoza spațiului balcanic de-a lungul secolelor. Remarcabilă sinteză a 500 de ani de istorie, lucrarea de față conturează o realitate mai bogată și mai impresionantă decât ne-am fi imaginat vreodată.

„O carte extraordinară, plină de date și observații surprinzătoare... cu adevărat remarcabilă și uimitor de concisă.“ – The New York Review of Books

„Captivantă și pătrunzătoare, această carte rămâne un punct de reper pentru cercetările ce vor urma.“ – The Spectator

Ilustrația copertei: hartă satirică italiană a Europei la 1871

„Am scris această carte din patriotism. Pe la finele anilor ’80, bunul meu prieten și coleg de liceu Andrei Bodiu, a cărui pierdere prematură o regret nespus și o voi regreta toată viața, a rostit o propoziție memorabilă, care mi‑a rămas întipărită drept cea mai bună definiție a coșmarului în care ne aflam atunci: «Noi, aici, trăim cu un picior în Balcani și cu celălalt în groapă». Cumva, inconștient, cred că am vrut să‑i și arăt lui Andrei, acolo, în cer, unde se află, că lumea noastră s‑a schimbat. Că nu mai sîntem în pragul unei morți istorice. Că sîntem o națiune tînără. Că avem totuși un viitor – o viață în față. Sper că vei înțelege, cititorule, din toate povestirile de față, că le‑am scris din două motive: mai întîi, pentru că eu cred cu tărie că vom fi în stare să croim în cele din urmă și un adevărat «studiu de fezabilitate» pentru calea de a ieși, ca neam, din «tărîmurile de frontieră», și apoi pentru că, așa cum arată titlul, eu cred în mîntuire.” (Marius Oprea)

Ediţie îngrijită, introducere şi note de Andrei Pippidi

„O operă în care atitudinea morală şi loialitatea joacă un rol aşa de mare poate părea învechită multor oameni de azi. Solidaritatea naţională pe care N. Iorga a predicat-o necontenit a rămas o formulă convenţională, repetată la festivităţi, în timp ce o fărâmiţează îmbrânceala partidelor şi a intereselor personale.
Se publică astăzi pentru prima oară caietele XX-XXII, care întregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seară înainte de sfârşitul în faţa unui pluton de execuţie improvizat. Existenţa acestui material inedit a fost complet necunoscută publicului, chiar istoricilor preocupaţi de biografia învăţatului sau de ilustrarea activităţii politice din ultimii ani de pace înainte ca ţara să fie absorbită de-al Doilea Război Mondial. Cititorii părţii precedente a jurnalului vor găsi detalii despre cum a evoluat situaţia şi despre regimul acelor ani, cu care Iorga a colaborat, dar îl vor recunoaşte şi pe el însuşi, chiar dacă unele aspecte – nemulţumire corozivă, resentiment, vanitate – care i-au influenţat relaţiile personale apar aici într-o lumină mai puternică.“ – Andrei Pippidi

Am luptat contra dictaturei şi n-am făcut cârdăşie cu ea. Voiu lupta şi de azi înainte contra ei. Sunt ferm convins că viitorul Statului român nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adequate Statului român. Le poate imprima cine cunoaşte profund istoria acestui neam nenorocit.
De viitorul României nu desperez. A trecut ea şi prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dăinuirii noastre peste tot răul ce vreau să ni-l facă alţii, pentru acela pe care din orbirea noastră ni-l facem singuri.

Fotografia de pe copertă: N. Iorga în 1938

Traducere şi note de Mugur Zlotea

Yu Hua este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori chinezi – atât pentru romanele sale, cât și pentru bestsellerul China în zece cuvinte, care ne împărtășește o perspectivă onestă și curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol.
Reflecțiile lui Yu Hua asupra istoriei și transformărilor sociale care i-au marcat patria continuă în acest volum, în care sunt grupate pentru prima dată 26 de texte scrise între 1999 și 2018. Scopul acestor scurte eseuri este să surprindă rapiditatea și profunzimea schimbărilor prin care trece China în noul mileniu. Cu toate că temele abordate sunt uneori puțin cunoscute cititorului străin, Yu Hua reușește să redea, limpede și cu umor, toate detaliile de care avem nevoie ca să înțelegem societatea chineză aflată într-o continuă schimbare.
Fiecare mini-eseu abordează câte un subiect esențial: cenzura omniprezentă în China și metodele ingenioase ale chinezilor de-a o fenta, corupția endemică, poluarea și efectele ei asupra oamenilor, felul în care este percepută America, sărăcia extremă în care trăiesc tot mai mulți chinezi etc.
Instructive, profunde și câteodată grave, însă niciodată lipsite de umor, textele care compun acest volum spun povestea uneori de succes, alteori de o tristețe copleșitoare a Chinei contemporane așa cum n-a îndrăznit nimeni să o facă până acum.

„Yu Hua surprinde un portret al Chinei moderne atât de incisiv și de pătrunzător cum rareori avem ocazia să vedem.“ – Time

„Yu Hua dezvăluie o față a Chinei diferită de tot ceea ce ați auzit până acum de la cei care au citit despre ea sau au vizitat-o.“– The Wall Street Journal

Ediţie îngrijită, introducere şi note de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu

Nimăre nu mă gonea, dar mie mi se părea că mă prinde şi mă duce la domnitoru Caragea şi mă pune în ţapă, pentru că adesior sîmbătile punea în ţapă pe hoţi. Am privit şi mă luasi frica; tot sîmbăta pe vinovaţii la puşcărie, la unii tăia mîinile cu satîru, la unii tăia nasu şi urechile, legaţi cu mîinile dindărăt, numai scutura din cap.

Tînărul care își scrie amintirile din vremea ciumei lui Caragea este un personaj coborît din Ciocoii vechi și noi sau din Scrisorile lui Ion Ghica. Lipsit însă de ambiția și de machiavelismul acelora, Tache Merișescu rătăcește printr-o lume nestatornică și plină de primejdii; soarta i-o fac relațiile de familie, bunul-plac al înaltelor obraze și, mai presus de toate, întîmplarea.
Băiat de casă la boier, amant al cuconiței, calfă la București, edecliu la Țarigrad, negustoraș prin porturile Levantului, el ne lasă o mărturie neprețuită din secolul fanariot – secol pe care îl cunoaștem mai mult din scrierile călătorilor străini ori din amintirile cețoase ale nepoților celor care l-au trăit.
Manuscrisul pe care Constanța Vintilă-Ghițulescu îl scoate astăzi la lumină va deveni o piesă de neocolit în istoria literaturii noastre premoderne.

Pe copertă, scenã din Bucureştii începutului de secol XIX: Biserica şi Hanul Greci

Traducere din franceză, studiu introductiv și note de Alina Pavelescu

„Răul de care a suferit România e încă prezent, cerându-şi vindecarea de la orbi şi de la surzi.“ – LOUIS BASSET, mai 1920

„Avem de-a face cu un personaj carismatic, de o inteligență sclipitoare, cu convingeri și principii ferme, deopotrivă sentimental și iremediabil îndrăgostit de România. Iar jurnalul său rămâne un tur de forță profund umanist, un adevărat tratat de teorie și analiză politică pe înțelesul tuturor, străbătut necontenit de valorile morale.“ – ALINA PAVELESCU

Fotografia de pe copertă: placheta aniversară dăruită lui Louis Basset de subordonaţii săi, angajaţii administraţiei Casei Regale, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de activitate (Muzeul Naţional de Istorie a României)

„Europa Centrală și de Est a fost în întreaga ei istorie un spațiu al periferiilor de tot felul, o margine a imperiilor, un front, un avanpost, un pivot geostrategic, un flanc al alianțelor, un perimetru contradictoriu al toleranței multiculturale și totodată al faliilor ireconciliabile, un câmp de luptă, un coridor de tranziție, o zonă-tampon, o vecinătate sau o extensie, un teritoriu al întrepătrunderilor și influențelor suprapuse. Multă vreme situată la intersecția imperiilor austriac, țarist și otoman, iar mai târziu în spațiul concurențial de interese al celui de-al Treilea Reich și al Uniunii Sovietice, prinsă apoi în aranjamentele cinice ale ordinii mondiale postbelice și ale Războiului Rece, Europa Centrală și de Est și-a profilat cu greu identitatea proprie, suveranitatea și parcursul de dezvoltare, marcând de-a lungul timpului fie limita interioară a Occidentului, fie granița vestică a Orientului. Cel puțin în ultimii 150 de ani, geometria variabilă și întrepătrunderea influențelor au fost principalele caracteristici istorice, geopolitice și culturale ale acestei fascinante zone de periferie, cuprinsă între Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră.
Paradigma competiției Marilor Puteri pentru influență strategică, în multiplele sale forme posibile (politică, normativă, economică, militară, informaţională, culturală), inspiră şi ghidează demersul din această carte.“ – Valentin Naumescu

„În primul an de facultate, am urmat cursul de arheologie al profesorului Radu Florescu. M-a pus să învăț, cât de cât, latinește și m-a luat, în practica de vară, la Capidava, șantierul său preferat din Dobrogea. Profesorul a avut generozitatea să-mi dea, la sfârșitul anului întâi (când cursul lui se încheia), un sfat părintesc: «Optează pentru arheologie, căci în anii care urmează o să te înhațe marii profesori Schileru, Frunzetti, Hăulică și am să te pierd!» Cam așa s-a și întâmplat, dar interesul pentru lumea veche (consolidat și prin pedagogia lui Constantin Noica) a rămas viu și divers în continuare. Acum, citind cartea de față despre «Arheologia iubirii», mi-am dat seama că – și dacă rămâneam arheolog – aș fi ilustrat mai curând uneltele, optica, stilul și temele lui Cătălin Pavel. În orice caz, asta mi-aș fi dorit! Salut, prin urmare, un autor cu care mă identific admirativ: dacă l-aș fi întâlnit în primul an de facultate, mi-ar fi devenit, probabil, model.“ – ANDREI PLEŞU

„Uneori nu ne rămâne decât să reconstruim sentimentele plecând de la cultura materială – chiar dacă asta pare o ambiție neștiințifică. În preistorie de exemplu, acolo unde sursele scrise lipsesc, arheologia e singura metodă, bună-rea, de a înțelege ce se întâmpla într-un cuplu. Cum altfel să aflăm cât de străină (sau nu) ne este o îmbrățișare anonimă din Epoca Fierului?
Studiile de caz propuse în acest volum arată că dragostea n-a apărut odată cu romanul. Dar și că obiectele – şi oasele –, oricât de fragmentare, spun ceva ce textele despre iubire nu vor putea niciodată spune. De la mormântul lui Adam și al Evei la cele ale soldaților din Primul Război Mondial, de la papirusul orfic de la Mangalia la inscripțiile dintr-un bordel pompeian, cititorul e invitat să participe la un experiment neobișnuit în dinamica istoriografică a iubirii. Nu prin genealogii culturale, ci prin murdărirea sistematică a mâinilor – ca în arheologie.“ – CĂTĂLIN PAVEL

Pe copertă: Portret de femeie, Egipt, 150-200 p.Chr. Encaustică pe lemn de tei